Fundaţia CIREŞARII

duminică, 25 august 2019

Vladimir Pustan | Apocalipsa | 14.Cartea din cer

Beiuș | video by Cireșarii TV | 25-aug. 2019

Ne mai rugăm pentru bătrânii noștri? - de Nicolae.Geantă

În dimineața asta un frate prezbiter s-a ridicat și ne-a implorat: „Să ne rugăm pentru bătrânii noștri! Prea puțini mai sunt azi implicați, sau... mai vin la biserică!” Și mi-am amintit că două bătrâne se scuză că nu pot rezista pe scaun tot programul, alta se teme să nu amețească de la pastile, alta o dor picioarele, alta e prea departe de biserică... Un bătrân a devenit necredincios după o viață de slujire (prin cântare), altul mi-a spus să nu-l mai sâcâi cu... Biblia, căci el „a fost întors de la poarta frumoasă” (era gata să moară în urma unei intervenții la inimă), altul este incoerent în vorbire, nu mai cunoaște oamenii! Iar alții, deși-s prezenți, sunt puși adesea pe criticat...

Pentru cine este bolnav, pentru cine e nedeplasabil, pentru cine își îngrijește partenerul de viață, pentru cine e persecutat ori obstrucționat de cei din jur să nu ajungă duminica la biserică, pentru bătrânul acela există înțelegere. Are scuză! Dar pentru ceilalți...

„De ce se întâmplă ca unii să lipsească? Tocmai acum când sunt la finalul alergării?” „Pentru că și-au pierdut pasiunea, am răspuns. Ca biserica din Efes. Nu mai fac faptele dintâi. Dar și pentru că niciodată nu au fost implicați. Au preferat confort, să stea pe margine privind! Și acum culeg roadele”...

Vladimir Pustan | Tinerețe fără bătrânețe

Beiuș | video by Cireșarii TV | 25-august-2019

vineri, 23 august 2019

Seară specială de rugăciune la Boldești Scăieni



Pe unde e drumul? - de Mihaela Mănescu


Pe unde e drumul? Pe unde-i cărarea?
Nisipul îngroapă nisip.
În față-i deșertul. În urmă-i uitarea.
Și ridul îmi sapă pe chip...

Când soarele arde, un nor mă conduce
Mă-nvârte de-o vreme în cerc.
Iar noaptea, un foc ca un stâlp mă aduce;
Să scap, n-am putere să-ncerc.

Mă culc și visez că-s în țara promisă.
Mă scol și fantasmele pier...
Am apă și mană. Dar inima-nchisă
Cu zeci de zăvoare de fier.

O, Tată, suflarea din mine Te cere...
Te strig prăbușit în apus.
Eu nu vreau deșertul lipsit de durere!
Eu vreau înapoi, la Isus...

mihaela,
Biserica Adoramus București

Beiuș, Biserica Sfânta Treime - Ziua Porților deschise

joi, 22 august 2019

Structura anului școlar 2019-2020


Păcatul gri. Superficialitatea – de Nicolae.Geantă


„Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea...” (2 Timotei 3:5)

Zilele trecute am fost întrebat de o reporteră „de ce oamenii sunt superficiali”. „Pentru că lucrează cu jumătăți de măsură! Sau fără măsură!”. De aceea tot ce fac ei este de... formă! Și tocmai asta îl alarmează Pavel pe Timotei: „fugi de forma de evlavie!” „Nu fii ușor nici în gândire, nici în acțiune”. Căci o formă de creștinism este cancer pentru societate!

Superficialitatea are ca rădăcină ignoranța. E lipsa iubirii. Nu e în clocot și nici rece. E căldicică. Nici sfânt, nici drac. Nici întuneric nici lumină. Un fel de ceață. Nici alb, nici negru. Superficialitatea e un păcat gri. Vrea și binele și răul deodată...

Astăzi superficialitatea a devenit pandemie. Se răspândește atomic. Și culmea, naște mereu gemeni! Adică pe cei cu lipsă de profunzime. De viziune. Care nu ating miezul lucrurilor. Care zgândăre viața doar la suprafață.

Când te întâlnești cu omul pe care-l detești - de Nicolae.Geantă

A insistat foarte mult să mă cazeze două nopți! Mi-a oferit tot ce a avut mai bun, și Luna pe Cer mi-ar fi adus dacă-i ceream. Soția și copiii s-au purtat exact ca sfinții de pe paginile Scripturii! Nu îi întâlnisem în viața mea! Am fost copleșit de iubirea lor și mai ales de implicarea, de cheltuirea lui! Am spus în gândul meu: „Aceștia-s îngeri trimiși de Dumnezeu pentru mine!”. A mers cu mine la evanghelizări și l-am văzut marcat. Sorbea fiecare cuvânt! 

În ultima seară m-a scos deoparte din grup, a mai chemat un pastor - bun prieten al meu, și a început să povestească: „La firmă uram un coleg. Nu-l puteam vedea în fața ochilor! Oriunde apărea el, eu trebuia să plec! Simpla prezență a lui mă făcea să păcătuiesc înaintea Domnului. Și într-o zi șeful mi-a zis: „De mâine va lucra în birou cu tine!” Atunci am știut: este o problemă la mine și nu la el. Dumnezeu mi-a arătat că greșisem... Dar nu asta vream să vă spun. Era un predicator în țara asta care pentru mine era mare nesuferit. Nu puteam să ascult nici măcar un minut ce vorbește. Și nici ce scria nu puteam citi, deși toată lumea îl plăcea. Nu îmi greșise nimic niciodată, și totuși eram deranjat ori de câte ori am auzit de numele lui! Îl uram! Zilele trecute un prieten al meu, și al lui, mi-a spus că va veni în orașul nostru! Am spus: Dumnezeu îl trimite! Înseamnă că e ceva cu mine... Și așa a fost. Era ceva greșit cu mine. Știți cum îl cheamă? Nicolae Geantă... De aceea am vrut neapărat să fie cazat la mine! Acum am înțeles că greșisem enorm. Dumnezeu îmi trimisese un înger!” 

