Prin România de Joia Mare

Dimineața am plecat din Arad. Primăvară în regulă. Seara, la Predeal era zăpadă. Viaţă şi moarte. Aşa se-mparte România: verzi şi uscaţi, vii şi morţi. Nu doar în cimitire. Apropos, m-a uimit afluxul românilor spre cimitire în Joia Mare. Să îngrijească mormintele, să le văruiască, să le tămâieze, să le pavoazeze cu flori. "Să dea bine la înviere", spun concetăţenii noştri. Numai că învierea se produce în Biserică, nu în cimitir! Biserică pe care o consideră sfăntă dar n-o vizitează!

Prin centrele oraşelor pe unde am trecut m-au întâmpinat o turmă de iepuri. Crucile rămăseseră singure la marginea drumului, făcând păienjeni la subţiori de aşteptare. Şi culmea, sub braţul Crucii pune umărul Hristos. Când e primejdie Isus e la datorie, iepurii o iau la fugă. Ca românii...

Am întâlnit prin România joii patimilor hiperaglomeraţie în market, ciobani cu miei tăiaţi la marginea şanţului, biserici uriaşe cu turle strălucitoare din cupru. Aur pe acoperiş. Spre seară, pe străzile oraşelor amazoane de oameni se îndreptau spre biserici. Doamne, de-ar fi denie în România în fiecare zi. M-a uimit însă să văd la poarta sălaşelor lui Dumnezeu stau etalate maşini de poliţie! Nu pentru denie veniseră gaborii, ci să potolească teribiliştii care vin prohod ca la discotecă. Pe vremea comuniştilor miliţia ne păzea să nu intrăm în biserică, azi poliţia se asigură să nu facem scandal la liturghie! Cum adică să păzească poliţia decenţa închinării înaintea lui Dumnezeu?

Am intrat pe înserat la mine în localitate. Am încetinit la maxim în faţa unei biserici tradiţionale. Afară, lângă perete ardeau doi metrii de lumânări. Prin uşă am văzut vreo 40 de persoane cântând. Restul de peste o mie făceau sarmale şi cozonaci. N-au avut timp de cugetare. La cealaltă biserică preotul a avut doar câteva persoane. "Cum să fac slujbă cu doar trei copii?" Şi are peste 1300 de inşi în parohie! Ce ciudă mi-a fost... Două sate cu spatele la Dumnezeu. La noi, la "sectanţi" nici vorbă să vină. "Am citit religie mai multă ca voi", striga un aşa-zis creştin care trăieşte în concubinaj c-o elevă!

Cineva ne-a lăsat în poartă o felicitare de la primărie. Pe faţă e un coş mare cu ouă vopsite. Pe verso e foarte blurat (şters), slab vizibil, mormântul lui Hristos cu piatra dată la o parte, iar deasupra trei cruci goale. Nimic mai sugestiv decât starea naţiunii de Paşti care umple căruciorul în mall: o cruce goală, fără Hristos!

Apropos, ce ne-ar folosi o cruce dacă nu-L avem pe Hristos!

Nicolae.Geantă