Fundaţia CIREŞARII

marți, 31 decembrie 2019

Vă dorim un An Nou Binecuvântat de Hristos!


Știrea cea bună - CONFESIUNI LA SFÂRȘIT DE AN - cu Vladimir Pustan și Co...

video by A7Tv

Vladimir Pustan | Două sfaturi pentru anul 2020

Beiuș, 31 dec. 2019

Azi, când anul vechi, Isuse - de Traian Dorz


Azi, când anul vechi, Isuse, de la noi se duce iară
şi când Anul Nou aşteaptă mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori, şi-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi Ţi-aducem printre lacrimi rugăciuni de mulţumire.

…Mulţumire, că şi-n anul ce se duce, Tu, Isuse,
ne-ai adus îmbelşugare bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea Mâinii Tale,
să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale.

Mulţumire, că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe urmă Slava Sfintei Tale Feţe…

Ce fel de oameni ar trebui să fim în 2020? - de Vladimir Pustan


Ar trebui să fim oameni care tot ceea ce facem să facem cu pasiune. Lipseşte focul din trăirea creştină şi e vizibilă lipsa în slujire. Cântăm fără foc, predicăm fără el, văd asta copiii de la Şcoala Duminicală. Se vede lipsa evanghelizării, se vede în felul nostru plictisit de a veni la biserică, iar lipsa pasiunii, bucuriei ne-a făcut să fim nişte murături spirituale, botezate în oţet.

În anul 2020 ar trebui să fim oameni practici în credinţă. Când Neemia a reclădit zidurile Ierusalimului, Ezra a ţinut o predică scrută, cu puncte clare pentru noul an. Ne luăm doar după Cuvântul Domnului, nu ne căsătorim fetele cu şmecherii din lume, nu ne dăm banii cu dobândă, nu treierăm totul, ci lăsăm şi la săraci, dăm zeciuială să aibă preoţii şi leviţii ce mânca ca să poată sluji şi nu lipsim de la închinare. Restul e bla-bla.

În anul 2020 ar trebui să fim oameni dependenţi de Dumnezeu. Avem nevoie să înţelegem că cerul nu suportă ideea slalomului printre jaloanele revoluţiei franceze. Frumuseţea, banii, diplomele, vilele, conturile sunt valori trecătoare pe care nu te poţi baza. Toate vin de la Dumnezeu zice Iov şi când pleacă tot Dumnezeu trebuie binecuvântat. Recunoaşte-L în 2020 în toate căile tale şi abia atunci îţi va netezi cărările.

În 2020 ar trebui să fim nişte oameni mulţumitori. Mulţumiţi suntem, mai trebuie să devenim mulţumitori, adică recunoscători pentru ceea ce-a făcut Dumnezeu cu noi în 2019 şi pentru grija pe care ne-o va purta în 2020. Pe Dumnezeu nu-L interesează integrarea noastră, nici preţul pe care trebuie să-l plătim pentru asta. Noi trebuie să plătim preţul crucii, iar pâinea chiar va fi 100 euro felia, tot o să o avem pe masă.

În 2020 de fapt ar trebui să fim pocăiţi. Ce-am trăit în 2019 pentru mulţi a fost un infantilism spiritual. Este vremea să ieşim din depechemode-ul credinţei şi să devenim serioşi.

Vă doresc pocăinţa uşoară, nu uşuratică.
La mulţi ani!


Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

Un lung tren ne pare viața! - de Traian Dorz


Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerabdare înainte tot privim,
să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Va veni odată vremea să ne coborâm și noi;
ce n-am da, atunci, o clipă, să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!”

Traian Dorz

Iartă-mă, Tată... - de Mihaela Mănescu

Iartă-mă, Tată... Iar n-am rodit...
Floarea-a fost stearpă. S-a ofilit.
Frunzele-mi moarte, Te-au înșelat.
Ramul mi-e negru, gol și uscat.

Toată grădina Ți-a dat prinos.
Numai din mine n-ai vreun folos...
Iată, securea geme în trunchi:
Simt o vâltoare. Cad în genunchi...

Drept ești, Părinte. De-aș arde-n foc,
Ți-ar face roade altul în loc.
Iartă-mă, Tată... Vrei să-mi mai dai
Încă o șansă, să nu mă tai...?

mihaela,
Biserica Adoramus București

luni, 30 decembrie 2019

Mai lasă-l și anul acesta... - de Nicolae.Geantă

Era vremea roadelor. Dar smochinul avea numai frunze... „De trei ani aștept să rodească! Și de fiecare dată e... sterp. Taie-l! La ce să mai țină umbră pământului!”, a spus stăpânul către vier după ce și-a vizitat grădina. E glasul dreptății. Și dreptatea răsplătește după fapte! „Mai lasă-l și anul acesta! Am să-l sap la rădăcină mai adânc. Am să-l fertilizez mai bine! Dacă nici de data asta nu rodește, atunci poți să-l tai!”, zice Vierul. E glasul dragostei. Dragostea dă șanse în ciuda faptului că... Și smochinului i s-a mai dat o nouă șansă...

De ce să ne mai lase Dumnezeu încă un an? Mai ales dacă în anul ce a trecut nu am rodit...

Dumnezeu ne mai lasă încă un an pentru că are „îndeluuuuungă” răbdare, cum zicea Iosif Țon! Dragostea e... îndelung răbdătoare, zice Pavel despre prima virtute a iubirii. Dumnezeu nu are parametrii noștri. Nu se plictisește îndată. Niciodată. Nu-i sare țandăra „mintenaș”. Nu e „degrabă vărsătoriu de sânge” (ca Ștefan cel Mare). Dumnezeu așteaptă! Pentru că are tot timpul din lume! Dumnezeu are răbdare cu noi pentru că vrea să ne desăvârșească! Pentru că vrea să biruim. Pentru că vrea să ne mântuim sufletul! Oare a avut răbdare Dumnezeu cu noi?

Dumnezeu „ne lasă și anul acesta” pentru că așteaptă rezultate proporționale cu investițiile Sale! Smochinul nu era din vie. Ci a fost sădit acolo. A fost cumpărat cu un preț de stăpân. Ca și noi: cumpărați cu un preț de Domnul Isus! Cu cea mai puternică valută. Cu sânge divin! Apoi a investit în noi zi de zi. Prin urmare așteaptă randament pe măsură! Loialitatea față de Dumnezeu nu poate fi împlinită numai pe jumătate! Atunci când promitem ceva Domnului și realizăm numai parțial nu înseamnă decât că ne-am încălcat promisiunea? Chiar așa, anul acesta am adus randament pentru El proporțional cu investiția Sa pentru noi? Ne-a văzut cineva în vie?

Dumnezeu „ne lasă și anul acesta” dar ne avertizează: inutilitatea aduce dezastru! Nu știm dacă smochinul a rodit într-al patrulea an. Unii teologi spun că nu. Ei se bazează pe faptul că evreii l-au răstignit pe Hristos, apoi au fost distruși de către Vespasian. Nu-i contrazicem. Chiar dacă în 1948 smochinul (Israelul) a înfrunzit. Dar trebuie să fim atenți la noi. Infertilitatea creștinului este cancer spiritual. Ucide lent, dar sigur. Dumnezeu nu are în grădina Sa arbori neroditori. Și nici uscați... (În Isaia 5 Dumnezeu spune că viei neroditoare îi va distruge gardul/protecția, zidul/rugăciunea, o va lăsa necurățată/nemântuită! Același dezastru îl așteaptă și pe smochin!). Nu fii un smochin fără rod!

Dumnezeu „ne lasă și anul acesta” pentru că Hristos este o nouă șansă și ultima șansă! Vierul a venit și a rostit către stăpân: „Mai lasă-l..., îl voi săpa la rădăcină, îl voi fertiliza...”. Isus ne va săpa iarăși la rădăcini. Căci din rădăcină se trage seva ramurilor... Lipsa de rod pentru Dumnezeu arată lipsa de alimentare din Scriptură! Celelalte „alimentări” sunt gunoaie... Apoi va pune și gunoi. Nouă nu ne place gunoiul. Miroase urât! Dar gunoiul, nu parfumul, produce fertilitate! Întâi o smochină. Apoi un coș uriaș... Dintr-o smochină nu se poate hrăni nici măcar un om, dar dintr-un coș mănâncă o întreagă familie!

Dumnezeu a hotărât să ne mai lase un an! Ca să-și îndeplinească scopul cu noi. Prin noi. Un an în care din nou va săpa, va uda, va fertiliza „smochinii” neroditori. (Dar și pe cei ce au produs recoltă). Un singur lucru însă atârnă de noi: să rodim!

Să rodiți generos (și) în 2020! Cu crengile aplecate până la pământ!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Cu Dumnezeu în Diaspora (Background)

Misionarii sunt Sfinții lampadari ai lui Dumnezeu plecați să lumineze întunericul inimilor unde să aterizeze Duhul Sfânt. A misiona înseamnă a muri puțin de frica de a trece nepăsător pe lângă oamenii care nu s-au intersectat cu Fiul lui Dumnezeu. De fapt, al doilea eveniment din istorie ca importanță, după venirea lui Hristos în lume să aducă Cerul în inima pacătoșilor, este plecarea Bisericii în lume să o conducă spre Cer.

Misionarii nu predică de la amvoane, nu consiliază în cabinete de pluș, nu duc bisericilor doctrine împătimitoare. Nu au resurse la dispoziție, și de cele mai multe ori nici oameni care-i plac. Adesea sunt considerați dușmani. Sunt destul de des prigoniți, și de cele mai multe ori singuri. Ei, Hristos și rugăciunea. Înfruntă boli, viruși, demoni. Se expun grozav la risc. Dar au ceva nebunie ruptă din Cruce. Aceea de a merge în misiuni imposibile. Misionarii sunt oameni cu curaj... Și nebunie. Aici se potrivește excelent ce au spus doi ofițeri musulmani despre Francisc DAssisi când mergea nepăsător prin tabăra lor spre cortul sultanului: „Ăsta sigur e un nebun!”„Nu, e un sfânt!” „Tot aia este...”
Era anul 2009 când un prieten mi-a spus că „trebuie” să predic în Spania. Nu ieșisem de 15 ani din țară. Eu am crezut că este o simplă invitație! Era de fapt glasul lui Dumnezeu. Nu știam că voi fi chemat ca lampadar care să fac găuri prin întunericul continentelor! Sau să zburd prin țară ca medicii de la SMURD. Gata oricând să bandajezi răniți la locul accidentului.

După prima călătorie misionară în Spania au urmat 10 ani de deplasări în diaspora. Probabil am făcut cu avionul mai mult de trei ture de ecuator! Am ajuns în locuri pe care nu le visam! Și atunci am înțeles de ce Dumnezeu mă pregătise de mic. Când avem vreo 10 ani visam să fiu pirat! Citisem cărți cu pirați și visul meu era să explorez lumea. Să caut comori prin insulele îndepărtate ale oceanelor. Pasiunea asta m-a împins la Facultatea de Geografie. Unde 5 ani am învățat despre locuri, oameni și culturi. Le aveam doar în cap! După 10 ani am ajuns să le calc cu talpa piciorului. Să le văd cu ochii! Și să le-ating cu inima!

În Diaspora românească – cea mai mare dintre țările Europei în ultimii ani, am cunoscut oameni minunați. Sfinți. În Europa dar și în America, m-am întâlnit cu zeci de mii de români care rupți de munca zilei au construit biserici impresionante! Au dus pe Dumnezeu cu ei peste hotare! Știu, ne e greu în țară cu toți tineri plecați peste graniță. Dar Dumnezeu a îngăduit așa: românii au înființat cele mai multe bisericii evanghelice de pe bătrânul continent! În timp ce vesticii devin tot mai seculari pe zi ce trece, românii țin candela lui Hristos aprinsă! În călătoriile de peste graniță am călcat (la propiu) pe urmele sfinților biblici! Dar și a celor contemporani. Am fost în biserica lui Policarp la Smirna, am călcat în Efesul lui Ioan, am pășit pe urmele lui Pavel în Laodiceea, sau chiar ale lui Petru la Roma, am pășit pe treptele papilor...; am intrat în casa lui Billy Graham, în biserica lui Spurgeon, am urcat la amvonul lui Moody, ori la pupitrele celor mai renumiți predicatori români contemporani. Toate doar prin harul lui Dumnezeu! Am înțeles apoi că misionarii sunt mult mai mari exploratori decât geografii!

„Cu Dumnezeu în diaspora” adună impresiile unui călător printre semeni. Impresii care împletesc misiunea creștină cu jurnalismul, istoria și geografia. Impresii care mi-au schimbat inima, viziunea, și părerea despre Dumnezeu. Impresii care au devenit comorile din visul copilului ce dorea să fie pirat. Dumnezeu m-a îmbogățit cu diamantele Sale!

Am introdus în partea doua a cărții și câteva jurnale din misiunea prin România. Asta pentru că Hristosul care ne-a chemat la misiune a spus că mai întâi trebuie să duci Evanghelia la ai tăi. Apoi în toată lumea!

Mult har și binecuvântări sfinte tuturor celor ce alergați la maratonul Evangheliei. Să nu uitați: "Cine seamănă cu lacrimi va secera cu bucurie!” Și cu Cer veșnic!

Nicolae.Geantă

Promo Concert Consonantis 2019

Leonaș Laurențiu - Ești bogat sau sărac?


din text:

...”Ne este rău de atâta bine.” Oare trebuie să așteptăm să vină răul, pedeapsa, marele cutremur, maladii și foamete, război, îngrădiri și libertăți de tot felul pentru a ne trezi și a pune accent pe lucrurile care contează, pe adevăratele valori ? Cred că ni se potrivește mesajul adresat Bisericii din Laodiceea Apocalipsa 3:17 ”Pentru că zici: ‹Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,” Am ajuns bogați de gunoaie, de lucruri materiale care pier o dată cu întrebuințarea lor și săraci de Dumnezeu, de Duh Sfânt, de Cuvânt, de Putere Divină, de viziuni, de idei.

fă click pe foto să vezi tot articolul...

duminică, 29 decembrie 2019

Vladimir Pustan | Prioritatea altarului

Beiuș | video by Cireșarii TV | 29-decembrie-2019

Vladimir Pustan | Privind înapoi cu mânie

Sfânta Treime Beiuș | video by Cireșarii TV | 29-decembrie-2019

Autocercetare...

Ai ridicat cu o treaptă mai sus pe cineva?
Ai șters lacrimile unui suferind?
Ai hrănit o gură a unui sărac?
Ai întins mâna unui căzut?
Ai zâmbit tuturor?
Ai căzut și te-ai ridicat?
Ai mulțumit?
Ai plâns?

Ai spus o vorbă bună celor ce te-au ajutat?
Ai reparat greșelile pe care le-ai făcut?
Ai curățit mintea de neadevăruri?
Ai anulat toate prejudecățile?
Ai îmbrățișat părinții?
Ai cerut iertare?
Ai iertat?
Ai uitat?

Ai îmbogățit pe cei cu care ai vorbit?
Ai spus oamenilor despre Hristos?
Ai demonstrat că există iubire?
Ai adus un rod pentru Cer?
Ai donat pentru misiune?
Ai făcut un cadou?
Te-ai rugat?

Dacă nu, atunci grăbește-te!
Mai sunt trei zile!
Creează-ți ocazii!
Oportunități.
Profită de ele!

Nicolae.Geantă



joi, 26 decembrie 2019

A venit la ai Săi... - de Nicolae.Geantă


Zilele trecute, la un concert de Crăciun, preotul satului, ofuscat, ne-a afurisit în loc să ne binecuvânteze! Primarul și „parlamentul local” au fost de acord să cântăm colinde dar nu și să... predicăm! Ăștia ar fi vrut un Crăciun dat pe...mute! Evident că noi am ascultat de Pruncul Betleemului... Și atmosfera a fost ca între îngerii Lui!

Crăciunul a fost mereu o sărbătoare cu respingeri. Biblia ne spune că atunci când a pășit printre telurici, Dumnezeu a venit la ai Săi. Isus venise într-o țară care era a Lui, la un popor al Lui! Dumnezeu Tatăl investise, pregătise evreii de veacuri pentru momentul solemn Betleem! Și ai Săi? L-au respins! Nu egiptenii. Evreii... Mai întâi hangiul, apoi preoții, cărturarii, fariseii, lumea cunoscătoare de Scriptură. 

„A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu!”, zice Evanghelistul Ioan (1:11-12). Traducerea originală înseamnă „le-a dat puterea să devină” copii ai săi. Cuvântul folosit este „tegnateuchen”. Adică „devii azi mai mult decât ieri”. Azi ești un fiu mai bun ca ieri, mâine mai bun ca azi. E creștere calitativă! Respingerea este descreștere... 

Dreptul (autoritatea, zice comentatorul evanghelic Dragomir Stancu) de a fi copil al lui Dumnezeu este unul dintre cele mai mari daruri din partea lui Dumnezeu. Respingerea însă este ieșire de bună voie din familia Lui. E ruperea oricărei legături cu El. Lipsa comunicării. Este pierderea calității de fiu. Paradoxal, nu Dumnezeu i-a dezmoștenit, ci ei L-au părăsit!

Respingerea lui Dumnezeu este autodistrugere. „Nicio națiune n-a mai dăinuit mult după ce s-a îndepărtat de Dumnezeu!”, zicea Bernard Shaw. Poate că asta ar trebui să își tatueze pe palme toți românii! (Știu ce scrie în Levetic, dar e-o metaforă!)

Sf. Atanasie striga în biserică la finalul predicii: „faceți precum Dumnezeu: deveniți oameni!”. Iar eu vă strig „deveniți fii!”. În fiecare zi (mult) mai asemănători cu Fiul! Pentru asta a venit la noi de Crăciun...

Nicolae.Geantă

De Crăciun în... Uganda!

M-a invitat să merg cu el. De Crăciun în Uganda! Suna tentant. Dar nu am reușit nici de data asta... Însă Marian a plecat. Singur. Să sape fântâni în Karamoja. La +30 de grade Celsius. Să dea de Crăciun cadouri copiilor negrii. Să ducă alimente familiilor sărace. Adică tuturor...

Mi-a trimis filmulețe tot timpul. Sâmbătă eu mergeam în misiune în Munții Apuseni și el spre semipustiul din Karamoja. Eu pe autostradă și el prin praf! Eu cu aer condiționat și el transpirat. Pe mine frații m-au asaltat cu fripturi și sarmale (rețineți: nu mănânc așa ceva!). Pe el frații l-au asaltat cu fasole. Și aceea cu pietriș în ea!

La shoping de Crăciun în Uganda...
Zilele trecute noi am concertat în diferite locații. Sau am mers cu cadouri la orfelinate, la săraci... Să facem bucurii de Crăciun. Marian a săpat fântâni! Bucuria pruncilor negri când au dat de apă nu poate fi egalată nici cu un mall întreg de dulciuri și jucării!

De Crăciun, Marian Volintiru, căci despre el este vorba, a petrecut în Biserica Penticostală din Moroto. Singurul alb printre negrii... Apoi a luat o camionetă și s-a dus la piață. A încărcat-o cu saci de făină și fasole! Astea da cadouri! Și culmea nu le refuză nimeni! A plecat spre un sătuc, dar a rămas împotmolit cu camionul într-un râuleț! Au trebuit să descarce 2 tone de saci! Peste patru ore s-au chinuit să scoată mașina din... baltă! Au hâțânat-o tot satul! Erau gata să o rupă! Dar n-au reușit! Apoi au adus microbuzul de la misiune! Victorie! Dar după ce au tras camioneta a mai urmat ore de împărțit sacii pentru săraci! 
Piața de alimente...

Apariție editorială: Nicolae Geantă - Cu Dumnezeu în Diaspora


Nick Geantă e asemenea unui călător neobosit, fiind genul de om pe care, în aparență, nu-l deranjează să doarmă în fiecare noapte tot într-un alt pat. Cartea de față „Cu Dumnezeu în diaspora” prezintă câteva dintre călătoriile lui misionare. În fiecare zi sau la câteva zile îl găsim în altă biserică, în alt oraș, în altă țară, uneori pe un alt continent. Călătoriile lungi cu avionul, nopțile nedormite, escalele din aeroporturi, diferența de fus orar, rostirea mai multor predici în aceiași zi ... toate acestea par să nu-l deranjeze prea mult. 
Cu două mii de ani în urmă, Centrul Apostolic a rămas la Ierusalim, însă Centrul de Misiune a fost deschis în Antiohia. Sfântul Apostol Pavel a călătorit în toată Europa, făcând trei mari călătorii misionare. De câteva ori în Noul Testament, marele Apostol povestește despre dificultățile vieții de misiune. Este ușor de înțeles că misiunea este pentru oameni nepretențioși.
Citind cărțile lui, observi cu ușurință că are o vastă cultură generală, fiecare pagină constituindu-se într-un adevărat dicționar. Cartea de față „Cu Dumnezeu în diaspora” este plină de informații: istorie, geografie, contabilitate, statistici, nume de oameni, de orașe, de țări. Nick este un om cu spirit creativ, cu o inimă mare, cu o minte ascuțită și cu mare pasiune să predice Evanghelia lui Dumnezeu. Cartea de față e scrisă într-un limbaj simplu, accesibil, punând în evidență valorile Împărăției lui Dumnezeu. Firul experiențelor lui prezentate în acest volum ne poartă peste tot în Europa și pe continentul American, peste tot pe unde sunt biserici sau familii de români, oameni care au nevoie de cineva să le ducă Evanghelia.                                                                                                                                                                   Rev. Luigi Mițoi, Bethany Church Chicago
                                                                                                                       


Nicolae Geantă – un „globe-trotter” modern. Cartea „Cu Dumnezeu în diaspora” te fascinează încă de la primele cuvinte și nu o poți lăsa ușor din mână: o grabnică curiozitate te cuprinde, din senin, care crește pe măsură ce ochii lasă în urmă rând după rând, pagină după pagină, vrând să afli ce s-a întâmplat mai departe, ce întâmplări i-a mai hărăzit destinul „globe-trotter”- ului nostru modern.
Vorbăreț din fire și iscoditor de lume și sensuri, autorul adună fapte, imagini, oameni și povești, sorți și deznodăminte, kilometru după kilometru, țară după țară, pe urmele celor ce-au părăsit România și și-au luat viața în mâini departe de casă. Te frapează bogăția de detalii și semnificații, melanjul între avatarurile povestitorului: misionar și turist, profesor și călător, geograf și păstor, orator și părinte spiritual.
Periplul autorului prin lume (ceea ce se vede în jurnalul-carte) este periplul său prin propria viață (ceea ce nu se vede în jurnalul-carte), fiecare kilometru care îl duce mai departe, și mai departe, nu este decât un pas mai adânc, și mai adânc în sufletul propriu. Caută ceva..., pe Cineva... Poate pe sine, poate pe Dumnezeul din sine... Și atâta timp cât va exista această căutare, călătoria prin lume, prin sinele său, va continua...
conf. univ. dr Marius-Cristian Neacșu, 
ASE București

miercuri, 25 decembrie 2019

Știrea cea bună - cu Vladimir Pustan și Cornel Dărvășan - Miracolul Nașterii lui Hristos

video by A7Tv

Vladimir Pustan - Chemările nașterii divine

video by  Cireșarii TV | 25-dec. 2019 | Beiuș

Dacă nu era Crăciun... - de Nicolae.Geantă



Astăzi e zi de sărbătoare... E Crăciunul. Nașterea Domnului. A lui Isus. Eveniment pe care lumea se chinuie să-l scoată afară din scenă. Ieri am văzut întâmplător un predicator (nu spun ce religie) care și-a postat filmulețe pe rețelele media în care „devastează” Crăciunul. Mă întreb dacă disprețul îi folosește la mântuire?Chiar dacă argumentează cu Biblia... Zilele trecute am văzut în Jumbo metrii cubi de ornamente. Și o fetiță oacheșă care a întrebat curioasă: „Mami, ce înseamnă X-Mas?” Mama nu a știut... X-Mas e Crăciunul fără Crăciun! Chiar așa, v-ați pus vreodată întrebarea: „Cum ar fi arătat omenirea dacă nu era Crăciun?” 

Dacă nu era Crăciun (Nativitate), deci dacă Hristos nu s-ar fi născut istoria n-ar fi fost niciodată ruptă în două. Am fi trăit doar lecţii vechi, chiar într-o lume nouă. Scoateți cărțile despre Isus din biblioteci, scoateți tablourile Sale din muzee, scoateți odele din muzică. Și veți vedea că bibliotecile dau faliment, muzeele vor rămâne pustii, scenele lumii vor fii fără sunet!

Crăciun Binecuvântat!


Dacă știi undeva un sărac, ajută-l! Crăciunul e sărbătoarea unei mâini întinse! 
Dacă ești înconjurat de oameni iubește-i! Crăciunul e sărbătoarea dragostei devenită acțiune! 
Dacă ai păcătuit, pocăiește-te! Crăciunul e sărbătoarea împăcării cu Dumnezeu!
Dacă ai ceva prieteni, caută-i! Crăciunul e sărbătoarea unității! 
Dacă ai cumva dușmani, iartă-i! Crăciunul e sărbătoarea păcii!  
Dacă știi o biserică mergi și te roagă! Crăciunul e sărbătoarea întâlnirii cu Dumnezeu!
 Dacă ai inimă care mai bate, deschide-o pentru Isus! 
Crăciunul e sărbătoarea în care inima devine iesle!   
De Crăciun Isus Hristos a venit în lumea noastră ca noi să intrăm în lumea Lui! 

 Să aveți un Crăciun Binecuvântat!


If you know somewhere poor, help him! Christmas is the celebration of an outstretched hand!
If you are surrounded by people love them! Christmas is the holiday of love that has become action!
If you have sinned, repent! Christmas is the feast of reconciliation with God!
If you have any friends, look for them! Christmas is the holiday of unity!
If you have enemies, forgive them! Christmas is the holiday of peace!
If you know a church go and pray! Christmas is the feast of meeting with God!
If you have a beating heart, open it for Jesus!
Christmas is the holiday where the heart becomes a jest!
At Christmas Jesus Christ came into our world so we could enter His world!

Have a Blessed Christmas!

