youtube

chestionar pentru studiu

sâmbătă, 31 iulie 2021

Timpul Lui și timpul nostru - Nicolae Geantă


Le spuneam tinerilor într-o tabără că, de cele mai multe ori în viață, ne asemănăm cu un copil ce-a plecat la scoala duminicală cu două monezi: una pentru colectă, și alta pentru înghețată. Pe drum piciul a scăpat o monedă din mână. Banul s-a rostogolit și a căzut tocmai sub un capac de hidrant. "Isuse, a zis pruncul, n-am ce să-Ți fac. S-a dus moneda Ta!".


Taman așa procedăm și noi. Rupem din timpul Lui pentru timpul nostru. Întărziem la biserică, la închinare, dar dorim să finalizăm la timp. Acasă cheltuim timp cu diferite inutilitați apoi rupem timpul de rugăciune. De studiu biblic. de discuții cu Hristos. Zilnic ne rezolvăm problemele noastre și facem totul fugar pentru Dumnezeu. (Dar la ananghie îl implorăm să nu întârzie). La colectă îi punem mărunțiș. Fiindcă-i furăm timpul cântăm puțin, slujim puțin, evanghelizăm puțin. Îl mărturisim puțin. Și trăim puțin...


Dumnezeu nu-i frizer să se mulțumească cu bacșișuri. Nici o pușculiță de lut în care arunci mărunțișul ce te încurcă prin buzunare. Nu e un sărac ce se înfruptă voluptos numai din firimituri. Nu sandwich-uri fugare așteaptă El de la noi, ci o masă copioasă! Pentru că Domnul ne întinde masa în fața potrivnicilor noștrii! Dumnezeu pentru noi a dat tot. S-a dat pe Sine!


Cât dai atât de mare e Dumnezeul tău! De aceea, eu cred că Banca Națională ar trebui să scoată bancnotele verzi, de 1 leu. Nu numai că ne încurcă la numărat în biserici, sau că ne roșește obrazul când dăm colecta cuiva, dar cu bancnote de 1 leu în cer ni se vor construi case de 1 leu!


Cât timp dăm noi Lui Dumnezeu? Căci El nu e niciodată ocupat cănd vine vorba de noi...


Nicolae.Geantă

joi, 29 iulie 2021

Vulpea farmacistă (pamflet)

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent

Și ce era pe punctul să intre-n faliment,

Se da de ceasul morții, de foame să nu crape

Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.

Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,

În tril de păsărele și chiorăit de mațe

Și adormi de foame, ca anesteziată,

Când se trezi deodată subit înviorată.

Pesemne că visase cuvântu-acela magic…

Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,

Luă din farmacie fără regret sau frâu,

Purcoi de laxative și le-aruncă în râu,

Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,

În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.

Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,

În pragul farmaciei exact ca înainte.

După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,

Că fiarele în masă aveau pântecăraie

Și au venit degrabă, aproape-n agonie,

Să ceară tratamente și sfat la farmacie.

Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,

Le întreabă de dietă, de-au labele curate

Și cu cinism le scoase brutal din letargie,

Spunând că în mod sigur e caz de pandemie.

Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant

Și sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,

O mască de protecție să-i apere de boală

Și să păstreze strașnic distanța socială.

Le-a osândit să șadă în aspră carantină

Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,

Iar bietele-animale, naive și neroade ,

Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”

Odată la trei zile mai arunca în ape,

Cu plasa, purgative de-au început să crape,

Bătrânele-animale, ce n-au imunitate,

Ba chiar catalogate cu comorbiditate.

De-atâta pandemie, de diaree, chin,

Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,

Un fel de apă chioară băută din pocal

Și-ajunse infractoarea erou național.

 

Morala 1

În vremi de pandemie, puhoi de lume piere,

Iar unii la butoane fac din venin, avere.

Morala 2

Când lumea stă închisă în neputință surdă,

Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.


*** nu cunosc autorul

Prostia ca virtute? – de Nicolae.Geantă

Duminica trecută, în timp ce alergam cu mașina spre o evanghelizare, întâmplător sau nu, am deschis youtube-ul să ascult (vre)o predică. Am dat play la una al cărei titlu te face curios, și-am dus cursorul undeva pe la 30-40%. Un predicator, în fața unei mulțimi, se lăuda că nu știe să umble pe telefon (cum fac tinerii), că nu știe să folosească laptopul dar îi întocmește actele cumnat’su, că nu răsfoiește nimic decât Scriptura… Am închis decepționat și am spus Seforei: „Oare de ce unora ne place să ne lăudăm cu… prostia?”

Toți știm că Biblia vorbește ades despre darul înțelepciunii. Dar despre „darul prostiei” nu am auzit să fie virtute. Și totuși pentru unii… „prostia e cultă”, vorba domnului Pleșu! Poate că ar trebui să reflectăm mai adânc la o cugetare a profesorului Eduard Papu: „Când știi puțin nu poți știi bine nici măcar puținul pe care-l pretinzi că-l știi!”

„Mie nu-mi trebuie școală (ca să predic!)”, „Nu ai voie cu schițe la amvon”, „Nu știu să umblu pe telefon decât să sun sau să mă sune!”, „În biserica asta nu se citește decât Biblia!”, sunt numai câteva din declarațiile picante ale unora care se cred (mult) mai spirituali decât cei ce frunzăresc biblioteci, își pregătesc speach-urile, se upgrade-ază cu tehnologia.

Nu odată, ci de zeci de ori , am auzit că „dacă ai Duhul nu îți trebuie școală”, ori „dacă ai școală te mândrești!!!” Chiar așa, o fi fost cineva din Biserica Primară mai plin de Duhul Sfânt decât Apostolul Pavel? Dar a avut cineva școli absolvite mai multe ca el? Și a scris cineva mai multă, mai bună teologie ca el? Dar Martin Luther, Jean Calvin, John Wesley, Jonathan Eduards, AW Tozer, Richard Wurmbrand, ori alți reformatori care au schimbat lumea?

Fratele Petrică Lascău scria că undeva în diaspora un grup de frați s-au adunat să stabilească cine va fi conducătorul bisericii. Unul a fost refuzat pentru că era inginer, altul că era prea tinerel, altul că lucrează în farmacie, altul că are cursuri de contabil... Deodată s-a ridicat copăcel în picioare unul care a propus: „alegeți-mă pe mine fraților că nu am școală!”. Și exemplele celor ce consideră „neintelighența” virtute ar continua spre infinit.

În tinerețe am trăit să aud chiar nefericita inepție a unui predicator itinerant: „Eu nu-mi pregătesc niciodată predicile când vin la biserică. Dacă le am pe schiță atunci știe Satana ce voi vorbi și împietrește inimile ascultătorilor! D’aia io când vin la biserică nu știe nici Satana ce predic și nici eu!!!” Înțelegeți acum de ce se predică folclor?

Socrate zicea că „adevărata înțelepciune e să știi că nu știi”. Dar prostia o contrazice. Și știți ce e uimitor? Că prostia e greu de contrazis! Mă bucur totuși că există remediu pentru această ignoranță. (Da prostia e ignoranță). Se poate combate prin informare!

Nicolae.Geantă

miercuri, 28 iulie 2021

Poate Dumnezeu avea grijă de mine? - de Nicolae.Geantă

Ca și Iov, oamenii când trec prin încercări se întreabă retoric: “A uitat Dumnezeu de mine? Poate avea grijă de mine?” Și deși majoritatea cunosc răspunsul caută soluții, sprijin, îmbărbătări.


Dumnezeu este fără egal. Nu există nimeni ca El. Nici un dumnezeu nu este nici măcar comparativ, darămite înaintea Sa. Și nici măcar în urmă. El este Singurul Dumnezeu, nu există și un altul. Prin urmare nu există nicio înțelepciune mai înaltă, nicio dragoste mai fierbinte, nicio iertare mai desăvârșită.


Dumnezeu este de neclintit. Neschimbător. Râmâne la aceeași intensitate în orice vreme, în orice timp. Dacă a iubit ieri, o va face și azi și mâine. Dacă a vindecat ieri, o va face și azi și mâine. Dacă a protejat ieri, o va face și azi și mâine! 


Dumnezeu este de neatins. Nu exista păcat care să-l murdărească, nu există om care să-l contamineze, nu există păcătos care să-l compromită. Rămâne mereu la fel de Sfânt!


Dumnezeu este Suveran. Nu are superiori. Nu poate fii supravegheat. Nu poate fii împiedicat în decizii, nu poate fi tras la răspundere. El administrează întreg Universul! Nimeni nu-L poate înlătura!


Dumnezeu este inepuizabil. Nu se consumă, nu scade, nu pierde din intensitatea puterii. Nu obosește, nu adoarme, nu se plictisește. Nu are început și sfârșit!


Dumnezeu este veșnic! Nu e Dumnezeu doar de o zi, de o sărbătoare, de vreme bună, de ocazii triste. Nu e nici măcar istorie. Dumnezeu e singurul care a fost, este și va fi. 


Dumnezeu nu întoarce spatele nimănui. El este și pe urmele celor care nu-L caută, El ridică cu plăcere sfinții care se împiedică, El întinde Mâna oridecâteori ii soliciți ajutor.


Și acum te-aș întreba eu: ce zici, poate avea grijă de tine?


Nicolae.Geantă

marți, 27 iulie 2021

Poate ieși ceva bun din Galaad?- de Nicolae.Geantă

Biblia ne spune că marele proroc Ilie era din Galaad. Din Tișbe. Un sat neînsemnat, anonim. Pentru că Scriptura vrea să ne învețe că Dumnezeu scoate oameni mari din sate anonime. Istoricul Nicolae Iorga zicea că „oamenii mari s-au născut la case mici”. Mai mult decât atât, Dumnezeu ne arată că orice anonim are șansa de-a deveni erou!


Ilie era din Galaad. Un ținut cu oameni duri, răzvrătiți, refugiați. „Cei ce aveau o problemă cu legea”, zice pastorul Cristi Barbosu. Galaad era un azil politic al vremii. Osea a spus că era „plin de minciună, de vărsare de sânge și de răufăcători” (vezi Osea 6:8; compară cu 12:11) Dacă studiem Scripturile vedem că aici se adunau hoții după spargeri, fugarii din Israel, oamenii îmbrăcați cu haină de răutate... În dealurile Galaadului s-au ascuns și Iacov fugărit de socrul său Laban, și David fugărit de fiul său Absalom. Galaadiți l-a găzduit chiar și pe Balac...Și totuși, din Galaad vine Ilie. El infirmă că nu tot ce se naște din pisică șoareci mănâncă!


duminică, 25 iulie 2021

De ce nu se ridică norul? – de Nicolae.Geantă

Biblia spune că proorocul Ilie a oprit ploaia prin rugăciune. Și tot prin rugăciune i-a dat drumul. Însă înainte să plouă abundent Ilie a așteptat încordat ore întregi să apară un nor. Întâi mic cât o palmă. Apoi uriaș cât un ciclon. Biblic, norul e binecuvântarea lui Dumnezeu. El dă ploaie și peste cei buni și peste cei răi. Dar de ce norii se lasă așteptați?

Ca și Ilie Tișbitul în vechime, azi trăim vremuri de secetă. De deșertificare în plină verdeață. Oamenii nu se mai convertesc, morala nu mai e de bon top, bisericile nu ne mai par atrăgătoare. Lipsesc predici consistente, închinare autentică, oameni botezați, ucenicizați. Expansiune. Ne confruntăm cu secularizarea pe de-o parte, cu apostazia pe de alta. Semănăm și nu răsare. Lipsesc oamenii cu convingeri, căci opinii avem destui. Iar rugăciunea...E (cam) de mult Cenușăreasa Bisericii.

Știți ce mă uimește, mă uluiește, mă îngrozește? Că deși știm că Satana nu aduce niciodată ploaie (norii îi aduce numai Dumnezeu), noi încercăm să ne acomodăm în deșerturile sale. Udând cu stropitoarea. Un program bun câteodată, o rugăciune pe săptămână, un botez anual, un cozonac la Crăciun, o lacrimă ștearsă la vreo înmormântare... Dar cum cu o floare nu se face primăvară nici cu irigațiile cu picătura nu se creează ploi!

De ce noi Bisericile nu putem ridica norul binecuvântării?

În primul rând ca să ai ploaie trebuie să crezi în nori. Înainte de a se ruga, înainte de a se ridica norul, Ilie a auzit un vuiet de ploaie. Nu vedea norii dar credea în existența lor. Nu-i vedea dar îi auzea. Ahab ar fi vrut ploaie dar nu o dorea din nori. Poporul ar fi dorit ploaie dar nu mai credea în nori. Baaliți nu puteau aduce nori. Toți erau legați de țărușul apostaziei, al păcatului. Și când păcătuim se ridică zidul ce ni-L ascunde pe Dumnezeu.

Azi, Biserica Domnului, suntem între Dumnezeu și lume. Știți cine face diferența? Crezul. Un om cu convingeri e mai puternic decât o mie care au opinii. Mai crezi în norul lui Dumnezeu?

joi, 22 iulie 2021

Ce culoare are Dumnezeu? - de Nicolae.Geantă

„Dumnezeu este alb ca zăpada?”
întrebă un copil 
cu plete aurii ca spicul de grâu.

„Dumnezeu este negru ca mine?”
medită gânditor
o tânără cu pielea ca ciocolată
și părul de abanos.

„Dumnezeu este galben
și cu ochii oblici!”
crede un bătrân c-o pălărie uriașă din paie,
trudind cu greu într-un lan ud de orez.

„Dumnezeu e roșu de mânie”
strigă ofuscat un fariseu
care vede doar reguli și pedepse!
(Și evident numai eretici).

„Dumnezeu are ochii albaștrii ca oceanul.
Te poți scufunda în liniștea lor”,
rostește plin de încredere
un misionar cu Biblia la subțioară.

Unii spun că „Dumnezeu 
are numai culoare de ortodox,
ori de catolic, de musulman,
sau de protestant!”
„Și ce-ar avea 
dacă e colorat ca un hindus?”
„Nu are cum, 
căci seamănă cu ai Săi: 
cu mozaicii!”

Dar când pășim 
pe Porțile înguste ale Raiului
și El ne întinde Mâine perforate la Cruce
rămânem stupefiați:
în Paradis nu există culori:
toți suntem la fel!

Ce culoare are Dumnezeu?
Una singură: culoarea iubirii!

Nicolae.Geantă,
Suceava

marți, 20 iulie 2021

Luptând cu lupii - de Mihaela Mănescu

 

Iar ai venit, preatulburată clipă
Acum, când tinerețea mi-a apus?
Ți-am poruncit să-mi pleci de pe aripă!
Numai blestem și fiere mi-ai adus...

Nu-mi bate-n gând! Nu te primesc în casă!
Mi-ai retezat nădejdea-n răsărit.
Când te credeam, când te vedeam frumoasă,
Mi-ai stins credința și m-ai părăsit...

Nici pene nu mai am să zbor departe
Să scap de tine ca de un arcaș.
Te voi urî adânc, până la moarte,
Secundă otrăvită de vrăjmaș!

Iar ai venit cu lupii tăi sălbatici...
Dar azi îl iau ca scut pe Dumnezeu.
El m-a răscumpărat dintre ostatici
Și-a pus în mine inimă de leu...

mihaela mănescu,
15 iunie 2021

luni, 19 iulie 2021

Nu fugi cu visul cuiva – Nicolae.Geantă

Într-o seară rece un om bogat a văzut un bătrân fără haină, afară în ger. „Nu ți-e frig bătrâne?”, a întrebat. „Ba da, dar m-am obișnuit cu frigul”. „Așteaptă aici, intru în casă și îți aduc eu un palton”

Bogătașul a intrat în casă, s-a dat la treburi și a uitat de bătrân. Dimineața când și-a adus aminte s-a dus afară si a găsit bătrânul mort pe scări. Înghețase de frig. Când s-a apropiat a văzut un bilet: „Când nu aveam haine călduroase aveam puterea de a înfrunta frigul. Dar când mi-ai promis că mă ajuți m-am atașat de promisiunea ta, lucru care mi-a distrus puterea de a lupta pe cont propriu”.

Nu promiteți niciodată ceva fără să vă țineți de promisiune. Poate pentru dumneavoastră nu înseamnă nimic promisiunea, dar pentru celălalt ea poate însemna totul. E visul lui. Iar „omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea”, zicea Sigmund Freud.

Promisiunea neîndeplinită este un abandon. Și știți de ce unii oameni sunt dărâmați de tot când îi abandonăm astfel? Pentru că le distrugem visurile, planurile, speranțele. Înșelarea așteptărilor e cel mai dureros fenomen. Cineva spunea că e acel tablou imaginar care a dispărut, pentru că în loc să-l pictăm împreună, noi ne-am luat culorile și am plecat!

Cioran zicea că „omul care visează nu se îndoiește niciodată”. Furându-i visul tu îi îndoiești credința.

Nu faceți juruințe fără să le îndepliniți! Psalmul 15 spune că „el nu-și ia cuvântul înapoi nici dacă face un jurământ în paguba lui”.

Nicolae.Geantă,
Suceava

Nicolae Geantă - De ce nu mai slujim? (audio)

video by Ben Hur

joi, 15 iulie 2021

Wycliffe Romania la Toflea. Workshop pentru traducerea Bibliei în limba rromani

 
17 iulie 2021, ora 10,00
invitate toate bisericile de rromi evanghelici din județele din Sudul Moldovei și Estul Munteniei precum și slujitori care lucrează împreună cu rromii

marți, 13 iulie 2021

România Educată a domnului Iohannis – de Nicolae.Geantă

Înainte de-a ajunge președintele țării (2014), domnul Iohannis striga obsesiv pe la colțuri că vrea o „Românie Educată”. Mai marele de la Cotroceni ne amenința cu un lot de „7 grupuri de lucru” care vor face ca școala românească să duduie. În 2016. (Tot așa ne amenința și domnul Emil Constantinescu - cu zece mii de specialiști ai săi – care au dus România tocmai la un Indicele al Dezvoltării Umane de 0,708. Cum sună asta? Asemeni cu Siria, Cuba, Bulgaria, Panama, Malayezia... Adică în jos! Abia după 20 de ani „am urcat” pe locul 50 în lume. Azi suntem pe 49. Cu indice de 0,828).

Numai că „proiectul de țară autentic, al generațiilor viitoare...”, cum îl numește (încă) domnul Iohannis, nu este un ocean abundent ci o mică picătură de ploaie. Ca să nu zic apă de ploaie. Pentru că politicile sale principale de „briefs” sunt ca epava de la Costinești. Nefuncționale.

duminică, 11 iulie 2021

Nicolae Geantă - Poftă Amnon, rușine Tamar (Vulpile cele mici ale tineri...

video by Ben Hur

Oameni fără chibzuință - de Nicolae.Geantă

Cei care zic în inima lor că nu există Dumnezeu (Psalm 14:1),
Cei care cred că se mântuiesc cu forme religioase (Luca 11:38-50),
Cei care își clădesc casa pe nisip (Matei 7:26),
Cei care disprețuiesc învățătura și mustrarea (Prov. 15:5),
Cei care se încred în inima lor (Prov. 28:26),
Cei care adună averi pe nedrept (Ieremia 17:11),
Cei care răspund bârfelor (Rom. 10:18),
Cei grabnici la mânie (Ecles. 7:9),
Cei zăbavnici să creadă adevărul (Luca 24:25),
Cei care nu așteaptă revenirea Domnului Hristos (Matei 25:2).

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ultimul vagon

video by Ben Hur

sâmbătă, 10 iulie 2021

Darul micilor obrăznicii – de Nicolae.Geantă


Ca și mine, cred că ați fost asaltați în nenumărate rânduri de oameni care au „boala cercetărilor fără rost”, cum ar zice Pavel. De indivizi care pun întrebări capcană, ca fariseii din vremea Domnului Isus. Îți ies în cale cum cobori din amvon, te așteaptă în ușa de la intrare, te asaltează cu mesaje pe e-mail, te sufocă cu sms-uri pe telefon. Pentru ei a-ți afla adresele virtuale, telefoanele, numărul de la casă..., sunt floare la ureche. Sunt scormonitori. Nu numai că pentru orice întrebare tâmpită ei pretind un răspuns exact, dar dacă ai făcut greșeala să-ți spui părerea stimabilii scot automat asul din mâneca atotcunoștinței: „Nu este deloc așa, stai să îți spun eu...” Și încep turuiala plăcii deja pregătite.

joi, 8 iulie 2021

Valoarea unui om în matematică - de Nicolae.Geantă

Descoperitorul cifrei zero, savantul persan Abu Abdulah Muhammad bin Musa al Khwarizmi - considerat părintele algebrei - a fost întrebat odată care este valoarea unui om în matematică. Răspunsul său a fost fără ezitare: „Dacă omul are caracter și bun simț = 1. Dacă mai este și frumos = 10. Dacă mai are și ceva bani = 100. Dacă se trage din spiță nobilă = 1000. Însă dacă dispare simbolul bunului simț și al caracterului, adică cifra 1, rămân doar zerourile”. Pentru că omul nesimțit, fără caracter, fără scrupule, orice/oricât ar avea în posesie nu e decât o nulitate!

Spre deosebire de savantul persan, care a pus o etichetă fundamentală valorii omului în limbaj matematic, spuneam unui grup de frați din Germania că valoarea (reală) unui om este dată de Hristos. Pentru că Hristos este 1 (Unu). Iar noi oamenii suntem 0 (zero). Dar cu 1 în față suntem oameni de 10. Mai mulți oameni de zero cu un 1 în față pot fi oameni de 100, de 1000 sau de milioane! Dar odată scos Hristos din viața lor, oamenii sunt decât un șir de zerouri. 

Nicolae Geantă - Senzualitatea (Vulpile mici ale tinerilor - 2)

video by Ben Hur

Nicolae Geantă - Martorul

video by Ben Hur
via Elim Lagenfeld

marți, 6 iulie 2021

Spovedanii în seara înlăcrimată - de Vladimir Pustan

 Îmi înfig adânc stiloul în inimă ca să mai pot scoate din ea cuvinte. Sânge nu mai am… O parte l-am donat pe clasa a XII-a pentru o colegă care şi-a tăiat venele din cauza unei toamne prelungite. Ce a mai rămas mi l-au supt vârcolacii grijilor.

Nici iubiri nu mai am în lupta cu demonii urii, căzând cu mâna în beregata vecină. Pe câmpul sentimentelor străvezii plutesc în deriva verii corăbiile grâului încolţit din multele ploi ale pâinii cu TVA scăzut. Azi n-am râs, deci am pierdut o zi din viaţă după cum glăsuia Chamfort. Am pierdut multe zile ca acestea, ele deraind pe şinele cutelor de pe frunte. Şi ce dacă-i amară cucuta înfrângerii câtă vreme o bem din cupa speranţei? Să tot plouă şi să bată vântul! Să spumege marea blesteme în scorburile pădurii de alge. Cât a mai rămas diazepam în farmacii, adânc ne fie somnul!

Prieteni mi-ai mai rămas cât să am la cine lătra în nopţile cu lună spartă. Citesc ziarele ţinându-le cu capul în jos să curgă cuvintele mincinoase direct în glodul mirositor. Am obosit… privesc spre crucea Lui şi ea e goală, doar sângele cald încercând să găsească tuburile harului spre inima mea. El e în cer. Meştereşte locuri frumoase cu pavaj de aur alb şi borduri de opal, potcoveşte caii cu aripi de la caleaşca nunţii cu diamante, poartă o haină albă şi strălucitoare şi ochii mă dor de atâta lumină nefirească. Mă bucur că-s contemporan cu El şi de aceea gonesc gândurile rele înapoi în grajdurile lor, arunc cenuşă în părul ars de soarele Beiusului şi mă pocăiesc prieteni, sub teii ce şi-au scuturat neculese florile. La iarnă o să bem ceai de brânduşe şi o să primim în casă îngerii colindători să-şi dezgheţe aripile câteva clipe la focul încă viu al dragostei pentru Crist.

