Doamne, ce minunat ai putut sa fii
Cand Te-ai gandit sa faci o mica-mparatie de iugire
Din bunici, din tata si mama si niste copii
Sarbatoare a vietii
I-ai adunat in jurul unei vetre
I-ai strans in jurul unei paini
Este lucrul cel mai frumos ce Ti-a iesit din maini
Si pentru cine stie sa-nteleaga
Aceasta minune pe care-o numim „casa noastra”
Este frumoasa numai intreaga.
De ne-ar lipsi bunicii am fi fara glorie
Ca un popor fara istorie…
Daca ne-ar lispi astia mici ni s-ar stinge orice viitor
Caci noi ne auzim mereu spre cer in pasii lor…
Daca nu s-ar mai intoarce tata, de la treburi, de-afara,
Pe umeri cu seninul cu zloata cat de trist ar fi baiatul
Cat de nemangaiata ar ramane fata
Stalpul casei s-ar frange, priveliste de care si ingerii ar plange
Daca mama ar pleca sau n-ar mai veni
Inima casei s-ar opri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu