Aripi de înger ori fălci de crocodil? - de Nicolae Geantă

Un tânăr mi-a scris că astăzi unul din paradoxurile bisericii este să taie aripile cuiva apoi să-l critice că nu zboară! E drept, cam des întâlnită această toaletare fariseică. I-am zis fratelui că fierăstrăierii de profesie practică ajustarea îngerilor din pricină că lor le e rău de înălțime! Și cine nu zboară se... târăște!

Am spus de multe ori în biserici că noi oamenii suntem îngeri cu o singură aripă. Și de aceea nu putem zbura bine decât împreună. Din nefericire, avem și tendințe de crocodil cu o singură falcă! Iar ca să înghițim bine ne mai trebuie un maxilar! Nu poți bârfi, minți, calomnia, dezonora, lovi, opri ascendența cuiva, decât... în echipă! Fugiți de astfel de duete!

Când începem să zburăm devenim îngeri. Și învățăm pilotajul spre cer și pe ceilalți. Tocmai din cauza asta Satana cel vechi și mare ne rupe aripile! El vrea să ne târâm, să ajungem crocodili! Nu doar fără lacrimi, dar și cu o poftă uriașă de a rupe în fălci tot ce prindem în cale! Prea de multe ori reușește!

Probabil tinerii noștrii nu zboară. Nu că n-au aripi, dar nu le deschid. Le e teamă să nu fie rănite. Și pe ei, dar și pe toți amputații, îi sfătuiesc să privească la Cruce, la Domnul Isus Hristos: pironit în palme, cu mâinile legate de lemn. Dar larg deschise. Plin de sânge, ciuruit, și gata... de decolare!

Să zburați toți! Dar pentru asta trebuie să dați din aripi, nu din fălci!