Odată, un creștin epuizat a început să strige la Dumnezeu: "Doamne, e prea grea crucea pe care mi -ai dat-o! vreau să o schimb!". Și a venit la magazia de cruci a lui Dumnezeu, unde și-a lăsat crucea și a început să caute. O cruce era din aur, dar când s-o ridice era prea grea, alta era plină de pietre scumpe, dar îl supărau la purtat. Altă cruce era prea lungă, alta cam mică. O cruce era de piatră, alta plină de sânge. A scotocit toată magazia. Apoi a găsit una potrivită, a ridicat-o și fericit a strigat: "În sfârșit iată o cruce ce mi se potrivește". "Ia uită-te atent la ea". Stupefiat omul a văzut că luase pe umeri... chiar crucea lui veche!
Foarte ades ne văităm că ducem cruci grele. Familia, frații, biserica, România. Cruce de mercur, nu alta. Cum s-o porți, cum să înaintezi cu ea? Ne lamentăm de dureri, de eșecuri, de predici, de școală, de noi înșine. Vedem totdeauna numai "ușorul" de peste gard. La noi e... de neclintit! Uităm însă că Dumnezeu nu a dat mai mult decât putea duce nimănui.
Duceți-vă crucea până la capăt! Cu cât ați dus-o mai departe, cu atât va fi mai ușoară!
Nicolae Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu