sâmbătă, 3 octombrie 2026
luni, 16 februarie 2026
Inima cu vitralii - de Nicolae Geantă
Totuși, există un restaurator de inimi: Hristos! El ia cioburile și le lipește cu... sânge! Am spus mai de mult că inima cea nouă devine mult mai valoroasă (vezi aici).
Însă, astăzi, vreau să vă spun ceva și mai măreț: Chiar dacă în urma lipirii cioburilor inima nu se mai face netedă ca o oglindă, între bucățelele adunate se nasc vitralii. Prin care lumina lui Dumnezeu strălucește și mai minunat!
Inimi cu vitralii au... sfinții! Probabil nu la voia întâmplării un copil a scris la școală că „sfinții sunt oamenii aceia prin care trece lumina!”
Luminați! Fiți vitraliile lui Hristos! Sunteți chemați să-L prezentați pe Dumnezeu colorat. Cum ce culoare are Dumnezeu? Toate culorile...
Prahova&Somerset
vineri, 16 ianuarie 2026
joi, 18 decembrie 2025
Crăciunul către... nicăieri - de Nicolae.Geantă
Zilele trecute m-a întâmpinat în plin oraș de pe valea Prahovei un trib de zdrăngănitori. Exact. Chimvale zăngănitoare. Doi inși înalți, în treninguri și cu pantofi, cu niște tobe uriașe din... ceva nylon gros atârnate cu sfoară de gât, bubuiau darabanele, ca-n grăirile lu' Creangă: să „îți ieie auzul!” Liota avea și doi inși mascați, un fel de urso-capre cu zdrențe în culori iridescente (cum ce-s alea? culori curcubeice !), care dansau exotic pe... bubuială! Când m-au zărit la orizont, un flăcăiandru de vreo de 17 ani, cu o șapcă de basket în mâna, s-a repezit către mine șopăcăind: „dă-ne ceva frate, niște bani!”. L-am refuzat elegant. Imediat a sărit ofensiv un al doilea colector: „dă și tu pentru capră vere!”. Le-am spus că pentru hărmălaie nu le plătește nimeni o lețcaie. Cum să te bucuri de haos? „Vă dau dacă îmi cântați un colind cap-coadă!”, le-am mai spus. Evident că au plecat trosnind și mai tare în barabancă!
duminică, 21 aprilie 2024
vineri, 12 aprilie 2024
marți, 11 aprilie 2023
Săptămâna Patimilor | Marți | Ultimul discurs public al Învățătorului – de Nicolae.Geantă
Dacă vă spuneam
că Lunea din Săptămâna Patimilor a fost ziua când Mântuitorul a rostit o
sentință asupra nerodirii, Marțea Mare ne vorbește despre o altă sentință:
condamnarea fățărniciei. Intrând în Templu pentru ultima dată, Domnul Hristos a
osândit cărturarii și fariseii care pe ascuns își pusese de gând să-L omoare.
În opt puncte de condamnare (opt „vai”-uri). Cel mai dur a fost „vaiul
ipocriților”, când Domnul i-a declarat „morminte văruite”.
În Israel
mormintele erau la marginea drumului. Ca nu cumva să calce peste ele și să
devină necurat, înainte de procesiunea de Paști, evreii le văruiau. Le făceau
vizibile. Oricine se atingea de un mormânt nu doar că devenea necurat și nu
putea sărbătorii Paștele Domnului, dar printre evrei circula încredințarea că
în morminte locuiesc demonii. Prin urmare orice atingere de un mormânt însemna
contact cu dracii!
„Sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară
se arată frumoase iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților!” (Matei 23:27), le-a strigat Hristos fariseilor
și cărturarilor. Prin această sentință dură, evreii au înțeles că fariseii și
cărturarii – care susțineau că fac voia lui Dumnezeu și păstrează Legea Lui,
sunt atât de fățarnici și plin de răutate ca... demonii! Declararea „demonilor” determina poporul să fugă de slujitorii fățarnici ca de... diavoli!
„Păziți-vă de aluatul fariseilor care este
fățărnicia” și-a
avertizat ucenicii Mântuitorul, prin predica Sa caraz. Ipocrizia e unul
dintre cele mai mari păcate. Chiar Midrașul evreiesc spunea că dacă în lume
sunt 10 măsuri de ipocrizie, în Ierusalim sunt 9!
Săptămâna Patimilor | Luni | Smochinul autoblestemat – de Nicolae.Geantă
Săptămâna Patimilor | Luni | Smochinul autoblestemat
– de Nicolae.Geantă
Când e vorba de
ziua de Luni, din Săptămâna Patimilor, a Săptămânii Mari cum spun creștnii, în
Cronologia biblică întâlnim că în această zi Domnul a rostit o sentință dură
asupra unui smochin pe care l-a găsit fără roade. Nu vrem să facem teologie
asupra faptului dacă ar fi fost „un blestem” sau Domnul a rostit o simplă
sentință. Însă ceea ce știm cu toții este că smochinul acela de la marginea
drumului, care trebuia să aducă rod și n-a adus, s-a uscat! Imediat. (Matei
21:19)
Când vine vorba
despre smochini noi știm că ei sunt plantați în grădini mari. În livezi. Sau în
curțile oamenilor. Ei bine, smochinul de față a fost platat la... marginea
drumului! Dacă smochinul din livadă este simbolul creștinului din biserică,
smochinul de la marginea drumului este creștinul care trebuie să hrănească
trecătorii!
Dumnezeu ne-a
plantat nu doar în biserici, ci și la marginea drumului. Zi de zi trec sute,
uneori mii de oameni pe lângă noi. Suntem datori să-i hrănim cu cuvintele lui
Dumnezeu. Cu smochinele Sale care hrănesc sufletele, îndulcesc viața.
Cum ne comportăm
noi, cum hrănim, cum ajutăm trecătorii de lângă noi, ca „să guste și săvadă ce
bun este Domnul?” (Psalm 34:8). Aceasta e provocarea pentru azi, pentru Săptămâna
Patimilor, pentru fiecare zi din viața unui creștin. Am fost plantați de
Dumnezeu la marginea drumului cu un singur scop: nu să ținem umbră trecătorilor
ci să-i hrănim! Lipsa rodirii e lipsa hrănirii. Lipsa rodirii nu e un blestem.
E autoblestem!
Tu rodești? Hrănești
pe cineva? E decizia ta să fii folositor...
Nicolae.Geantă
luni, 26 septembrie 2022
joi, 23 iunie 2022
miercuri, 8 iunie 2022
sâmbătă, 22 ianuarie 2022
Vulpea farmacistă. Pamflet.
Și ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se dă de ceasul morții, de foame să nu crape
Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.
În tril de păsărele și chiorăit de mațe.
Și adormi de foame, ca anesteziată,
Când se trezi deodată subit înviorată.
vineri, 1 octombrie 2021
luni, 20 septembrie 2021
duminică, 11 iulie 2021
luni, 31 mai 2021
miercuri, 28 aprilie 2021
Adrian Papahagi - Evitați Kitsch-urile de Paști!
Un articol foarte bun („Despre urările de Paști, vezi AICI) al eruditului filolog Adrian Papahagi, doctor al Universității Sorbona (1999), unul dintre elitele României care încă mai crede și mai susține creștinismul. Ba mai mult, care-l practică...
„Evitaţi neopăgânismul kitsch: copilaşi, iepuraşi, ouşoare roşioare, mieluşei, apusuri spectaculoase (mov) sau răsărituri lucioase, figuri radioase ca în reclamele pentru pastă de dinţi sau ciocolată.
Nu folosiţi niciodată urarea “Paşte fericit”, decât dacă vă adresaţi unui viţel, care are tot dreptul să pască fericit! Nu folosiţi formule lemnoase scrise de alţii!
În Biblia ortodoxă numele Mântuitorului e ortografiat "Iisus Hristos"… Evangheliile ne-au parvenit în limba greacă, iar în greacă se scrie Ἰησοῦς Χριστός. Vocala η se pronunța mai degrabă [e] în greaca clasică, dar în perioada bizantină s-a închis la [i], Ἰη a devenit "Ii", deci avem doi de 'i': Iisus. În latină, vocala η a fost transliterată ca "e", iar "I" se scria uneori lung ("J") la început de cuvânt, ceea ce a dat în limbile occidentale "Jesus". Grecescul X (chi), la origine [kh] a devenit [h] în greaca bizantină, deci avem Hristós. Latina a transliterat cuvântul grecesc, care înseamnă "Unsul (Lui Dumnezeu)" echivalând consoana X cu "ch", deci "Christus", în care "c" era pronunțat însă fără aspirație, deci [k]. De aceea avem neologismele "creștini", nu "hreștini", creștinism, nu "hreștinism" și Cristian/Cristiana, nu Hristian și Hristiana. Sigur, poate părea incoerent să spui "Hristos", dar "creștin", dar dacă înțelegi filologic situația, nu are nimic să scrii "Iisus Hristos", cu acest mic aer arhaic, bizantin, ca în liturghie și în Biblia ortodoxă. Cei de alte confesiuni, care nu au moștenit tradiția bizantină, au toate justificările să modernizeze grafia, scriind "Isus Cristos".
În fine, nu e un capăt de lume, câtă vreme știm cu toții la cine ne referim. E însă kitschul absolut și o dovadă de bădăranie, ca să nu spun de blasfemie, să scrii în glumă sau în serios „Gizăs".
Mulțumim frumos d-le Papahagi pentru susținerea adevărului! De mult așteptam o replică pe tema de mai sus și din partea unora dintre frații ortodocși. Dacă am fi scris noi evanghelicii ceea ce ați spus dvs în articol am fi fost de mult beșteliți!
Nicolae.Geantă
