Nicolaiții. Au dispărut?

Cartea Apocalipsei, aduce în discuție prezența Nicolaiților în Efes. Adică a unor propovăduitori falși... A unora care se credeau la fel de inspirați ca ucenicii Domnului, la fel de spirituali ca ei. Numai că viața lor...

Părinții bisericii primare au afirmat că Nicolaiții erau urmașii unui prezbiter Nicolae, din Antiohia. Irineu spune că Nicolae, unul din cei șapte diaconi ales la Ierusalim, "s-a îndepărtat de învățătura curată și s-a îmbuibat cu tot felul de mâncări", iar Clement îl numește "omul plăcerilor". Victorinus de Pettau spune, prin anul 300 dH, că urmași lui Nicolae erau o "erezie idolatră, imorală, care au tulburat multe biserici".

Anglicanul RC Trench, folosește o explicație care e împărtășită de mulți teologi. "Nicolaiții" era un epitet folosit pentru acești eretici! El menționează că numele vine din grecescul "nikon" care înseamnă "a cuceri", "a înfrânge" și "laos" care însemnă "lume", "popor". Tradus românește ar fi "distrugătorii poporului lui Dumnezeu"! "Nicolait" înseamnă același lucru cu "balaamit", zice teologul Dragomir Stancu. (bela = "a cucerii", ha'am = "popor").

În perioada primară, nicolaiții erau eretici dornici de un creștinism cu patimi (vechi), cu plăceri și imoralitate! Ei au fost amăgiți de Satana că "harul nu îngăduie să ți se întâmple rău orice ai face!" Adică, dacă te-ai pocăit "poți să stai și în bufet", vorba pastorului Pustan... 

Înteresant, biserica din Efes nu a mers după nicolaiți, creștinii ei n-au căzut în idolatrie. Idolatria nu e numai să te închini la idoli ciopliți, ci și la plăceri, la pofte! La a îți face regulile bisericii cum vrei tu. Nicolaismul e cruce fără răstignire! E creștinism fără pocăință. E dragoste de apreciere, de stat sub reflectoare. Dar cu haina mânjită...

Mai sunt azi nicolaiți în biserici? Oameni care vor să fie ucenicii Domnului dar și robii poftelor firii? Un fel de "sfinți în slujba răului"? Dacă îi vedeți, ocoliți-i! Treceți strada pe partea cealaltă! Asta dacă vreți să aveți liniște...

Nicolae.Geantă