România în labirint - de Nicolae.Geantă

Douăzecișiopt de ani de căutări. Intrări fără ieșiri. Pereți fără uși. Întoarceri ca la Ploiești. Împotmoliri ca la Călugăreni. Ambiguitate maximă. Marasm economic. Ceață educațională. Haos social. Lehamite politică. Teleormanie...

Politicienii nu sunt credibili. Profesioniștii nu vor să se implice civic. Tinerii au fugit mai toți spre Vest. Oamenii de bun simț stau departe de sfera socială. În România lipsește personajul colectiv. Și prin urmare ne trezim în Parlament cu cântăreți de muzică populară, cu câte-o fată “tare-n tată” nu “talentată”, cu câte un băiet, vorba lui Balzac, cocoțat pe un scaun mai înalt decât cărțile care le-a citit! Iar în Guvern ajung secretare de școală de țară! Pilăraie. Nepotism...

Armată nu mai există! Autostrăzile lipsesc! Uzinele sunt mormane de fiare vechi! (Sunt generos. Fierul vechi e deja utopie!). Locurile de muncă nu se ivesc. Spitalele sunt incapabile să preia prea multă suferință a romãnului. Fondurile UE dispar în buzunarele unor firme. Coruptibilitate. Căpușării. 

Numărul unu între europeni la avorturi în ultimile 6 decenii. Divorțuri cu procent ridicat. Concubinaje. Gay la orizont. Moralitate de carton. Neîncredere. Pietre aruncate în capul Bisericii. 

Cu toții vedem că România se află în labirint! Fără soluții! Fără ieșire! “Cum se iese din labirint?”, am întrebat, la o lansare de carte, o asistență plină de lamentați la Casa de Cultură din orașul meu. Vreo 200 de inși. Tăcere. “Din labirint se iese doar în sus!”, am precizat. “Din labirint cel mai ușor ne scoate Dumnezeu! Noi trebuie doar să îi întindem mâna”. Ce soluție simplă! 

E la un deget distanță de noi ieșirea din labirint. Dar, asemeni lui Adam din celebra pictură a lui Michelangelo de pe Capela Sixtină, stăm nepăsători, chiar plictisiți, cu capul lăsat pe spate și parcă fără forța necesară de a întinde mâna Celui ce vrea și poate sa ne salveze! Dacă românii și-ar întoarce privirile spre Dumnezeu... 

Da, România trece prin labirint. Dar Dumnezeu e gata să ne treacă pe deasupra. Dacă românii i-ar întinde degetul...

PS: Sunt mii de oamenii în stradă care protestează. Sunt alte mii care postesc și se roagă. Unii zic că nu e nevoie de protest. Alții că nu e nevoie de rugăciune. Orice ai face române ține cont de zicala lui Shakespeare: “Dacă nu putem să facem binele, măcar să nu facem răul”! 

Nicolae.Geantă