Vladimir_Pustan

joi, 1 iulie 2021

Nicolae Geantă în Germania

prima ieșire peste graniță în era post-pandemie
seară de rugăciune / seară specială pentru familii / evanghelizare / botez
Elim Langenfeld - Poststrasse 33, 40746 Langenfeld


miercuri, 30 iunie 2021

Tu ți-ai câștigat vreun vrăjmaș? – de Nicolae.Geantă


Când diaconul Ștefan murea martirizat, cu o căruță de pietre primită direct în cap de la evreii ultraortodocși, Pavel, liderul celor ce săvârșeau „răul”, privea satisfăcut de la distanță. „Așa să se facă tuturor creștinilor”, gândea (greșit) școlitul la picioarele renumitului rabin Gamaliel. „Tată, nu le ține în seamă răul acesta”, a strigat Ștefan, nevinovat și plin de sânge, apoi a închis ochii pentru totdeauna. Iar strigătul l-a lovit drept în inimă pe Pavel. Chiar dacă era mai departe prigonitor, a avut nopți de coșmar. „Cum de-a putut să mă ierte?” Apoi s-a întâlnit pe drumul Damascului cu Isus. Cu Cel pe care îl ura din adâncul ficatului. A căzut jos în nisip și i-a devenit adeptul cel mai înfocat! Din Saul a devenit Pavel. Din lup a devenit oaie! Din prigonitor a devenit prigonit! Cel mai persecutat apostol al Domnului.

marți, 29 iunie 2021

Ce am văzut în lunile grele de Pandemie

Am vrut să scriu ceva care să încurajeze, referitor la cele câteva luni grele prin care am trecut... Nu-mi vine să cred că s-au sfârșit, nu mă gândesc că nu va mai fi greu, dar asta a fost ceva excepțional până acum în viața mea.v Ce am văzut:

 - Că Dumnezeu nu pleacă de lângă noi niciodată, nicio secundă.

 - Este dureros să numeri prietenii pe degetele de la o mână, (afară de familie, care e cu tine, este extraordinar, să ai și să-ți apreciezi familia).

duminică, 27 iunie 2021

Dreptate și nedreptate - de Nicolae.Geantă

 text: Luca 18:1-8
 Inventio
- în textul biblic văduva reprezintă Biserica
- judecătorul reprezintă Imperiul Roman (astăzi lumea)
- lumea e nedreaptă cu creștinii, dar creștinii să fie nedrepți cu frații lor? E paradox?

Dispozitio
1) Nu închide ochii când cel necăjit are nevoie se tine! (vs 4a)
- necăjitul e vocea lui Dumnezeu care te cercetează
- nu marginaliza pe cei ce se află în dificultate!
- relația pe verticală nu funcționează dacă cea pe orizontală e întreruptă
2) Dreptatea nu se negociază (vs 5)
- stăruința înseamnă foc continuu
- când credința falimentează, rugăciunea moare
- nu ceda în fața nedreptății!
3) Adevărul va birui întotdeauna (vs 7)
-formele se schimbă, fondul nu
- păstrează nealterate valorile creștine
- mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va da izbândă - El nu lasă batjocorit adevărul!
4) Nu toată lumea se va întoarce la Dumnezeu înainte de revenirea lui Hristos (vs 8b)

Nicolae.Geantă

vineri, 25 iunie 2021

Ca să fiu - de Nicolae.Geantă

Ca să fiu - 

o lumină în al lumii negru pustiu - 

am gustat zi de zi

din potirul Cuvintelor vii,

semănate de sus

de Mesia Isus.

Și din focul ceresc

în potir pământesc

Dumnezeu mi-a turnat

Duhul Său cel curat.


Să rămân - 

un catarg înălțat 

pe oceanu-nspumat - 

am crescut pe un deal într-un sat,

în furtuni,

în bătaie de vânt,

ca să pot să înfrunt 

răul, duhul nesfânt...


Ca s-ajung -

un soldat instruit

în armata lui Hrist’ -

mai întâi am murit.

(Renunțând

la păcat).

Dar am fost nu-ngropat

ci plantat!


Ca fiu veșnic fiu,

Dumnezeu m-a născut 

nu din carne, 

nici din lut,

ci din Duh.

Și încet, da, încet, 

din pământ

îmi cresc aripi de sfânt!


Nicolae.Geantă

joi, 24 iunie 2021

Duhul de ipocrizie – de Nicolae.Geantă


Dacă păcatul împotriva Duhului Sfânt este unul de moarte - care produce cadavre spirituale, ipocrizia este o moarte clinică. Ea produce morți ce merg chiar la biserică cu buletinul la piept. Ca Anania și Safira. cel mai aspru condamnați dintre primii creștini.

Ani de zile am crezut că Anania și Safira au fost mincinoși. Dar anul acesta am înțeles că ei au fost ipocriți. Ipocrizia, sau fățărnicia, nu este doar o deformare sufletească, ci este o virtute simulată. Nu doar patimile sunt păcate, ci și virtuțile simulate. Ipocrizia lui Anania și a Safirei nu a fost lăcomia, ci simularea unei generozități. Indivizii au dorit să-și arate fața pe care nu o aveau. Căci ipocrizia asta este: trăiești de la distanță ceea ce nu ești. Ipocritul se scaldă-n păcat iar în mintea sa se simte curat.

Ipocrizia, din latinescul hypocrises, este un joc de rol, un teatru. Ieftin. Cu mască. Vorba lui Iorga, un ipocrit are două fețe și niciun obraz. Din pricina aceasta e mult mai periculos decât mincinosul. Mincinosul trădează adevărul, dar ipocritul trădează propriile sale convingeri. Iuda a trădat pentru arginți, dar Anania a trădat pentru imagine. Pentru imaginea lui. Mai mult, la un ipocrit elementul care este trădat nu e nici gândul, nici intenția. Ci credința.

Ipocrizia e o viclenie cu satisfacție. Ipocritul e acel om ce te sărută, te îmbrățișează, îți vorbește pios, cu aer de sfânt. Dar după îmbrățișare te trezești plini de răni. Iar urmele sărutului ustură. Din nefericire am pățit-o destul de des...

Anania și Safira, ca și toți ipocriții, au crezut că înșală pe ceilalți. Dar și-au furat singuri căciula. Păcatul lor a primit cea mai aspră pedeapsă. Greșeala lor a fost un refuz de a se conforma voii lui Dumnezeu.

Fugiți până vă rupeți teneșii când vă apucă duhul de ipocriziei! Pentru că ipocrizia îmbracă inima în haină de iad. Înțelegeți acum de ce în veșnicie când Domnul a întâlnit forțând ușa Raiului un grup de ipocriți (pastori falși, proroci falși, teologi falși, vindecători falși, creștini prefăcuți, „sfinți” bigoți și o droaie de Ananii și Safire) le-a închis ușa în nas exclamând: „Niciodată nu v-am cunoscut!”

Nu trăiți sfințenia de la distanță! Vă transformați în ipocriți. În închinătorii diavolului. Doar el are distanță între vorbe și fapte!

Nicolae.Geantă

miercuri, 23 iunie 2021

Nicolae Geantă - Biserica imediat după Rusalii (audio)

sursa: Ben Hur

David Dincă - nepotul Isaurei Gheorghiu de la Toflea - i-a făcut pe Ștefan Bănică, Loredana Groza și Dorian Popa să lăcrimeze

David e un puști de 11 ani din Toflea. E băiatul lui Geo Dincă, fratele Isaurei - vocea gospel a României. Nu doar că piciul e tare frumușel, nu doar că are o voce de aur (în curând David va fi una dintre cele mai mari voci - nu doar din rândul evanghelicilor din țara noastră), dar pruncul din Toflea i-a făcut să lăcrimeze pe Ștefan Bănică, Loredana Groza și Dorian Popa - renumitul juriu de la NextStar ,după ce le-a răspuns de ce lăcrimează atunci când interpretează (magistral) piesa „Hallelujah”. 

„Ce anume te emoționează?”, a întrebat Dorian Popa. „Fii sincer”. „Pe mine mă emoționează faptul că Dumnezeu și-a dat viața pentru noi și noi am făcut doar rele!” După declarația sinceră cu lacrimi în ochi a copilului, cei trei mari cântăreți au fost atinși direct în suflet, lăcrimând la rândul lor toți în timpul declarațiilor la superlativ la adresa copilului! Bravo David! Jan angle!

Când am privit azi mărturia lui David mi-am dat seama că piciul din Toflea a reușit pe scena de la NextStar în fața celor trei artiști ce nu reușesc mai deloc pastorii din România: să-L prezinte live pe Hristos - ca singura soluție pentru mântuire, în fața a milioane de telespectatori la o oră de vârf! Și am mai văzut ceva: dincolo de viața de scenă înspumată a celebrilor artiști, Ștefan, Loredana și Dorian au suflete ce însetează după Dumnezeu. Lacrimile, emoțiile lor spun asta! Trebuie ajutați...

După extazul trăit datorită prestației lui David, a trebuit să mă amărăsc din cauza faptului că unii „sfântoci” au criticat copilul ce a avut o mărturie extraordinară, pentru faptul că a mers la un concurs „lumesc”. O fi concursul lumesc dragilor, dar mărturia piciului e dumnezeiască! Mai ales că pentru a urca pe scenă să interpretezi live „Hallelujah” la o televiziune publică (repet, la ora de vârf) este un uriaș har. Cu atât mai mult cu cât realizatorii nu prea acordă deloc șanse imnurilor creștine să fie interpretate la concursuri! O singură întrebare am pentru critici: când au depus ei o mărturie asemănătoare în fața a sute de mii (sau milioane) de telespectatori podidiți de lacrimi?

Indiferent dacă vei câștiga finala ori ba, David, ai reușit! Ai predicat pe Hristos acolo unde e atât de greu de pătruns! Să cânți mai departe doar Lui. Mai ai de pătruns în multe locuri care momentan par ostile! Și nu doar acolo! O Del te ovel tumaro sprijinos!

Nicolae.Geantă

sursa:


marți, 22 iunie 2021

Nicolae Geantă - Darul Duhului e pentru ceilalți

sursa: Ben Hur

Zidul Plângerii - de Mihaela Mănescu

A mai căzut aseară un perete...
Din casa veche-a mai rămas un zid.
Mă duc să-i plâng pe cei ce-au dat cu sete
Și-au dărâmat sub steagul fratricid.

Ei n-au știut că-i lut, nu cărămidă;
Și n-au simțit cum geme, muribund,
La fiecare vorbă de obidă,
La fiecare strigăt furibund...

Demult nici gardul nu mai stă-n picioare.
E plin de spini și buruieni pe jos.
De ce n-ați vrut să mai aveți răbdare
Cu văduva și-orfanii lui Hristos...?

A mai căzut aseară un perete...
Din casa veche-a mai rămas un zid.
Mă duc să-i plâng pe cei ce-au dat cu sete
Și-au dărâmat sub steagul fratricid.

mihaela mănescu,
22 iunie 2021

joi, 17 iunie 2021

Mărturie - Sora Hima, cea mai bătrână persoană din Leprozeria Tichilești

video by Ben Hur

Putere în slăbiciuni – de Nicolae. Geantă


„Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră...” (Romani 8:26a)

Socrate spunea că cea mai grea luptă o duci cu tine însuți. Bine, bine, Socrate, dar când te lupți cu tine ce arme folosești? De aceea eu zic că cea mai mare slăbiciune a omului este să se lupte cu el. E tare greu să se învingă pe sine. Prin urmare Hristos ne-a dăruit Duhul Sfânt. E singura armă care ne poate învinge eu-l. Ego-ul e o stâncă împietrită.

Pavel, pe de altă parte, argumenta romanilor: „când sunt slab, atunci sunt tare”. Pentru că dacă suntem tari, ne bazăm pe tăria noastră. Dar când suntem slabi ne bazăm pe tăria Duhului Sfânt. Paradoxul acesta se poate vedea și azi în biserici: cele ce se bazează mai mult pe duhul lor, pe puterea lor, pe doctrina lor, pe finanțele lor. Aur și argint au, dar duh…

O altă mare slăbiciune a noastră este să renunți când dai nas în nas cu eșecul. Dar Duhul ne șoptește că drumul spre succes este să mai încerci încă odată… Și dizolvi imposibilul.

Când e vorba de iertare suntem slabi. Nu putem trece cu vederea suferința înghițită. Însă iertarea nu ne secătuiește, nu ne lasă inima goală. Ne umple, ne face puternici. Iertarea este un atribut al celor puternici. Dar ca să ierți trebuie să fie cineva care să te sâcâie.

Oamenii tari nu plâng, mi se spunea mereu când eram mic. Da, dar lacrimile nu înseamnă slăbiciune. Plânsul înseamnă că inima simte mai mult decât poate suporta. Și mai ales empatia.

Interesant este că și în rugăciune suntem slabi. Când ne rugăm singuri. Fără Duhul Sfânt rugăciunea e idolatrie.

Mulțumim Domnului și pentru slăbiciuni. Fără ele n-am cunoaște cum e tăria Duhului Sfânt. Dar, să ținem cont de sfatul lui William Penn: dacă vrei să-ți învingi o slăbiciune nu o hrăni!

Nicolae.Geantă

miercuri, 16 iunie 2021

Aureola de ghimpe și cununa de iertare – de Nicolae.Geantă

C. e unul din pastorii tineri ai României foarte apreciați. Cineva i-a trimis un mesaj: „Am să fiu tot timpul un ghimpe pentru tine!” Pastorul nu i-a răspuns.

I-am spus pastorului o mică poveste. Cândva, în Cer, sufletele se pregăteau să vină pe pământ. Dar înainte de a intra în telurici trebuiau să-și aleagă ce cunună să poarte. „Îmi doresc să fiu un suflet iertător”, a cerut cineva dintre ele. „Vreau să port cununa iertării, să iert pe toți, tot timpul!”. „Dar ca să poți ierta trebuie să fie  cineva care să te facă să suferi, să te rănească tot timpul. Altfel n-ai putea purta cununa iertării”, i-a șoptit cineva, iar sufletul iertător a căzut pe gânduri. Atunci celălalt i-a zis: „N-ai vrea să te ajut? Mă cobor cu tine pe pământ, și o să-ți fac continuu rău, o să te rănesc, o să te fac să suferi. Ca tu să poți ierta din nou, și din nou”. Iar sufletul iertător a acceptat, și a coborât grăbit într-un trup de om, aducându-i darul iertării. Așa mă gândesc eu: pe pământ sunt două feluri de oameni - unii care înțeapă continuu, care sunt ghimpi, care fac rău, și alții care sunt „ajutați” ca să ierte!

Ca și C. unii dintre noi am ales cununa iertării. Dar, ca să iertăm, mai întâi trebuie să acceptăm pe cel de lângă noi care ne face răul! Cred că ar trebui să ne întrebăm asemeni preotului rus Antonie de Suroj: „Dar dacă m-am înțeles cu cineva în Cer, ca el să mă ajute să iert, și eu am uitat?” Cam așa este iertarea: să accepți răul făcut de celălalt. Aceasta a făcut Isus pe Cruce. Și asta face încă de 2000 de ani!

Nu știu dacă ai ales cununa iertării. Nu știu dacă poți totdeauna să ierți. (Să știi că iertarea necondiționată e cea mai cruntă pedeapsă). Chiar dacă nu poți, măcar nu încerca să fi ghimpele nimănui.

 Facem ceea ce suntem...

 Nicolae.Geantă

marți, 15 iunie 2021

Petale de crini = de Mihaela Mănescu

Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Pe Calea îngustă trec rânduri,
Cântând osanale, toți frații creștini.
Doar eu m-am pierdut printre gânduri...

Mă doare un umăr sub cruce și strig;
Dar frații sunt mult prea departe.
Mi-e duhul o rană și-n suflet mi-e frig.
Pe drum, toate florile-s moarte...

Din stranii desișuri pândește un lup;
Mai e până-ajung în Cetate!
Alerg printre spinii ce-mi mușcă din trup
Decenii de lacrimi sărate...

Mi-e dor de petalele albe de crini,
De frații de jug de pe Cale.
Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Condu-mă pe Urmele Tale...

mihaela mănescu,
15 iunie 2021 

sâmbătă, 12 iunie 2021

Sora Hima, cea mai bătrână persoană de la leprozeria Tichilești

Leprozeria Tichilești este un loc unde timpul se scurge cel mai greu în România. Uitată prin văgăunile dintre dealurile Niculițelului, leprozeria dobrogeană de azi e un centru de îngrijire nu doar pentru leproși, ci și pentru bătrânii abandonați. Sau rămași singuri. Leproși sunt numai 9. Dintre toți cea mai în vârstă persoană este sora Hima. O băbuță de 94 ani (a împlinit chiar în aceste zile) care locuiește în Tichilești de la 17 ani. Bătrâna, originară din Chilia Veche a venit în leprozerie bolnavă. Dar Dumnezeu - slăvit sa fie Numele Lui - a vindecat-o de mulți ani, de nu mai știe minte. Și totuși a rămas în Tichilești. În căsuța ei de pe deal. Apropos, în Tichilești sunt încă sumedenie de căsuțe construite de foștii leproși. Unele locuite, grădinițe de zarzavat, flori și vișini, trepte de piatră și pereți lipiți cu lut.


vineri, 11 iunie 2021

Înălțarea Domnului ca garanție – de Nicolae.Geantă

La 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi, Domnul Isus Hristos s-a înălțat la Cer de pe Muntele Măslinilor. Pe aici trecuse drumul suferinței Mântuitorului. Aici a fost arestat în Ghetsimani. Aici va reveni înapoi în glorie. Înălțarea e garanția că Dumnezeu face eroi exact pe cei care trec pe drumul pătimirii pentru El. Nu îi ferește de suferință, dar le garantează medalii.

Înălțarea Domnului este garanția că jertfa Sa a fost primită. Abia după ce Marele Preot ieșea din Sfânta Sfintelor și se întorcea acasă poporul știa că ispășirea a fost acceptată.

Înălțarea Domnului e garanția oamenilor că avem un Mijlocitor la Tatăl sus în Ceruri. Procese și învinuiri avem cu duiumul. Apărarea ne lipsește… Uitasem, Mijlocitorul e Singurul. Doar Isus Hristos. Panoplia de sfinții invocați și moaște sunt doar injecții în picioare de lemn.

Înălțarea Sa e garanția că Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Pe tron. Tare. Cu autoritate. Nu există niciun loc în Univers unde Isus își pune degetul și să nu îi aparțină! De aceea stau puternic în fața furtunii: nimeni și nimic nu mă poate smulge din mâna Lui!

Înălțarea e garanția că Dumnezeu L-a ridicat pe Hristos peste orice nume, peste orice domnie, peste orice împărat. E semnul eroismului suprem. Eroii popoarelor sunt mulți, dar Eroul lumii e numai Unul!

Înălțarea Sa e garanția că Hristos s-a suit la Cer să ne pregătească lăcașuri. Acolo nimeni nu va fi homeless. Și nici retrocedări de case nu se fac. Viza de Cer e fără ieșire.

Isus S-a înălțat ca să revină! Până atunci întârzie căci vrea să pregătească totul de top. Între timp, noi să fim gata!

 Nicolae.Geantă

joi, 10 iunie 2021

Misiune de Evanghelizare în Tulcea. Cu Dani și Adriana Stoica, Ovidiu Milian, Marian Mocanu și Nicolae Geantă

 
11-12-13 iunie 2021


Trăim pentru a ne înâlța - de Nicolae.Geantă

The Ascension - de John Singleton Copley
Înălțarea lui Hristos nu e apus de Soare. Ci răsărit... Răsăritul e totdeauna plin de speranță. Speranța asta însă nu e neapărat extaz. Ci o speranță ce presupune și oarecare teamă pentru a trăi acest exil pământesc. Înălțarea lui Hristos ne învață că trebuie să trecem prin exil înainte de a te întoarce acasă!

Barclay zice că dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată. Dar Înălțarea L-a transformat într-un Hristos ceresc. Ba mai mult, avem în Cer "carne din carnea noastră", vorba gânditorului scoțian "Rabbi" Duncan.

Nu plac nimănui despărțirile. Produc dureri. Lacrimi. Regrete. Dar când Hristos s-a despărțit de ucenici lăsându-i cu ochii pironiți spre Cer, aceștia s-au întors acasă plini de bucurie. Înălțarea Domnului e despărțirea care nu aduce tristețe. Bucuria înălțării e și bucuria coborârii Duhului Sfânt. Nu mai trebuie să te confrunți cu Satana de unul singur.

Catehismul de la Heidelberg spune că Înălțarea Domnului Isus este începerea slujbei de Mare Preot în Cer. De Avocat al poporului. Astfel, înălțarea Sa e spre înălțarea noastră. Trăim pentru a ne înălța!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 5 iunie 2021

Ce câștigi dacă te rogi - Nicolae.Geantă

Cândva, un bătrân sărac, care-și odihnea tâmplele în fiecare duminică în stranele bisericii a fost întrebat de unul dintre vecinii săi:
- Ce-ai câștigat că te-ai rugat atât de des lui Dumnezeu?
- Nimic, a răspuns bătrânul. Dar îți spun ce am pierdut: mândria, mânia, lăcomia, invidia, frica de moarte...

Criticii văd rugăciunea ca pe o pierdere de vreme, ca pe un mod de a evada din fața problemelor. Ei spun că mai bine acționezi decât să te rogi. Prin urmare lipsesc atât de des de la rugăciune. Însă eu am descoperit că rugăciunea poate fi riscantă: mă convinge să pierd ceea ce nu vreau! Andrew Murray zicea că „rugăciunea este puterea prin care se produce ceea ce altfel nu s-ar putea produce”.

Ce câștigi dacă te rogi? În primul rând răspunsurile venite de Sus pentru rugăciunile noastre nu sunt numai câștiguri. Ci și pierderi. Care până la urmă tot câștiguri devin... În al doilea rând rugăciunile noastre nu Îl schimbă pe Dumnezeu. Ci ne schimbă pe noi. Și în al treilea rând rugăciunea este un instrument desemnat pentru a face uz de puterea lui Dumnezeu.

Rugați-vă! Chiar dacă nu primiți răspuns. Veți învăța chiar și ce înseamnă o victorie prin înfrângere!

Nicolae.Geantă
 

vineri, 4 iunie 2021

Decalogul tăcerii

 1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!

2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!

3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!

4. Taci, atunci cand esti provocat!

5. Taci, cand esti nervos si iritabil!

6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!

7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!

9. Taci, cand esti ispitit sa critici!

10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!

joi, 3 iunie 2021

Promoției XXI - de Nicolae Geantă

 Pentru că azi a încheiat școala 
cea de-a XXI-a promoție păstorită de mine... 

Veți întâlni oameni care vor dărâma în cinci minute ce voi ați construit într-o viață! Să continuați sa construiți oricum. Dar înainte aveți grijă să îndepărtați molozul...

Veți întâlni oameni ipocriți. Și falși. Voi să rămâneți cinstiți oricum. Mai bine suferiți voi din cauza Adevărului decât Adevărul din cauza voastră!

Orice vârf ați cuceri nu vă opriți! Urmează altele și mai înalte! Și pe deasupra aveți de cucerit Cerul. E ultima expediție!

Trăiți visele voastre, nu ale altora. Visați XXL. Ca să încapă oricine in ele!

Să citiți ceva in fiecare zi! Lumina stelelor e acumulată în interiorul lor. Iar candela dacă rămâne fără ulei se stinge.

Încurajați oamenii! Ați fost chemați de Dumnezeu să ridicați nu să prăbușiți pe nimeni!

Construiți poduri, nu ridicați ziduri! Podurile unesc iar zidurile despart! Chiar și pe cei mai dragi.

Oamenii uită când nu le mai faceți bine! Voi să faceți bine chiar dacă ei nu recunosc. Binele e de fapt absența răului... Învingeți răul! Iar dacă nu puteți face binele străduiți-vă măcar să nu faceți răul.

Viața are și eșec. Să vă ridicați de fiecare dată! Numai copacii cad și nu se mai ridică. Voi învățați de la păsări. Ele au aripi... Când dau de un obstacol zboară peste el!

Trăiți fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Pregătiți-vă să vă întâlniți cu Dumnezeu! Toți murim într-o zi.

Eu atât am putut face pentru voi! Dar DUMNEZEU poate face restul. Adică tot! EL sa va fie desfătarea și vă va da tot ce vă dorește inima!

prof.dr. Nicolae.Geantă

Câmpina,

02 Iunie 2021