“Pumpkin Church” înseamnă “biserica dovleac”. Numele însă nu apare pe frontispiciul niciunei biserici. Pentru că Pumpkin Church este o stare. Din nefericire cam des întâlnită!
Dacă privim atenți la dovleac vedem că el crește atâta vreme cât are vrejul verde. Când acesta s-a uscat dovleacul rămâne în loc. Poate ploua cu găleata, poate fi vreme tropicală, poate fi pământul fertil și chiar împrăștiați nutrienți. Dovleacul nu mai crește deloc! Se încăpățânează să… rămână în loc. Apoi se întărește pe zi ce trece!
“Biserica dovleac” este aceea care a acumulat cândva ceva cunoștințe. A crescut un timp apoi a intrat în stagnare. Pentru ea nou, primenire, prospețime, creștere continuă sunt deranjante. Nu acceptă nicio schimbare! De fapt nici nu caută refresh-ul. Filosofia ei de viață este: “e suficient să rămânem așa!” Apoi, orice înnoire a poate fi anatema.
“Pumpkin Church” nu e o biserică ce doarme. Dar e biserica unde nu se petrece nimic. Pentru că totul a devenit mecanic, automat. Știe întotdeauna ce “mișcare” (în loc!) urmează. Și, pe zi ce trece se osifică. Se betonează. În inimi.
La “Pumpkin Church” lipsește apetitul pentru citit, pentru pregătirea predicii, pentru cântările noi. Lipsește teologia publică, ieșirea în stradă. Lipsește transpirația în slujire. Lipsește viziunea. Lipsește planul de atac pentru azi. Și mai ales pentru lupta de mâine.
În fapt “biserica dovleac” nu mai e vie! Există, dar cam de multișor a pierdut legătura cu rădăcina.
Știți ce-am constat de-a lungul vremii? Că dovlecii după ce nu mai au vrej și au rămas un timp în stagnare putrezesc! Deci mă tem: “Pumpkin Church” poate rata (cu brio) veșnicia!
Să evităm la maxim starea de dovleac! E simplu: rămânând permanent în legătură cu Rădăcina. Rămânând conectați cu Hristos! Și neuitând nicio clipă avertismentul Său din seara Cinei de taină: “despărțiți de Mine, nu puteți face nimic!”
Nicolae.Geantă
Northville, Michigan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu