youtube

joi, 31 decembrie 2020

Vă dorim UN AN NOU plin de binecuvântări!

 

Vă dorim un 2021 cu trepte cât mai multe urcate spre Cer! Aveți vârfuri noi de cucerit!

Vă dorim să treceți cu bine peste toate denivelările vieții. Știți deja, oamenii care suferă mult sunt iubiți de Dumnezeu! Mult.

Vă dorim să fiți prolifici pentru Împărăția Cerurilor! Ce strângem pentru Cer e singurul lucru care contează!

Vă dorim să fiți ca niște torțe mereu aprinse. Unde e lumină întunericul nu poate pătrunde!

Vă dorim să aveți mereu deasupra dumneavoastră umbrela lui Hristos! Este mai sigură decât toate scuturile NATO!

Vă dorim credință, pace, bucurie și liniște sufletească! Împreună alcătuiesc cel mai bun vaccin!

Vă dorim să mergeți clipă de clipă cu Dumnezeu de mână! Ca să fiți biruitori în toate!

 

cu dragoste,
Nicolae.Geantă&Familia

Ce vă doresc în 2021 - Nicolae Geantă

 Alexandr Soljenițîn povestește în romanul “Arhipeleagul Gulag” câ în timp ce era în închisoare cineva se ruga foarte puternic”Doamne scoate-mă din pușcărie”. După ce a terminat deținutul l-a întrebat pe Soljenițîn: “Tu nu te rogi să scapi de aici?”. “Nu, zice romancierul rus. Eu mă rog să trăiesc zilnic cu Isus!”. Mă gândeam în seara asta să vă îmbărbătez pentru 2021. Nu știm ce an va fi. Se vorbește de vaccinare obligatorie, de limitarea unor drepturi, de un nou virus, de pierderea identității, a bancnotelor etc. Se vorbește despre persecuții creștinilor, avânt progresist, BLM-ist, trangederist. Nu știm ce va fi! Oricum trăim aici ca într-un Gulag spiritual. Dar, trebuie sa ne rugăm să rămânem aproape de Dumnezeu în fiecare zi!

Domnul Dumnezeu ne-a promis că va sta lângă noi și în 2021. Dar nu ne-a promis ca nu vom avea și momente dificile!

Nicolae.Geantă

31 Decembrie 2020

Un Betel pentru anul care vine - de Vladimir Pustan

După 30 de ani de pocăință șchioapă, patriarhul Iacov e invitat de Dumnezeu să se reîntoarcă la primul altar. Prima dragoste. Prima cunoaștere. Prima lacrimă. Prima rugăciune. Atunci se pocăise de frică, dar Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe. Era bogat, cu familie mare și influentă, scăpase de frica de Esau, dar inima era goală… Și ce folos toate…? Stătea la 15 kilometri de Betel, dar e destul și-un metru în afara harului lui Dumnezeu.

A hotărât că nu se mai poate… Și-a luat familia și a plecat spre Betel. S-au dezbrăcat de mândrie, materialism și haine de firmă. S-au pocăit… Dumnezeu le-a promis alte binecuvântări. Dar pocăința nu te va scuti de necazuri… În același capitol (Geneza 35) îi moare Debora, doica ce l-a crescut, îi moare Rahela, soția pe care o iubea și-i moare tatăl, Isaac. Imediat după pocăință, iar acestea nu sunt binecuvântări.

E sfârșit de an și trebuie toți să ne reîntoarcem la Betelul de demult. Și anul care vine nu va fi scutit de necazuri și încercări. Dar nu-i totuna când Îl avem pe El în cuptor sau când suntem singuri. Fără El focul o să ne ardă…

Și fără Betel, nimic nu are sens. Nici necazul… 

Vladimir_Pustan
Fundația Cireșarii

miercuri, 30 decembrie 2020

Împlinire - Simion Cubolta

 

Ca să fiu
o lumină în veacul pustiu,
m-am lăsat
îmbrăcat
de putere, de raze, de har,
am suit, zi de zi, pe Calvar,
și pe-o cruce de lemn noduros
am murit cu Hristos!
 
Ca s-a ajung
sarea pământului,
îndelung
m-am hrănit cu chemări, cu tării
și-am sorbit din izvoarele vii.
Mi-am vândut
vechiturile omului meu din trecut,
și într-un zbor,
tot mai drept, tot mai sus,
m-am unit cu Isus!

(Simion Cubolta)

Un an de Covid. Pierderi și câștiguri – de Nicolae.Geantă

Au pierdut miliarde de oameni libertatea. Și-n principal tinerii care urlau înnebuniți „să vină odată vremea să facă ce vor!” Dar a câștigat spiritul polițienesc, militar, dictatorial.

Au pierdut toate sistemele sanitare, unitățile spitalicești. Dar au câștigat traficanții de măști, geluri de mâini și „pepsiglas-uri”... Și farmaciile aservite.

Au pierdut toți oamenii cu venituri normale. Dar au câștigat exorbitant domnii Jeff Bezos, Ellan Mask și Bill Gates... (Și-au consolidat cu cel puțin 50% miliardele!)

Au pierdut școlile și editurile de pe toată planeta. Dar au câștigat Microsoft, Facebook și Google.

Au pierdut hotelurile, restaurantele, turismul. Dar au câștigat vânzătorii de antidepresive.

Au pierdut transportatorii aerieni. Dar au câștigat familiile stând mai mult împreună.

marți, 29 decembrie 2020

2020, Biserica și gripa - de Nicolae.Geantă

 Nu doar anul de grație 2020 aproape a trecut. Ci ani întregi din viața noastră au trecut. Nu știu dacă cineva a reușit să convertească pe toți din juru-i, dar amprentele lăsate de noi între ei au rămas vizibile. Problema este cc fel de amprente? Nicolae Moldoveanu spunea că „omul este o harfă pe care cântă ori Dumnezeu, ori diavolul; este o corabie - cârmuită ori de Duhul Sfânt, ori de duhul păcatului; este un condei - scrie cu el ori mâna adevărului, ori mâna minciunii”

 Sub bulversajul vaccin-antivaccin, mă gândeam în seara asta care ar fi cel mai lucru bun pe care ar trebui să-l învețe Biserica de la acest nedorit Covid19? Și am găsit: viteza de răspândire! Dacă Biserica s-ar răspândi cum s-a extins Covidul...

 Da, biserica trebuie să fie ca gripa: să se transmită și la alții. Mă tem însă că mulți dintr-ai noștrii sunt asimptomatici!

 Mi-am amintit și că misionarul John Geddie a plecat în anul 1848 să predice Evanghelia pe o insulă locuită doar de canibali, unde a găsit doar violenţă şi ură. După 24 de ani de muncă şi jertfă, misionarul a murit, iar prietenii săi au confecţionat o plăcuţă comemorativă pe care au lipit-o pe zidurile bisericii nou înfiinţate de canadian: „În amintirea lui John Geddie. Când a ajuns pe această insulă în 1848 nu era nici un creştin, dar când a plecat la Domnul în anul 1872 pe insulă nu mai era nici un păgân!”

Chiar așa, ce ar scrie prietenii despre activitatea noastră în acest an lovit greu de pandemie?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Dirigenție pe un peron

Un an întreg am fost îmbulzit pe peronul vieții de indivizi care așteptau veseli sau buimaci, carismatici ori tăcuți ca melcii, trenuri care parcă întârzie să apară. Ori vin prea devreme… Am învățat că prea ades ne prind pe picior greșit. Cehov zicea că nu mergem înainte din dragoste de viață, ci pentru că nu avem încotro. Înapoi nu putem da. Căci în trecut nici Dumnezeu nu mai schimbă nimic…

Pe peronul lui 2014 am văzut mulțimi de călători grăbiți cu valize de aceleași dimensiuni. Numai că unii știu să împacheteze frumos și le încap mai multe lucruri. Și m-am gândit că așa-s și zilele. Egale pentru toți. Doar lucrurile fără valoare le fac prea strâmte. Încă nu înțeleg de ce le umplem cu deșeuri…

În fața gării șerpuiește calea ferată. Cele două linii vin și se duc păstrând același ecartament. Deși nedespărțite nu se sărută niciodată. Privindu-le, îmi vorbesc că nu putem separa răul de bine. Ambele sunt componente ale vieții, zicea Rick Warren. Deci trebuie să suportăm și răul. Și să-l învingem prin bine…

Aproape de sfârșit de an - de Vladimir Pustan

Drumul istoriei e pavat cu morți, drumul civilizației cu cutii de conserve iar drumul spre Dumnezeu nu-i altceva decât o albie de râu pe care se rostogolesc lacrimile peste pietrele renunțării.

Pustiul din tine amplificat de cel de afară dă în oglindă o fata morgana în care nălucile țin loc de tovarăși de drum.

Ca să mergi chiar și în genunchi spre tronul lui Dumnezeu îți trebuie curaj iar curajul e lupta cu frica, adică stăpânirea fricii, și nu absența ei…

Am înhămat la căruța vieții o stea, vorba lui Emerson, dar steaua nu s-a clintit. Stătea țeapănă ca un măgar nemâncat și atunci am înțeles că la căruța vieții trebuie să tragi singur pentru că nu trebuie să stai în căruță, ci sub jug.  În căruță porți visele , amintirile, bucuriile și tristețile… Așa am întârziat 23 de ani să ajung la Dumnezeu, pentru că drumul e greu, piedicile multe iar gândul renunțării vrea să-ți fie tovarăș de jug…

sâmbătă, 26 decembrie 2020

Inima are formă de iesle - Nicolae Geantă

video by Ben Hur

Grădinar în Rai – de Nicolae Băciuț

Nu-ți cer nimic. De ce ți-aș cere ?
Când Doamne, singur știi ce vrem!
Zăpezii cum să-i ceri sa fie albă,
Iar ierbii cum să-i ceri să fie verde?
Iar sforii, cum să-i ceri să fie ghem?
 
Nimic nu-ți cer. Mi-ajunge viata
Din care-mi iei câte puțin .
Nici strugurilor nu le ceri să fie vin .
Nici soarelui să uite dimineața.
 
Nu-ți cer nimic la judecata de apoi,
Din mine, dacă mă ridic,
Nu voi fi singur: suntem DOI!
Nu-ți cer nimic.
Dar dacă totuși vrei să-mi dai
Să mă faci Doamne grădinar!
Dar grădinar în al tău RAI!
 
de Nicolae Băciuț

vineri, 25 decembrie 2020

Vladimir Pustan | La steaua care a răsărit

Beiuș | video by Ciresarii TV | 25-decembrie-2020

Andreea Mois - Iti multumim [Colind Official Video]

Vladimir Pustan | De ce avem nevoie de Crăciun?

Beiuș | video by Fundatia Ciresarii | 25-decembrie-2020

Mici sfaturi de Crăciun - de Nicolae.Geantă

Dacă ai familie, iubește-o din toată inima. Crăciunul este dragoste!
Dacă ai prieteni colindă-i. Crăciunul este întâlnire.
Dacă ai vrăjmași, iartă-i. Crăciunul este pace!
Dacă ai în jur săraci, fii filantrop. Crăciunul este ajutor!
Dacă ai oameni dragi ce trec prin necaz, îmbărbătează-i. Crăciunul este speranță.
Dacă ai greșit, pocăiește-te! Crăciunul este iertare.
Dacă ai biserică, fii prezent la slujbă! Crăciunul este închinare!
Dacă ai cunoscut pe Hristos prezintă-l și altora! Crăciunul este sărbătoarea Lui.

Crăciunul este credință.
Crăciunul este bucurie.
Crăciunul este intrarea lui Isus în lumea noastră ca noi să putem intra în lumea Lui.
Crăciunul este îmbrățișare. Îmbrățișarea dumnezeirii cu umanitatea!
Crăciunul este Dumnezeu întrupat!

Nicolae.Geantă

Vă dorim un CRĂCIUN plin de binecuvântări divine!

 


joi, 24 decembrie 2020

De Crăciun la Biserica Izbânda Drăgăneasa

 


Nicolae Geantă - Crăciunul - excludere și îmbrățișare

Un băiețel se uită pe fereastră. E iarnă aspră afară. O fetiță, îmbrăcată ponosit, cu pantofiori de cârpă pășește prin omătul care-i scârțâie sub picioare. El aleargă în bibliotecă, ia o steluță mică și fuge în stradă. Printre nămeți urmărește curios fetița. Apoi se apropie timid și îi oferă steaua. Ea zâmbește. Apoi fuge după băiat. Intră în casa cea mare a acestuia. În anticameră fetița rămâne uimită de mulțimea ornamentelor. Apoi pășește timidă în sufragerie. Și dintr-o dată ochii ei cresc, cresc, cresc de uimire. Un brad uriaș până la tavan, un bătrân care stă lângă șemineu și citește o carte... Dar uimirea ei și mai uriașă este că pe peretele din spatele bradului scrie cu litere uriașe: „Crăciun Fericit!”. Atunci fetița întreabă pe băiețel: „Ce este Crăciunul?” El îi zâmbește, apoi o strânge cât poate de tare în brațe. Și îi șoptește la ureche: „Acesta este Crăciunul!”

Da, Crăciunul e sărbătoarea îmbrățișării. La Betleem, acum 2000 de ani, Hristos a coborât din Înalturi printre teluricii muritori tocmai să le ofere o îmbrățișare. Dumnezeu nu poate sta cu mâinile la spate! Ci doar îmbrățișând păcătoși! Contactându-se cu ei. Dragostea Sa e tactilă.

miercuri, 23 decembrie 2020

Crăciunul nu înseamnă... - de Nicolae.Geantă

 https://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/12/ce-nu-e-craciun-de-nicolae-geanta.html

Crăciunul și punctul de sprijin al lui Arhimede - de Nicolae.Geantă

„Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc!”, a strigat celebrul Arhimede (287-212 î.H., unul dintre cei mai înțelepți oameni ai Antichității - matematician, astronom, filosof, inginer) într-o zi lucrând la o invenție cu pârghii și scripeți. Un punct de sprijin și voi ridica tot Pământul! (5,9736×1024kg). Arhimede a vrut să spună omenirii că dacă cineva are punctul de sprijin poate face orice imposibil posibil. Nu știu dacă a reușit. Se pare că nu...

Mai mult decât Arhimede, în lupta cu greutățile vieții omenirea avea nevoie de un punct de sprijin. De un punct fix care să nu se miște. De un umăr care să ridice toate poverile. De un scripete care s-o scoată din păcat. Tocmai de aceea, într-o zi a coborât printre telurici Isus Hristos să se întrupeze! Dumnezeu l-a trimis ca punctul de sprijin al umanității.

Fără nașterea lui Isus istoria nu ar avea un reper. Ar fi fără cap și fără coadă. Fără nașterea lui Isus omenirea ar pluti în derivă. Nu ar fi iertare, har ci doar judecată! Fără nașterea lui Isus nu ar exista o țintă. Unde ar crede oamenii că se îndreaptă?

Nașterea lui Hristos, Crăciunul este punctul fix în jurul căruia se învârte toată viață. E degetul întins de Dumnezeu către mine și tine! Fără nașterea Sa lumea NU ar fi putut oferi niciodată ceva mai bun decât Dumnezeu!

Când trec prin suferință, când prietenii îmi întorc spatele, când eșuez în harul cotidian, când norii negrii se abat asupra mea, când vine prigoana ori când șansele celor ce dau șanse nu îmi mai pot oferi nimic, eu, privesc la Hristos. El e punctul de sprijin! Umăr la umăr cu el pot birui lumea! Poate că de aceea ne-a spus Isus să luăm jugul Lui, împreună cu El. 

Știința a demonstrat că în sânge, noi oamenii avem o substanță: Laminim. Fără ea am nu am putea să stăm în echilibru. Laminim-ul e sprijinul nostru de a sta drept pe un pământ care se-nvârte. Iar Laminim-ul are formă de... cruce! O substanță sub formă de Cruce mă ține în picioare. Pe picioare. Pe Golgota, acel Prunc născut în Betleem a murit răstignit pe... o Cruce! O cruce mică mă ține în echilibru când fac pași (laminim), și o Cruce mare mă ține în echilibru spre Cer! Crucea lui Isus e punctul de sprijin al omenirii!

Dacă nu reușesc să găsesc punctul de sprijin al lui Arhimede nu pierd nimic. Dar dacă nu găsesc punctul de sprijin oferit de Dumnezeu la Crăciunul din Betleem am pierdut totul!

Haideți cu toți la Betleem! Apoi nu se va mai rătăci nimeni!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Poveste de Crăciun

sursa: Biserica Sfânta Treime - Londra

The Christ Child: A Nativity Story | Istoria întrupării lui Isus Hristos


sursa AICI

marți, 22 decembrie 2020

Vlad Schlezak - Sensul Crăciunului este dragostea

Consider și eu că adevăratul sens al Crăciunului este dragostea. Biblia afirmă în Ioan 3:16 – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”

Adevăratul sens al Crăciunului este sărbătorirea acestui incredibil act de dragoste al lui Dumnezeu . Vedem că la El dragostea nu e doar un substantiv ci și un verb. Iubirea și dragostea sunt clar definite de Dumnezeu în Scriptură. Nu este o iubire cu sens răstălmăcit în numele căreia se fac atrocități. În greaca biblică sunt 4 cuvinte ce definesc iubirea, nu doar unul.

Povestea de Crăciun nu este o plăsmuire a imaginației umane, nu este un substitut păgân poleit cu sclipici ci este povestea lui Dumnezeu care a devenit om în persoana lui Isus Cristos. Dumnezeu a făcut asta din iubire pentru noi. Pentru că noi avem nevoie de un Mântuitor. De un Salvator.

Christmas shoes / Pantofii de Crăciun

film întreg


apăsați pe subtitrare, apoi pe setări, apoi pe traducere automată și alegeți limba română
(nu am găsit o variantă subtitrată pe youtube)

luni, 21 decembrie 2020

Tată ocupat strică Crăciunul

Ce reprezintă cu adevărat Crăciunul

Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu întrupat. Isus nu a fost doar un om bun, un profet sau un lider religios carismatic. Scripturile ne spun că El a fost Dumnezeu întrupat, divinitate în trup, care a luat parte la crearea lumii. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”.( Ioan 1: 1-3)

Lumina pentru o lume întunecată. Trăim într-o lume  ce  pare a fi din ce în ce mai întunecată. Isus a venit ca să aducă lumina în întuneric și să îl risipească în cele din urmă pentru totdeauna. „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o”.( Ioan 1: 4-5)

Sursa noii vieți. Mulți dintre noi suntem conștienți de defectele, slăbiciunile  și chiar de păcatele dominante din viața noastră, lucruri pe care am dori să le schimbăm sau să le eliminăm total. Primind o viață nouă prin Isus Hristos putem experimenta aceste schimbări - nu prin efortul nostru, ci prin El. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”. (Ioan 1: 12-13)

 Exemplul Suprem. Biblia ne spune că Isus Hristos este Mântuitorul trimis de Dumnezeu pentru toată omenirea. De asemeni, noi citim că El a fost un mare învățător și modelul desăvârșit al modului în care ar trebui să trăim și să interacționăm cu ceilalți, inclusiv cu Dumnezeu. „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”. (Ioan 1:14)

Robert J. Tamasy

vineri, 18 decembrie 2020

Să taci din gură - de Vladimir Pustan

Așa i-a zis Hristos mării înfuriate. Cu ucenicii n-a vorbit că n-aveai cu cine. A vorbit cu marea. Uneori Dumnezeu potolește furtunile, alteori ne potolește pe noi ca să nu ne mai fie frică de ea.

Când te-apucă o pace inexplicabilă poți fi sigur că afară bate vântul.

Au fost loviți de furtună pentru că n-au dat cârma de la început lui Hristos. Așa că S-a culcat, neavând ce face. Ideea e simplă. Fie Îi dai Lui povara, fie o duci singur. Fie dormi tu, fie doarme El. Cineva trebuie să stea treaz și să se agite.

Nu suntem scutiți de furtună cum nu poți scăpa de impozite. Erau și alte corăbii cu ei în furtună dar numai în una singură era Hristos. Toate corăbiile promit să ne treacă dincolo, dar nu în toate e Hristos.

Și marea a tăcut. S-a făcut liniște. Doar în liniște Îl poți auzi pe Hristos. De aceea i-a spus Dumnezeu unui sfânt: „Când vorbești cu Mine să taci din gură…”

Vladimir_Pustan

Vasile Micula - Slavă lui Dumnezeu (colind 2020)

video by Ben Hur

joi, 17 decembrie 2020

Vasile Micula - Îmi aduc aminte și de mama mea

video by BenHur
via Vasile Micula

Grupul Mesaj & Diana Pup - A venit din veșnicie - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° °

video by mesajtvmusic

Cioara, diavolul și penele - de Nicolae.Geantă

Odată o cioară bătrână, văzând un pițigoi cum se chinuie să prindă un vierme mic, i-a propus un târg: să-i ofere în fiecare zi câte un viermișor, în schimbul unei pene. Pițigoiul, bucuros, s-a gândit: „Ce e o pană? Am câteva sute pe mine!” Și târgul a început. Zi de zi, cioara îi aducea pițigoiului câte un viermișor, iar acesta îi dădea câte-o pană. Asta până într-o zi, când cioara n-a mai venit cu viermișorul. Flămând, pițigoiul a încercat să-și ia zborul și să caute ceva de mâncare, dar era… gol! Nu mai avea nicio pană deci nu mai putea zbura! Iar pentru pițigoii fără pene și pe deasupra și flămânzi nu mai rămân zile sunt scurte sau deloc!

Ca și cioara din poveste, Diavolul (cel șiret și negru) face zilnic negustorie cu oamenii. Negustorie înșelătoare. Oferă teluricilor dulcegării trecătoare dar nu le cere toate „penele” deodată. Întâi cere un deget, apoi o mână, apoi duce omul în robia sa. Eva a fost amăgită cu “un măr”, Essau cu un castron de ciorbă de linte, regele David cu o brunetă ce se îmbăia într-o curte, Iuda cu un pumn de monede... Viermișori mici pentru care se plătește scump.

Un „viermișor” mic aduce în casă „o grădină zoologică întreagă”, vorba poetului Costache Ioanid. Fiecare plăcere, pe care diavolul o propune și noi o acceptăm (o minciună, o vorbă jignitoare ce-a ciuruit pe cuiva, o țigară, o bancnotă câștigată necinstit, o privire zvârlită pe net la imagini interzise... ), ne costă câte o „pană” din aripile de înger pe care Dumnezeu ni le pregătește ca să zburăm spre veșnicie.

Nu neglijați ispitele mici! Fiecare ispită smulge din noi câte un fulg de înger!

Nu acceptați actele de filantropie ale diavolului! El nu oferă ceva atrăgător fără să ne distrugă tot penajul.

Nu faceți nicio concesie cu Satana! El știe foarte bine că pentru fiecare compromis noi ne dezgolim sufletul și ne distrugem zborul spre Cer!

Nu vă (mai) neglijați aripile. Poate vă încurcă acum, dar într-o zi le veți deschide să zburați “acasă”. Acela va fi cel mai minunat Crăciun: când noi vom păși pe pragul Cerului!

 Nicolae.Geantă
17 dec. 2020

Suntem cruci - Mihaela Mănescu

Suntem cruci cu dor de ceruri

Scump Isus, sub Crucea Ta.

Fie lumea-n câte feluri...

Suntem cruci cu dor de ceruri:

Doar pe Tine Te-om urma!

Suntem cruci cu inimi sfinte

Împletite-n Duhul Tău.

Fie lumea foc fierbinte,

Suntem cruci cu inimi sfinte:

Nu ne-atinge niciun rău.

Suntem cruci înaripate

Ce spre Tine vom zbura.

Lumea asta de păcate

Să ne piardă, nu mai poate!

Suntem cruci înaripate

Așteptând venirea Ta...

mihaela

miercuri, 16 decembrie 2020

Trăind pentru un singur spectator - de Nicolae.Geantă

Societatea a devenit o obositoare goană de like-uri. Trăim ori murim cu teamă că nu vom fi apreciați. N-ai like-uri, nu exiști! Prin urmare, de la răsărit pân' la asfințit ne frământăm dacă dăm bine! La vorbe, la fapte, la țoale, la mașini, la make-up-ul zilnic... Mă întreb retoric: pentru cine?

Fie că recunoaștem ori ba, foamea după aprecierea semenilor a lovit nemilos chiar Biserica lui Hristos. Predicile se măsoară în „laicuri”. Cântările, devoționalele, rugăciunile și chiar voluntariatul se etichetează la fel. Și pe deasupra... proorociile! Mă întreb: cum am reacționa dacă n-ar mai exista număr de vizualizări, ori de like-uri, la predicile înregistrate video? La live-uri. Ori la articolele postate pe Facebook. Cred c-ar fi mult mai „curat” dac-ar fi scoase!

Mai mult decât atât există și refuzul de a nu predica, vizita, cânta etc, în biserica cutare (sau chiar la unele programe în biserica noastră) pentru că... auditoriul este prea mic! Mă întreb: până la urmă pentru cine o facem?

Când predicăm, când cântăm, când recităm sau ne rugăm audiența noastră NU este publicul! Audiența este Dumnezeu! El este singurul spectator care contează! Dacă Dumnezeu nu ne dă „laicuri” am făcut efortul degeaba! Dacă așteptăm aprecieri de la oameni s-ar putea să confundăm Biserica cu o sală de spectacol!

Biserica nu e sală de spectacol. Nu oferă evenimente artistice. De aceea intrarea este gratuită. Biletul l-a plătit Isus într-o vineri pe Cruce! Cine intră în Biserică trăiește pentru El. Doar ca El!

Creștinii vor rezista totdeauna pe baricadele credinței tocmai pentru că știu din partea cui vor primi într-o zi like-uri. Cine așteptă aprecieri de la oameni poate ușor dezerta! Cine are urechi de auzit să audă!

Disclaimer: Am folosit mai multe englezisme deoarece sunt cuvinte vii ce fac parte din cotidian. Și asta tocmai pentru a-l înțelege mai bine...

Nicolae.Geantă

Haideți cu noi! - Alin și Florina Jivan & prietenii - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° °

video by Alin Jivan

Marele câștig - de Nicolae.Geantă

Fiecare creștin trebuie să găsească cel puțin un motiv pentru a lupta și chiar a fii martir, nu motive pentru care să trăiască, spunea un prieten. Adevărul este că în prezent în biserici puțini mai au motivație să lupte. Și mai ales să moară... Tocmai de aceea Pavel încurajează Filipenii: „Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig”.

Cine are ca scop veșnicia nu se va plictisi! Nici nu va trăi nemotivat. Chiar și sub amenințări va continua să lupte! E ca un comando care înaintează prin bombardamente, și chiar rănit fiind se ridică și din cenușă... Nu să se retragă, nu să se pună la adăpost ci să înainteze! Marele câștig este veșnicia.

Nicolae.Geantă


duminică, 13 decembrie 2020

Doamne, dacă ai fii o turtă dulce... - de Nicolae.Geantă

Într-una din serile de rugăciune, undeva în bisericile Prahovei mele, un bărbat se ruga suspinând: “Doamne, dacă ai fii o turtă dulce te-aș mânca!” Rugăciunea sa nu e un motiv umoristic, ci o profundă meditație. Dumnezeu e atât de apetisant!

Pentru psalmistul David Dumnezeu era ca picurii de miere. Cel mai dulce dulce! 
Pentru mine Dumnezeu e ca o brutărie cu miros de pâine proaspătă. Irezistibil. Oricât ai fi de sătul nu poți trece mai departe până nu rupi măcar un coltuc.
Pentru mine Dumnezeu e ca un cozonac abia scos din cuptor de Crăciun. E o savoare. E delicatesă care pătrunde pănă în suflet!
Pentru mine Dumnezeu e ca zahărul în ceai. Nu-l poți vedea dar îl simți la gust. Sau îi simți lipsa!

E duminică dragi prieteni! Duminica e zi pentru odihnă. E zi de contemplare. E zi de deconectare de nevroza urbană, de știrile toxice ale săptămânii, de zgomotul jobului și de tehnologie. E zi în care mintea trebuie să se conecteze la veșnicie. E zi în care sufletul se desfată cu dulceaată lui Dumnezeu. Pentru că, nu-i așa, omul nu trăiește numai cu pâine. Ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!

Chiar așa prieteni, pentru voi Dumnezeu ce gust are?

Nicolae.Geantă
Botoșani

sâmbătă, 12 decembrie 2020

Prețul unui sendviș... - de Nicolae.Geantă

Andreea este o fetiță timidă, foarte timidă, din clasa IX-a. Înainte cu două minute de pauză am văzut-o băgând mâna în rucsăcel, și pe furiș a pasat un maldăr argintiu colegei din spate. "Ce-ai făcut?". Fata se uită rușinoasă și roșește. "I-ai dat un sendviș!". "Da", îmi răspunde cu sfială. "Dumnezeu să te răsplătească!", i-am spus, și am privit pe fereastră deoarece mi-a umezit ochii.

Andreea este o fată săracă. Are cinci frați și venituri modeste. Prin frigider le fluieră vântul probabil, dar în inimă îi fluieră dumnezeirea. 

Le-am spus copiilor că atunci când eram în liceu, Liviu, un coleg al meu cu ochelari groși, bolnav de inimă și cam gârbovit, din familie de muncitori în rafinărie, dar "băiet" de oraș, venea zilnic la liceu cu două sendvișuri. Aproape zilnic eu îi furam unul. Îl mințeam ca îl caută o profă, o fată frumoasă, un coleg, cineva... Și el, ieșea pe hol, iar eu îi controlam servieta! (Nu pentru ca eram șmecher, și nici gurmand. Ci pentru că nu aveam pachețel pus de acasă). Când uitam să îl păcălesc și apoi să îi fur din mâncare (niciodată nu i le luam pe amândouă), pe la prânz venea la banca mea: "Nicule, nu vrei un sendviș?". (M-a șocat când într-o zi, la ani buni după liceu, mi-a spus că mama lui știa că îi fur câte un sendviș dar a continuat să îi pună mai departe câte două "Poate îi e foame mamă...")

Le-am mai spus copiilor că într-o mănăstire unde era și o școală, un călugăr a văzut că în pauza mare, un copil aleargă direct în biserică, la capelă, în timp ce toți se zbenguiau sau mâncau ce aveau de acasă. "Ce spiritual!", murmura călugărul. Urmărindu-l mai multe zile, odată a îndrăznit să intre după pici în altar. Copilul stătea într-o strană chiar sub crucea lui Isus Răstignit și mânca un sendviș. " De ce mănânci aici?". "Pentru că Isus nu-mi cere din sendviș niciodată!".

Am trăit în timpul facultății un eveniment neplăcut. Un coleg, fiu de profesor universitar în Germania, avea 4 sendvișuri și i-am cerut unul. Nu doar că m-a refuzat, dar m-a înjosit. Și pe mine, și pe părinții mei cu pensii modeste. "Ce, ai tăi nu sunt în stare să-ți dea mâncare la tine?"... Din ziua aceea toți colegii mei l-au marginalizat. Și la examene a picat cam jumătate...

Într-o zi, venind de la o Evanghelizare mi-am cumpărat un sendviș și un kefir. Când am ajuns în parcare m-a întâmpinat un bătrânel. "Nu îmi dați 10 bani? Să strâng pentru o pâine?". Era ora 16. El nu mâncase nimic. Eu la fel. I-am dat sendvișul și kefirul. A început să plângă. "Dumnezeu m-a hrănit si azi! Să îți dea sănătate taică", a murmurat împlinit! Aș fi putut să mă întorc. Să-mi cumpăr încă zece kefire. Dar am urcat în mașină sătul! Urarea moșului mi-a ținut până acasă. 250 de km!

Cât costă un sendviș?", am întrebat retoric copiii. "4 lei dom' profesor", a strigat o tipă, sigură pe ea. "Nu, un sendviș costă o prietenie! O poți câștiga sau o poți pierde!".

Dacă oferim un sendviș unui sărman poate nu-l satură, dar îi arată dragoste. Odată, un elev mi-a scris pe bilet: "dragostea este atunci când pui zilnic ciocolata în ghiozdan cu toate că ști că de fiecare dată cineva ți-o fură!". Ca Liviu... Ori ca Isus. A iubit chiar dacă a știut că va fi urât!".

Tu, de când nu ai mai oferit un sendviș? Sau încă îl mănânci pe ascuns?

Nicolae.Geantă

vineri, 11 decembrie 2020

De ce Rugăciunea? - de Nicolae.Geantă

 “Rugaţi-vă tot timpul” (Luca 21:36), “Rugaţi-vă neîncetat  (1 Tesaloniceni 5:17)”. 

Rugăciunea este un imperativ pentru viața de credință. Nu un like doar atunci când îți place. Și nici atât numai când apele-ti-sunt tulburi. Nu-i simplu sfat camaradesc, ci o poruncă! Faptul că ne rugăm, demonstrăm că Dumnezeu e o fiinţă reală: putem vorbi cu El. Creatorul nu doreşte ca rugăciunea noastră să fie ultima alternativă, ci prima opţiune. Ea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă! “Neglijarea rugăciunii este o obrăznicie”, scria Ravenhill. Prin lipsa ei spunem că avem încredere în fire.

Rugăciunea e discuție cu Dumnezeu. Cum am putea vorbi cu El cu gurile închise. Și cum ar putea să ne răspundă dacă nu-i vorbim? Personal în ultima vreme am experimentat ce zicea Kierkegaard: "înainte credeam că la rugăciune vorbesc eu, apoi am învățat că El îmi vorbește!"

Rugăciunea înseamnă "a-L lăsa pe Dumnezeu înăuntru", zice dr. O. Hollesby. E efectul ciocănitului lui Hristos la inimile noastre.

Rugăciunea e respirația sufletului. Și aerul ăsta trebuie primenit cât mai des... Fără ea ne sufocăm spiritual. Lipsa rugii face din biserici camere de gazare!

Rugăciunea e personală. Se exclud imitațiile, rugile scrise, cărțile de rugăciuni. Cine le folosește e ca și cum ar cumpăra mâncare gata mestecată. N-am văzut prin magazine așa ceva. Căci nici un stomac n-ar digera. Orice creier ar refuza-o. Iar sufletul nostru e mai important decât creierul...

Rugăciunea e agonie spirituală, travaliu sufletesc, îmi spunea Daniel Grigoriciuc, directorul RVE Suceava. "De ce creștinismul o tratează superficial?" Rugăciunea nu e pierdere de timp! Nerugătorii, superficialii, nu vor putea înălţa niciodată zmeul curajului, nu vor împrospăta harul, nu vor rupe lanţurile neputinţei... Şi, niciodată - ca să-l parafrazez tot pe Ravenhill – nu vor fi candidaţi la cununa de martir!

Vărsați-vă nu doar "lacrimile înaintea Domnului" (Psalm 62:8). Ci și rugăciunile... Rugăciunea ridică bisericile. Lipsa ei le doboară. 

Nicolae.Geantă


Nicolae Geantă la „Limanuri Bune” Botoșani


Hristos se naște pe pământ - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Speranța și Prietenii (2020)

video by SperantaMusic

joi, 10 decembrie 2020

Nicolae Geantă - Nu ridiculiza partenerul

video by Ben Hur

 Am primit un mesaj de la un prieten. „200 de participanți. Scrieți o propoziție scurtă care să cuprindă cuvintele: calm, liniște sufletească, fericire. Un bărbat a scris: Soția mea când doarme!”. Nici nu am stat pe gânduri și am scris în contrabalanță un nou mesaj: „350 de participante. Conferință de femei. trainerul iese în față și spune: Câștigă un premiu cine scrie o propoziție cât mai scurtă cu cu cuvintele: calm, liniște sufletească, fericire! O femeie a scris: Soțul meu când doarme!”

Evident nu este bine nici așa, nici altminteri. Sună ori prea misogin, ori prea androgin. Însă am dorit să spun că se poate și reversul... Nu pot fi de acord cu glumele, anecdotele, bancurile sau vorbele care înjosesc partenerul. Am auzit de atâtea ori bărbați sau femei care ridiculizează pe cel cu care a încheiat un legământ la altar. Pe „regina” sau „regele” căruia i-a jurat fericire. „Până la moarte!” Însă focul iubirii prea repede s-a stins.

Dacă ești cumva unul din partenerii care NU e liniștit sufletește, calm sau fericit decât când celălalt doarme, înseamnă că „ai montat bateriile pe invers”, vorba unui pastor sud-american (Acesta a împrumutat mașina unui prieten care nu a putut să o pornească. Nici pastorul nu  pornit-o. S-a dus cu cheia la mecanic. totul era în regulă numai că atunci când schimbase bateria de la chei o montase invers!). S-ar putea ca vina să nu fie a partenerului, ci să fie la tine!

Nu-ți ridiculiza partenerul. Pentru că este al doilea tu. Uită-te mai atent: nu cumva ai bateriile puse invers?

Nicolae.Geantă


miercuri, 9 decembrie 2020

Alin si Emima Timofte - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Regele s-a nascut (Official Video)

Alin si Emima Timofte - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Salvatorul din cer a venit (Official Video)

video by

Dacă toate oile ar fi ca noi - de Nicolae.Geantă


De curând am citit că un pastor i-ar fi spus odată unui membru al bisericii al cărei conducător era: „Ce minunat ar fi dacă am avea 10 oameni ca dumneavoastră în biserica noastră!” 

Enoriașul, surprins, a zâmbit. „Mă bucur să aud așa ceva frate păstor! Sunt surprins însă, deoarece așa cum mă cunoașteți, eu mă plâng mereu pentru o serie de lucruri din biserica aceasta. V-am spus de câteva ori că predicile dumneata sunt slabe, plictisitoare. Să nu mai adaug faptul că nu mai dau demult niciun ban la biserică. Oare de ce ai avea dumneata nevoie de 10 oameni ca mine în biserică?” 

Pastorul a răspuns scurt: „Așa cum vi-am spus, mi-ar place să avem ca dumneavoastră vreo 10 oameni în biserică. Pentru că din nefericire avem vreo sută!”

Bisericile noastre sunt turmele lui Dumnezeu. Ele nu de oi/membrii duc lipsă. Majoritatea. Pentru că multe sunt mici, extrem de mici. Bisericile de astăzi duc lipsă de oameni de calitate. Nu țin apărarea pastorilor (destui sunt chiar plictisitori), nu „execut cu mânie proletară” criticii, pe cei ce se lamentează. Dar mă întreb așa, retoric: „Cum ar arăta o turmă în care numărul de oi care behăie ar fi din ce în ce mai mare? Dar din ce în ce mai mic?”

Păstorul Bisericii nu sunt eu, ci Hristos. Oare i-ar place dacă toate „oile” Sale ar fi ca noi? Ca mine sau ca tine?

Disclaimer: Am folosit mai sus cuvântul „behăie” deoarece este specific pentru strigătul oilor. Iar în afară de „zbierat” nu am găsit niciun alt cuvânt mai dulce, mai academic. Chiar așa, știați că în DEX  „a behăi” = „a cânta urât”? Nu m-am gândit niciodată că muzica oilor poate fii urâtă! (Pentru cine mă știe cunoașteți că sunt înnebunit după oi). Concluzie: Ai grijă ce muzica vieții cânți zi de zi! Nu doar în biserică!

Nicolae.Geantă

marți, 8 decembrie 2020

De ce să privesc în jur - de Nicolae Geantă

Noi ne lamentăm atâta timp cât ne privim în oglindă. Când ne vedem doar pe noi credem că problema noastră e cea mai acută. Necesită urgenţă. 
Dacă privim în jur vom vedea că în comparaţie cu problemele altora noi avem mingi de ping-pong iar ei munți cât Himalaya. Cel fără pâine poate vedea că există oameni bolnavi. Cel bolnav poate vedea că sunt oameni fără picioare. Cel fără picioare poate vedea că sunt oameni orbi. Cel orb poate auzi că sunt indivizi nedeplasabili... 
Întotdeauna e cineva mai grav! Ne plângem că România e o ţară săracă, dar în Afganistan ori Somalia nu găseşti pâine în magazine! E drept ne mai lamentăm şi că în biserici avem membrii slabi spiritual, dar în cârciumi şi discoteci nimeni nu cunoaşte pe Domnul... 
În Scriptură Pavel spune să căutăm foloasele altora. Adică să privim în jur. Căutând să ajuți pe ceilalți vei trăi fără stres...

Nicolae.Geantă

colind Familia Timofte - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Îngerii cântau în cor (Official Video)

Încotro Stăpâne? - de Mihaela Mănescu

Am harta. Dar busola-mi spune
Că mă abat, că m-am pierdut.
Și nu știu încotro, Stăpâne.
Mai dă-mi o rază împrumut...
 
Se văd atâtea ramuri rupte,
Atâtea însemnări pe drum...
În fața mea sunt văi abrupte,
În urmă-i negură și fum.
 
La cumpăna dintre tărâmuri
Stau, Doamne, și aștept tăcut.
Deschizătorii Tăi de drumuri
Pe-aleea mea n-au mai trecut...
 
Dar chiar de nu mi-ar mai rămâne
Nici hartă, nici busolă-n văi,
Când mă aplec în rugăciune
Și nu știu încotro, Stăpâne,
Mi-s călăuză Pașii Tăi...
 
 mihaela,
8 decembrie 2020

sâmbătă, 5 decembrie 2020

Nicolae Geantă - Ce trend au azi bibliotecile

video by Ben Hur
via Efraim Târgoviște

Nicolae Geantă: Ajută pe David să aibă din nou casă de Crăciun!

Îl cunosc pe David de câțiva ani. Un conducător de biserică smerit, sensibil, plin de blândețe și cu o inimă largă cât Pacificul. Fiecare cuvânt care-i iese din gură e măsurat cu grijă. Gândit. Și plin de dulceață. Am discutat un snop de subiecte împreună și nu l-am auzit niciodată cârtind, niciodată vorbind ceva de rău, niciodată nemulțumit (Chiar și-atunci când oamenii i-au întors spatele). Dar l-am văzut/auzit plângând la predici, la rugăciune, muncind la câmp... Rostind doar atât: „Domnu-i bun!”. Aș putea să scriu un tom întreg despre istoria acestui bărbat cu 11 copii (din care 7 încă necăsătoriți), alergător ca o furnică și o bunătate ca regele căruia îi poartă numele. Adică bunătate ca a lui Dumnezeu. Însă durerea mea este alta…

vineri, 4 decembrie 2020

500.000 de români au fost infecatți cu Covid - 4 dec.2020

Pacientul 1 - 26 febraurie 2020
10.000 infectări - 23 aprilie 2020
100.000 infectări - 11 septembrie 2020
500.000 infectări - 04 decembrie 2020

Nicolae Geantă - Păstorul și brutarul

video by Ben Hur
via Efraim Târgoviște

Pelerinajul la urnă – de Nicolae.Geantă

Au băgat elevii 8 luni în vacanță. Și au împins școala românească de pe ultimul loc mai jos cu un loc. Adică au făcut-o să nu mai existe. Au deratizat toate ungherele din școli (dar pe banii școlilor), apoi le-au lăsat să-și aplice scenarii proprii de criză, ca să le poată învinui în caz de eșec. Au plătit miliarde de lei pe „pepsiglasuri” la firme dar nu au adus nicio tabletă nimănui. Așa că pruncii mai săraci au audiat lecțiile pe telefoane prin copaci, prin fața primăriilor sau a caselor celor baștani. Din lipsă de wi-fi. Apoi au închis „templele înțelepciunii” deși nu existau dovezi că ar fi devenit „focare”.

Au obstrucționat bisericile în propriul lor careu și le-au pus norme ca în laboratoarele de cercetat viruși. Apoi le-au faultat la atingerea de icoane, împărtășania comună și slujbele cu enoriașii de față. Apoi, au permis enoriașilor să iasă din virtual și să participe fizic dar nu le-au dat voie să cânte-n comun! Iar spre finalul reprizei le-a sancționat cu penalty inventat, interzicând pelerinajele sau permițându-le numai cu pază cu oameni înarmați. Un mic Kosovo dar unde nu a tras nimeni cu gloanțe, ci cu amenzi…

Continuă să continui - de Vladimir Pustan


Continuați să iubiți. A iubi e renunțarea la propriile drepturi. Oare avem așa ceva?

Continuați să muriți. Zilnic și total. Aceasta înseamnă pocăință.

Continuați să slujiți. Cel mai bun leac împotriva depresiei și sinuciderii.

Continuați să visați. Alb-negru sau color. Cine nu mai visează larg și mult e mort, chiar dacă trăiește.

Continuați să rămâneți în El. Pe vremuri maratonul era cu făclia aprinsă.

Continuați să luptați cu descurajarea. Când te vizitează adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu de ieri, realizează prezența Lui astăzi și nu uita promisiunile Lui pentru ziua de mâine.

Continuă să continui…

Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

joi, 3 decembrie 2020

Iernatul se face la limanul unde vrea Dumnezeu – de Nicolae.Geantă

În ultima sa călătorie misionară, Sfântul Apostol Pavel a fost îmbarcat pe o corabie care căra cereale din Egipt spre Roma. Pe corabie, alături de marinari și soldați erau și o mulțime de întemnițați. Pavel era unul dintre condamnați.

Când au ajuns în golful Limanuri Bune (Limes-ul de astăzi) din insula Creta, Pavel, un călător cu peste 2500 de mile numai pe mare, a sfătuit soldații să nu se aventureze la drum, deoarece se declanșează Eurachilonul, un uragan puternic ce sufla dinspre Siria spre Mediterana de Est, care sfărâma orice corabie întâlnită pe mare. Evident că soldații nu l-au ascultat pe Pavel, și au pornit la drum spre portul Fenix (portul Loutro, cel mai bun din insula cu pricina). Undeva la cca 35 Km vest! Numai că pe drum i-a prins uraganul! Care i-a vânturat prin pântecele Mediteranei gata să-i distrugă timp de vreo două săptămâni. Și i-a împins 885 km. Până în insula Malta!

Nicolae Geantă - Cuvânt Înainte pentru volumul „Cum să avem o inimă fericită” al doctorului Vlad Schlezak

Fie că recunoaștem sau nu, trăim într-o lume confiscată de emotivitate ori rațiune. În dorința de a escalada muntele fericirii contemporanii noștri accesează două căi: emoțiile sau mintea. Meteahna e veche, deoarece Maxim Mărturisitorul în schița sa de teorie a cunoașterii zicea că noi oamenii „credem că anumite lucruri le gândim cu mintea, altele cu inima și altele cu corpul”. Da, sunt oameni care gândesc doar cu capul, sau numai cu inima!

Andrei Pleșu spunea că „gândirea cardiacă este una vie, participativă, intensă!” Vlad Schlezak o numește „gândire emotivă, emoțională, sentimentală”. Dacă am lua termenul grecesc am înțelege că thymos este o gândire care nu vrea să plaseze lucrurile în șabloanele existente, ci să și le asume. „Riscul” emoțional este întâlnit ades la credincioșii care gândesc sentimental, emotiv. Influențați de o predică, o cântare, o mărturie, o carte, un film etc, ei acționează sub impulsuri de moment. Iar când vine greul, nădușeala vieții, capcanele nemulțumirii, ușile ce nu se deschid, ei intră în eșec (ca să nu spun un cuvânt din ce în ce mai vehiculat printre ai noștri: depresie). Ei bine tocmai slăbiciunile acestea au fost taxate după secolul XVII când acest tip de credință a fost catalogat „minus cunoaștere”. Asta tradus ar însemna să „ai mai mult inimă decât cap!”

De cealaltă parte, raționalii, cei ce au cap mai mult decât inimă (Eminescu spunea că lucrurile nu vor merge bine în țara noastră atâta timp cât vom avea „capete strâmte și inimi prea seci”), au așezat peste tot forme, au pus microscoape, au analizat totul profund. Și, au tulburat viața credinciosului. Așa au apărut legaliștii – și au înlăturat harul lui Dumnezeu, cesaționiștii – și au înlăturat Duhul lui Dumnezeu, seculariștii – și au transformat păcatul în virtute, ateii – și au scos pe Dumnezeu pe tușă, filosofii – și au complicat atât de mult fericirea încât nu mai putem ajunge la ea!

miercuri, 2 decembrie 2020

noutate editorială: Cum să avem o inimă fericită - dr. Vlad Schlezak


La Editura Carmel Print din Oradea, de curând a văzut lumina tiparului ultimul volum al medicului creștin Vlad Schlezak intitulat „Cum să avem o inimă fericită”. Despre volumul de 270 pagini, cu aplicații practice pentru cele mai frecvente probleme, în partea de final, pe pagina personală de Facebook, medicul Schlezak face câteva mențiuni:

„Ne simțim mizerabil chiar în mijlocul binecuvântărilor? Suntem nemulțumiți deși avem multe motive de mulțumire? Gândim automat rău despre ceva bun, sau invers? Simțim ceva greșit și imediat facem ceva greșit? Suntem mereu nervoși, sau mândri, sau personalizăm în diferite feluri și apoi ne simțim rău? 

Aceasta este O CARTE DESPRE o GÂNDIRE EMOȚIONALĂ și RAȚIONALĂ GREȘITĂ SPIRITUAL CREȘTIN, care ne va provoca emoții greșite și comportamente în consecință, lăsându-L de cele mai multe ori pe Dumnezeu în afara ecuației vieții. Este o carte și despre TIPARE DE GÂNDIRE GREȘITĂ (ATITUDINI). Omul alege atitudinea, deci o poate schimba. Gândurile mincinoase nu se înlocuiesc cu alte gânduri mincinoase doar pentru a ne simți mai bine! Gândurile greșite se înlocuiesc cu gânduri adevărate Scriptural și reale.

 Am propus soluții biblice. CRISTOS ne poate schimba, dar noi ne facem partea?
 Dumnezeu să vă binecuvânteze!”

Dr Vlad Schlezak

*notă - cartea va fi disponibilă în:
 Anglia - online la www.carticrestine.co.uk
 -la standul Bisericilor Sfânta Treime și Râul Sfânt, ambele din Londra
 România - disponibilă de săptămâna viitoare la standul librăriei Cireșarii din Beiuș, iar în următoarele săptămâni și în cele mai mari librării creștine din țară.

Cântecul vieții

Toți cântăm cântecul vieții, ori că vrem, ori că nu vrem,
Unii cântă prima strofă, alții cântă la refren.
Unii au un cântec vesel în acorduri de chitară,
Alții copleșiți de gânduri stau plângând lângă vioară.
Unii cântă cu credință chiar de trec prin încercări
Alții cântă doar de silă, tot mergând spre nicăieri.
Unii-și cântă cu tristețe poate ultimul refren,
Alții tot repetă strofa căci ei de final se tem.
Cântă azi cu bucurie, cu speranță și cu dor,
Viața ta-i în Mâna Celui ce dă viață la izvor.
Chiar de treci prin valea morții, de cânți versul cel mai greu, 
Cântă plin de pasiune, căci ești fiu de Dumnezeu!

(Sami Lup)

Nicolae Geantă - Eurachilon. Furtuna care duce la limanul unde te vrea D...

sursa: Ben Hur

Luigi Mițoi - Fii atent la lucrările Duhului Sfânt!

sursa Ben Hur

marți, 1 decembrie 2020

România magnifică – de Nicolae Geantă

 „Când vei mânca și te vei sătura să binecuvântezi 
pe Domnul Dumnezeu pentru țara bună pe care ți-a dat-o!” (Deuteronom 8:10)

 România magnifică. Fiindcă dăinuie. Cu tot răul scos afară pe ușă și intrat abuziv pe ferestre. Cu toată corupția care ne-a așezat mereu în genunchi. Cu toți hoții care ne-au buzunărit. Dăinuim! Suntem singura țară europeană care-am rămas pe meleagurile noastre de 2000 de ani! Pentru că așa a hotărât Dumnezeu!

 România magnifică. Pentru că are credință pe care alții nu o mai au, iar unii vor să o stârpească! De distrus ne pot distruge legile, școlile, parlamentul și presa, votul, dar pe Dumnezeu nu ni-L poate scoate nimeni afară din suflet!

 România magnifică. Pentru că printre zgârie-norii semeți din sticlă și beton, (încă) mai are sate cu lavițe la porți, cu șure șindrilite și căpiți de fân, cu turme de oi ce pasc libere și necipate pe marginea drumurilor, cu cai ce aleargă cu coama despletită în vânt. Cu capre negre, urși carpatini, și cea mai mare colonie de pelicani.

România magnifică e țara oamenilor de rând. Nu doar elitele fac cinste țării mele ci toți acei oameni simpli care subsumează părticele de divinitate: blânzi, gospodari, ospitalieri, credincioși, viteji, patrioți, fermecători... Simpli și smeriți. Spirit de oameni frumoși. Neaoși. 

România magnifică a fost construită nu de oameni cuminți, ci de „nebuni” curajoși. Ștefan, Avram Iancu, Kogălniceanu, Cuza, Brătienii, Carol I... Sloganul preferat al marelui rege a fost: „Totul pentru țară, nimic pentru mine!” Și, i-a ieșit!