youtube

luni, 30 aprilie 2012

Amvonul nu este... - Nicolae Geantă

Amvonul nu e lumina reflectoarelor, ci umbra crucii de la Golgota. La el nu urci, te cobori. Dumnezeu e deja acolo...

Nu e o tribună pentru apărarea doctrinelor personale, ci pentru Evanghelia lui Hristos! Duşmanul nostru nu e altă denominaţiune, ci denominaţionalismul.

Amvonul nu e folosit pentru bici, ci pentru mângâiere. Nu răneşte, unge. Nu ucide, dă viaţă. Nu spălaţi fraţii doar cu duşuri reci! 100 % vor răci.

Nu e gheţărie, ci vulcan de foc mistuitor. Nu naşte stalactite, ci chibrite. Există amvoane care produc căldură numai puse pe foc! Încercaţi şi varianta asta...

Amvonul nu e locul în care oamenii se bucură când urci, apoi abia aşteaptă să cobori. Nu e locul în care cu greu eşti convins să „fi la cuvânt”, apoi biserica nu mai poate să te dea jos. Unora, microfonul li se lipeşte de mână.

Nu e inspiraţie. E transpiraţie. Dar focul Duhului Sfânt nu vine peste cuiburi de cartofi.

Amvonul nu ne lasă flămânzi. Nu pleci acasă cu burta goală. Altfel cel ce s-a suit, e un bucătar nechibzuit. Nu uitaţi: la predică, şi oile şi girafele trebuie să ajungă la hrană. Dar mai ales să sature înfometaţii...

Nu bate apa în piuă, ci cuie în cap. Trebuie să iasă pe partea cealaltă. Numai aşa nu le poate scote diavolul.

Amvonul nu omoară timpul, îl câştigă. Nu plictiseşte, ci înviorează. Dar nu cu scene de show. Slujba predicatorului nu e să-i distreze pe oameni. Mântuiţi sufletele, nu le oferiţi sirop!

duminică, 29 aprilie 2012

Tănărul bogat, sau religia în fugă

Text: Marcu 10:17-27
Inventio:
În antecamera lui Dumnezeu, tânărul bogat stă cu un biblioraft în mână. ”Ce e cu tine aici?”, îl întrebă surprins îngerul secretar. ”Vreau să mi se facă dreptate. Uite, am aici o mulțime de nume ale creștinilor care mă numesc nesocotit, nesăbuit. De 2000 de ani sunt tot timpul vorbit de rău, pentru că am ales să plec de la Hristos înapoi la bogăție. Știi ce mă doare? Că pocăiții din 2012, am dosarul doveditor aici, nu au refuzat invitația lui Hristos ca mine, dar ăștia sunt mai inconștienți: ei cred că pot să-L urmeze și pe Isus și pot rămâne și alături de Mamona. Cine sunt atunci nesăbuiții?”.

Azi, eu sunt supărat pe tânărul bogat din noi. Care crede că poate șmecheri viața credinței. Creștinul ce nu crede Iacov 3:11.

Dispozițio
1. fuga spre Dumnezeu
a. totul grăbit
Tânărul bogat, un teolog erudit, îmbrăcat în Armani, are mașini scumpe, diplome de licență, firme, terenuri și afaceri imobiliare, scârțîie roțile pe asfalt alergând în ultima clipă la Hristos: e religia lucrurilor amânate. A celor făcute pe grabă, pe viteză.
E tipul care toată viața a amânat să ia decizii cu privire la mântuire.
Politicos, Se închină Lui Dumnezeu: ”Agate didaske” (Bunule Învățător)
b. totul greșit
Pune cele mai serioase întrebări cu privire la viață.
Închinarea sa e fără credință. E religia în fugă. Care pună lumânări, face pomeni, se poartă frumos pe stradă. Cântă la cor, predică la ora de rugăciune, postește, duce castronul de ciorbă săracilor a doua zi de Paști. Totul însă în mare viteză. Ruler, cum îl poreclesc englezii.
Alergăm din fragedă pruncie spre cer. Ne străduim, să facem să facem, să facem. În loc să fim.
M. Luther - ”Credința nu întreabă niciodată ce să facă. Ea face pur și simplu”. M. Magdalena a făcut. Oile vor fi despărțite de capre tocmai din acest motiv: ele au facut voia Stăpânului.

2. fuga lângă Dumnezeu
a. moralitatea ca virtute
Tânărul era un tip moral. Fără greșeală în privința religiei. De aceea Isus l-a iubit. E singura persoană din Noul testament despre care scrie asta.
Era dispus să facă, nu să renunțe.
b. grija de semeni ca scop
”Vinde tot... Apoi ia-ți crucea și... vino!”. Lângă Dumnezeu nu poți alerga decât cu crucea-n spate. Ea e aripa-ți spre cer!
”Un singur lucru îți lipsește”: ai făcut multe, acum încearcă să scapi de ele. ”Ca să fi desăvârșit!”
Religia te pune să faci bine, Isus te ajută să fi bun!
c. Hristos ca mod de viață
v. 21b - ”Ia-ți crucea și urmează-Mă”.  Învață să suferi făcâd bine!
”Tinere, fi ca Mine. Poartă-te ca Dumnezeu! Ajută oamenii, iubește-i, împarte-ți viața cu ei, bucuriile, șterge-le lacrimile, vorbește-le de bunătatea divină, evanghelizează-i, roagă-te pentru ei, vizitează-i la spital, sponsorizează săracii...”Dovedește că aplici Legea. Poartă-te ca Dumnezeu.
Lângă Dumnezeu nu dormi, nu ești fără putere, nu trăiești dogme. Ci viață. Ești viu, nu doar pentru tine, ci și pentru ceilalți.

3. fuga de Dumnezeu
a. Întristare fără pocăință.
E singurul personaj care în urma chemării lui Hristos a plecat întristat înapoi.
A făcut un drum lung, dar a ratat ultimul pas.
Diferența dintre el și copilul cu 5 pești și 2 pâini: avea prea mult.
b. aproape de Dumnezeu și totuși departe
Isus zice : ”Vino”; el alege să plece.
Anevoios vor intra în cer cei cu avuții. Ucenicii, oameni simpli au înghețat auzind verdictul hristic.
Totul e cu putință la Dumnezeu.

Concluzio
Viața duplicitară, și cu Dumnezeu și cu Mamona nu e cu nimic mai diferit de atitudinea tânărului bogat. Cinstit, el a ales una dintre ele. Nu știm dacă într-o zi nu s-a întors cu toată inima la Hristos.
Să fi rece e regretabil, să fi căldicel e condamnabil.
Tânărul bogat a trăit religia pe fugă. Obișnuit cu adrenalina religioasă, cu viteză dogmelor, nu mai poate opri nici când îl întâlnește pe Fiul Lui Dumnezeu.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Scuze care ucid

Text: Exodul 4:13-17, Luca 14: 23-24

Inventio:
"Cum trebuie să fie un profesor bun?". "Să ne ierte de câte ori greşim".
Trăim într-o societate în care oamenii caută scuze: în tramvai, în piaţă, la Cotroceni, în biserici.
Pe net puteţi găsi: SMS pentru scuze, felicitări pentru scuze.
Unii spun că-s plauzibile, alţii că-s credibile.
"Cine se scuză se acuză" (proverb).
De ce cautăm totdeauna scuze când e vorba de slujire pentru Domnul Isus?

Dispozitio:
1. scuzele respingerii chemării la slujire (Exod 3, 4)
a. vârstă nepotrivită
- cîţi ani avea Moise? Era mai tânăr ca dvs?
- în slujirea lui Dumnezeu nu sunt pensionari; nici rezervişti!
- aşa-i că unii vă găsiţi la tineri?
b. statut nepotrivit
"Eu nu sunt păstor? Să facă el!". Lăsându-l doar pe el, credeţi-mă, într-o zi o să crape!
- scuza anonimatului (Cine-s eu?). La Dumnezeu orice persoană e un somebody.
- scuza necunoaşterii (Ce le voi spune?). Dumnezeu nu-i confuz. Când te cheamă, îşi spune clar ce vei face.
- scuza ineficienţei (Nu mă vor crede!).
- scuza neputinţei (Vorbirea nu mi-e uşoară). Nu pot predica. Dar poţi oferii Biblii.
- scuza dezinteresului (Trimite pe altcineva). Totdeauna iarba vecinilor e mai verde. Pentru că ei o udă, spunea fratele Pustan.
De fapt toate aceste scuze, arăt că nouă nu ne pasă! Sunt scuze ale nepăsării!

2, scuzele respingerii chemării la părtăşie (Luca 14:13-24)
a. scuze de afaceri (Am cumpărat un ogor)
- cine cumpără ogoare înainte să le vadă
- cine aleargă după nimicuri, va ajunge un om de nimic
b. scuze de ambiţie (Mi-am cumpărat cinci perechi de boi)
- nu-s mulţumit c-o pereche de boi, deşi am doar două mâini
- nu-s mulţumit cu două perechi, vecinul are şi el tot două; de aceea cumpăr cinci: să fiu the best!
c. scuze de relaţie (M-am căsătorit de curând)
- m-aş pocăi, dar ştiţi... soţia, soţul, copiii...
- suntem doi în căsnicie, fiecare are o cheie, dar... trebuie să fiu la 17 acasă!
- prietene, în cer vei intra singur!

Concluzio
vers. 4 cap. 14 din Exod: "Dumnezeu s-a mâniat!"
Luca 14: Nuntaşii care au respins invitaţia nu au gustat din cina oferită!
Ce scuze mai inventăm?
Filipeni 2:14 "Faceţi toate lucrurile fără cârteli şi fără şovăieli".
Totuşi, după atâtea scuze, Moise l-a acceptat pe Dumnezeu!
În ziua Judecăţii de apoi, Hristos să fie scuza dumneavoastră!
- nu uitați proverbul ”Cine se scuză, se acuză”!

vineri, 27 aprilie 2012

Supremaţia predicării - de Vladimir Pustan

Predicarea e cea mai importanta lucrare spirituală. E dincolo de construcţia bisericii, dincolo de organizarea pe culte, dincolo de actele de cult, dincolo de slujirea săracilor…

Fără o predicare oamenii se vor duce in iad cu burta plină şi organizaţi puternic într-o biserică mare, construită cu bani mulţi. Predicarea e singura sarcină lasată de Isus ce precede botezul în apă şi mentoratul.

Atunci, de ce e la fel de nesemnificativă ca şi rugăciunea în biserici? De ce avem o armată de funcţionari spirituali şi un detaşament de predicatori?

Să fie oare lipsa cunoaşterii importanţei? Lipsa şcolilor? Lipsa oamenilor dedicaţi? Lipsa dorinţei de a munci până la transpiraţia sufletului şi-a minţii?

Şi pe vremea lui Isus erau puţini secerători. Au rămas şi acum tot atâţia dar planeta a ajuns la 7 miliarde. Iar asta ar trebui să ne pună pe gânduri...

Articolul este de scris de Vladimir Pustan şi a apărut în revista Predicatorul (aprilie 2012), click AICI

miercuri, 25 aprilie 2012

Mesaj pentru predicatori - un tânăr anonim

Dragi frati care ne aduceti Cuvantul din partea Lui Dumnezeu,

Dorintele de mai jos reprezinta ceea ce ne doare si ceea ce am dori sa auzim de la voi… Intelegem ca viata de pe pamant e o sansa de a o trai cu lumea sau cu Dumnezeu. Am ales sa o traim cu Dumnezeu de aceea ne pasa ce sfaturi primim prin predicile voastre. De aceea va rog in Numele Domnului Isus:

Spuneti-ne de faptul ca putem avea fanfare si coruri profesioniste, solisti si predicatori exceptionali si totusi, doar sa ne mearga numele ca traim. (vezi Biserica din Sardes).

Spuneti-ne ca putem avea programe incarcate de puncte, organizate ca la carte, fara prezenta Domnului in ele. (vezi Biserica din Laodicea careia ii spune Domnul: Iată Eu stau la uşă, şi bat )

Religie cu gloanţe oarbe - de Nicolae.Geantă

Luni, în Intercity de Oradea, o controloare drăguţă m-a întrebat curioasă de ce subliniez pe carte. I-am spus că aleg muniţie. O oră mai târziu, a revenit, s-a aşezat în faţa mea pe banchetă, a deschis porhartul de „naş” şi zâmbind, mi-a vârât sub nas un volum de religii orientale. „Şi eu caut spiritualitatea”, mi-a şuşotit încântată. „Ştiu de ce citiţi religii chinezeşti”, i-am replicat de i-am dilatat pupilele. „Pentru că v-au dezamăgit creştinii”, am punctat.

N-a infirmat. Apoi a început să elogieze liniştea adusă de filosofiile tibetane: „Mă-nvaţă să trăiesc frumos”. „Aşa o fi, am asigurat-o, însă aceste religii sunt un fel de puşti cu gloanţe oarbe. Apeşi pe trăgaci, fac bubuitură, scot fum, au recul, sar cartuşele pe jos. Dar esenţialul lipseşte: ţinta rămâne neatinsă! Pe când Evanghelia lui Hristos doboară ţintele semeţe”. I-am spus că nu doar budismul, hinduismul, confucianismul, yoga sau islamul, trag gloanţe oarbe. Nici religiile tradiţionale – catolicismul şi ortodoxia, şi nici protestantismul, nu nimeresc ţinta cel mai ades.

Religia cu gloanţe oarbe e atunci când umblăm cu cuţitul la cizmă şi cu cruciuliţa la gât, când am întinat patul înainte de căsătorie, dar slujitorii cultici ne pun indiferenţi cununa pe cap, când copiatul la şcoală e ceva normal, când „avem voie” să divorţăm, să avortăm, să curvim, iar biserica nu ia nici o măsură împotrivă-ne. E atunci când 12 ani ni s-a predicat religia în şcoală, şi nu ne-a atins nici măcar odată inimile.

Religia cu gloanţe oarbe e în noaptea de Înviere, când ţinem lumânarea în mână şi pachetul de Kent în buzunar la spate. Apoi a doua zi la 7,00, luăm anafură, şi la 12 dansăm manele. E atunci când avem icoana Domnului Isus atârnată de perete, iar sub ea, sudează dracu’ din televizor!

Religia cu gloanţe oarbe e atunci când duminica tinerii cântă în corul bisericii, dar sâmbăta au fost la discotecă. E atunci când sticla de bere nu ne mustră cugetul dalmaţian. Sau când trece farfuria la colectă şi punem 1 leu de hârtie, deşi avem portofelul burduşit cu bancnote de-o sută.

Religia cu gloanţe oarbe e atunci când citim Biblia şi facem ce ne trece prin cap, ce dorim. Când spunem că suntem creştini dar nu ştim nici o rugăciune, nici un verset. E atunci când ne chinuim să nu mănâncăm „de dulce”, dar fumăm, când carnea de porc e păcat dar concubinajul e acceptat, când se face fanatism din sabat dar biserica a devenit un yaht de croazieră, nu o corabie de salvare!

Religia cu gloanţe oarbe, e atunci când ani de zile se predică de la amvon, sau din altarul bisericii, şi nu se pocăieşte nimeni! Nu e rod. Adică dăm predici de îmbălsămat un mort, ar spune Reinhard Bonnke.

Religiile orientale, sau confesiunile creştine, sunt gloanţe oarbe atunci când nu ucid păcatul. Au adepţi dar n-au închinători în adevăr, au clădiri dar n-au foc viu pe altare.

Dacă într-un conflict armat, glonţul omoară pe cel lovit, gloanţele lui Dumnezeu aduc viaţă acelor ce-i atinge! Interesant, Domnul e bun lunetist!

 Nicolae.Geantă

marți, 24 aprilie 2012

Altruistul vinovat - Nicolae.Geantă

Altruistii. Isi concentreaza atentia pe ajutorarea celorlalti, pe oferirea si primirea iubirii. Este una dintre cele mai expresive personalitati din punct de vedere emotional si una dintre cele mai concentrate pe relatiile interumane. In cel mai bun caz, dorinta ocrotitorilor de a-i face pe ceilalti sa se simta speciali si iubiti este molipsitoare. In cel mai rau caz, ajutorul oferit este doar un mijloc prin care se simt mai importanti.

Altruistii  au trasaturi de personalitate extrem de agreabile. Sunt placuti, generosi, organizati, respectuosi, creativi, uneori originali, prietenosi, buni coechipieri, gata oricand sa lucreze voluntar, sa accepte noi provocari. Sunt inclinati sa faca totul pt a face pe placul altora, sa-i faca pe altii fericiti. Sunt prieteni nemaipomeniti, loiali, gata sa-ti sara in ajutor la nevoie. Totusi un anume J. Exline spune ca aceste persoane de tip people pleaser ascund un secret: dupa ce fac ce doresc ceilalti, ajung sa se invinovateasca ca n-au facut de fapt ce doresc sau ceea ce le era lor necesar. Atunci edificiul altruismului incepe sa se deterioreze din interior (Semnele timpului, martie, 2012).

joi, 19 aprilie 2012

O boală cu trei victime

Text: Prov. 10: 18 - "Cine răspândeşte bârfa este un nebun"

Invenţio
Înainte de Cină, trei pastori s-au întâlnit să se mărturisească. Primul: "Eu mai beau câte un pahar". Al doilea: "Eu am furat din banii pentru orfani". Al treilea: "Eu mi-am înşelat soţia cu o fată de la cor". Al patrulea: "Eu cam bârfesc. Abia aştept să plec de aici!".

Bârfitotul e ca limba unui bocanc vechi, niciodată nu stă la locul lui.
Bârfa - păcat pentru care nimeni n-a fost pus sub disciplină
„Dintre toate formele de bârfa, cea din biserică este cea mai urâtă, pentru că face slujba diavolului în numele Domnului.” John Wesley.
O parte din evanghelia diavolului.
Bârfa - când auzi ceva ce-ţi place despre cineva de care nu-ţi place.
A vorbi despre cineva, chiar şi adevărul, dar cu intenţii rele.

Dispozitio

I. Dulceaţa bârfitorului
1. din invidie. Cântare, predică, apartament, maşină, copii, frumoşi, deştepţi... să aruncăm ceva pe omul acela, să nu mai pară atât de grozav. Ieremia. Haideţi să-l ucidem cu vorba. Simplu, ascuns sub masca anonimatului.
2. pentru a ne simţi superiori. Sau mai bine. Vrem să fim fără păcat. Nu putem să fim chiar fără păcat. Vedem pe altul. Zice altul despre el că e evlavios. Tu... mie îmi spui? Las’ că-l ştiu eu. Nu-i el mai bun decât mine. În biserica primară, Ioan, Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea. Ne cleveteşte. Fiul pe tatăl. Absalom.
3. din dorinţa de acceptare. La tineri. Avem fiecare relaţiile noastre. Şi între tineri sunt grupuri şi grupuleţe. Ca să fie acceptat. Poate să intre în grup.
4. pentru a atrage atenţia asupra noastră. Dacă aţi şti voi ce ştiu eu...
5. dorinţa de răzbunare. Ai fost prieten cu cineva, ceva s-a întâmplat, acesta poate ţi-a greşit. Începi să-l bârfeşti pe acela pe care l-ai linguşit atâta vreme. Ai început să ştergi cu buretele toate amintirile plăcute.

II. Diabetul bârfei
1. bârfa distruge reputaţia. Ecl. 7:1. fiecare vrem să avem un nume bun. Mai ales lucrătorii... diaconii, Timotei, vorbit de bine. Dpdv lui ştie că nu e bine să fii vb de bine. 1 Tim 5:19. 2 sau trei martori... am auzit ceva de păstorul vostru. Dacă nu este mântuit, este în joc creşterea lui spirituală. Nu te grăbi. Nu numai pe a lui, dar până la urmă şi pe a ta. tu eşti daily news.
2. bârfa protejează mai mult sursa, dar nu victima. Cineva mi-a spus. Cine ţi-a spus că vrea să rămână în anonimat, de ce ţi-a spus să nu spui?
3. nu ţine seama de contextul celor spuse. Cel mai ades în timp ce predicăm, spunem un lucru şi noi înţelegem altceva. Ai stat acolo gândind la altceva, şi ţi s-a părut interesant. Despre Isus. Eu pot să dărâm templul şi să-L zidesc în 3 zile.
4. este o judecată nedreaptă. Greşim, pentru că nu ştim ambele părţi. Oare de ce omul este înclinat să creadă mai mult lucrurile care sunt şoptite decât cele care sunt rostite?
5. duce la dezbinări în poporul Domnului. Galateni 5. vorbim unii despre alţii în loc să vorbim altora despre Dumnezeu. Aveţi grijă! Spune Pavel. Dumnezeu doreşte să veghem la ceea ce vorbim.

III. Insulină pentru bârfă
1. fereşte-te de compania bârfitorilor, nu accepta compania lor. Nu lăsa pe nimeni să confunde urechile tale cu coşul lui de gunoi. Amiralul H. Richover. Ascuţite idei, mediocre evenimente. Reduse. Oameni, alţii.
2. ai grijă ce transmiţi mai departe.Ai trei posibilităţi:
a. să opreşti acolo tot ce ai auzit. Pune capăt. Ştii ce? Eu nu am verificat.
b. Filtrezi ceea ce transmiţi mai departe. Prins la mijloc, între două persoane care nu se au bine. Reconciliere sau îndepărtare.
c. Facilitezi bârfa şi să dai mai departe
3. gândeşte-te: este adevărat?
a. Este necesar?
b. Nu cumva este confidenţial?
c. Este ziditor?
d. Va contribui la rezolvarea pb?
e. Care este scopul pentru care spun? Meschin sau nu?
Nu vă faceţi urechile coşul de gunoi al nimănui!

Concluzio
Bârfa e glonţul care ucide trei persoane: pe tine, pe cel bârfit şi pe cel ce ascultă (Luigi Miţoi);
Bârfa e o boală de care suferă cel putin trei persoane, deşi e virusat numai unul!;
Cuvântul Lui Dumnezeu o pune alături de păcatele urâte. (Rom. 1:30b - "Bârfitorii, urâtori de Dumnezeu");
Levetic 19:16 - "Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău!";
Efeseni 4:29 - "Niciun cuvât stricat să nu vă iasă din gură".

miercuri, 18 aprilie 2012

Toma (ne)credinciosul


Toma, unul dintre cei doisprezece ucenici, a devenit în istoria creştinismului victima unei proaste reputaţii. Deşi în Biblie este numit ,,Toma, zis Geamăn", tradiţia creştină în mod nedrept îl numeşte ,,Toma, zis necredinciosul". Având intenţia să cunoaştem şi să intepretăm corect Scripturile, facem următoarele observaţii, pe marginea poreclei nedrepte atribuite Apostolului Toma.

I. Niciunul dintre apostoli nu au crezut în învierea mân­tuitorului, imediat după înviere.
1. ,,Isus vorbise despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn" (Ioan 11:13).
2. ,,Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o" (Marcu 16:11).
3. ,,Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau" (Luca 24:11).
4. ,,Aceştia s-au dus şi au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut" (Marcu 16:13).
5. ,,Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh" (Luca 24:37).
6. ,,Pentru ce sunteţi tulburaţi? Pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt, pipăiţi-Mă şi vedeţi..." (Luca 24:38-40).
7. ,,Fiindcă ei de bucurie nu credeau şi se mirau, El le-a zis: ,,Aveţi ceva de mâncare?" (Luca 24:41).
8. ,,Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit" (Matei 28:17).
9. ,,La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat" (Marcu 16:14).

II. Trecutul lui Toma îl recomandă ca fiind credincios
1. Dedicat pentru Domnul - ,,Haide să mergem şi să murim şi noi cu El" (Ioan 11:16).
2. Sincer cu Domnul - ,,Nu ştim unde Te duci, cum putem şti calea într-acolo?" (Ioan 14:6).
3. Proclamă pe Domnul - ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan 20:28).

III. Logica îndoielii lui Toma
Între acuzaţia necredinţei şi realitatea îndoielii lui Toma este o mare diferenţă. Necredinţa este negarea lui Dumnezeu, îndoiala este nevoia de argumente şi explicaţii. La prima vizită a Domnului, Toma nu fusese prezent între ucenici. Domnul, văzându-le necredinţa, le arată semnele din mâini şi picioare. Când aceştia îi povestesc lui Toma că au văzut dovezile semnelor în mâinile şi picioarele Domnului, Toma cere să vadă şi el aceleaşi dovezi. De ce a cerut Toma aceste dovezi?
1. Pentru că ceilalţi ucenici văzuseră semnele din mâinile şi picioarele Domnului înviat.
2. Din cauza filosofiei gnostice, care pretindea că Mântuitorul înseamnă Isus umanul, în care a intrat Hristos divinul.

 Toma nu a fost necredincios, ci ucenicul care a misionat şi a murit în India, ducând cu preţul vieţii vestea morţii şi învierii Mântuitorului.

o predică de Luigi Miţoi - 15 aprilie 2012, Bethany. Chicago, USA

marți, 17 aprilie 2012

Paștele la români - film de Adi Gliga

http://www.youtube.com/watch?v=0uGq48EshZY

Aleithos Anesti !

„Adevărat a înviat!”, era salutul grec al creştinilor. Dar e şi salutul pe care şi azi mulţi îl spun, dar puţin îl cred. Este salutul la care România răspunde 40 de zile, de la Paşti la Rusalii, fără să-i cunoască semnificaţia. Dacă ar crede, între Arad şi Constanţa, am fi un petic de cer. Şi un popor de sfinţi.

Duminică dimineaţa, în drum spre Bărbuleşti, în timp ce mă rugam în maşină, Dumnezeul mi-a şoptit: „Vă place mult să vorbiţi despre un Hristos răstignit. Predicaţi oamenilor mai des un Hristos înviat!".

Am înţeles imediat greşeala ce-o facem ades. Predicatorilor, bisericilor, le place să audă, (unora să vadă - în icoane, pe cruci, pe pereţi etc), despre un Isus răstignit. E emoţionant să-L vezi pe Domnul cu cuiele în palme, cu spinii pe cap şi cu coasta străpunsă. Sângele lui zugrăvit cu cuvinte (sau cu vopsele), poate aduce niagare lacrimi. Învierea însă, poate aduce trăire. Şi, dacă oamenii sunt conştienţi că Hristos nu mai e pe cruce, neputiincios, ci lângă ei, oriunde, oricând, viaţa lor ar fi alta. Când ştim că Dumnezeu e viu, nu ne mai purtăm ca şi cum nu ne-ar vedea!

Am înţeles duminică, de ce în 2012 predică 3000 de oameni, şi se pocăieşte unul singur, pe când Petru a predicat singur şi s-au pocăit 3000 de persoane. Le-a predicat un Hristos înviat! Am înţeles de ce unii creştini mondeni de-ai noştrii se pocăiesc şi nu ţin pocăinţa ! Pentru că ei, n-au coborât pe Hristos de pe cruce. Nu l-au lăsat să învieze !

Despre unele biserici se spune că-s reci, că-s cimitire. Că Dumnezeu acolo e mort! Faaaaals. Dumnezeu nu e mort. Nicăieri. E viu, chiar şi în bisericile slab frecventate. Şi-n cele îngheţate. Şi-n cele adormite. Şi-n cele tradiţionale. Numai că, membrii acestor biserici sunt morţi! Dacă n-au experimentat învierea, n-au flux de energie. Fiindcă le merge numele că trăiesc, pe când ei sunt de mult stană de piatră, evident că Dumnezeu nu se mişcă acolo. Să nu-i deranjeze!

Un Hristos viu se vede în eficienţă la predică, la liturghie, în misiune. În pocăinţă, în metanoia, în creşterea numerică a bisericii. În bunătate, în dragoste, în iertare. În spitale, pe străzile cu şoferi căscaţi, în dărnicia creştină... Şi, mai ales, în ziua de Paşti fără manele, fără grătare, fără beţii.

“Locul lui Hristos nu e pe-o cruce. Şi nici într-un mormânt ”, spunea Richard Wurmbrand. Locul lui e lângă fiecare din noi.

Nu uitaţi că Dumnezeu nu e numai Dumnezeul celor vii, dar e Viu fraţilor ! Trăieşte ! Şi nu într-un colţ de cer, ci pretutindeni. Asta înseamnă că ştie tot ce facem...

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Transformările Învierii

Text: Luca 20: 36 – „Pentrucă nici nu vor putea muri, pentru că vor fi ca îngerii. Vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”

Inventio:
Un KGB-ist rus ţinea o şedinţă de ateism într-o casă de cultură. După ce a vorbit două ore publicului, argumentând că "Dumnezeu nu există", un ţăran simplu a cerut permisiunea să spună trei cuvinte. A urcat pe scenă şi a strigat: "- Hristos a înviat!".
Apoi toată sala a răspuns: " - Adevărat a înviat!".

Învierea nu poate fi infirmată de nimeni. Pentru că are putere transformatoare!

Dispozitio:
1. învierea a transformat tristeţea în bucurie
- Maria Magdalena la mormânt plânge, în odaia de sus jubilează;
- prea mulţi Cavaleri ai Tristei Figuri, sau domnişoare cu ochii roşii de plâns are bisericile;
- Pavel şi Sila au cântat muzica lanţurilor; puşcăria nu le-a furat libertatea, nu şi bucuria;
- omule de ce plângi, de ce disperi, de ce te legi cu funii de amărăciune?
- Ioan 20: 15b: „spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau”.

2. învierea a transformat întumericul în lumină
- ucenicii pe drumul Emausului, dezamăgiţi;
- li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut;
- când ţi se deschid ochii începe să-ţi ardă inima (Luca 24:32a); asta e dovada că lumina e foc!;
- „Când putem deosebi întunericul de lumină?”, a întrebat un călugăr studenţii săi. „Când deosebesc neghina de grâu”. „Când deosebesc oile de capre”. „Nu, a zis maestrul. Ci când văd că cel de lângă mine e aproapele meu”!
- priviţi în jur fraţilor, nu în pădurile Indiei, şi veţi vedea nevoile oamenilor!
- Luca 24: 29 „rămâi cu noi căci este seară, şi ziua aproape a trecut”.

3. învierea a transformat frica în curaj
- în camera de sus, ucenicii „plini de frică şi de spaimă, credeau că văd un duh”;
- fără înviere ucenicii ar fi rămas fricoşi, Isus ar fi fost uitat, eu şi dv. am fi fost pierduţi;
- Petru, Andrei, Filip, Bartolomeu, Iacov Alfeu, Simon Zelotul au murit răstigniţi, Matei şi Iacov Zebedei au murit ucişi cu sabia, Toma străpuns cu lancea, Tadeu ucis cu săgeţi, Pavel decapitat. Numai Ioan a murit natural;
- ar fi putut muri pentru o minciună?;
- eroii sunt oameni normali care şi-au arătat curajul; trebuie să slujiţi fără frică;
- nu există frică în iubire (1 Ioan 4:18);
- 2 Timotei 1:7 – „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere”!

4. învierea a transformat moartea în viaţă
- Isus nu a refuzat răstignirea. A învins-o prin înviere!;
- bobul de grâu, întâi moare apoi răsare şi face rod;
- nu se poate o viaţă creştină fără pocăinţă; cumpăraţi-vă vă rog „piroane de răstignire de sine”;
- Când conştietizăm că Isus e viu, nu mai putem tăcea. Şi nici ascunde;
- 1 Cor. 15:19 – „Dar acum, Hristos a înviat pârga celor adormiţi”!
- Dumnezeu, nu va lăsa moartea să învingă!

Concluzio
- 1 Cor. 15:19 – „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre oameni”;
- Transformaţi-vă! O singură viaţă aveţi. Gustaţi învierea. Astfel, nu vă puteţi mişca!

Cronologia Crucificării

vineri, 13 aprilie 2012

Dar ce să fac cu Isus?

Text: Matei 27:21-25

Inventio

- Doi exploratori se târăsc prin gerul Alaskăi. Drumul până la cabană e destul de lung, ei sunt istoviţi de putere. Undeva într-o prăpastie, zace un al treilea, un muribund. Un explorator se opreşte să-l salveze. Celălalt pleacă grăbit mai departe. Cu muribundul în spinare, mai mult târâş decât mergând pe picioare, salvatorul se apropie de cabană. Prin lumina difuză, vede un morman îngheţat. Era exploratorul ce-l părăsise. Alegerea egoistă îl costase viaţa. Salvatorul însă a scăpat datorită celui muribund. Pe drum, corpul acestuia îi ţinuse de cald...
- În viaţă avem multe alegeri. Unele-s importante, altele nu. Unele-s facultative, altele obligatorii. Putem face alegeri bune sau greşite. Nu totdeauna murim.
- Există şi alegeri pentru veşncie.
- Ce vei face cu Isus?

Dispozitio

1. poţi să-L auzi, dar să nu-L asculţi
- e religia lui „intră pe-o ureche şi iese pe alta”,
- Ana (ebr. „cel îndurător”), ex-mare preot, Caiafa (ebr. „asupritor”), „mare preot în anul acela”, Sinedriul (cel mai religios şi „corect” tribunal din lume), fariseii, cărturarii, au auzit Evanghelia Lui Isus, dar au ascultat de glasul firii lor păcătoase,
- Sinedriul era pentru a salva vieţi, nu pentru a le distruge,
- patimile Mântuitorului arată mizeria din inimile oamenilor „cumsecade”,
- biserica de azi aude, dar ascultă?
- nu trebuie să fiu profet ca să ştiu care ţi-e Dumnezeul, trebuie doar să-ţi observ viaţa,
- Luca 9: 35 – „De El să ascultaţi”.

2. poţi să-L oferi oamenilor pe Hristos, sau poţi să-i laşi fără salvare
- Pilat a avut şana istorică să dea lumii pe Fiul Lui Dumnezeu. A aes însă să dea pe Baraba, un ucicaş (Baraba, ebr. „fiul tatălui”; Hristos le strigă evreilor: „Voi aveţi de tată pe diavolul”!),
- termometrul creştinismului nostru va arăta fie slava lui Dumnezeu, fie ocara Lui (a se citi „slava diavolului”),
- în funcţie de cum trăim noi doi, lumea va fi salvată sau osândită,
- Romani 2:24,
- unii acceptă sângele, dar nu acceptă apa; ei vor să fie mântuiţi fără să se schimbe,
- alţii acceptă apa, dar nu şi sângele; ei vor să slujească, fără pocăinţă,
- spălatul pe mâini nu-i religie salvatoare.

3. poţi să te întorci la Hristos, sau poţi să refuzi
- atât Petru cât şi Iuda s-au lepădat de Hristos; amândoi au regretat amarnic,
- Petru s-a întors cu pocăinţă, apoi a slujit cu devotament,
- Iuda s-a căit, dar nu s-a pocăit; drept urmare, şi-a pus ştreangul de gât,
- numai peşti morţi merg încotro curge apa!,
- într-o zi, toţi ne vom înfăţişa în faţa lui Hristos.

4. poţi să-L răstigneşti, sau poţi să-L dai jos de pe cruce
- soldaţii L-au întins şi pironit pe Isus, pe o cruce, între doi tâlhari (tradiţia ne spune că se numeau Dimas şi Gestas);
- Iosif in Arimatea şi Nicodim, L-au coborât seara de pe cruce,
- când înţelegi răstignirea, nu-L mai ţi pe Mesia pironit!
- oamenii vor un Hristos răstignit, Dumnezeu vrea unul care umblă,
- Matei 27:54 – „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (spune sutaşul roman Longinius),
- când a murit Domnul Isus Hristos, a murit şi păcatul nostru, când a înviat El, a înviat şi speranţa noastră!

Concluzio
Ştim că Iuda Iscarioteanul s-a sinucis, după ce a înţeles că greşise alegând arginţii în locul lui Mesia. Istoria spune despre Pilat că a murit nebun la Vienne (Franţa), în fiecare zi spălându-se de zeci de ori pe mâini. În 1990, arheologii au descoperit la Ierusalim mormântul lui Caiafa. În osuar, au găsit, pe lângă alte obiecte, şi un piron folosit la răstignire! De ce oare?
Ce vei face cu Isus?

joi, 12 aprilie 2012

Noaptea fatidică

Noaptea din joia mare a săptămânii Patimilor, în care Hristos a fost prins şi judecat, e noaptea fatidică a omenirii. E noaptea în care s-au derulat cele mai mari nereguli de justiţie, politică, religie sau morală.

Prinderea Domnului şi ridicarea Sa de la rugăciune s-a făcut noaptea. Legea ebraică prevedea ca, în afară de cazul de flagrant, un demers de acest gen să aibă loc ziua, la lumina soarelui, sub ochii tuturor, tocmai pentru ca "nimic să nu se petreacă în ascuns".

Mai mult, arestarea Domnului s-a făcut fără nici un mandat legal!

Judecarea Lui Hristos, s-a făcut tot noaptea, şi pe ascuns. Dacă se considera că acuzatul a făptuit delicte susceptibile de pedeapsa cu moartea, atunci, conform Legii mozaice, el trebuia judecat ziua şi în public!

Convocarea Sinedriului s-a făcut noaptea, fapt care era total interzis, conform legislaţiilor vremii. Convocarea s-a făcut de două ori, odată acasă la ex-marele preot Ana, care nu mai avea nici un drept să convoace o astfel de şedinţă, şi a doua oară la Caiafa, ginerele lui Ana "mare preot în anul acela". Convocarea celui de-al doilea Sinedriu a constituit o altă încălcare a Torei, legea ebraică prevedea un anume interval de timp între prima şi a doua audienţă!    
Reuniunea membrilor Sinedriului era interzisă sub orice formă în perioada pascală!

Sinedriul nu avea voie să lovească un acuzat! Era obligat să protejeze orice persoană acuzată, şi dacă aceasta nu s-ar fi putut apăra, potrivit Talmudului, Sinedriul trebuia să găsească un apărător expert în Lege, care să apere acuzatul. Cu Hristos nu s-a procedat aşa!

De asemeni acuzatului trebuia să i se ofere prezumţia de nevinovăţie!

Conform Torei, condamnarea la moarte pentru un păcat capital, trebuia să se facă pe baza a minimum doi martori (un martor avea "valoarea" nici unui martor). În cazul Domnului Isus, au fost doi martori, însă declaraţiile lor nu au fost în concordanţă!

Hristos şi-a recunoscut "vina" (că este Mesia). Legea ebraică nu accepta mărturia unui acuzat în propria defavoare. O confesiune voluntară, fără martori, nu era suficientă pentru sentinţa de condamnare la moarte!
Marele preot Caiafa şi-a rupt hainele, act nepermis de Lege, deoarece ele purtau însemnări divine!

Verdictul nu putea fi emis de Sinedriu în aceeaşi zi. Pentru a emite o condamnare la moarte, conform Talmudului, Sinedriu avea nevoie de "o zi solară întreagă". Acum au luat decizii noaptea!

Irod, deşi Împăratul iudeilor, nu a luat nici o hotărâre cu privire la condamnarea Lui Isus, trimiţându-l la
Pilat, guvernatorul roman, care nu a găsit nici o vină de condamnare! Totuşi, de frica oamenilor a pus ca Fiul Omului să fie răstignit. Răstignit nevinovat!

Nu Pilat, nu Irod, ci Sinedriul a hotărât ca Isus să moară. "După Legea noastră noi nu avem voie să omorâm pe nimeni". Nu aveau voie să ucidă, dar dorau din toată inima să facă asta!

Isus Hristos este singura persoană din lume care a fost condamnat nu pentru ceea ce a făcut ci pentru ceea ce a fost!

miercuri, 11 aprilie 2012

Săptămâna Patimilor - Cronologie


ŞASE ZILE ÎNAINTE DE PAŞTEVineri seara/Sâmbătă

Evenimentul
Locaţia
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Isus a sosit în Betania
Betania
---
---
---
12:1

Isus a sosit în după masa de Vineri, înainte de apusul soarelui, care era începutul official al Sabatului. A petrecut Sabatul în Betania. Masa care este descrisă în contextul următor a avut loc Sâmbătă seara, după încheierea Sabatului.

CINCI ZILE ÎNAINTE DE PAŞTESâmbătă seara/Duminică

Eveniment
Locaţie
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Cina în casa lui Simon
Betania
26:6-13
14:3-9
---
12:2-8
Intrarea triumfală în Ierusalim
Mt.Măslinilor
21:1-11
11:1-10
19:29-44
12:12-19
Isus se uită la Templu
Ierusalim
---
---
---
Isus se întoarce la Betania
Betania
---
---
---

Marcu este singurul evanghelist care face distincţie între ziua intrării în Ierusalim şi ziua în care Domnul Isus curăţă Templul. Pentru că era deja seară, Isus s-a întors la Betania şi avea să revină la Templu în ziua următoare.

PATRU ZILE ÎNAINTE DE PAŞTEDuminică seara/Luni

Eveniment
Locaţie
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Isus bleastămă smochinul neroditor
Mt.Măslinilor
21:18-19a
11:11-18
---
---
Isus curăţă Templul
Ierusalim
21:12-13
11:15-18
19:45-48
---
Nişte greci cer să-L vadă pe Isus
Ierusalim
---
---
---
12:20-36
Isus mustră necredinţa
Ierusalim
---
---
---
12:37-50
Isus se întoarce la Betania
Betania
---
---
---

Luca dezvăluie programul Domnului în primele zile ale ultimei săptămâni. Luca 21:37-38 spune: “Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.”

TREI ZILE ÎNAINTE DE PAŞTELuni seara/Marţi

Eveniment
Locaţie
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Ucenicii văd smochinul uscat
Mt.Măslinilor
21:19b-22
11:20-26
21:37-38
---
Autoritatea lui Isus pusă la îndoială de lideri
Ierusalim
21:23-27
11:27-33
20:1-8
---
Pilda celor doi fii
Ierusalim
21:23-27
---
---
---
Pilda vierilor
    Ierusalim
21:33-46
12:1-12
20:9-19
---
Pilda nunţii fiului de împărat
Ierusalim
22:1-14
---
---
---
Întrebarea fariseilor: plata birului
Ierusalim
22:15-22
12:13-17
20:20-26
---
Întrebarea saducheilor: învierea
Ierusalim
22:23-33
12:18-27
20:27-40
---
Întrebarea cărturarului: marea poruncă
Ierusalim
22:35-40
12:28-34
---
---
Întrebarea lui Isus: Domnul lui David
Ierusalim
22:41-46
12:35-37
20:41-44
---
Vai de cărturari şi farisei
Ierusalim
23:1-39
12:38-40
20:45-47
---
Dărnicia văduvei
Ierusalim
---
12:41-44
21:1-4
---
Profeţia de distrugere a Ierusalimului şi venirea Domnului
Mt.Măslinilor
24:1-51
13:1-37
21:5-36
---
Pilda celor zece fecioare
Mt.Măslinilor
25:1-13
---
---
---
Pilda talanţilor
Mt.Măslinilor
25:14-30
---
---
---
Pilda oilor şi a caprelor
Mt.Măslinilor
25:31-46
---
---
---

Se pare că Marţea a fost ultima zi în care Domnul Isus a intrat în Templu ca să dea învăţătură. Nu mai era necesar ca El să discute cu liderii Iudei. Scriptura nu ne menţionează ce a făcut Domnul în Miercurea din ultima Sa săptămână.

DOUĂ ZILE ÎNAINTE DE PAŞTEMarţi seara/Miercuri

Eveniment
Locaţie
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Sinediul hotăreşte moartea Domnului Isus
Ierusalim
26:1-5
14:1-2
22:1-2
---
Iuda aceeptă să-L vândă pe Isus
Ierusalim
26:14-16
14:10-11
22:3-6
---

O ZI ÎNAINTE DE PAŞTEMiercuri seara/Joi

Eveniment
Locaţie
   Matei
Marcu
Luca
Ioan
Pregătirea pentru Paşte
Ierusalim
26:17-19
14:12-16
22:7-13
---

PAŞTELEJoi seara/Vineri

Eveniment
Locaţie
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Isus şi ucenicii se adună pentru sărbătoarea Paştelui
Ierusalim
26:20
22:14-16
13:1
Ucenicii se ceartă pentru locurile dintâi
Ierusalim
---
---
22:24-30
---
Isus spală picioarele ucenicilor
Ierusalim
---
---
---
13:2-17
Isus îl identifică pe vânzătorul Său
Ierusalim
26:21-25
14:18-21
22:21-23
13:18-30
Isus instituie Cine Domnului
Ierusalim
26:26-29
14:22-25
22:15-20
---
Porunca dragostei
Ierusalim
---
---
---
13:31-35
Isus prezice lepădarea lui Petru
Ierusalim
26:31-35
14:27-31
22:31-38
13:36-38
Discursul lui Isus din camera de sus
Ierusalim
---
---
---
14:1-30
Au cântat şi au plecat din camera  de sus
Ierusalim
26:30
---
Discursul lui Isus pe drum către Ghetsimani
Valea Kedron
---
---
---
15:1-16:33
Rugăciunea lui Isus pentru ucenicii Săi
Valea Kedron
---
---
---
17:1-26
Rugăciunea lui Isus în Ghetsimani
Mt.Măslinilor
26:36-46
14:32-42
22:39-46
18:1
Isus este trădat şi arestat
Mt.Măslinilor
26:47-56
14:43-52
22:47-53
18:2-12
Isus este adus înaintea lui Ana
Ierusalim
---
---
---
18:13-14
Isus este adus înainte lui Caiafa
Ierusalim
---
---
---
Isus este condamnat şi batjocorit de Sinedriu în acea noapte
Ierusalim
26:57-68
14:53-65
, 66-72
---
Petru se leapădă de Isus de trei ori
Ierusalim
26:58, 69-75
, 66-72
22:54-62
18:15-18, 25-27
Sinedriul Îl condamnă pe Isus
Ierusalim
27:1
15:1
22:66-71
---
Iuda s-a dus şi s-a spânzurat
Ogorul de sânge
27:3-10
---
---
---
Isus apare înaintea lui Pilat
Ierusalim
27:2, 11-14
15:1-5
23:1-7
18:28-38
Isus apare înaintea lui Irod
Ierusalim
---
---
23:6-12
---
Isus apare înaintea lui Pilat din nou
Ierusalim
27:15-23
15:6-14
23:13-22
18:39-40
Isus biciuit şi batjocorit de romani
Ierusalim
27:27-31
15:16-19
---
19:1-3
Pilat aprobă moartea lui Isus 
Ierusalim
27:22-26
15:12-15
23:20-25
19:4-16
Isus este dus şi răstignit 
Golgota
27:31-34
15:20-23
23:26-32
19:16-17
Isus pe cruce: primele trei ore
Golgota
27:35-44
15:24-32
23:33-43
19:18-24
Isus pe cruce: ultimele trei ore
Golgota
27:45-50
15:33-37
23:44, 46
19:25-30
Minuni care însoţesc răstignirea Sa
Ierusalim
27:51-56
15:38-41
, 47-49
---
Iosif îngroapă trupul lui Isus
Ierusalim
27:57-61
15:42-47
23:50-55
19:31-42

SABATUL
Vineri seara/ Sâmbăta

Eveniment
Locaţie
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Liderii iudei cer gărzi la mormânt
Ierusalem
27:62-66
---
---
---
Femeile ţin ziua de Sabat   
---
---
---
---

PRIMA ZI A SĂPTĂMÂNII
Sâmbătă seara/ Duminică

Eveniment
Locaţie
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Femeile vin la mormânt;
Isus a înviat din morţi    
---
28:1-8
16:1-9
24:1-8
20:1

 HRISTOS ANESTI !