marți, 20 august 2019

Copiii șefilor din lumea digitală au acces limitat la tehnologia tactilă! Și ai noștrii... - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI
Dependența de gadgeturi (Net Adiction, cum spun americanii) a devenit mai dăunătoare decât cea de... droguri. Pentru că la droguri nu are acces oricine dar la smartphone, laptop sau tabletă da...
Datorită tehnologiei lumea este în continuă fierbere, depărtarea de cei de aproape a crescut iar inteligența... a scăzut! Despre pericolele „dracului tactil”, sau a nomofobiei - cum i-au găsit de curând specialiști o poreclă noi angoase a vremii (no – fără, mo – mobil, phobia – frică) am vorbit în nenumărate rânduri, însă azi am altceva ce vreau să împărtășim.

sursa foto AICI
Steve Jobs, când a adus telefonul inteligent pe piața publicului larg, a mărturisit că pruncii săi vor avea acces la tehnica digitală restricționată sau deloc! El recunoștea, după lansarea primei generații de iPad, că noua tentație Apple nu a ajuns și în mâi­nile copiilor săi, adăugând că „limităm (el și soția sa, n.r.) câtă tehnologie folosesc copiii noștriacasă“. Despre limitarea expunerii copiilor săi la tehnologie vorbea și fondatorul Microsoft, Bill Gates. Pruncii lui, Jennifer (20), Rory (17) și Phoebe (14) au primit un telefon mobil abia după ce au împlinit 14 ani, chiar dacă s-au plâns în re­petate rânduri că toți prietenii lor au deja unul, iar acasă au voie să-l folosească doar până la o anu­mită oră și niciodată la masă! 

Rugăciuni autentice ale copiilor

„Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminica în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi."

„Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."

„Niciodata n-aş fi crezut că movul se potriveste cu portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare pe care l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto..."

„La şcoala de duminică ni s-a explicat ce si câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?"

„De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?"

sâmbătă, 17 august 2019

Vladimir Pustan - Tata și mama

Video by BSF Londra
11.08.2019


Mă iei de mână, Tată? - Mihaela Mănescu




Mă iei de mână, Tată? Mă înveți?
Eu singur, Drumul nu știu să-L aleg.
Mă rătăcesc ușor printre săgeți
Când Gândul sacru nu Ți-L înțeleg...

Mă iei de mână, Tată? Mă conduci?
Eu Calea dreaptă nu pot s-o păstrez.
M-ademenesc cărări pe la răscruci
Și uit atât de lesne să veghez...

Mă iei de mână, Tată? O, mă iei...?
Îți simt Iubirea-n suflet ca un Foc!
De-acum, să faci cu mine orice vrei.
Eu singur, Tată, nu mai merg deloc...

mihaela,
Adoramus București

vineri, 16 august 2019

Acoperișul Evei prinde contur. Mulțumim tuturor!

Am scris acum câteva zile A I C  I despre evoluția construcției acoperișului Evei.
Astăzi revin cu noi fotografii!

luni 12 august au demarat lucrările




joi 15 august

Nicolae Geantă la Botoșani

18 august 2019

Furtună-ntr-un pahar prea plin - de Mihaela Mănescu


Să nu-ți mai strigi durerea ascuțită!
Să nu te mai aud cum te jelești!
Ascunde-ți fața inimii rănită
De colții firii tale pământești!

Așteaptă-ți izbăvirea în tăcere!
M-am săturat să te mai simt în piept
Tot biruită, tot fără putere,
Tot acuzând pe drept sau pe nedrept!

Ajunge cu atâta plâns de milă!
M-ai înecat în fiere și-n pelin.
Ești doar o frământare de argilă,
Furtună-ntr-un pahar mereu prea plin!

Întoarce-te la Dumnezeu odată
Și lasă-te zdrobită de Cuvânt!
Ca să renaști o inimă curată
Ce-mi bate-n piept cum n-a bătut vreodată
După cadența Duhului cel Sfânt...
  
mihaela,
9 august 2019
Biserica Adoramus București

miercuri, 14 august 2019

Marele Scriitor

Dumnezeu e marele Scriitor
de îngeri personali
ei sunt gândurile lui rostite şi drepte
ca brazii ciopliți de Adam și Eva
că scriau „te iubesc” peste tot
ca acum o piedică în calea uitării
până și despre cum e să mori
iar asta are o mare importanță.

(Ionatan Piroșca, Ferestrele împărăției, 2006)

marți, 13 august 2019

Improvizațiile produc tragedii. Și alte efecte nedorite. - de Nicolae.geantă

Am trăit în viață și eu, și cred că aproape toți slujitorii (predicatori, cântăreți etc) spaime provocate de microfoane, sonorizare etc, care plesnesc, bubuie, țiuie când nu te aștepți sau te... curentează! Pentru că unii încă lucrăm cu... improvizații!

Mi-am amintit că, în urmă cu mulți ani, chiar pastorului Vladimir Pustan i-a trecut glonțul pe la ureche. A intrat în bazin și s-a curentat așa de tare că era să-și piardă o mână! De atunci el foarte rar mai intră în bazinul de botez. Ne băgăm însă noi, ceilalți! Așa că, fraților, aveți grijă de noi! O facem din dragoste, și noi, și voi care ne invitați! Luați toate măsurile de precauție!

În urmă cu câțiva ani la o Evangheliare m-a „fript” un microfon! Mi-a băgat câțiva wați drept în creier. M-am speriat... De atunci am spus că nu mai predic decât cu... lavalieră. Ori cu microfoane wireless. Și unii mă pot condamna!

Mă gândeam dacă la Cortul Ispășirii, ori la Templul din Ierusalim, Dumnezeu a permis vreo improvizație? Totul, toate trebuiau perfect! Asta trebuie să învețe și Biserica zilelor noastre... Știu, costă. Dar, altminteri ne va costa mult, mult mai scump!!!

„Atenție la improvizațiile din biserici! Pot costa vieți!” Plus alte consecințe nedorite.

Teama (mea) cea mai mare este că evenimentele nefericite de mai sus, sunt scotocite de media, a ajung firesc la urechile legiuitorilor. Apoi Bisericile se pot trezi cu I.S.U. (cu pompierii) pe cap... Care, în exces de zel vor impune condiții aspre, ori vor da amenzi! Sperăm să nu ne pună și interdicție de a mai organiza oriunde botezuri, evenghelizări sau concerte creștine!

Nicolae.Geantă

Alin Jivan și Nicolae Geantă la Renovațio - video

video Renovatio
11 august 2019
predica de la minutul 48:20

duminică, 11 august 2019

Ce iei cu tine când pleci? - ilustrație

Unui barbat i-a venit sfarsitul. Cand si-a dat seama, l-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiza in mana. 
Dumnezeu a spus: “Fiule este timpul sa plecăm”
Surprins, omul a raspuns: “Acum? Mai veam o multime de planuri…”
Dumnezeu: “Imi pare rau, dar trebuie sa plecam.”
Barbatul: “Ce ai in valiza?”
Dumnezeu a raspuns: “Lucrurile tale!”

Nicolae Geantă - În vârful stâncii

video by Ben Hur

sâmbătă, 10 august 2019

AI simțit vreodată cum Hristos a luat o palmă? - de Nicolae.Geantă

Duminica în spital. E ziua cea mai grea de suportat. Între zidurile sale în Ziua Domnului timpul parcă rămâne bătut în cuie. Mai ales când ai tăi sunt departe. La sute de  km. (Și mai ales dacă ești bătrân, singur ori imobilizat la pat!). E ziua în care ochii ți se lungesc ca la chinezi. Auzul devine ca de felină, iar inima tresare oridecâteori se crapă puțin ușa salonului...

E duminică dimineața și bat clopotele! Și toaca! Ce-mi plac! Nu știam că de la etajul 8 se aud atât de bine! Și totuși, oricât ar fi de bolnavi, internaților nu le pasă. Și nici personalului de serviciu. Pentru ei toți e decât o dată-n calendar.

Nicolae Geantă la Renovațio București

11 august 2019, ora 18,00

joi, 8 august 2019

Nicolae Geantă - Legile magnetului

video by Ben Hur

Păcatul roșu. Minciuna – de Nicolae.Geantă


”... știți că nicio minciună nu vine din adevăr” (1 Ioan 2:21)

Unii au devenit specialiști. De mici. De țânci. Alții au devenit savanți în școală, alții în afaceri, în căsătorie! Și destul de des prin spitale. Iar câte unii chiar în biserici, ba chiar la... amvon! (Asta e cea mai gravă. Zmintește pe alții). Experții în studii spun că îți dai seama despre cei ce practică acest sport că își schimbă tonul vocii, privesc în altă direcție, își ating nasul, fața, se fâstâcesc în mișcări, își dilată pupilele, iau pauze în vorbire. Și roșesc! De aceea îi zic păcatul roșu. Minciunii evident. Ea e adevărul mincinoșilor. Arma cel mai des folosită de Satana. Păcatul care te face roșu ca racul. Apoi îți lungește nasul de nu-i mai poți atinge vârful. „Teologia lui Pinochio”, așa am numit-o la o televiziune.

Unii o numesc exagerare. Alții vorbire evazivă. Sau negociere, replici de scăpare. Dar orice scuză ar găsi, nicio minciună nu e permisă! Pentru că ea constituie o temelie șubredă în orice relație! Și, oricât de mică ar fi, minciuna devine un perete uriaș între om și Dumnezeu. „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează în adevăr sunt plăcuți (Proverbe 12:22).

Minciuna face rău și nu ajută pe nimeni. Nici măcar pe cel care minte. Pentru că fiecare minciună mai atrage după ea cel puțin trei minciuni! Vorba lui Luther: „Minciuna e ca bulgărele de zăpadă; cu cât se rostogolește mai mult cu atât devine mai mare!”

Luigi Mițoi - Credința fără fapte este moartă

Bethany Church Chicago
28 iulie 2019

Rugul Aprins Ponoară 2018 - 7 - Vladimir Pustan; momente de inchinare

marți, 6 august 2019

Perseverența broaștei - de Nicolae.Geantă

Două broaște au căzut într-o găleată cu lapte. După ce s-au chinuit să iasă fără nicio șansă de reușită, broscuța mică a zis mamei sale: “Eu cedez, nu mai rezist. Mă lupt degeaba!”. “Perseverează!” a fost sfatul bătrânei. Dar după două-trei zbateri, broscuța mică s-a lăsat la fund și a murit pe fundul găleții. Dimineața când a venit grajdarul a găsit broasca mare în găleată plătind pe... o insulă de smântână. 

Unii dintre noi când sntem asfixiați de încercări abandonăm prea repede. Lupțăm o vreme, apoi strigăm: “Nu mai pot suporta!” Este deviza cel mai des întâlnită. Așa apar divorțuri, dezbinări, răfuieli, examene pierdute, eșecuri usturătoare... Alții însă, insistă, suportă, merg mai departe. Deviza lor, cristică, este  “Până la capăt”. Și din zbuciumul lor, din perseverența lor, Dumnezeu va forma o “insulă” de “smântână”, de salvare! Pe care, chiar epuizat vei pluti liniștit! 

Marile realizări nu sunt atinse prin putere, ci prin perseverență, zicea Samuel Johnson.

Treci printr-o încercare? Ai un ideal? Un vis? Perseverează! Roagă-te dublu. Dar și zbate-te mult mai mult! Altfel nu vei rămâne la suprafață!

Nicolae.Geantă
IuBGvT Târgu Mureș 

sâmbătă, 3 august 2019

Boala cercetărilor fără rost - de Nicolae.Geantă

Într-o seară, târziu, întorcându-mă din misiune am fost sunat de niște cunoscuți. “Frate Nicu, Faraon avea car?”. “Avea”. “Și îl conducea el?”. “Uneori. Dar avea un călăreț...”. “Și a intrat în Marea Roșie?”. “Păi Biblia ce zice?”. Tăcere... Apoi reia curioși: “Uite, noi suntem la un studiu biblic acum, și niște frați au auzit la televizor că pe fundul Mării Roșii s-au găsit roțile carului lui Faraon! Așa este?”. “Of, Doamne, pe voi vă interesează roțile carului lui Faraon sau să vă pocăiți?”. “Da’ vrem să știm frate!”. “Vă folosește la mântuire?” Tăcere din nou...

Cam des întâlnim creștini care au “boala cercetări fără rost”, cum zice Pavel către Timotei. Vorbesc în biserică despre alimente interzise, gripă aviară, alinierea planetelor, geopolitică, inundații, contre biblice, istorie universală... (De exemplu cineva îmi zicea chiar azi că a citit de trei ori Biblia, dar... strict “istoric!” Cum o fi?). Știți ce sunt uimit? Că audiența îi savurează! Pe când predicile bune...

Boala cercetărilor fără rost, zice King James Version, înseamnă a fii entuziasmat de întrebări, ori, zic eu asta, îndrăgostit de speculaţii. Interpelări alegorice fin țesute. Dar, în loc să te ocupi direct de problemă irosești timpul țesând o plasă fină de fraze înflorite de platitudini! Boala cercetărilor fără rost nu are exegeză logică şi nu-i nici sănătoasă.

joi, 1 august 2019

Ce ești Tu pentru mine! - de Nicolae.Geantă

Ca o inimă ce bate vioaie într-un trup obosit,
Ca o candelă ce rămâne aprinsă în bătaia furtunii,
Ca un picior sănătos pentru șchiopul ce abia se târăște,
Și ca apa proaspătă ce cade în mijlocul arșiței verii,
Așa Doamne ești Tu pentru mine!

Ca un vultur care-și poartă puii pe aripi către ‘nalte zări,
Ca o enciclopedia care răspunde la orice ‘ntrebare,
Ca sirena care declanșează când simte orice pericol,
Și ca un giuvaer strălucitor la gâtul unui sărman
Așa Doamne ești Tu pentru mine!

Ca o pâine caldă abia scoasă dintr-un cuptor pentru flămînd,
Ca o mină plină de diamante,
Ca o punte care leagă țărmuri imposibile,
Și ca visul ce a devenit realitate,
Așa Doamne ești Tu pentru mine!

(Nicolae.Geantă)

Bolnav mai rău ieșind pe ușa spitalului... – de Nicolae.Geantă


La spital nimeni nu se internează de plăcere. Sau cel puțin așa tind să cred. Probabil o fac unii - și sunt destui, care vor să primească pensii de boală. (România la capitolul oameni sănătoși cu pensii de boală e campion european. Poate chiar mondial!). Sau unii care nu vor să ardă gaze ori lemne iarna acasă. Ori se plictisesc singuri. (Dar ăștia toți din urmă au ceva boli). Însă cum sunt bolnavii tratați în cele mai multe spitale din țară e un fel de mic „caracal”. (Că tot e în vogue...) Buzunăriți. Tratați superficial. Trimiși la controale la clinici particulare. Apoi internați la analize la stat. De către aceeași medici!!! Nelămuriți despre boală. Puratați de la ușă la ușă. Ținuți ore bune în fața acestora. Respinși. Plecați cu alte boli contactate. Cu viruși! Nevindecați. Și alte un milion de „netratamente”...

În ultimul timp am trecut pe aici. Întâi un medic m-a tratat ca pe o marfă. Pentru el era necesar să vin săptămânal să-i plătesc consultația, apoi să îmi ofere rețete. La o farmacie anume! De la care, evident, ia comision. Am apelat la alt medic care m-a chemat pentru internare. Apoi m-a trimis la analize cu plată. După ce le-am plătit nici măcar nu s-a uitat peste ele. (Iar spitalul mi-a făcut altele, gratuite!) Mi-au spus să stau acasă câteva zile și să beau o substanță de contrast. 4 litrii în 24 de ore. Am băut-o, m-a durut ficatul, și când m-am întors la spital m-au trimis să fac analiza. După ce m-am chinuit la un rând imens am aflat că trebuie o confrimare la triaj. Alt rând, alt timp, altă răbdare. „Nu aveți internarea făcută!”. Am fost iar la caninet. Medicul plecase. L-am căutat în spital. Mi-a zis că „nu pot ajunge acolo toțo oamenii de pe stradă”. Am fost iar în policlinică. „Nu mai vine azi...”. M-am supărat. Am vrut să plec acasă. Bătaie de joc. Apoi a venit o asistentă. „Așteptați puțin, se rezolvă”. Am fost condus pe o secție. În final internat. După ceva ore am fost trimis cu un domn brancardier borțos de peste 50 de ani care s-a purtat cu mine ca un ofițer cu condamnații de la Auschwitz! („Dă buletinu' ”. „Tu p'aci nu intrii”. „Bă, stai jos pănă viu io” etc). Medicul ce trebuia să îmi facă o analiză mi-a făcut alta! Crec că cel ce mă trimisese nu i-a explicat! Ori poate nu i-a zis acel dom' Jiji. Nu mi-a oferit filmul pentru că „se trimite doar în sistem”!

miercuri, 31 iulie 2019

Reportaj de misiune. Cluj Napoca-Zalău-Sibiu - de Nicolae.Geantă

Romale aven co Del. Miniturneu evanghelistic pentru bisericile de rromi. Căci România are mulți rromi. Cei mai mulți din Europa. Și multe biserici de rromi. Tot nr. 1 în Europa. Rromi care se schimbă total doar la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca să-l audă, dar ca să-l pună în aplicare, cineva trebuie să îl ducă la ei. 

Așadar, împreună cu Viorel Orpișan și Orchestra EbenEzer de la Biserica de rromi din Boldești am plecat în prima călătorie misionară în zona Clujului. 25 de persoane. Pastorul Oprișan a plecat de la 9,00. Cu trei mașini. Dar circulația pe E60 în Prahova e cursă în labirint. Vinerea nu poți urca pe Valea Prahovei. Duminica nu poți coborî dinspre Brașov spre Valea Prahovei.Nu că nu poți, dar ai viață de melc. Cu toate că prăpădești un rezervor de benzină. Eu am plecat la 14,00 pe la Cheia. Drumul e mai fluent, dar plin de TIR-uri. Adică e de ocolit! 

la groapa Pata Rât Cluj-Napoca
Copiii au ajuns la Cluj la ora 18,00. (Eu și cei ce au fost cu mine mult mai târziu). Am fost întâmpinați de Samuel Dorobanțu, azi clujean, ieri prahovean de-al nostru. S-au dus direct la biserica de rromi de lângă groapa Pata Rât. Cartierul e o veritabilă fabrică de microbi, cu mirosurile pestinențiale aferente. Din punct de vedere al mediului este nelocuibil! Și totuși aici se trăiește. Într-un univers al gunoaielor și sărăciei. Peste 2000 de țigani locuiesc lângă groapă, pe groapă, în groapă! În condiții nocive! „Nu vom mai vorbi niciodată că suntem săraci” au spus tinerii noștri rromi după ce au văzut Pata Râtul! „E inuman să locuiești aici!”. Așadar primim lecții și de la săracii din gunoaie: se poate și mai rău! 

Vladimir Pustan - Botez noutestamental la Biserica Living Water Detroit

click AICI pentru a vedea predica și tot evenimentul

Orchestra EbenEzer Boldești - Isuse te iubesc

video by Ben Hur
Biserica Filadelfia Sibiu

marți, 30 iulie 2019

Cristian Barbosu - Conflictul în căsătorie: cauze și soluții biblice

video by Harvest Arad

Orchestra EbenEzer Boldești - Nu-i bucurie mai mare

video Ben Hur
Wonderland Cluj Napoca
28 iulie 2019

Strigătul tăcut al unui om singur - de Sefora Geantă

Deși uneori credem că tot ce vrem e să dispărem, ceea ce ne dorim cu adevărat e să fim găsiți...

Viața m-a învățat că sunt 3 tipuri de oameni: cei care au fost mereu parte a ceva, cei care au fost mereu singuri, și cei care sunt integrați dar știu cum e să fii singur. Și dacă privim orice grup mai mare de 3 persoane, putem să-i identificăm pe toți.

Primii au crescut fie în familii mari, fie în biserici sau comunități cu mulți de vârsta lor. Sunt partea grupului care întotdeauna e prinsă în discuții, care, vorba românilor, se simt între oameni „ca la ei acasă”. Râd, gumesc, dezbat, se ceartă, fac totul, dar ei cu ai lor. Sunt cei angajați constant în activitățile grupului, iar asta îi face imuni la stimulii exteriori. Sunt în zona lor de comfort și nu observă pe cei care nu se simt în largul lor. Și asta nu pentru că sunt oameni răi, ci pur și simplu pentru că ei nu sunt conștienți de realitatea altora. Când ești învățat cu un lucru, nu concepi viața fără el...

duminică, 28 iulie 2019

Nicolae Geantă, Viorel Oprișan și Orchestra Eben Ezer la Florești Cluj și Sibiu

Miniturneu “ROMALES AVEN CO DEL”
duminică 28 Iulie 2019

Florești Cluj, ora 10,30 - Biserica de rromi Agape (pastor Marien Kroon)
Sibiu, ora 18,30  - Biserica de rromi Filadelfia (pastor Dorin Cioabă)

vineri, 26 iulie 2019

Noi suntem sfinți - de Mihaela Mănescu

Noi nu vom fi iubiți nicicând de lume;
Vom fi huliți de frați și de părinți.
Ne vor urî pentru cerescul Nume
Ce ni L-a dat Hristos: noi suntem sfinți.

Ei nu vor înțelege niciodată
De ce-L dorim atât pe Dumnezeu
C-am da și libertatea noastră toată!
Noi suntem sfinți, oricât ar fi de greu...

Să nu ne-abatem de la Calea dreaptă
Chiar de-am răbda cuptoarele fierbinți.
În Dragoste mai este înc-o treaptă:
Să biruim necazul ce ne-așteaptă...
Prin Jertfa lui Isus, noi suntem sfinți!

mihaela,
Biserica Adoramus București 

Vladimir Pustan - Un Dumnezeu legat de mâini (Windsor Canada, 25 Iul. 2019)

Predica începe la minutul 18:00
Video by Bethany Windsor

joi, 25 iulie 2019

Cristi Boariu - Care sunt căutările tale?


Păcatul albastru. Mânia – de Nicolae.Geantă


„Dumneavoastră ați văzut vreodată farfurii zburătoare?”, e întrebat un pastor, bun amic de-al meu. „Nu”. „Eu am văzut de când m-am căsătorit”. Da, farfurii care zboară, uși trântite, ferestre sparte, scârțâit de roti, țipete… ca la italieni. Oameni iritați. Iritanți. Zgomotoși. Cu nările umflate (în ebraică se numește „alp”, adică „nas”). Ca Ștefan cel Mare: degrabă vărsătoriu de sânge! Asta generează mânia. Războiul ostilităților. Cu alții. Dar în primul rând cu mine…

Mânia. Eu am numit-o păcatul albastru. Face oamenii albaștrii la față! Sau mai bine zis albastru-vânăt. Flagelul acesta despre care Vechiul Testament vorbește de 450 de ori! Păcatul care ne face pe toți nebuni! Mânia e nebunie. Eclesiastul (7:9) zice că „locuiește în sânul nebunilor!” Mai mult, Ioan Gură de Aur zicea că „între mânie și nebunie nu e nicio diferență!”

Mânia. E generată de gelozie, de mândrie, de neputință personală, de firea rea și păcătoasă... E otrava ce ne erodează pe dinăuntru. Întâi devenim iritați. Intrăm în disconfort. Nu avem astâmpăr. Gata să bubuim. Apoi vrem să ripostăm. Mânia nu e mânie dacă nu face scandal! Gesturi, fapte demne de ea. Apoi se transformă-n furie. Și erupe. Devine vulcan. Krakatau. Acopere totul cu lava urii. Distruge. Căci „mânia mațe varsă”, zice un proverb românesc. Tocmai de aceea a șasea poruncă din Decalog este „Să nu ucizi”. Pentru că, mai întâi de toate, omul este un pachet de nervi. Este mai degrabă un potential ucigaș decât curvar. Sau hoț. Sau mincinos. Sau…

Mânia. „E începutul orbirii”, spune un proverb arab. Ne face orbi cu ochii deschiși. Ne umflă, apoi plesnim! Devenim ca o apă scăpată din vas. Nu mai poate fi strânsă înapoi. „Cine e iute la mânie face prostii” (Proverbe 14:7). Apropos, ați făcut vreodată (la mânie) vreo prostie? Că eu câte am făcut… Știți ce zice un aforism din „Dicționarul de prostie”? (Da, există și așa ceva!?). „Cine e încet la minte e iute la mânie!”

„Mânia te prinde oriunde”, zicea Cristi Barbosu. Uneori chiar și în biserică. Dar mai ales în traficul aglomerat. Și destul de des în familie. „Potențiometrul mai mic”, o aud uneori pe soția mea. „Omul care nu este stăpân pe sine e ca o cetate surpată și fără ziduri (Proverbe 25:28)”. Și unde nu sunt ziduri intră orice drac!

Nicolae Geantă și Daniel Grigoriciuc - Indispensabilitatea Rugăciunii - ...

video by Ben Hur

miercuri, 24 iulie 2019

Nu pierde prilejul!

de C.H. Spurgeon

Unii oameni nu sunt treji niciodată când pleacă trenul, ci abia se târăsc până la peron, tocmai în timpul când pot să vadă pe toţi plecând şi zic atunci ca plouaţi: “Ce? A plecat trenul? Azi noapte trebuie să-mi fi stat ceasul!” Ei vin totdeauna cu o zi mai târziu decât ziua de târg şi-şi descarcă marfa după ce s-a spart târgul. Fânul şi-l adună când nu mai este soare şi se apucă de seceră îndată ce a trecut vremea frumoasă. Strigă “stai!” după ce a luat puşca foc si încuie uşa la grajd după ce i s-a furat calul. Ei seamănă cu coada vacii: mereu pe urmă. Apucă timpul de călcâi, nu de moţ, dacă mai pot să-l apuce în vreun fel şi de călcâi. Ei nu sunt mai de preţ ca un calendar vechi: timpul de a fi folositori a trecut pentru ei. Şi totusi, din nefericire, nu pot să fie lepădaţi, ca şi un calendar vechi. De murit nu vor să moară, cu toate că trăind nu sunt de vreun folos. Ei sunt ca şi cutare bătrână ursuză, căreia i se facuse o pensie şi care ţinea să scoată cât o putea de mult din ea.

continuarea AICI

Dumnezeul creştinilor - de Nicolae.Geantă

Odată, episcopul evreu al Parisului, Claude Montefiore, a fost întrebat de cineva care este diferenţa între Dumnezeul evreilor şi cel al creştinilor. "Dumnezeul evreilor aşteaptă ca oamenii să se pocăiască, pe când Dumnezeul creştinilor de duce după oaia pierdută",

Întrebat ce are mai presus Dumnezeul creştinilor decât celelalte religii, John Stott a replicat: "Dumnezeul nostru are o cruce!" Aleluia!

Nicolae Geantă - Iochebed și Amram. SOS copiii noștrii

Cât de mult durează iertarea? - de Nicolae.Geantă

Inspirat de o postare a pastorului Petru Lascău, am meditat mai profund la consecinţele iertării. Sincer, uneori am rămas corigent. Pentru că mulţi şi multe trebuie iertate. Mai mult chiar, mie trebuie să mi se ierte o dăsagă de greşeli...

Iertarea este ceva ce doreşte toată lumea să primească. Însă câţi suntem gata s-o oferim? Iertarea este o putere vindecătoare. Noi suntem singurii responsabili pentru propia noastră fericire. "Iubiţi-vă vrăjmaşii, voi vi i-aţi făcut", spunea Vladimir Pustan. Iertaţi-vă aproapele, faceţi primul pas spre iertarea dvs, îndrăznesc să spun eu. Incapacitatea de a ierta este reţeta suferinţei.

Iertarea este un proces continuu. Nu ierti numai odată pe an sau sâmbăta seara înainte de Masa Domnului. Nu ierţi numai două ore înainte de Paşti sau în Ajunul Crăciunului. Nu ierţi numai când cineva îşi cere scuze. Ci trebuie să ierţi ori de câte ori aproapele greşeşte. Fie că e politician, hoţ, interlop sau frate de biserică. Trebuie iertat. Altfel, versetul 15 din Matei 7 ne acuză. "Dacă nu iertăm,nici Dumnezeu nu ne iartă".

marți, 23 iulie 2019

Unde ne scăldăm? - de Nicolae.Geantă

Săptămâna trecută prietenul meu Vladimir a scris ceva despre „Scăldatul Interzis”. Mi-am adus aminte că în urmă cu opt ani am scris și eu ceva despre scăldat (iulie 2011, vezi aici)... 

„Arșița a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și s-a scurs pe pământ”, spunea Labiș, și e valabil și azi... Praful de pe drum e fierbinte ca cenușa vulcanică. Râurile s-au retras cuminți în talveg. Sălciile plângătoare nu mai au lacrimi. Iar frunzele lor, s-au răsucit de toropeală.

Două vrăbii se scaldă în tigaia lui Hunter. Câinele, stă tolănit, milog, sub scară la ușa bucătăriei, privind iscoditor puii și cloșca ce se spală în... grămada de rumeguș.

Puiu lu' Burloi, un vecin de-al meu, și-a pus un butoi de 200 litri pe-o schelă. De la peste 5 metrii, apa termală încălzită solar, curge pe-un furtun, într-o cabină de duș, din... patru celofane! Din când în când, se răcorește, fluierând Bolero. Feroviaru, un văr de-al meu, e mai șmecher. Are un butoi în pod, unde urcă apă cu găleata. Gradientul termic e ajutat de tabla de pe casă. Însă el, când face baie în bucătărie, ascultă manele. Și face "lăcărie" pe dușumea. Ghiță a lu' Boroș, de pe ulița ailaltă, are la colțul casei o tocitoare. Când n-are prune în ea, ține apă de poaie. Dacă afară sunt 40 de grade, recipientul pentru borhot e cea mai râvnită piscină, pe verticală. Mai ales că e adânc de 3 metrii.

Nicolae Geantă - Cea mai bună lecție despre har ce am învățat ca profesor

video Ben Hur

Vladimir Pustan | Toți împreună

video by Cireșarii TV | 21-iulie-2019 | Beiuș

luni, 22 iulie 2019

Mulțumim pentru ajutorul acordat Evei pentru acoperiș


Mulțumim tuturor care ați oferit un sprijin Evei și familiei sale în vederea construirii unui acoperiș nou. Avem un Dumnezeu măreț! Dar și frați cu inimă larg deschisă. Dumnezeu să vă răsplătească pe toți. Pentru donații, rugăciuni sau share al evenimentului.

În urma implicării dumneavoastră donațiile au depășit puțin 15.000 lei. Prin bunăvoința unui frate Eva a primit și 50 de foi de tablă tip țiglă! Zilele trecute tânăra a cumpărat cherestea (8200 lei), accesorii și alte 10 bucăți de tablă, vopsea, cuie, șuruburi, etc și a tocmit o echipă de constructori care vor demara acțiunea în curând.
În momentul finalizării acțiunii vă vom face anunțurile necesare!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Nicolae.Geantă

Vladimir Pustan | Apocalipsa | 13.Judecata începe cu noi

vineri, 19 iulie 2019

Mihaela Mănescu - Sărut


Din vorbe rele aruncate,
Din răstigniri nepământești,
Din nopți prea lungi și-nlăcrimate,
Din răni adânci, însângerate
Tu faci grădini dumnezeiești.

Din așteptări îndelungate,
Din chinuri grele sufletești,
Din zile-amare și-norate,
Din judecăți fără dreptate
Tu faci cununi împărătești.

Din vise ce-au fost spulberate,
Din toate câte au durut,
Tu faci șirag de nestemate;
Iar tâmplele ce-au fost scuipate
Le mângâi, Doamne, cu-n sărut...

mihaela,
Biserica Adoramus București

Scăldatul interzis – de Vladimir_Pustan


Am crescut într-un sat purtat pe braţe de două crişuri. Crişul Negru şi Crişul Pietros au fost cele două ape care mi-au făcut copilăria mai frumoasă.

​Acolo pescuiam, acolo ne scăldam şi mi-aduc aminte că erau atât de curate încât cu ochii deschişi, sub apă, căutam agrafele pierdute ale fetelor.

​Amândouă apele au murit odată cu copilăria mea. O binecunoscută fabrică de alcool, proprietatea unor fraţi emanaţi s-a aşezat temeinic între râuri deversându-şi în ele borhotul mirositor. Au devenit mlaştini cu ţânţari. Ultimii copii care s-au scăldat acolo au ieşit cu bube. Soda caustică nu face bine la pielea de copil.

Vladimir Pustan în USA și Canada


joi, 18 iulie 2019

Suceava Evanghelică - Un mesaj despre contextul în care trebuie să ne crește copiii - de Nicolae Geantă

fă click pe imagine sau pe link

Păcatul alb. Indiferența – de Nicolae.Geantă

Am stat în parcarea bisericii 30 minute. Oamenii coborau din mașini, se uitau curioși spre mine și intrau în Casa de Rugăciune liniștiți. (A se citi indiferenți). În parcare eram eu, pastorul ce trebuia să predice. Dar la ușă era R. Un băiat de vreo 14 ani, cu 7 frați acasă și o singură bunică. Pe mine admit că nu m-au văzut. Eram în mașină. Dar pe lângă R. treceau ca pe lângă un invizibil.

Am scris mai de mult că pictorul norvegian Munch are un tablou „Țipătul”. În care o femeie vrea să sară în râu de pe un pod țipând în gura mare, în timp ce doi tineri din spatele ei se strâng unul în altul fără să le pese. Indiferenți. Sunt cu fața la ea, dar inima le e întoarsă. Închisă în bezna nepăsării.

Nicolae Geantă la Târgoviște

Biserica se află pe strada Colonel Nicolin, nr.1, 
parcarea poate fi la Penny, Micro 11, Târgoviște

miercuri, 17 iulie 2019

Eu o să merg în Cer! - de Nicolae.Geantă

„Dacă vreți să vedeți un om care va călca pe moalele Cerului, uitați-vă la mine! Eu o să merg în Cer...”, le-am spus într-o zi unui grup de liceeni debusolați de secularism. „Hai mă, termină cu siguranța asta. E mândrie...”, îmi reproșează apoi sec, între patru ochi. o colegă care a asistat la prelegere și care crede că nu am șanse nici să urc măcar în stratosferă!

Chiar așa, cum se ajunge în cer? Dacă întrebi un musulman zice că trebuie să citești Coranul, să faci pelerinaje la Mecca, să porți continuu jihadul (războiul sfânt al) lui Mahomed. Dacă întrebi un evreu spune că trebuie să faci circumcizie, să studiezi Tora, să ții sabatul. Și adventiștii spun la fel: fără sabat și cu carne de porc ești sortit iadului! Dacă întrebi un creștin ortodox spune că trebuie să fii obligatoriu membru în biserica lor, să faci zilnic mătănii, să citești rugăciuni, să săruți icoane și... alte eforturi suplimentare. Iar unii dintre ai noștri nu lasă pe nimeni în Cer dacă nu vorbesc în limbi, dacă poartă cravată, barbă, dacă beau din mai multe pahare la Cină... Și folclorul e destul de bogat pentru îndreptățirea personală. „Sunt un om drept. Sunt un om bun...” e sloganul tuturor care dau rețetarele de mai sus.

marți, 16 iulie 2019

Adevarul de aici ca o babă mincinoasă - de Vladimir Pustan

Un tânăr prinț s-a îndrăgostit de o tânără țărancă pe care a cerut-o de soție. Tatăl fetei i-a spus că numai așa îi va da fiica de soție dacă o să caute și o să găsească adevărul.
A plecat să-l caute prin câmpii, cetăți, parlamente, universități, dar pretutindeni i se spunea că adevărul fusese pe acolo numai că plecase repede. Adevărul ere prin altă parte, mai departe, de fiecare dată mai departe.

sâmbătă, 13 iulie 2019

Bravoooo Simona Halep!


Prima mulțumire a sportivei se îndreaptă spre Cer!

Bravooo Simona Halep!

Pentru că ești o luptătoare profesionistă. Știi să te ridici oridecâteori ori cazi!
Pentru că astupi gura răutăcioșilor. Nu cu replici tăioase, nu cu pumnii și nici aruncând cu racheta în ei! Ci cu faptele tale!

Pentru că deși ai atâția critici și împotrivitori poți face slalom printre ei și avansezi!
Pentru că deși ai o presiune uriașă pe umeri reușești să o ascunzi. Și zâmbești!

Pentru că faci cinste României. Într-un timp când cei mai mulți îi fac deservicii!
Pentru modul în care dai tot ce poți!
Pentru că ești cea mai bună!

Nicolae.Geantă

Când crezi că aduci o slujbă lui Dumnezeu dar El nu te cunoaște - de Nicolae.Geantă

Mi-a povestit aseară un tânăr că într-o biserică (nu spun unde) dacă ai barbă nu poți lua parte la... frângerea pâinii! Ba mai mult, cine are barbă trebuie să stea în genunchi tot timpul cât frații se împărtășesc! Astfel de bazaconie bisericească nu doar că e nebiblică, prostie omenească, fariseism exacerbat, dar e curată barbarie! (De fapt pentru unii bărboșii sunt niște barbari!). Culmea e că cei ce o practică sunt încântați, și spun că aduc Domnului o slujbă, o jertfă de miros plăcut!

Nu vreau să aprofundez folclorul bisericesc românesc (deși ar trebui să-l stopăm odată). Oricum dvs ați auzit mai multe năzdrăvănii decât mine. Nu vreau să spun aici că am auzit de atâtea ori în biserici, cu urechile mele, “trăsnăi” chiar... împotriva mea. (“Frate, aveați hăini albe de înjer, da’ să știți că... cravata era neagră!” e una dintre ele). Ce vreau să spun este că oamenii care le generează cred că fac o slujbă înaintea Domnului!

vineri, 12 iulie 2019

Apel la rugăciune pentru Iosif Oprișan

Iosif Oprișan, solistul grupului “Rouă pentru Suflet” de la Biserica de rromi Eben-Ezer din Boldești-Scăieni, se află de mai multă vreme într-o stare îngrijoratoare din punct de vedere al sănătății. În ciuda mai multor intervenții medicale în diferite spitale, situatia cântărețului nu s-a ameliorat. Tânărul Oprișan, care are nevoie de o nouă spitalizare în aceste zile, are și nevoie urgentă de rugăciunile noastre, mai ales că duminica viitoare, 21 Iulie, va îmbraca haina de mire!


Dumnezeu sa-Și întindă mâinile peste tine, Iosif, iar sângele Lui sa te vindece deplin!

“Totuși El suferințele noastre a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53:4)


Nicolae Geantă

De la îndrăgostire emoțională la... dragoste - de Nicolae. Geantă

Am citit o statistică în care se menționează că cele mai multe divorțuri apar în primii doi ani de la căsătorie. El și ea nu se mai potrivesc. Nu se mai acceptă. Nu se mai agreează. Îndrăgostiții din urmă cu câteva luni au devenit inamici. Dorm în pat cu dușmanul... S-au dus și agape și eros!

Problema nu este numai că am citit dar a trebuit și să consiliez astfel de cazuri. Inițial nu am știut să le spun decât că e din cauza că au sisteme de gândire diferită. Că el nu poate gândi, acționa ca ea. Și din această cauză când ea descoperă că el n-are mentalul de fată, sau când el descoperă că ea nu se poartă ca un băiat... Și rețeta a mers. Evident când ei și-au dat silința.

joi, 11 iulie 2019

Nu suntem victime - Mihaela Mănescu


Nu suntem victimele mării-nfuriate.
Din valuri, Dumnezeu ne face drum.
Furtuna crâncenă a lumii nu ne poate
Învinge-n lupta noastră nicidecum.

Nu suntem fără apărare-n vijelie.
Avem puterea Duhului cel Sfânt
Ca să zidim prin Har ceresc pe temelie
Și aur și argint pe-acest pământ.

Nu suntem amăgiți rătăcitori prin noapte.
Avem Lumină veșnică de Sus.
Și călăuză, prin ale-ndoielii șoapte,
Ne e al nostru Domn iubit, Isus.

Nu suntem, fraților, ai nimănui sub soare
Pierduți într-un deșert chinuitor.
Noi suntem călători spre Paradisu-n floare
De când Hristos ne e Mântuitor...

mihaela,
Biserica Adoramus București

Nicolae Geantă la Betel Dumbrăveni

14 iunie 2019, ora 15




miercuri, 10 iulie 2019

„Învață-mă arta pașilor mici” – Antoine de Saint-Exupery


Rugăciunea cunoscutului romancier Antoine de Saint-Exupéry, scrisă într-unul din cele mai grele momente din viața lui, ne aduce aminte despre cele mai important lucruri.

sursa foto
 „Doamne, nu-ți cer minuni și nici lucruri imposibile, îți cer doar putere pentru fiecare zi. 
Învață-mă arta pașilor mici.
Fă-mă atent și inventiv, ca în rutina zilelor să mă pot opri în fața descoperirilor și a experienței care m-au intrigat.

Învață-mă să gestionez corect timpul vieții mele. Oferă-mi un simț al observației, pentru a putea diferenția lucrurile importante de cele mai puțin importante.

Îți cer să-mi dai puterea reținerii și a înțelegerii, ca în viață să nu deviez de la ceea ce este important, dar să-mi planific rațional timpul, să pot vedea și vârful muntelui, și valea și uneori să pot găsi timp pentru bucuria artei.

Nicolae Geantă - Păcatul Verde (Invidia)

07.07.2019
Video by Ben Hur