Te bucuri Doamne

Florile,
până se scutură
se oglindesc în Soare.
Apele,
până se liniştesc
aleargă spre mare.
Stelele,
până vor cădea
se ţin cu amândouă mâinile de cer.

Dar inima?
Numai Tu Doamne,
eşti sprijinul inimii mele
nemângâiate.
Inima mea,
până se zbuciumă
te caută pe Tine,
O văd fugind acolo unde eşti Tu,
pentru ca să audă cu grijă
tot ce-i vei da...

Iar Tu, Doamne,
te bucuri
când îngrijeşti de inima mea.

(Anonim)