E sărbătoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodată,
Căci Cel prezis de profeții,
Azi în Sion se-arată.
Smerit, cu chipul Său senin,
Înconjurat de gloate,
Iisus, călare pe asin,
Coboară spre cetate.
În mâini, cu crengi de palmier,
Îi ies mulțimi în cale;
Rasună al Iudeii cer,
De cânt și osanale.
Rasună coruri de copii
Mulțimea se tot strânge,
E sărbătoare la Florii,
Dar Împăratul plânge:
"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Și darul păcii cel sublim -
Îți plâng nenorocirea.
Dușmanii vor împrejmui
Tot zidul tău cu schele,
Iar pentru mame și copii
Veni-vor vremuri grele".
Cu lacrimi calde pe obraz
Plângea Ierusalimul... ,
Dar plânsul lui mai scaldă azi
New Yorkul și Kremlinul.
Văzduhul Terei e brăzdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfârșitul care vine.
...........................
E sărbătoare și e joc
Și muzicile cântă,
Dar pace tu nu ai deloc
Și moartea te-nspăimântă.
El hotarăște iar o zi
Azi, cât se poate spune,
Pe Prințul păcii-L poți primi,
Nu amâna pe mâine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu