Nu putem cuprinde cu mintea un Dumnezeu Tatăl care își dă spre jertfă unicul Fiu pentru ca să-și salveze Creația. Pur și simplu, această iubire ne depășește capacitatea de înțelegere.
Cum a raspuns omul la acest prisos de bunătate a Proniei? L-a trădat, l-a preferat pe Baraba, L-a scuipat, L-a batjocorit, L-a pălmuit și biciuit, L-a pus pe cruce în piroane bătute în mâini și picioare, iar unii, chiar și în situația asta, ricanau sadic cerâdu-I să își scape pielea dacă tot zicea că e Mesia. Ucenicii L-au cam părăsit iar Petru s-a dezis de El cu blesteme. Cam ăștia suntem.
Câteva licăriri de umanitate în tot acest calvar: milostivul Simon din Cirene care-I dă ajutor la căratul crucii, ucenicele mironosițe care au curaj să-I stea alături până a murit si tâlharul de pe cruce, care, fiind milos la rându-i, i se oferă revelația dumnezeirii, devenind primul cetățean al Raiului, cum se spune. Deci, pe lângă biata Maică a Domnului si a iubitului ucenic Ioan, stau lângă El, cu sufletul și cu fapta, femeile, un necunoscut de pe stradă și un recidivist.
Cam aceștia au fost cei care au scăpat obrazul omenirii la acel moment zero, de metamorfoză a istoriei.
Iulian Capsali
Vezi sursa AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu