Lupii singuratici nu sunt singuri! - de Nicolae.Geantă

Ani de zile am fost un lup singuratic. Și poate încă mai sunt. Nu știu dacă oamenii au stat departe fiindcă nu m-au înțeles, ori din invidie, dacă mi-au întors spatele voit, ori dacă (parcă vorbiți) m-au lăsat să lupt singur! Dar știu că Dumnezeu așa m-a călit! În „pand3mi3” am simțit că parcă nu-s al nimănui! Oare oamenii doar se folosesc de mine?

Dar când m-am uitat mai atent după ce mi s-au uscat lacrimile am văzut că sunt înconjurat de oameni minunați. De luptători de elită! Nu sunt chiar la distanțe mici, dar de acolo de departe le simt bătăile inimilor, căldura dragostei și îmbrățișările prin rugăciuni!

Ce pot să spun că am învățat ca lup singuratic? 

Alături de doi luptători dragi sufletului meu:
Champ (Alin Jivan) și Ursul de Borod (Dodo Surdaș).

În primul rând am învățat la microscară ce trăiește Domnul la macroscară. Și El a fost tot singur între mulți.

În al doilea rând știu că nu-s chiar singur. Cei ce sunt alături de mine sunt mai mulți decât cei ce sunt contra mea! 

În al treilea rând am învățat să apreciez orice om. Fără orice piesă puzzle-ul este incomplet!

Mulțumesc Domnului Isus! Dacă ar fi să pornesc iarăși la drum cred că i-aș cere să mă lase tot lup singuratic! E greu? Poate… 

Dar am uitat să vă spun (a patra lecție): lupii singuratici sunt în compania lui Dumnezeu!

 Nicolae.Geantă