Dumnezeu mai aproape de păcătoși ca de sfinți? - de Nicolae.Geantă

Îmi plac viețile sfinților. Citindu-le te molipsești. Iei virusul lor. Te îmbolnăvești de neprihănire. Dintre norul de martori ai Mântuitorului Hristos am un sfânt preferat (tare aș vrea sa-l imit). E Francisc dAsissi. Când l-am citat într-o biserică în luna decembrie cu „Dumnezeu e mai aproape de păcătoși decât de sfinți”, auditoriul a făcut ochii (cam) mari. Nu doar de mirare, ci (cred că) și de neaprobare! „Cum adică să fie Domnul mai aproape de păcătoși ca de credincioși?” Văzându-i schimbați la față le-am argumentat cu Scriptura: „Dumnezeu lasă 99 de oi să meargă după una singură rătăcită”, “pe drumul Emausului Isus era în spatele celor doi fugari care părăsise grupul ucenicilor”, “Nu cei sănătoși au trebuință de doctor” etc. Eu nu doar cred învățătura lui d’Assisi, o consider încântătoare!

Astăzi, întâmplător sau nu, am depistat cum „sărăcuțul lui Dumnezeu” (cum îl numește pe d’Assisi grecul Kazantzakis) explica această învățătură: „Dumnezeu stă în ceruri și ține fiecare om cu o sfoară. Ori de câte ori păcătuiți, voi tăiați această sfoară, dar Dumnezeu o leagă la loc, făcând un nod. În acest fel, sfoara se scurtează puțin, iar voi ajungeți ceva mai aproape de el. Voi continuați să tăiați sfoara prin păcatele voastre, și cu fiecare nod, deveniți din ce în ce mai apropiați de El”.

Și acum o întrebare care nu ne poate lasă nepăsători: „dacă zi de zi noi scurtăm sfoara”, și ne apropiem mai mult de Dumnezeu, nu ar trebui să ne fie teamă că Domnul e atât de bun și noi atât de răi?

Dumnezeu e mai aproape de păcătoși? Da. Pentru că vrea să-i salveze! Numai că nu toți păcătoșii vor...

Nicolae.Geantă