Negreala Bisericii

Text: Cântarea Cântărilor 1: 5-6

Inventio:
Câinii dalmațieni la naștere nu au pete. Cu cât cresc, petele devin tot mai mari.
De ce e neagră Biserica? Cine o umple de pete dalmațiene?

Dispozitio:
1. Biserica e înegrită de satana
- el e pârâșul; totuși mulți dau mâna cu el -”până trecem puntea” (proverb românesc), dar puntea sa se termină în iad
2. Biserica e înegrită de muncă (1:6) - ”m-au pus păzitor la vie”
- în vie se lucrează, dar e și umbră - se doarme bine
3. Biserica e înegrită de lume (5:7 ”păzitorii cetății m-au bătut”)
De ce? Îmi căutam iubitul!
4. Biserica e înegrită de frați (s-au mâniat pe mine)
5. Biserica e înegrită de noi (Dar via frumuseii mele n-am păzit-o),

Concluzie:
Nimeni nu poate strica imaginea bisericii.
Și neagră dacă este, Biserica e Mireasa după care va veni Hristos! Pentru el, e frumoasă. De fapt, o vede curăâită prin sângele său!