Inima din limbă – de Nicolae Geantă

”Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul” (Proverbe 15:5)

Înțeleptul grec Esop, unul dintre cei mai mari fabuliști ai lumii, a fost o perioadă sclav. Într-o zi stăpânul său Xantos i-a poruncit să cumpere din piață ceea ce este mi bun. Seara Esop i-a adus mai multe feluri de limbi gătite. ”Ce înseamnă acesta?”, i-a reproșat Xantos. ”Ce poate fi mai bun decât limba?, a răspuns Esop. Este legătura cu viața, este cheia științelor, organul adevărului și al rațiunilor. Cu ajutorul ei construim, învățăm, conducem, lăudăm...”. A doua zi, Xantos l- rugat pe Esop să cumpere ce este mai rău în piață. Gânditorul a venit seara cu o nouă mâncare de limbă... Mirat, stăpânul i-a cerut explicația. ”Limba e mama gâlcevilor, izvorul războaielor, organul greșelilor și al calomniei. Cu ajutorul ei bârfim, blestemăm, pângărim, distrugem...”

Limba, acest ”mădular mic care aprinde o văpaie așa de mare” cum zicea Iacov, poate avea și miere și fiere! Și una și alta vin din inimă. ”Inima înțeleptului e în limbă și cea a nebunului în gură”, spune un proverb vechi, pe care fără să vrem în împlinim în fiecare zi.

Aceeași limbă mă face înțelept sau nebun. Cu ea pot pansa sufletele sau le pot tăia mai rău decât sabia. Cu ea pot mângâia, încuraja, aprecia, sau pot acuza, învenina, blestema. Pot învia sau ucide. Acum înțelegeți de ce zicea Sartre că ”cuvintele sunt pistoale încărcate?”

Creștinismul cotidian depune destul efort cu frânarea expansiunii gay, eradicarea pornografiei, a drogurilor sau tutunului... Dar cu îmblânzirea limbii nu prea se confruntă...

Viața și moartea însăși sunt în puterea limbii, zicea Solomon. Iar Hristos completează mai amănunțit: ”Din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12:37)

Cine are gura murdară trebuie să se spele! Dar cine are limba murdară ce să facă? Să-și spele inima!

PS: Atenție, toți oamenii avem limbă!

Nicolae.Geantă