Cui i-ar place să fie prigonit? Hulit pe nedrept. Terfelit. Alungat. Posedat de drepturi. Mai ales dacă trăiește cinstit, moral, în armonie cu semenii, respectând litera de lege. Te-ai aștepta să fie elogiat, apreciat, premiat, dat exemplu bun de urmat. Dar să fie prigonit pentru neprihănire, pentru sfințenie? Are vreun beneficiu prigoana?
Billy Graham spunea că tablourile celebre sunt făcute din lumini și umbre. O viață fericită nu este cea luminată mereu de razele soarelui, ci o viață în care lumina și umbra generează frumusețea. Frumusețea neprihănirii cuprinde și umbra durerii!
“Ferice de cei prigoniți…” căci ei vor predica eficient! Thorton Wilder zicea că nici îngerii din ceruri nu pot convinge oamenii nenorociți mai bine ca o ființă omenească zdrobită de viață! În BIserica Primară sfinții mureau în arene și “lumea” se convertea în tribune!
“Ferice de cei prigoniți…” pentru că ei vor fi pregătiți pentru Cer. Fără suferință nu există dezvoltare. Creștere. Fără luptă nu e biruință. Fără șlefuire nu e strălucire. Fără zdrobirea bobului de strugure nu iese mustul. Fără Cruce nu-i cunună!
Nimănui nu-i plac prigonirile. Când este lovit chiar de cei din jur. Când semenii săi îi taie sfoara care îl leagă de Dumnezeu (cum ar zice d’Assisi). Dar atenție: ori de câte ori sunt prigonit și oamenii îmi taie sfoara ce mă leagă de Dumnezeu, El o înnoadă și mă aduce cât mai aproape de Sine! “Ferice de cei prigoniți…” pentru că ei vor fi mai aproape de Dumnezeu!
Prigoana e una din consecințele vieții creștine. Dar și a asemănării cu Isus. “Ferice de cei prigoniți…” Vor fi ca Domnul lor.
Nicolae Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu