În timp ce autocarele aleargă spre Constanța, pastorul Luigi Mițoi cu Dorin Juravlea și Nicolae Geantă au tras o fugă la televiziune. La Cornel Dărvășăn, acest producător de emisiuni grozave la A7Tv. De data aceasta e fost ediție specială. “Ce înseamnă evanghelizarea, are nevoie România de așa ceva, de ce românii și americanii merg cu Evanghelia pe stadioane, care sunt cele mai mari probleme spirituale ale spațiului dintre Carpați-Dunăre și Marea Neagră?”, sau “sunt actuale conflicte militare semne ale sfârșitului?” a fost o parte din tirada de întrebări ale păstorului Dărvășan. Chiar așa, au nevoie românii de Evanghelie? Mai ales în vremurile actuale de decadență, de apatie spirituală, de secularizare? Voi ce ați răspunde? O doamnă politician spunea că românii nu mai au nevoie de Dumnezeu ci de… entertainment! (N-o ascultați!)
Drumul spre Dobrogea trece prin Bărăgan. Și anul acesta a fost arșiță dar ogoarele sunt pline de recoltă. Cineva mă întreba dacă recoltele sunt ale noastre? Ale românilor. Da, sunt. După ce am trecut Dunărea la Cernavodă și am putut admira vechiul pod al lui Anghel Saligny (inaugurat 1895, numit Carol I, după regele de atunci) am pășit pe tărâmul dintre Dunăre și Marea Neagră. Tărâmul cel mai vechi și mai nou din România. Cel mai vechi deoarece aici avem munți hercinici (Măcin) și podiș baikalian (Casimcea) dar și pământuri mai tinere de 100 de ani în Delta Dunării.
Dobrogea, sau Sciția Minor cum e cunoscută în antichitate se spune ca e locuită din Neolitic. Pe românește din “epoca de piatră!” Urme s-au găsit la Hamangia. Tot în Dobrogea au părut primele orașe de pe teritoriul țării noastre: Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia) și Histria (azi numai câteva ruine, ceva la nord de Constanța), încă de acum 2600 de ani!
Când mergi pe Autostrada Soarelui - probabil cel mai frumos segment de șosea din România, (“e ceva asemănător cu autostrada dintre LA și San Francisco”, îmi spune prietenul meu Cătălin, avocat american, când o vede întâia dată), Dobrogea ne întâmpină cu Centrala Nucleară de la Cernavodă și field-urile de centrale eoliene. Da, aici bate vântul permanent. De-a lungul A2 șerpuiește Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit de comuniști cu prețul a mii de vieți. Cu deținuți a căror vină era că au fost creștini! Cu pastori, preoți sau credincioși autentici. (Și nu doar cu ei). Prin podișul cu roci vechi în substrat întâlnești lanuri de grâu, vită de vie, caiși, legume, cătină albă, flori… Dar și multă uscăciune. Deh, iarna nu-i ca vara! Temperatura este peste 90 degrees. (35 grade C).
Bucata asta dintre Dunăre și Mare e plină de istorie. Pe aici au trecut nu numai sciți și tracii, grecii și românii, hunii și avarii, bizantinii și otomanii, dar și aici au locuit și locuiesc un conglomerat de etnii: români, turci, români tătari, romi, ruși lipoveni, ucraineni, greci, germani (colonizați după 1840), bulgari ori maghiari. Prin urmare Dobrogea e și un mozaic religios. Și, ca să înțelegem și mai profund ce înseamnă Dobrogea pentru creștinism, aici au fost primele convertiri la Evanghelia lui Hristos, imediat după moartea și Înălțarea acestuia. Propovăduirea a fost făcută însuși de Apostolul Andrei, primul ucenic ce l-ar fi urmat pe Domnul în călătoria Sa mesianică. (Azi, Biserica din Peștera Sfântul Andrei e pe teritoriul satului Ion Corvin, județul Constanța).
După 2000 de ani de creștinism totuși în Dobrogea, ca de altfel în toată România sau pe tot globul, Evanghelia încă trebuie să fie propovăduită! De aceea Misiunea Bethany a ales ca punct de evanghelizare orașul Năvodari.
Trebui să vă spunem că în județul Constanța evanghelicii sunt încă puțini. Peste 2600 de penticostali, peste 1250 de baptiști, 250 de tudoristi și pe jumatea lor creștini după Evanghelia. Undeva la peste 4100-4200 de membrii, adică nici 1% din populația județului. În orașul Constanța trăiesc în jur de 1200 de baptiști ( Biserica Sfânta Treime, vreo 500 de membrii; Biserica Bună Vestire, Biserica Arka, Biserica Nova Vita, Biserica Golgota, Biserica Speranța), și vreo 1000 de penticostali. Ca procent orașul are sub 1% evanghelici. Trebuie remarcat și că la Constanta își are sediul Asociația Misionară de Misiune Externă România.
În Năvodari, un orășel de cca 33.000 locuitori la nord de Mamaia, creștinii evanghelici sunt tot cam 1% (250 de penticostali și 70 de baptiști). Trei biserici penticostale amintim în orașul gazdă al evenimentulu8 de azi: Betel, Filadelfia și Betleem.
După ce grupul a fost întâmpinat de pastorul Pavel Rusu, lunch- ul a fost servit la Biserică Râul Vieții Constanța, Iar la 14,00, la 83 grade degrees, tot grupul de tineri a împărțit fly-ere prin Parcul din apropierea Gârii. Evanghelizare de stradă vreo două ore. S-a cântat pe o scenă din scândură, în arșiță. Tinerii erau vizibil obosiți, mai ales neadaptării încă la fusul orar (+8 ore diferență de Chicago). Apoi, a urmat deplasarea cu tot grupul la Centrul de Afaceri Năvodari, unde băieții deja amplasau scena și screen-ul uriaș. Descărcare de logistică, aranjat scaune (peste 600), sonorizare, internet (Cosmin C. de data asta, pentru a nu mai întâmpina întreruperi, a venit cu internet dela Starlinkul lui Elan Mask! Tehnologia!). În Centru, o clădire uriașă cu spații mari dar fără pic de aer condiționat, s-a aranjat echipa pentru copii, coordonatoarele pregătind pentru fiecare prunc în parte și un mic cadou (biblie pentru copii, dulciuri, etc). Tot într-o căldură de saună s-au schimbat majoritatea tinerilor dar și cei în vârstă, în diferite încăperi, nefiind o sală anume pentru schimb! Cine nu știe, în misiune te îmbraci în stradă, în toalete sau în autocar. Am făcut asta, și eu și alți pastori, de zeci sau sute de ori!
La 19 fix a început programul de evanghelizare. Tema misiunii de anul acesta a fost aleasă “E timpul tău!”. E timpul schimbării. Un timp anume. Uneori nu profităm de el și ne trezim plini de regrete. Timpul e singura materie calculabila și ireversibilă. N-ai urcat în trenul lui când a sosit, rămâi jos! Timpul nu așteaptă pe nimeni! De aceea Biblia ne învață să nu irosim timpul. Ci să-l cheltuim cu folos! Introducerea a făcut-o pastorul Mircea Frătulescu. A urmat rugăciunea pastorului Pavel Ursu și o alocuțiune citită cu emoții de consilier Iuliana Cheizi - cuvânt de apreciere din partea Primăriei și Consiliului Local Năvodari.
A urmat un concert creștin de aproximativ o oră, având ca protagoniști pe directorul muzical Dan M. și dirijorul Andreea O., soliștii Laura și Estera Bretan, Amalia Decean și Gabi Buzguța, alături de Bethany Choir (60 de tineri). Muzica a fost înălțătoare. Clima a devenit foarte prietenoasă, briza marină resimțindu-se eficient. Totuși, întunericul a venit mai devreme ca în centrul sau vestul țării (diferența de fus orar e de 40 minute între malul mării și vestul României).
După o scurtă meditație în care Nicolae Geantă a vorbit despre “Viața ca un creion” (“Ca și creioanele oamenii oricum scriu povești! Povești de dragoste sau de ură, de apreciere ori dispreț! Toți avem o poveste! De succes dau de faliment! Fie că vrem sau nu toți scriem la povestea vieții! Atenție : niciun creion nu poate scrie singur! Ci condus de o mână! Niciun om nu scrie povești de viață decât în mâna cuiva. În mâna lui Dumnezeu sau în mâna vrăjmașului! Tu cui scrii o poveste?”), a urmat la predică pastorul Luigi Mițoi, coordonatorul întregului eveniment. Între timp echipa de rugăciune a intrat în slujba de mijlocire. (Rugăciunea durează pe toată perioada predicii).
Pastorul Betaniei a vorbit la malul mării despre un… pescar la malul mării! (Ce altă temă mai bună pentru niște oameni care trăiesc pe litoral?). Despre Apostolul Petru. Care a avut nu doar urcușuri în viață. Ci și eșec! “Se întâmplă să termini uneori cu un eșec!”, a spus pastorul din Chicago. “Moral! Putem eșua profesional, spiritual… Cel mai mare necaz nu e ca eșuăm? Ci faptul că noi credem că nu ne mai putem ridica!”. “E timpul să ieșim din mediocritate din relații frânte! … Ne am cheltuit viața pe ambiții, pe lupte cu cerul?… Ori de câte ori eșuezi ai dreptul la un nou început… Lui Petru Isus i-a transformat viața și l-a trimis să fie apostol. Dar Iuda? Și el și Petru au trădat! Vă supărați pe mine dacă vă spun că toți oamenii trădează? Ca toți oamenii au puseuri de seriozitate? Iuda s-a spânzurat! Dar Petru s-a sculat și a sperat!”, sunt numai câteva din ideile pline de viață ale păstorului Mițoi. “E timpul tău!” A mai spus acesta și a chemat oamenii la dedicare pentru Hristos. Se înserase deja. Da, uneori se face repede seară și în viață! Numai de am lua aminte! Întâi au pășit timid un domn vârstnic și o femeie tânără cu câțiva copiii. Apoi gheata s-a spart. Și au venit destui de mulți în față la rugăciunea de pocăință! Unora le-am ascultat poveștile. A se citi dramele. Altora le-am văzut lacrimile. Dar, pentru toți ne-am rugat pentru eliberare! Da, rugăciunea rupe lanțuri: vicii, depresii, adicții, boli, neputințe, epuizare… La rugăciune lanțurile cad! Iar eliberații se ridică. La o viață nou. Același om cu altă viață! Asta e cea mai bună definiție a pocăinței!
Deoarece la finalul evenimentului se lăsase beznă, iar Centrul de Afaceri care are o parcare uriașă, modernă, nu are iluminat public, logistică și scena s-au strâns mai pe… bâjbâite! Harul este că fiecare știa bine partitura sa. Totuși s-au mai încurcat unele cabluri. Inginerești.
În jur de ora 22,00 tot grupul și gazdele (vreo 200 de persoane) am avut un timp de părtășie la restaurant. Știați ca cele mai frumoase povești se aud la masă? Pentru aceasta Însuși Domnului Hristos îi plăcea să stea cu oamenii la mese. Pentru părtășii prietenești.
Târziu, după miezul nopții am pornit la drum. Trei autocare, câteva microbuze și autoturisme. Autostrada a fost liberă. Dar șofatul în plină noapte, oboseala și glicemia urcată după mâncare au făcut ca kilometrii să devină mai lungi. Unii am ajuns la Hotel Courtyard pe la 2,00. Alții pe la 3,00. Unii au adormit imediat. Alții au mai zăbovit. Fratele Luigi a ațipit pe la 5. Când deja afară se luminase de ziuă… și când eu deja mă trezisem. Obosit mai tare decât când am adormit. Bine ca e sâmbătă, ca nu merg la servici și ca pot să mă întorc puțin pe partea cealaltă. Dar cu gândul la jurnal…
Mulțumim întregii echipe coordonatoare de la Bethany. Sunteți perfecți. Mulțumim echipei de laudă și închinare! Dacă vreți vă puteți “duela muzical” cu îngerii! Mulțumim echipei de la media. Fară voi zeci de mii de oameni nu ar fi auzit/ văzut evenimentul . Mulțumim Bisericilor de la Năvodari! apreciem efortul, implicarea, îmbrățișările lungi. Și mâncarea pregătită cu dragoste! Știați că cine dă cu bucurie îl iubește Hristos Domnul. Și e suficient!
Hai, e toiul zilei! Trebuie să ne pregătim pentru evenimentul de la Sala Palatului din București! Vă așteptăm diseară la 18,00. Nu veniți singuri! Aduceți și un prieten!
Nicolae.Geantă și Misiunea Bethany Chicago
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu