Copiii desenează curcubeie - de Mihaela Mănescu

Copiii desenează curcubeie;
Părinții și bunicii noștri mor...
Își plâng copacii florile pe-alee
În cel dintâi și cel din urmă zbor.

Tăcerea își îngroapă suferinzii;
E-atâta jale-amară pe pământ...
O, de-am vedea prin negura oglinzii
Cum toate-au fost vestite în Cuvânt!

Copiii desenează curcubeie;
Răsună-o melodie la balcon.
Își sapă sufletele-n van tranșee
În inimile noastre de beton...

Sub masca-nșelătoare-a rațiunii
Ne facem baricade fără rost
Fugind de pocăința rugăciunii
Alegem al minciunii adăpost.

Copiii desenează curcubeie;
E semn că Domnu-i încă răbdător.
Aleargă dricul morții pe-o alee
Și-o lume-ntreagă simte-al lui fior.

Dar Duhul și Mireasa strigă "Vino!"
Când Mirele șoptește: "Vin curând!"
Și cel ce-aude să răspundă: "Vino!"
Biserica Te-așteaptă lăcrimând...

mihaela,
17 martie 2020
Adoramus București