România are cele mai multe mănăstiri pe cap de locuitor din Europa. Bucureștiul e una din capitalele cu cele mai multe biserici din lume, aproximativ 200… Iar numărul lor crește de la o zi la alta…
Avem atâtea lucruri de făcut și atât de puține de cunoscut… Dacă biserica ar fi o oglindă a sufletului, am reuși ce numai cei de la Oracolul din Delphi reușeau. Să se cunoască pe ei însuși.
Dar biserica nu-i o oglindă. Dacă este, atunci e una deformată.
Analfabetismul biblic la români e o boală veche de 1000 de ani, boală cu care ne-am obișnuit ca și cu reumatismul. Se vindecă prin moarte. Am ajuns la concluzia că spaima de Scriptură ni se trage de la posibilitatea autocunoașterii. Dacă nu știi unde ești, nu simți nevoia să mergi mai departe. Poate că dincolo de nisipuri nu e nicio țară a făgăduinței. Mirosul de citostatice e confundat cu cel de tămâie iar asta ne face pesimiști.
Câtă vreme știm mai multe despre Maica Paraschiva decât despre Hristos, înseamnă că nu avem nevoie nici de profeți. Și nici ei nu ne fac mai buni. Mahomed a venit ca profet într-un trib minuscul de păstori ce azi sunt spaima lumii.
Nu ne rămâne decât să trăim prezentul cu aceeași tragere de inimă cu care așteptăm viitorul. Ni se vor tăia pensiile, majoretele lui Mazăre vor ajunge în șomaj, Ardealul va fi cedat ungurilor, pâinea se va scumpi cât un Coco Chanel nr. 5.
Am băut de dimineață cafea cu un tip ce mi-a spus să nu uit că mâine e sărbătoarea sfinților arhangheli Mihail și Gavril. L-am întrebat cine au fost. Mi-a spus că doi oameni buni. Ca Lolek și Bolek. Ca Stan și Bran.
Afară e un noiembrie frumos…
V l a d i m i r _ P u s t a n
http://www.ciresarii.ro/index.php/dupa-cafeaua-de-dimineata-vladimir-pustan/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu