Lupta cu inerția - de Nicolae Geantă

Trăim într-o societate în care prea mulţi nu sfârşesc cu happy-end. Unde, foarte, foarte mulţi se dau bătuţi. Familii tinere eşuate, avorturi, divorţuri, suicid, biserici care se închid. La început scântei, flăcări, dinamism. Apoi, tăcere…  O lume înfrântă. A oamenilor cu capul plecat. Şi cu spinarea cocoşată. Preoţi ce fac slujbe în biserici goale. Pastori puşi în ţarc de către comitete de soţii, de biserici, de fraţi. Creştini ce nu-L mai vestesc pe Isus, pentru că de ani întregi nu s-a mai pocăit nimeni. Biserici fără seri de evanghelizare, cu predici sterpe şi cântări pe trei beregăţi. Oameni ce nu se mai roagă pentru bolnavi, nu-şi mai binecuvântează copiii. Şi unii nu mai cred în darurile Duhului Sfânt. Creştini ce-au lăsat armele-n rastel. Neutilizate, sunt pline de rugină… Cum să mai tragă, cum să mai ocheşti cu ele?

”Pământul nu-i numai un câmp de luptă între bine şi rău, între Dumnezeu şi satana, ci şi între somn şi nesomn, între întinsul pe saltele comode şi întinsul pe crucea Golgotei”, scria Dani Surducan. Creştinii au de luptat pe toate fronturile. De la est la vest, din nord în sud, duc un „război nevăzut”, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul. ”Nu cu carnea, ci cu domniile, cu căpeteniile, cu stăpânitorii întunericului”, cum zice Sfântul Apostol Pavel. Cu diavolii, cu plăcerile, cu ispitele, cu secularismul, cu ateii. Cu mândria, cu egoismul, cu ura, cu nepotismul, cu predicile searbăde, ”cu capetele-nguste şi inimile seci”, vorba lui Eminescu.

Nelegiuirea nu a ieşit la paradă cu papuci de casă şi nici legată cu sorţ în faţă, ca o baby-sitter. Ci, cu panzere ce trec prin zid şi sârmă ghimpată. Avem de luptat cu moda, dar şi cu nesmerenia, cu necititul Bibliei, dar şi cu Internetul, cu lenea, dar şi cu lăcomia, cu Moş Crăciun, dar şi cu Iepurele de Paşti, cu minciuna dar și cu nepăsarea, cu mândria dar şi cu ruşinea, cu cei ce moţăie-n strana bisericii dar şi cu cei ce se-mpotrivesc (cu contriştii, cu cusurgii prin vocaţie), cu falsa performanţă dar şi cu falsa cultură…

Biserica nu poate îmbrăca liniştită pijamalele apoi să tragă jaluzelele şi cu perna sub cap să cadă-n contemplare, în timp ce dracu’ îşi face de cap afară, zvârlind în tineri cu etnobotanice, seringi, ţuică, bere gratis, manele, reviste porno, vopsele, blugi rupţi, Halloween şi Valentine’s day. Dacă va aţâpi pe perna cu miresme de rai fals, trezirea din somn va fi asemeni experienţei unui candidat la Cotroceni, care s-a culcat preşedinte şi s-a sculat prostănac. ”Somnul raţiunii naşte monştrii”, spunea Goya.

Sinospsis-ul de faţă, nu îşi propune să arunce gloanţe savante şi ghiulule intelectuale, căci cu ciocanul logicii nu poţi fărâma inimile de piatră. Am scris cu dragoste, am scris cu pasiune, am scris c-o niagară de mânie sfântă, deoarece, din spatele tranşeelor, văd cum pe mijlocul străzii, geniile nefaste ale „lumii fără Dumnezeu” suflă ameninţare. „Luptaţi să nu ajungeţi în mână la vrăjmaş / Şi-ajunge, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană, / Păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş / ’nălţând solia sfântă, şi-n tabăra duşmană!” (Traian Dorz).

Biserica să coboare din paturi. Lupta se dă în arene!

* Background la volumul Lupta cu inerția, începând cu 1 decembrie, în Librăria Cireșarii