Politica de vorbe (2) - de Nicolae Geantă

Nu sunt de acord cu Voltaire că politica s-a născut când „primul ticălos s-a întâlnit cu primul fraier”. Deși a doua meserie din lume are prea mult aer compromis. Dar, sunt total de acord cu George Orwell care zicea că „un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci este complice”! Sau poate noi românii suntem cei mai buni aplicatori ai sintagmei lui Esop: „pe hoții mărunți îi trimitem la închisoare iar pe cei mari îi numim în funcții publice”... 

Nu sunt de acord ca păstorii și preoții să urce direct pe scena politică. Dumnezeu dacă te-a chemat să fii „popă” nu vrea să fii și politician. El nu se schimbă în alegeri. Și nici nu vreau să gafezi ca Ghedeon care a fost chemat în „administrație” și el a vrut să fie păstor. Dar cine e chemat să fie „cârmuitor” să cârmuiască... Dar să se teamă tare, tare de Dumnezeu.

Nu sunt de acord ca atunci când poți vota tu să stai acasă și apoi patru ani să critici obsesiv pe la colțuri că cei aleși la cârmuire nu sunt buni. Să protestezi nemulțumit. Platon spunea că pedeapsa pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi! Deci dacă nu vrei asta...

Nu sunt de acord nici cu sintagma „din două rele alege răul cel mai mic”. Creștinii nu pot alege răul. Dar atunci când nu ai de ales la cârmuirea politichiei poate fii o soluție.

Duminică între ora 7 și 21 România votează. „Parlamentele” locale. Nu sta nepăsător. Nu votezi cu ei, tu votezi pentru tine! Da, dă Cezarului ce e al Cezarului. Și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!

Doamne, ai milă de România...

Nicolae.Geantă