De n-ai fi Tu - de Mihaela Mănescu

De n-ai fi Tu, ar fi cumplit pământul...
Și gol aș fi, fără Suflarea Ta.
Că toate fără noimă mi-ar părea
De n-ai fi Tu, de nu ar fi Cuvântul,
Mi-ar bate-n inimă demonic vântul
Și viața aș simți-o mult prea grea.

De n-ai fi Tu, lumina-ar fi himeră
Și bezna nopții aș numi-o zi;
Că bucuria n-ar mai prețui
Nimic în lumea asta efemeră.
Și fericirea ar muri stingheră
Uitată într-un vis, de Tu n-ai fi…

O, cât de bine-i, Tată! Cât de bine
Că ești Lumina gândului de-a fi!
Iar viața e un dar din veșnicii
Ce merită trăită pentru Tine.
Și chiar de-s neguri, eu am zări senine,
Că Tu în mine faci din beznă zi…

mihaela mănescu

(* mihaela preferă să i se scrie numele cu litere mici!)