Părelnicia se traduce “bănuială rea”. Adică maladia neagră a minții. Minciuna gândurilor. O boală endemică bazată pe suspiciune. Pe fapte aparente. Ori inexistente. O neîncredere în autenticitatea unei persoane. Dar n-are scop de-a crește evlavia, ci de-a demola!
Hazardul drobului de sare e o meteahnă veche la români. E o trăire înspăimântătoare, spunea Nietzsche. Pentru că ne îmbolnăvește cugetul... Părelnicia e de fapt o credință nefavorabilă!
Se conturează, cât mai profund în ultima perioadă, un pluton de răspândaci ai bănuielii oarbe. Ai circumspecției proprii din care unii fac doctrine. Ei taie ce vor din predici, scot texte din context, interpretează vorbe după ureche, fac presupuneri fără niciun fundament. “Bănuiala rea este serviciu de spionaj al oamenilor neînarmați pentru viață”, zicea Tudor Mușatescu. Apoi oamenii transformă bănuielile în ciripeli. Publice. Întreb retoric: în slujba cui fac cei ce fac astfel de lucruri?
Pavel îi spune lui Timotei că “bănuielile rele sunt boala cercetărilor fără rost” care se nasc din mândrie! (1 Timotei 6:4). Ele sunt provocate de oameni care nu știu nimic. Dar nasc gâlceavă, ceartă, dezbinări, ură. Ură cât Amazonul! Shakespeare zicea că “bănuiala e o trompetă care dă glas invidiei”! Invidia, mândria, arată mult. Sunt haine ale răutăți. Prea des le îmbrăcăm!
Bănuiala rea batjocorește. Vorbele ei duc la vorbirea de rău. Și diferența dintre vorbire de rău și vorbirea de cineva care a făcut rău e simplă: părerea de rău. Bănuielile n-au părere de rău...
Dacă bârfa este aplicare de TVA unei fapte, părelnicia îi schimbă prețul. Iar cel bănuit, zicea Nicolae Steinhardt, “se transformă nu în brută - ar fi prea bine, ci în ceva mai făcător de rău, în făptura cea mai abjectă, mai pernicioasă, mai cancerigenă ce poate fi - în șmecher!”
În bănuielile lor rele însuși Hristos Isus a fost acuzat de farisei că are drac! Că strică legile. Că distruge națiunea. Și așa a fost? Nicidecum. Apoi, bănuielile lor s-au transformat în ură. Și ura în crimă! Pentru că bănuielile rele împing la crime! Biblia e plină de astfel de exemple!
Am spus că bănuiala rea e minciuna minții. Cine are întuneric în minte nu poate face lumină în jur! Așadar, fugiti de bănuieli rele! Noi nu putem citi gândurile altora. Și nici intențiile. Asta numai Dumnezeu poate face! Prin urmare, presupunerea motivelor ne aduce aere de zei. Iar noi suntem doar telurici!
Spurgeon spunea că nu putem opri păsările care zboară pe deasupra casei noastre. Dar le putem opri să nu își facă cuib! Așa e și cu bănuiala. Poate veni. Dar n-o lăsa să staționeze!
Și dacă am gândit greșit cum scap de boala bănuielii? Simplu: confruntă-te cu cel bănuit. Mărturisește-i părelnicia! Sigur se va face lumină. Și la tine, și la el! Apoi, du-te pe genunchi înaintea lui Dumnezeu! Recunoaște-ți greșeala! Cine face așa nu va aluneca altădată!
Nu bănuiți de rău pe nimeni. Mai ales pe frați. Pentru că puteri transforma pe sfinți în “șmecheri”!
Nicolae.Geantă
www.ciresarii.ro
Londra, 17.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu