Fundaţia CIREŞARII

joi, 31 mai 2018

Ultima scrisoare pentru mama...

Iubita mea mamă,

Mi-ai spus cândva că ceea ce ți-a marcat existența se ascunde în frumusețea clipei în care m-ai cunoscut. Ai închis strâns ochii, ți-ai deschis larg inima și ai ascultat țipătul meu de salut către întreaga lume ca pe cea mai frumoasă melodie din viața ta. Ți-au spus că ai o fetiță și ai iubit-o atât de mult încă din prima clipă, încât întâia îmbrățișare a fost revărsarea dragostei, tandreței și emoțiilor adunate timp de nouă luni către acel suflet mic înconjurat de brațele tale. M-ai lipit de pieptul tău și ai simțit cum ne circulă același sânge prin vene, cum sunt desprinsă din carnea ta și cum inimile noastre vibrează în același ritm.

Te-ai bucurat atât de mult de mine, fiica ta, începând cu prima mea suflare, primul zâmbet, prima dată când m-ai alăptat, primul sărut pe creștet de la tatăl meu, primele lacrimi ale bunicilor, prima rază de lună care m-a atins în întâia noapte, prima hăinuță, primul dinte, primul cuvânt, prima dată când am
mâncat cu lingurița, primul pas. Mi-ai spus cum păstrezi aceste momente ale vieții mele în inimă și cum îți vei aminti mereu de ele cu aceeași dragoste. Știu, mama. Îți vei aduce mereu aminte de ceea ce ai trăit alături de mine.

Însă, rămâne ceva ce tu ai uitat. Mie mi-e imposibil să-mi amintesc aceste etape. Eram prea mică, era pe vremea netimpului din viața mea. Din păcate, rămâne o singură amintire prea trează din trecutul meu. Ziua aceea de vară aproape ofilită când m-ai ținut strâns, strâns în brațe, plângând, și mi-ai spus: „Mă voi întoarce, iubita mea. Promit. Să fii cuminte! Te iubește mami mult! Cel mai mult pe lume”. După o oră, bunica mi-a luat ușor palma într-a sa și am făcut amândouă cu mâna către cer, în timp ce un avion alb săgeta azurul. Două mâini, un singur mare dor. Ea mamă, și eu fiică. Iar tu, plecată în străinătate ca să ne fie nouă bine.

Nicolae Geantă - Darurile de la Crucea Golgotei

Concert DAR DIN DAR, 6 aprilie 2018
Palatul Copiilor București

miercuri, 30 mai 2018

Marian Mocanu - Mărturie pentru Hristos

DAR DIN DAR 2018, aprilie
Palatul Copiilor București

Sfinți de toate zilele - Nicolae. Geantă

Cartea Evrei îi numește “cei de care lumea nu a fost vrednică”. Nu pentru că n-ar fi adus niciun aport lumii vegetând ascunși prin chiliile isihiei ori rezemați prin biserici de strană, nu că n-ar fi avut personalitate, că ar fi fost zombi ori extratereștrii. Dar nu au avut în ei nimic din lume!

Sfinții sunt împreună lucrători cu Dumnezeu. Căci sfințenia nu constă numai în neprihănirea harului ci și în faptele lui. Ei sunt mâinile lui Dumnezeu de fiecare zi. 

Sfinții nu înțepenesc într-un proiect al Împărăției Cerului ci au o continuă creștere în Dumnezeu. Adică, vorba părintelui Stăniloaie “o îndumnezeire a omului”, o devenire asemeni cu Creatorul lui. Și asta nu se face cu copy paste, nici cu playback. Ci live...

marți, 29 mai 2018

La mulți ani Vladimir Pustan!

Se spune că cel mai bun tovarăș de drum nu este cel care cunoaște acel drum, ci acela care îl descoperă împreună cu tine! Mulțumim lui Dumnezeu că te-a făcut contemporan cu noi! Am descoperit împreună: creștinismul nu e o religie, ci un mod de viață!

Oamenii sunt iraționali ades. Unii pot dărâma în câteva secunde ceea ce ai construit în ani. Să construiești mai departe! Te vom ajuta să ridici cărămizi. Iar Dumnezeu este cel mai eficient liant! 

Unii rănesc! Să iubești mai departe chiar și atunci când ți se usucă obrajii cu lacrimi pe ei. Lacrimile sunt cuvinte pe care numai Dumnezeu le înțelege!

Alții sunt aplaudaci. Perietori. Închide ochii. Știi deja, cine laudă ușor, defăimă ușor...

Dumnezeu să te țină mereu general în iureșul luptei cu Răul. Cei care conduc eficient pun oștirea după ei și merg înainte, chiar dacă sunt primii căzuți pe câmpul de luptă...

Hristos să te păstreze sănătos pe palmele Sale! Să îți ningă fericire în suflet cu fulgi ca în Laponia! Să îți călăuzească fiecare centimetru parcurs. Să îți împrospăteze harul ca roua dimineții! 

Duhul Sfânt să nu îți lipsească de pe cap! Să te ungă cu balsam de veșnic Cer cât e Oceanul Pacific plin cu ape! Îți dorim să te ridice într-o zi pe nori, apoi să te îmbete cu mirosul de fân proaspăt cosit din Cer!

La Mulți Ani frate Vladimire! Dragostea ce ți-o purtăm n-o putem măsura în cuvinte. Nici în strângeri în brațe. De aceea cel mai ades te îmbrățișăm cu rugăciuni! 


Nicolae.Geantă & echipa Cireșarii

luni, 28 mai 2018

Mai este un mâine în care să speri - de Benoni Catană

Când lacrimi fierbinţi în priviri ţi se-adună,
Străpuns de-ntrebări, apăsat de poveri,
Să nu uiţi de Domnul şi mâna Sa bună!
Mai este un mâine în care să speri!
Când zarea ţi-e plină de-un văl ca de moarte,
Şi ziua de azi e mai neagră ca ieri,
Aşteaptă-L pe Domnul, că nu-i prea departe!
Mai este un mâine în care să speri!

Te-aştepţi la lumină şi-i beznă adâncă,
Alergi după pace, şi nu-i nicăieri...
Rămâi pe genunchi şi mai stăruie încă!
Mai este un mâine în care să speri!

vineri, 25 mai 2018

Rusaliile și diavolul de a doua zi - de Vladimir Pustan

Flăcările coborâseră pe capetele lor, rugăciunile erau fierbinţi, bucuria imensă, mii de oameni se converteau, preoţii se pocăiau, ologii umblau, biserica se înmulţea şi Satana era prezent.
Înainte de a începe prigoana şi problemele din exterior, mărul a început să aibă vierme. Adevăratele probleme ale unei biserici nu sunt din exterior, ci din interior. Înainte de a fi Fapte 7 cu uciderea lui Ştefan cu pietre, a fost Fapte 5 cu Anania şi Safira, oameni ce imediat după botezul cu Duhul Sfânt au minţit şi-au murit în timpul slujbei. Au tot auzit că trebuie să aducă pe cineva la biserică, să nu vină singuri şi au ales să-l aducă pe Diavol care e tatăl minciunii. O mare frică i-a cuprins pe toţi, dar frica nu-i suficientă să ducă lucrarea lui Dumnezeu mai departe.

Apoi în Fapte 6 s-au certat precum chiorii pe farfurii, polonice şi supă. Mai târziu aveau să se certe pe doctrine, dar acum era vorba de stomac. Satana era iar de faţă, avea şorţ de bucătar şi semăna cu cel ce face reclamă la „Vegeta”.

Nicolae Geantă în Bihor

25-28 Mai 2018

joi, 24 mai 2018

Dragostea și Rusaliile - de Nicolae.Geantă

Suntem însetați să primim focul de la Rusalii. Și asta pe bună dreptate. Pentru că ne aduce curaj, eficiență, autoritate, călăuzire sfântă. Pavel spune că Duhul Sfânt se vede după rod: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate... Noi credem că după decibeli produși la rugăciune.

Rusaliile nu sunt fără dragoste! Prima roadă a Duhului este dragostea (Galateni 5:22). Iar dragostea mângâie, nu dă cu parul. Tocmai de aceea, Domnul Isus a numit pe Duhul Său cel Sfânt - Mângâietorul. Cine are Duhul are cel mai bun balsam pentru inimi. Cine nu are, vorba Seforei, fata mea cea mică: “joacă fotbal cu sufletele oamenilor!”. Și pierde...

miercuri, 23 mai 2018

Zece sfaturi pentru absolvenții mei - de Nicolae.Geantă



În viață veți întâlni destul de des oameni falși, ipocriți, care vor să vă înșele. Voi să rămâneți cinstiți oricum!

Oamenii vă vor șușoti pe la spate oridecâteori veți construi ceva solid, de durată. Și asta o fac nu din dragoste, ci din... invidie. Voi să construiți oricum!

Cu cât veți urca mai sus pe treptele succesului, cu atât mai mult vi se vor înmulți dușmanii. Voi să căutați succesul oricum!

Oamenii vă vor pune bariere oridecâteori înaintați. E mai ușor să le faci vânt pe scări decât să-ți tragi semenii sus pe munte! Voi sa înaintați oricum!

Încercările vieții sunt la urma urmei ce vrei să faci. Piatra de care se împiedică unul poate fi treapta pe care urcă altul...

Unii oameni după ce au fost iertati vor continua să vă greșească. Sunt firești, iraționali, egoiști... Voi să îi iertati oricum!

Oricât de mult bine ați face, oamenii vor uita rapid. Fiți buni oricum! Iar dacă nu puteți face binele încercați măcar să nu faceți răul!

Să știți că viața are și eșec. Nu vreau să știu că nu ați alunecat, că nu ați căzut, ci că nu ați rămas căzuți. Numai copacii când cad nu se mai ridică! Voi să nu uitați că aveți aripi!

Da-ți oamenilor tot ce aveți mai bun și aproape sigur nu va fi niciodată de ajuns. Totuși, coi să da-ți lumii tot ce aveți mai bun, oricum!

La urma urmei este între voi și Dumnezeu. N-a fost niciodată între voi și ceilalți, oricum! 

Dați Cezarului ce e al Cezarului, și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu! Nu veți dezamăgi pe nimeni!

V-aștept în Cer, la poarta 7. Pe acolo unde intră românii!

Nicolae.Geantă
Colegiul Tehnic Constantin Istrati Câmpina
23 mai 2018

marți, 22 mai 2018

Un alt fel de fotbal - de Sefora Geantă


Deși este un sport foarte faimos în ziua de azi, datul cu piciorul oamenilor care ne iubesc nu aduce nici un fel de beneficiu sănătății practicanţilor. La baza acestui joc nu se afla decât o regulă: nimeni nu câștigă. Mereu sunt pierderi de ambele părți, dar mai ales de partea jucătorului cu reflexe mai bune.

Și totuși, de ce, vrem nu vrem, ne trezim în teren?

Pentru că nu înțelegem că oamenii care iubesc sincer, pe cât sunt de rari, pe atât sunt de prețioși.
Pentru că suntem egoiști. Și dacă nu ne iubește cine vrem noi, cum vrem noi, preferăm să credem că nu ne iubește nimeni.

Pentru că stăm o viață întreagă așteptând revelații și declarații care să topească toată Islanda, în loc să apreciem iubirea transpusă în fapte. Că-s goale cuvintele dacă nu-s trăite. Și inima rămâne tot Siberie dacă vorbele pornesc din corzile vocale, nu din suflet.

sâmbătă, 19 mai 2018

Vorbirea bună și vorbirea goală - de Nicolae.Geantă

“Unii sunt vorbitori iar alții vorbăreți”, îmi spune o tãnără ce-a trecut prin termometru intensitatea predicilor din biserică. Are dreptate: se vorbește mult dar neconvingător! Tolstoi zicea că atunci când oamenii vorbesc, orice vorbire pare același lucru. Numai că, spunea rusnacul, sunt două feluri de vorbiri, absolut diferite din punctul de vedere al cauzelor care le provoacă, și din cel al consecințelor. În general oamenii vorbesc pentru a dau frâu liber sentimentelor. Asta e vorbărie goală! Nu aduce nimic! E ucigătoare. De cealaltă parte oamenii vorbesc pentru a transmite altora o idee spre folosul lui. Asta e vorbirea bună.

Zicea Francisc de Assisi că își observa propria limbă ducându-se ”fie către încâlceala vorbăriei fără rost, fie către Dumnezeu”.Adică fie vorbărie goală, fie vorbe cu greutate. Aceasta este deosebirea, vorbăria goală este a vorbi din minte și vorbirea bună este a vorbi de la Dumnezeu.

”Dacă vorbește cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu!” (1 Petru 4:11). Petru spune asta după ce s-a lăudat la Hristos că va merge cu El până în pânzele albe. Dar l-a trădat în fața șorțului unei portărese. Angajamentul lui fusese vorbe goale...

Vorbele goale nu hrănesc, nu aduc beneficii nimănui. Nici măcar celui care le rostește. L-am auzit pe Richard Wurmbrand spunând că în limba ebraică ”a vorbi” înseamnă ”a da un giuvaer”. Dacă nu îmbogățești pe ceilalți mai bine taci din gură! Tăcerea e mai de preț ca vorbele goale!

PS: Tolstoi zicea că lui Dumnezeu nu îi plac persoanele în plus. Cu El se poate vorbi între patru ochi. De aceeea eu cred că o conversație cu Tati (Ava) nu are vorbe goale...

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Biserica Punct București

duminică 20 mai 2018, ora 18 fix

vineri, 18 mai 2018

Cu ochii obosiți, privind răul – Vladimir Pustan

Nu trebuie făcute mari eforturi intelectuale pentru a-ţi da seama că cei mai mulţi dintre noi suntem avizi de a vedea în lucruri răul, de a vorbi despre el, de a-l diseca şi a-l expune hăcuit în piaţa publică.
Vorbim prea mult despre rău şi prea puţin despre bine… De aceea se uită românii cu ochii căscaţi la ştirile însângerate, de aceea se vând aşa bine ziarele cu conspiraţii şi termene apocaliptice.
Jean Delumeau se mira cum de reuşim să auzim doar vuietul copacului când îl doborâm şi să nu auzim pădurea cum creşte. Pădurea care creşte fără zgomot e binele, dar pe acesta puţin îl văd.

De aceea ne sunt aşa de obosiţi ochii, de cât rău vedem cu ei. Nu ne trebuie ochelari de cal, nici ochelari roz, ci doar să ne clătim ochii cu izvorul Cuvântului Sfânt, să vedem cu bucurie că în lada asta de gunoi numită „Pământ”, Dumnezeu va face în curând curăţenie folosind aripile îngerilor pe post de vânturătoare.

Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

joi, 17 mai 2018

Trăim pentru a ne înălța - de Nicolae.Geantă

Înălțarea lui Hristos nu e apus de Soare. Ci răsărit... Răsăritul e totdeauna plin de speranță. Speranța asta însă nu e neapărat extaz. Ci o speranță ce presupune și oarecare teamă pentru a trăi acest exil pământesc. Înălțarea lui Hristos ne învață că trebuie să trecem prin exil înainte de a te întoarce acasă!

Barclay zice că dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată. Dar Înălțarea l-a transformat într-un Hristos ceresc. Ba mai mult, avem în Cer “carne din carnea noastră”, vorba gânditorului scoțian “Rabbi” Duncan.


Nu plac nimănui despărțirile. Produc dureri. Lacrimi. Regrete. Dar când Hristos s-a despărțit de ucenici lăsându-i cu ochii pironiți spre Cer, aceștia s-au întors acasă plini de bucurie. Înălțarea Domnului e despărțirea care nu aduce tristețe. Bucuria înălțării e și bucuria coborârii Duhului Sfânt. Nu mai trebuie să te confrunți cu Satana de unul singur.

Catehismul de la Heidelberg spune că Înălțarea Domnului Isus este începerea slujbei de Mare Preot în Cer. De Avocat al poporului. Astfel, înălțarea Sa e spre înălțarea noastră. Trăim pentru a ne înălța! 

Nicolae.Geantă


Evanghelizare la Eben Ezer Boldești - cu Nicolae Geantă, Marian Mocanu și Cristi Ianoș

vineri 18 mai 2018, ora 18,30

miercuri, 16 mai 2018

Dragostea într-o zi de școală obișnuită - de Nicolae.Geantă

 Când m-am trezit dimineață am întrebat pe Dumnezeu ce să scriu. Căci îmi trebuia un devoțional pentru Biserica Punct. Despre dragoste și durere... Și mi-a fulgerat prin gând că dragostea nu e fără durere. Cine iubește trebuie să simtă cu pielea, nu doar cu senzorii hormonilor. Dumnezeu nu iubește ca pe Facebook. Fără costuri. În dragostea Sa pentru noi El însuși și-a scos spinarea la fezandat...
La prima pauză m-am întâlnit pe hol cu fetele pocăite. Le-am îmbrățișat și am rostit șoptit o rugăciune. Mița, un copil de la orfelinat, ne-a văzut. “Vino repede în cerc”. Și-am strâns-o toți cât am putut de tare! Terapie... “Poate că nu vă îmbrățisează nimeni. Atunci îmbrățișați oamenii voi, le-am spus fetelor”. O îmbrățișare nu costă nimic. Dar face atât de mult bine!

“Ce preferați, o pâine sau o îmbrățișare?”, am întrebat la următorul curs. “O pâine”, a declarat un băiat mai modest îmbrăcat și pletos. “Pâinea îți încarcă stomacul. Dar îmbrățișarea îți încarcă inima”. Planeta are mai mulți oameni cărora le lipsește o îmbrățisare decât o pâine!

“Cât costă Dumnezeu?”, am întrebat niște profesori. Nu mi-a răspuns nimeni. “Spune-ți-ne dvs”. “Cât îi dăruiești tu”. Dacă îi dai un sandwich învechit atât valorează. Dacă la colectă dai un leu atât valorează. Cât timp citești din Biblie, te rogi, evanghelizezi, stai în preajma Lui, atât valorează. Pare-mi-se mie că stăm mai mult pe smartphone-uri...

La prânz am desenat copiilor pe tablă o electrocardiogramă. Cu impulsurile inimii dar și cu o inimă între ele. “Ce e astă”. “Ceva despre bătăile inimii?”, răspunde întrebând un isteț. “Și?”. “Viață...”, spune ezitând. “Inima trebuie să aibă nu doar impulsuri. Ci și dragoste, le spun. Inima care doar bate și nu iubește bate degeaba”. Și crocodili au inimii care bat. Dar sfâșie pe oricine... Inima trebuie să bată dragoste. Altfel, chiar dacă se mișcă în piept e moartă!

Dragostea trebuie să doară.
Îmbrățișările aduc îmbrățișări.
Dumnezeu valorează cât ești dispus să cheltuiești pentru a fi cu El.
Inima pulsează nu doar sânge. Ci și iubire!
Rugați-vă să faceți asta și în zilele obișnuite...


Nicolae.Geantă


marți, 15 mai 2018

Jurnal de Belgia - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI
Aalst este un orășel neerlandofon din nordul Belgiei, la o jumătate de oră de Bruxelles. Printre cei vreo 80.000 de locuitori sunt și câteva mii de români. Români care au plecat să facă un ban muncit în străinătate dar nu l-au lăsat pe Dumnezeu în România. Și, din multul, sau puțin lor, au ridicat în, sau lângă capitala UE... biserici! Căci oricât de ieftină ar fi, fără Dumnezeu, nicio pâine nu are gust! 

La astfel de Biserici am fost invitați și noi. Marian Mocanu și Cristi Ianoș au plecat miercuri din București. Dimineața la 7 fără un sfert. Și sora Valentina odată cu ei. Gabi Zăgrean a venit de la Cluj. Românii zboară din toată țara decând avem cea mai mare diaspora din Europa. Dumnezeu nu ne-a chemat printre străini doar la muncă. Ci și la o Evanghelie trăită. Doamne ajută!

toate fotografiile aparțin blogului Nickbags
Frații din Aalst, câteva sute veniți din Sântana (Arad), au închiriat Casa de Cultură Roklijf pentru Evanghelizare. Cu mic și mare, s-au mobilizat exemplar. Și joi seara, pe la 19,00 au luat cu asalt sala... Sute de inși de la sute de kilometrii. Închinarea a condus-o Marian Mocanu. Cu vioara sa trezește și pietrele. Cristi Ianoș îi face un tandem perfect. Căci Cristi când vrea să cânte... cântă! Abia îl mai poți opri. Lângă orga lui uneori și îngerii bat din palme. A urmat Valentina Mocanu. Mama lui Marian e grozavă ca el. Iar vocea sa e-un fel de Dolce Gabanna. Parfum. Câteva sute de oamenii stau în picioare înaintea lui Dumnezeu. Care începe și El să cânte. Cu susur blând ce sfredelește inimile. Apoi dă drumul robinetelor de lacrimi. Cine nu plânge când cântă nu e deplin fericit! A urmat Gabi Zăgrean. Acest neobosit titan evanghelic carpato-danubian. A predicat din Psalmul 32 “Păcat și restaurare”. La final un val de oameni au căzut străpunși la poala Crucii lui Hristos. Lacrimi. Rugăciuni. Eliberări... Trei ore jumătate de Cer pe pământ.

Vineri dimineața a ajuns în Aalst și Nicolae Geantă. Obosit. Pentru Dumnezeu merită să ai nopți albe. Ne-am întâlnit toți la Mihai, pastorul din Aalst, care împreună cu soția sa și-au pus la dispoziție casa. Și tot ce au avut mai bun. La fel și Alberto cu ai săi. Oamenii ăștia s-au purtat de parcă au avut în casele lor îngeri. Mulțumim frumos iubiților! Ați fost adevărați onisimi. Deși noi nu suntem paveli! Benny ne-a făcut steick. Și alte rețete culinare de răsfăț. La prânz i s-a umplut curtea. Zeci de frați. Și surori evident. Au urmat cântări în aer liber. Rugăciuni. Apoi ne-am luat la revedere de a Gabi. A trebuit să plece după numai 48 de ore. Sâmbătă a avut nuntă, duminică evanghelizare. E greu să fi pastor. Dar și eficient.

Seara lumea a venit din nou buluc la sală. Lângă clădire, într-un cort uriaș s-au strâns și belgienii. Mai puțini decât românii. Ai noștri cântă imnuri lui Dumnezeu. Ai lor stau la mese și beau bere. Iar cineva imită ceva din muzica batavilor. Au început din nou Marian, Valentina și Cristi. Peste două ore de muzică. Nuntă adevărată. De fapt fiecare program făcut de Biserică e-o nuntă cu Mielul jertfit la Golgota... Oamenii plâng din nou. Și iarăși se eliberează. A predicat Nicolae Geantă. Despre “Împărăția lui Dumnezeu”. Regatul care se ia cu năvală. Și care nu e ca UE care respinge imigranți. Împărăția lui Hristos primește pe oricine! După alte trei ore de slujbă ne-am strâns cu toți la Albert. Un designer care de la 14 ani a călătorit prin lume. A modelat lemn chiar și la Palatul Albert. Acasă, la regele belgian! A trecut de mult miezul nopții și nimeni nu vrea să plece la somn. Cu Dumnezeu prin preajmă nici genele nu ni se închid. Ochii nici atât!

Sâmbătă la prânz a fost toată biserica din Aalst la o căsătorie. Între-un restaurant chinezesc. Nici la chinezi vioara lui Marian nu tace. Muzica e singura limbă înțeleasă de toți. Cristi Ianoș a dat iarăși recital. Iar la mese Nicu Geantă a încercat să lămurească... doctrine. Frații au multe întrebări. Dar și o sete mare după neprihănire. Seara la 19 am ajuns cu toți la sală. Din nou două ore de cântare. La orga Cristi e de neoprit. Iar Marian și sora Valentina sunt ca picurii de miere. Îndulcesc orice viață amară. Dumnezeu era prezent la fiecare centimetru pătrat. A predicat Nicolae Geantă: “Noaptea când cântă cocoșii lui Dumnezeu”. Harul s-a dezlănțuit. O oră de lacrimi. Cu mic și mare. Scriptura are totdeauna cuvinte care vindecă răni. La chemare oamenii vin în față. Bocete. Pocăință. Iertare. Eliberare. Miros de cer. Așa, ca fânul cosit! Peste trei ore jumătate de atmosferă divină. Strigăte după ajutor. Lanțuri care cad. Mântuirea e numai la Hristos. Și vindecarea. Cineva mărturisește la microfon că a simțit un foc în spinare. Și boala a căzut pe ciment. Apoi altul spune că a fost atins în trupu-i bolnav. Și alții zeci direct în suflete... E trecut de 22,30 și unele grupuri nu mai vor să plece. Iar alții ne reiau cu asalt să vizităm duminică biserica lor. La miezul nopții o parte din frați erau la Alberto. Care nu e doar designer ci și un priceput bucătar! Mulțumim Alberto! Nu degeaba se zice că cei mai buni bucătari sunt bărbați. Mai ales când au în spate soții minunate...

Duminică dimineața am mers cu Marian și Cristi la Biserica Betleem din Grimingen. Pe circulara Bruxelles-ului. Iancu, venit din Portugalia ne-a însoțit. La fel și Robert, băiatul lui Alberto. Pruncul e designer vestimentar! Florin Cheia nu a ajuns din Norvegia, dar Marcel, fratele lui ne-a întâmpinat cu bucurie. Și tot Betleemul din Grimbergen. Marian Mocanu a scos vioara. Cristi orga. Iar Robert a filmat puțin. Mărturiile virtuale fac parte obligatoriu din noi. Băieții au fost concurați de fanfara  bisericii. Interesantă asociere. A predicat Nicolae Geantă: “Rămași in Hristos”. Nimeni nu mișcă. Doar Dumnezeu și câte un prunc din spatele sălii. La chemare vin in fața vreo opt femei și trei bărbați. O soră e bolnavă incurabil. “ Am simțit transferul de sânge din Cer, să cum v-ați rugat”. Alta, de două decenii pierdută prin Belgia s-a mărturisit: “De șapte luni ascult predici cu pastorul Pustan. Și cu dvs. Mi-am schimbat viața. Și azi m-am hotărât să îl urmez toată viața pe Isus. Mă voi boteza...”. Iarăși lacrimi. Vindecări spirituale. Liniște în sală. Zgomot în inimi. Iar eu mi-am pierdut și vocea și lacrimile... Am prânzit la pastorul Mihai. Soția sa e master șef bucătar. Mulțumim pentru orele petrecute în bucătărie. Ca noi să-ți înfulecăm bucatele în câteva minute. Ești și Maria și Marta.

Duminică seara a fost ultimul program. De data asta în Biserica Betania din Aalst. Unde pastor e Mihai. Clădirea micuță s-a umplut ochi. Ce bone e când frații sunt împreună! Marian Mocanu și Cristi au cântat divin. Hainele încep să se ude pe ei. Două ore jumătate Biserica a stat în picioare. A bătut din palme. De la sugari la pensionari. Bucuria a fost la intensitate maximă. Se vedea după lacrimi. Și rugaciuni. Marian Mocanu și-a spus mărturia plângând. Cristi Ianoș era ud in spinare. Mihai cântă și el. Nu e doar pastor ci și solist. All inclusive. În grup acum lider e Valentina Mocanu care a sfărãmat lacătele multor inimi. Predică Nicolae Geantă: “Biserica a doua zi după Rusalii”. Se aprinde auditoriul. Nici nu s-a terminat speach-ul că Pavel, un bărbat robust, om prosper în afaceri s-a prăbușit în fața amvonului plin de lacrimi! Apoi au apărut alții, alții. Unii tremură. Alții tipă ca electrocutați. 

Dar toți scapă de lanțuri. Nicolae Geantă aproape că și-a pierdut vocea după atâtea rugăciuni. Iar lacrimile i s-au uscat pe obraz. După trei ore jumătate dacă priveai profund vedeai cum cresc arIpile direct prin cămăși! Doamne fă-le să crească eficient! Se face rugăciunea de încheiere. Ne pregătim de plecare. “Dacă mai este cineva?”. Și Iancu, pe care eu îl urmăream de vreo 24 de ore dar Dumnezeu de peste 40 de ani, a venit să și predea viața lui Dumnezeu! Aleluia! E prin Bruxelles dar stă în Lisabona. Dar mãntuirea e peste tot! Felicitări Iancu! Ai câștigat cea mai prețioasă luptă. Te-ai învins pe tine! Și ai învins pe Satan! 

Iancu și Pavel sunt veri. Au undeva spre cinci decenii trăite. Trăite ca risipitori. Dar duminica asta au pus punct. După program au invitat rudele și prietenii din biserică la ei acasă. Vor să ofere tuturor pizza. Și friptură de la KFC... Mulțumim fraților! Dumnezeu să vă răsplătească efortul.  A trecut de ora 1,00. Nimeni nu doarme... Nici nu poate dar nici nu  vrea...

Luni dimineață ne-am sculat la 5,00. Dacă nu suntem la 6,00 pe autostradă întârziem la aeroport. Mihai ne duce cu Volvo. Iancu nu se mai poate dezlipi de noi. Vine să ne conducă la aeroport. “Ce puțin ați stat frate Nicu”, zice Alberto. “Marian, când mai veniți?”. A fost puțin ștau, dar am ajuns la timp în aeroport. Unde am găsit un pian. Scump. Pe Cristi îl mănâncă palmele. Iar pianul ne invită să-l folosim: “Pay me, I’m yours”, scrie uriaș cu alb peste negru. Lăsăm bagajele jos. Și începe cântarea. Evanghelizarea de fapt. Călătorii scot telefoanele să filmeze. Să fotografieze. “Noi cântăm nu-i comoară mai mare”. Exact, cine e mai de preț ca Dumnezeul nostru? El a amplasat un pian in aeroportul din Charleroi tocmai pentru ca trei bărbați și o femeie să-i aducă slavă. Marian Mocanu transmite live. Iar cei din țara, și nu numai ne încurajează. “Dumnezeu să fie cu voi”...


E anunțat avionul. Mai avem 30 de minute. Trecem de vamă. Marian vorbește cu niște tineri. Le spune cum l-a scăpat Dumnezeu după 12 ani de droguri. Valentina îmbărbătează doua femei rrome. Evanghelizarea se face nu doar în biserici, ci și în aeroport! Chiar și acolo unde Dumnezeu e interzis! Urcăm in avion. Unde evident se predica Evanghelia. Un bărbat rrom are lacrimi în ochi. “Cândva a fost și el inadunare. Marian îi vorbește cu dragoste. Iar eu mă rog pentru risipitor. “Doamne adu-l cât mai repede acasă!”. Marian Mocanu continuă să-și spună vecinilor de scaun mărturia. Eu iau tableta și scriu jurnalul călătoriei. “Nu ne cântați ceva la vioară?”, întreabă stewardesele. Nu avem cum. Dar vă oferim gratuit CD-uri. Fetele sunt încântate. Iar Dumnezeu ne zâmbește mulțumit. Apoi își deschide mantia cerească și o face zid de protecție pentru noi! Zborul de 2178 km pare câteva secunde. Lângă Dumnezeu timpul își pierde măsura...

Mulțumim încă odată Mihai! Ești un pastor ce îngrijești special de oi. Iar soția ta te întrece! Mulțumim frumos Albert! Și soție tale. Ne-ați răsfățat. Mulțumim Benny, Marcel, Robert, Iancu, Pavel. Mulțumim prezbiterilor, diaconilor, celor doi proapeți miri și tututuror celor implicați. Dumnezeu să vă pună zilnic fulgi la aripile veșniciei. Să zburați bine! Nu fără noi! Și nici noi fără voi!

Mulțumim Doamne Hristoase! Cu tine de mână, cu  cealaltă putem învinge lumea întreagă! 

Nicolae.Geantă, Marian Mocanu, Cristi Ianoș
Charleroi Airport, Belgique

luni, 14 mai 2018

La mulți ani Israel!

Când Dumnezeu a dat 10 măsuri de frumusețe lumii,
nouă ți le-a dat ție și una restului!
Bucură-te de privilegiu!
Iubește-L pe Dumnezeu cu credincioșie!
Și El te va scăpa în ziua necazului!
Azi faci 70 de ani!
Ești destinată însă să trăiești veșnic!

un frate mai mic

duminică, 13 mai 2018

Când începe moartea?


Moartea nu e în cimitir. Ci acolo unde ți-ai îngropat credința. În bârfă! În bani, în minciună, în șmecherie. Dar și în prea mult Facebook.
Moartea începe când nu mai vorbești cu cei ce îi cunoșți, când nu mai crezi în visuri, când nu mai accepți nimic nou fiind sclav al obișnuinței. 

Dragostea nu stă în numărul de îmbrățișări. Ori în declarații academice. Ci începe dacă ști să taci când ar trebui să mitraliezi, să-ți muști buzele până la sânge, să rabzi, să suferi când ai dreptate. Și să nu faci răni nimănui. Nici celor ce merită... 

Divortul nu e la tribunal.  Ci acolo unde nu mai răspunzi partenerului cu plăcere. Nu-l mai mângâi chiar dacă e în durere... 
Idolatria nu e doar în chipuri cioplite. Ci acolo unde te închini nesățios. Iar Dumnezeu devine ceva de second hand... 

Moartea începe când nu mai iubești, când familia ta e corvoadă, când Dumnezeu e amestecat cu idolatria. Chiar și-n biserici...

Nicolae.Geantă

Aalst, Belgia

vineri, 11 mai 2018

Despre democrație și frumos – Vladimir Pustan

Camus remarca faptul că Revoluţia Franceză n-a dat naştere nici unui poet sau scriitor în afară de Sade care însă nu trece dincolo de condiţia de scenarist de scurtmetraje pornografice. În schimb au ghilotinat în grabă pe singurul poet al epocii pe motiv de înţepenire a cugetării în trecut.

Revoluţia franceză nu s-a sfârşit nici azi. Când dai cu Dumnezeu de pe soclu dispare orice formă de frumos. Ca să câştigi un premiu într-un concurs de creaţie trebuie să fii femeie, homosexual, negru, adică să fii politic corect, adică „jos orice discriminare”. Nu contează ce scrii şi ce pictezi, ci doar să fii parte din cel mai satanic sistem creat vreodată. Domnia minorităţii asupra majorităţii, iar majoritatea nu trebuie să fie nici măcar cultă (e mai suportabilă o aristocraţie intelectuală), ci trebuie doar să fie, iar criteriile trebuie să dovedească haos şi subiectivitate.

Democraţia generează oriunde domnia celui ce are coate mai ascuţite, plămâni mai puternici, iuţeală de mână, nesimţire cu găleata şi de aceea e atât de periculoasă mai ales adaptată la biserică, biserică ce a devenit un loc în care toată lumea vorbeşte, iar moderator e cel ce reuşeşte să manevreze sforile mai bine printre degete.

Dacă revoluţiile pentru instaurarea democraţiei elimină orice fel de frumos, democraţia în biserică elimină orice fel de creştere spirituală, adică ceea ce face frumoasă lucrarea bisericii.
În biserică trebuie să domnească „dictatura” Duhului Sfânt, „tirania” lui Hristos şi „monarhia” lui Dumnezeu Tatăl, pastorul sau preotul trebuie să fie omul cu urechea lipită la şoapta sfântă, iar poporul trebuie să asculte ceea ce de pe acoperişul caselor sau din altar preotul strigă.


Atunci Dumnezeu va picta cerul în albastru de Voroneţ pe sufletele noastre, în minţi ne va pune pasărea măiastră a lui Brâncuşi ca să putem ajunge sus, iar urechea noastră va auzi balada lui Ciprian Porumbescu cântată de îngeri. Până atunci vă invit la masa tăcerii.

Vladimir Pustan
www.ciresarii.ro 

joi, 10 mai 2018

O turmă - de Nicolae.Geantă

Pe pășunile verzi ca brotacul din Alba am văzut păscând o turmă. Oile stau grămadă într-un cerc, cu capetele plecate. Nu le interesează deloc prezența mea. Ochii lor sunt numai la iarbă. Când o au în ochi eu nu sunt important.

Aglomerate, în grup, una lângă alta, pasc cuminți, fără să fie deranjate de suratele din jur. Nicio oaie nu se ridică împotriva alteia. Nicio oaie nu protestează că mănâncă în urma alteia. Nicio oaie nu iese din jumătate să fie pe margine. Sau să stea singură, răzleț, departe de turmă. Nicio oaie din spatele turmei nu zbiară că vrea doar în față. Nicio oaie nu disprețuiește spiritul de turmă. Și nici că face parte din ea.

La un moment dat păstorul le întoarce. Atunci cele din spate devin cele dintâi. Cele conduse conduc acum. Singurele care rămân în urmă de fiecare dată sunt oile șchioape. Lovite, bolnave, înaintează mai greu. Dar merg totdeauna vin după turmă. Fac parte din ea...

Privindu-le tăcut, mi-am adus aminte că Biserica lui Hristos e o turmă. De oi. Nu de capre...

Rămâneți în turmă. Chiar dacă sunteți în spate. Chiar dacă aveți răni. Chiar dacă cei din jur se uită urât. Cine iese din front și aleargă bezmetic va da nas în nas cu lupul.

Nicolae.Geantă

duminică, 6 mai 2018

Vladimir Pustan | Romani | 34.Legile relatiilor bune | Ciresarii TV | 6...


Beiuș, 6 mai 2018
Video by Ciresarii Tv

Noi suntem - de Mihaela Mănescu

Să te iubesc, să-ți fac doar bine.
Să caut, spre al tău folos,
Cuvinte care să te-aline.
Să-ți dau ce-i mai de preț din mine.
Noi suntem trupul lui Hristos.
Să te ajut, să-ți fiu aproape.
Să trag la jug când jugu-i greu.
Să nu las jalea să te-ngroape.
Să-ți mângâi plânsul de pe pleoape.
Noi suntem fii de Dumnezeu.
Să te ridic, să-ți pun pe cale
Doar flori din dragostea de Sus.
Și chiar de drumu-i greu prin vale,
Să calc pe spini, tu pe petale...
Noi suntem frații lui Isus.


Mihaela Mănescu 

Nicolae Geantă - Lecții de la o lumânare

sâmbătă, 5 mai 2018

Marx și bancnota de zero - de Nicolae.Geantă

Pe 5 mai ar fi trebuit să împlinească 200 de ani. Că nu a reușit nu e un incident. Ci o realitate. Nimeni în afară de Hristos nu e stăpân peste moarte... Nici cei ce vor să-L izgonească pe Dumnezeu din Cer. Nici cei ce spun că El nu există.

Marx spune că a iubit oamenii. Și, stăpânit de o singură idee - să ajute clasele exploatate, a luptat împotriva capitalismului. Care, conform ideilor sale, sărăcește pe oameni! Dar pauperizarea prin care au trecut românii, rușii ori cubanezii, sărăcia lucie din Coreea de Nord de azi, tocmai din comunism se propagă! Poate că de aceea cu ocazia sărbătorii de azi nemții au scos o bancnotă pentru Marx: de zero euro! Atât valorează economia lui...

Dacă s-ar fi oprit să urască numai burghezii poate că azi era erou. Un fel de Pintea Haiducul. De Iancu Jianu. Dar Marx a urât și pe Dumnezeu. Și a promovat ateismul. “Religia împiedică idealul comunist!”, a strigat bărbosul obsedat pe ulițele vremii. E opium pentru popor. “Vreau să mă răzbun pe Acela care domnește "deasupra tuturor”, mai urla tipul ce își tundea părul după ritualuri sataniste. Și ateismul său a început să distrugă biserici, să ardă Biblii, să ucidă creștini. Din dragoste pentru comunism, nu?

vineri, 4 mai 2018

Alfie – de Vladimir Pustan


Alfie a fost deconectat de la aparate pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe. Lăsat să moară pentru ,,binele lui” cu ,,demnitate”, a mai trăit încă cinci zile, sfârșind până la urmă de foame și de sete.
​A fost omorât de doctori pentru că au spus ei că nu avea creier.

​Tot în săptămâna aceea neagră și tot în Marea Britanie, ceasurile din școli ce măsurau timpul până la pauză au fost scoase și înlocuite cu ceasuri digitale (ca acelea de pe telefon), întrucât elevii nu puteau citi ora pe un ceas analog. Ceasul analog e rotund și cu cifre de la 1 la 12. Când o limbă a ceasului e pe 3 și cealaltă e pe 5, atunci ceasul e 3 și 25 de minute. Dar ei nu pot înțelege asta.

​Alfie a fost omorât pentru că nu avea creier…


miercuri, 2 mai 2018

Calea nouă - de Nicolae.Geantă

“... s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului” (Faptele Apostolilor 19:23)

Avansarea în viață, dar și în Biserică, are mare nevoie de înnoirea strategilor. Inevitabil, chiar în procesul de revigorare există dileme. Sunt voci care vor ca “noul” să poarte “petece vechi”. “Trebuie să rămânem la vechile cărări”, sună partitura multora, care, asemeni operelor lui Caragiale “să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”. Știți de ce procedează așa? Nu au o strategie...

Cine dorește o schimbare trebuie să accepte o cale nouă! Atenție mare: calea e nouă dar destinația e aceeași!
Cine începe o cale nouă trebuie să anandoeze calea veche. Obiceiurile. Fie că e vorba de păcate, tradiții ori anturaje... 
Cine începe o cale nouă trebuie să se asigure că este mai bună decât cea veche. O șosea nouă nu poate avea mai multe gropi decât cea veche. Astfel degeaba ai croit-o...
Cine pornește pe calea nouă trebuie să înceapă cu primul pas. Altfel, nu a pornit nicăieri...


Nicolae.Geantă

marți, 1 mai 2018

Noi suntem - de Mihaela Mănescu

Să te iubesc, să-ți fac doar bine.
Să caut, spre al tău folos,
Cuvinte care să te-aline.
Să-ți dau ce-i mai de preț din mine.
Noi suntem Trupul lui Hristos.

Să te ajut, să-ți fiu aproape.
Să trag la jug când jugu-i greu.
Să nu las jalea să te-ngroape.
Să-ți mângâi plânsul de pe pleoape.
Noi suntem fii de Dumnezeu.

Să te ridic, să-ți pun pe cale
Doar flori din dragostea de Sus.
Și chiar de drumu-i greu prin vale,
Să calc pe spini, tu pe petale...
Noi suntem frații lui Isus.



mihaela,
1 mai 2018