Sâmbătă am fost cu Radu în Bandera. Cum n-ați auzit de Bandera? Este capitala mondială a cowboy-lor! Situat la 75 km NV de San Antonio, orășelul cu 829 locuitori care poartă numele de „Steag” (bandera în spaniolă), se găsește în podișul Edwards și a fost fondat de imigranți romano-catolici polonezi, veniți din Silezia Superioară. Bandera e un amestec de culturi indiene, mexicană, poloneză și occidentală îi conferă o ambianță unică, care nu se găsește în altă parte în Texas.
Biserica de aici este una dintre cele mai vechi din America. Cu o stradă principală Main Street, pe care sunt clădirile vechi, pompierii și șeriful, cu baruri și restaurante western, unde poți parca automobile dar și lega caii de stanoagă, Bandera e desprins parcă din filmele cu John Wayne. Când am coborât din RAM-ul lui Radu m-am simțit ca un aviator ce-a invadat un sat medieval. Am văzut celebrele butoaie de whisky pe trotuar, ușile evantai ale barurilor, caii legați de stâlpi în fața saloanelor, și am intrat să mâncăm un celebru steack (friptură de vită) într-o tavernă veche de 100 de ani. Ca-n filme! Pe unul din pereți am remarcat un iepure cu... coarne împăiat! Sincer nu știam că există așa dihănii prin Texas.
Din restaurant am vizitat puțin micuțul oraș (am rămas uimit de debandada din curțile oamenilor; un haos cum numai prin cartierele de rromi de pe la noi am întâlnit – table, căruțe, lemne, paie, pereți scorojiți, mașini abandonate ruginite, garduri vraiște, ce mai, te ia durerea de cap), apoi am urcat pe un deal la vechiul „saloon”, care azi era o ruină. Aici, prin hijăraia de tufișuri, multe bătălii sângeroase s-au dat între indienii apași și comanche și cuceritorii spanioli. Pentru Pasul Bandera (12 mile nord de oraș), circulă o legendă că s-a atârnat o „bandera” roșie (un steag) pentru a defini granița dintre terenurile de vânătoare spaniole și indiene. Am coborât la intrarea sudică pe autostrada 173, unde am făcut câteva fotografii lângă panoul care definește orașul drept capitala mondială a cowboy-lor. Sălbăticia era atât de evidentă încât mă temeam să nu iasă cumva din tufișuri ceva mistreți. Și n-aveam niciun pistol măcar la noi!
După ședința foto am vizitat și Skyline Ranch Park, situat pe malul lacului și râului cu Medina. Probabil aici, anual Bandera găzduiește un renumit festival - Cowboy Mardi Gras - de trei zile, care atrage peste 15 mii de oameni din întreaga lume. În parc sunt câțiva copaci (chiparoși) sculptați cu chipuri de cowboy. La prânz, Radu, care mi-a povestit întâmplări zguduitoare din tinerețea sa, m-a plimbat și prin ceva orășele de-a lungul austostrăzii 16, unde erau târguri de... arme!
După amiază, Adi, ofițer în US Army, m-a dus în cel mai mare magazin de vânătoare din lume: San Antonio’s Great American Outdoor Store, aparținând firmei Bass Pro Shops. La intrare atârna o pancartă interesantă: „Welcome Fisherman, Hunters and other Liars” (Bine ați venit pescari, vânători și alți mincinoși). Nu vă pot descrie sutele de pistoale, puști, harbalete, mașinării de făcut gloanțe, o mie de feluri de lansete și alte mii de instrumente de pescuit. Nu am crezut că poate exista așa ceva! Magazinul, un mall uriaș, e amenajat cu stânci, tufișuri și animale sălbatice împăiate. Zeci de căprioare și mii de coarne de țapi, capre sau cerbi. Plus bărci, șalupe și echipament de vânătoare și pescuit, de la cel uzual la cele mai sofisticate. Apropos, un permis de pescuit în Texas costă doar 150 de dolari pe an!
Duminică dimineața Biserica Betania a fost arhiplină! Probabil peste 500 de inși. Tinerii au cântat la superlativ. Și în română și în engleză. Oare de ce imnurile englezești au mai mult worship (închinare) în ele, iar cele românești au destulă lamentație? Nu vă răspund! Am predicat „Ce urme lași în... urmă?”. Dumnezeu ne-a cercetat într-un mod deosebit. După rugăciuni și lacrimi, ne-am despărțit. Am ajuns acasă la Nelu și Edith Cosma, nu niște gazde care cazează îngeri, ci niște îngeri care cazează muritori. Mulțam fain brother Nelu! Mulțam sora Edith! You are amazing!
După masă am călătorit spre Houston. Cel mai mare oraș texan. A trebuit să predic la Biserica Grace. Trei sau patru ore am călătorit prin Texasul ceva mai umed acum, cu sonde și vaci. Da, Texas e renumit pentru creșterea de bovine. E una din bogățiile sale. 12 milioane de capete se creșteau în 2022. Texas produce, de asemenea, lână și bumbac și are una dintre cele mai mari ferme producătoare de energie eoliană din lume, cu peste 100.000 de acri (40.500 ha) de turbine eoliene. La un moment dat, turbinele asigurau 45 % din necesarul de energie electrică al statului.
Luni am ajuns în Galvestone, pe malul Golfului Mexic. Dorința mea a fost să văd platformele petroliere. Texasul produce 25 % din țițeiul US. Adică 3,478 milioane barili pe zi în 2022. Și pe deasupra 25,89 mcf/zi (milioane mc) de gaz natural! Pe platformele maritime, în urmă cu vreo 5 ani, texas extrăgea zilnic cca 1,65 milioane de barili! După ce am vizitat portul din Galvestone am plecat la aeroportul George Bush din Houston. (Despre Houston și Galvestone am să scriu un jurnal separat)
Seara am ajuns în Chicago. Eu când aterizez în Chicago mă simt ca acasă. Ca un român care se întoarce din diapora în România.
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu