Când strigă Dumnezeu, stâncile crapă / Iar mările se-ascund de al Său chip.
Ghețarii se adâncesc în apă, / Văzduhul arde-n valuri de nisip.
Când strigă Dumnezeu, pământul tace / Izvoarele se-neacă-n apa lor.
La glasul Lui oceanul se desface / Iar stelele încremenesc…și mor.
Vezi continuarea pe Ciresarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu