Inima cu vitralii - de Nicolae Geantă

Cineva spunea că o inimă făcută cioburi nu se mai poate repara cu niciun adeziv. Parțial are dreptate. Nimeni nu poate repara o inimă ruptă. Nici medicii, nici psihologii, nici filosofii... Și nici atât cel ce a distrus-o!

Totuși, există un restaurator de inimi: Hristos! El ia cioburile și le lipește cu... sânge! Am spus mai de mult că inima cea nouă devine mult mai valoroasă (vezi aici). 

Însă, astăzi, vreau să vă spun ceva și mai măreț: Chiar dacă în urma lipirii cioburilor inima nu se mai face netedă ca o oglindă, între bucățelele adunate se nasc vitralii. Prin care lumina lui Dumnezeu strălucește și mai minunat! 

Inimi cu vitralii au... sfinții! Probabil nu la voia întâmplării un copil a scris la școală că „sfinții sunt oamenii aceia prin care trece lumina!”

Luminați! Fiți vitraliile lui Hristos! Sunteți chemați să-L prezentați pe Dumnezeu colorat. Cum ce culoare are Dumnezeu? Toate culorile...

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Lacul, Eminescu și iubirea în culori

https://www.instagram.com/reel/DTkvYxvitDc/?igsh=MXI5bGgzMXdrbXBndQ==

Crăciunul către... nicăieri - de Nicolae.Geantă

Zilele trecute m-a întâmpinat în plin oraș de pe valea Prahovei un trib de zdrăngănitori. Exact. Chimvale zăngănitoare. Doi inși înalți, în treninguri și cu pantofi, cu niște tobe uriașe din... ceva nylon gros atârnate cu sfoară de gât, bubuiau darabanele, ca-n grăirile lu' Creangă: să „îți ieie auzul!” Liota avea și doi inși mascați, un fel de urso-capre cu zdrențe în culori iridescente (cum ce-s alea? culori curcubeice !), care dansau exotic pe... bubuială! Când m-au zărit la orizont, un flăcăiandru de vreo de 17 ani, cu o șapcă de basket în mâna, s-a repezit către mine șopăcăind: „dă-ne ceva frate, niște bani!”. L-am refuzat elegant. Imediat a sărit ofensiv un al doilea colector: „dă și tu pentru capră vere!”. Le-am spus că pentru hărmălaie nu le plătește nimeni o lețcaie. Cum să te bucuri de haos? „Vă dau dacă îmi cântați un colind cap-coadă!”, le-am mai spus. Evident că au plecat trosnind și mai tare în barabancă!

Biserici cimitire? - de Nicolae Geantă

 

Cartea

 

Săptămâna Patimilor | Marți | Ultimul discurs public al Învățătorului – de Nicolae.Geantă

Săptămâna Patimilor | Marți | Ultimul discurs public al Învățătorului – de Nicolae.Geantă

Dacă vă spuneam că Lunea din Săptămâna Patimilor a fost ziua când Mântuitorul a rostit o sentință asupra nerodirii, Marțea Mare ne vorbește despre o altă sentință: condamnarea fățărniciei. Intrând în Templu pentru ultima dată, Domnul Hristos a osândit cărturarii și fariseii care pe ascuns își pusese de gând să-L omoare. În opt puncte de condamnare (opt „vai”-uri). Cel mai dur a fost „vaiul ipocriților”, când Domnul i-a declarat „morminte văruite”.

În Israel mormintele erau la marginea drumului. Ca nu cumva să calce peste ele și să devină necurat, înainte de procesiunea de Paști, evreii le văruiau. Le făceau vizibile. Oricine se atingea de un mormânt nu doar că devenea necurat și nu putea sărbătorii Paștele Domnului, dar printre evrei circula încredințarea că în morminte locuiesc demonii. Prin urmare orice atingere de un mormânt însemna contact cu dracii!

„Sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților!” (Matei 23:27), le-a strigat Hristos fariseilor și cărturarilor. Prin această sentință dură, evreii au înțeles că fariseii și cărturarii – care susțineau că fac voia lui Dumnezeu și păstrează Legea Lui, sunt atât de fățarnici și plin de răutate ca... demonii! Declararea „demonilor” determina poporul să fugă de slujitorii fățarnici ca de... diavoli!

„Păziți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia” și-a avertizat ucenicii Mântuitorul, prin predica Sa caraz. Ipocrizia e unul dintre cele mai mari păcate. Chiar Midrașul evreiesc spunea că dacă în lume sunt 10 măsuri de ipocrizie, în Ierusalim sunt 9!

Săptămâna Patimilor | Luni | Smochinul autoblestemat – de Nicolae.Geantă

Săptămâna Patimilor | Luni | Smochinul autoblestemat – de Nicolae.Geantă

Când e vorba de ziua de Luni, din Săptămâna Patimilor, a Săptămânii Mari cum spun creștnii, în Cronologia biblică întâlnim că în această zi Domnul a rostit o sentință dură asupra unui smochin pe care l-a găsit fără roade. Nu vrem să facem teologie asupra faptului dacă ar fi fost „un blestem” sau Domnul a rostit o simplă sentință. Însă ceea ce știm cu toții este că smochinul acela de la marginea drumului, care trebuia să aducă rod și n-a adus, s-a uscat! Imediat. (Matei 21:19)

Când vine vorba despre smochini noi știm că ei sunt plantați în grădini mari. În livezi. Sau în curțile oamenilor. Ei bine, smochinul de față a fost platat la... marginea drumului! Dacă smochinul din livadă este simbolul creștinului din biserică, smochinul de la marginea drumului este creștinul care trebuie să hrănească trecătorii!

Dumnezeu ne-a plantat nu doar în biserici, ci și la marginea drumului. Zi de zi trec sute, uneori mii de oameni pe lângă noi. Suntem datori să-i hrănim cu cuvintele lui Dumnezeu. Cu smochinele Sale care hrănesc sufletele, îndulcesc viața.

Cum ne comportăm noi, cum hrănim, cum ajutăm trecătorii de lângă noi, ca „să guste și săvadă ce bun este Domnul?” (Psalm 34:8). Aceasta e provocarea pentru azi, pentru Săptămâna Patimilor, pentru fiecare zi din viața unui creștin. Am fost plantați de Dumnezeu la marginea drumului cu un singur scop: nu să ținem umbră trecătorilor ci să-i hrănim! Lipsa rodirii e lipsa hrănirii. Lipsa rodirii nu e un blestem. E autoblestem!

Tu rodești? Hrănești pe cineva? E decizia ta să fii folositor...

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - De ce NU poate fi învinsă Biserica

 

Video by Ben Hur

Odensee Domkirke

Nicolae Geantă - Ne cumperi pastile de iubire?

video by Ben Hur

Nicolae Geantă - Nu îmi schimbi și mie zece dolari?

sursa Ben Hur, via BST London

Vulpea farmacistă. Pamflet.

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent
Și ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se dă de ceasul morții, de foame să nu crape
Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.
 
Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,
În tril de păsărele și chiorăit de mațe.
Și adormi de foame, ca anesteziată,
Când se trezi deodată subit înviorată.
 

Nicolae Geantă - Tu pe cine ai așeza în vârful piramidei?

apasă pe link să afli răspunsul

 https://www.instagram.com/reel/CUe2DVBqtF0/?utm_source=ig_web_copy_link

Nicolae Geantă - Omul de tinichea

video by Ben Hur

Nicolae Geantă - Ultimul vagon

video by Ben Hur

Nicolae Geantă - Cu cine trebuie să mă bucur la masă

video by Ben Hur

Adrian Papahagi - Evitați Kitsch-urile de Paști!

 Un articol foarte bun („Despre urările de Paști, vezi AICI) al eruditului filolog Adrian Papahagi, doctor al Universității Sorbona (1999), unul dintre elitele României care încă mai crede și mai susține creștinismul. Ba mai mult, care-l practică...

„Evitaţi neopăgânismul kitsch: copilaşi, iepuraşi, ouşoare roşioare, mieluşei, apusuri spectaculoase (mov) sau răsărituri lucioase, figuri radioase ca în reclamele pentru pastă de dinţi sau ciocolată.  

Nu folosiţi niciodată urarea “Paşte fericit”, decât dacă vă adresaţi unui viţel, care are tot dreptul să pască fericit! Nu folosiţi formule lemnoase scrise de alţii!

În Biblia ortodoxă numele Mântuitorului e ortografiat "Iisus Hristos"… Evangheliile ne-au parvenit în limba greacă, iar în greacă se scrie Ἰησοῦς Χριστός. Vocala η se pronunța mai degrabă [e] în greaca clasică, dar în perioada bizantină s-a închis la [i], Ἰη a devenit "Ii", deci avem doi de 'i': Iisus. În latină, vocala η a fost transliterată ca "e", iar "I" se scria uneori lung ("J") la început de cuvânt, ceea ce a dat în limbile occidentale "Jesus". Grecescul X (chi), la origine [kh] a devenit [h] în greaca bizantină, deci avem Hristós. Latina a transliterat cuvântul grecesc, care înseamnă "Unsul (Lui Dumnezeu)" echivalând consoana X cu "ch", deci "Christus", în care "c" era pronunțat însă fără aspirație, deci [k]. De aceea avem neologismele "creștini", nu "hreștini", creștinism, nu "hreștinism" și Cristian/Cristiana, nu Hristian și Hristiana. Sigur, poate părea incoerent să spui "Hristos", dar "creștin", dar dacă înțelegi filologic situația, nu are nimic să scrii "Iisus Hristos", cu acest mic aer arhaic, bizantin, ca în liturghie și în Biblia ortodoxă. Cei de alte confesiuni, care nu au moștenit tradiția bizantină, au toate justificările să modernizeze grafia, scriind "Isus Cristos".

În fine, nu e un capăt de lume, câtă vreme știm cu toții la cine ne referim. E însă kitschul absolut și o dovadă de bădăranie, ca să nu spun de blasfemie, să scrii în glumă sau în serios „Gizăs".

Mulțumim frumos d-le Papahagi pentru susținerea adevărului! De mult așteptam o replică pe tema de mai sus și din partea unora dintre frații ortodocși. Dacă am fi scris noi evanghelicii ceea ce ați spus dvs în articol am fi fost de mult beșteliți! 

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Suntem ceea ce citim

video by Efraim Târgoviște

Nicolae Geantă - Nu îmi dai mie punga cu resturi?

video by Be Hur

Nicolae Geantă - Crăciunul - Îmbrățișare și excludere (video)

De fapt chintesența serbării Crăciunului nu e bradul, Moșul, colindele sau cozonaci împletiți. Ci îmbrățișarea! Crăciunul vorbește despre îmbrățișarea Tatălui. O vedem dela Betleem la Crucea Golgotei.

citește si articolul mai jos

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2020/12/nicolae-geanta-craciunul-excludere-si.html

video by Ben Hur

19.12.2020

Nicolae Geantă - Ce trend au azi bibliotecile

video by Ben Hur

via Efraim Târgoviște