Nicolae.Geantă & familly

Nicolae.Geantă&Familly

marți, 24 decembrie 2019

După 30 de ani de la Revoluție... - de Nicolae.Geantă


sursa gettyimages
De 30 de ani suntem pelerini. Paradoxal pelegrinăm în propria țară!

În 89 am numit-o Revoluție. Astăzi îi zicem lovitură de stat! Oricum ar fi fost, ne-a scăpat de comunism! (Nu și de comuniști!)
Am căpăt libertatea visată... Dar n-am știut să o folosim! Și ne-am cam dus pe tobogan la vale!
Am tot așteptat lumina de la capătul tunelului! Dar nu am făcut deloc efort să ajungem la ea!
Am fost o perioadă foarte uniți! Apoi ne-am rupt… Chiar dacă (încă) mai cântăm „Hora Unirii”. De trei decenii nu am reușit să învățăm că națiunea nu înseamnă unul contra altul, nici unul lângă altul. Ci, unul pentru altul!

sursa gettyimages
Am investit în școli, și nu în elevi! În PC-uri, și nu în profesori. În farmacii, și nu în medici! Și-am devenit un lazaret uriaș. Nu doar cu bolnavi trupești. Ci și mintali!
Am construit o sumedenie de case. Am reparat școli. Apoi le-am lăsat în paragină și am luat drumul diasporei lăsând satele pustii și bătrânii triști pe lavițe…
Am tot vândut Europei. Întâi fabricile, apoi pământul, pădurile, resursele, forța de muncă... Și la urmă ne-am vândut sufletul. S-a văzut la Referendumul pentru Familie!

Am trecut de la o extremă la alta! La început am fugit din ateism direct în poala lui Dumnezeu. Dar ne-am plictisit repede de legile Sfinte și-am sărit în brațele celui rău! Deși cel rău nu ne-a făcut niciunuia niciodată vreun bine!
Am mers în zig-zag. Ajunge…Trebuie să mergem înainte! Dar cine e gata să ne traseze cu dreptarul?

Știți cum a început Mișcarea Oastea Domnului? Cu o promisiune: “Ce-ar fi să începem anul fără sudalmă și fâră beutură!” Și s-au trezit spiritual un milion de oameni! Ce-ar fi să facem asta și noi?
Ce-ar fi să (ne) întoarcem cu fața spre România și spre românii?
Ce-ar fi să ne întoarcem sub aripa lui Dumnezeu? De 30 de ani e gata să ne primească în audiență...

Nicolae.Geantã

Nicolae Geantă - Rețetă uitată de Crăciun

video by Ben Hur via Speranta Timișoara

Vladimir Pustan - De ce ai renunțat Dima?


vineri, 20 decembrie 2019

Mai avem apetit pentru Crăciun? - de Nicolae.Geantă

Laurențiu este un bun prieten al meu. Săptămâna trecută mi-a spus că e foarte trist. A fost la școală blindat cu cadouri pentru copiii pe care-i învață. Numai că acele cadouri puteau fi cumpărate pe bonurile pe care copiii le strânsese pe răspunsuri la ore! „Nicu, copiii nu au vrut să cumpere aproape nimic! Nu au fost impresionați deloc de ce le-am oferit! Nu îmi revin nici acum! Și m-am străduit...”

În aceeași seară, Claudiu, misionar în SE Asiei mi-a trimis câteva fotografii cu copiii care mâncau o fiertură sărăcăcioasă de orez! Direct pe pământul rece! Pentru o mulțime de copii români cadourile de Crăciun au valoare decât nedesfăcute din cutie. Apoi în trei minute devin plictisitoare. Pentru milioane de cambodgieni orezul este cadoul cel mai prețuit de Crăciun.

Vorbeam cu Laurențiu că tot așa se întâmplă și prin biserici: creștinii sunt din ce în ce mai nemotivați: nu mai sunt dornici de predici, de cântări noi, de evanghelizări, de ajutorarea sărmanului, de colinde... Chiar și în ziua de Crăciun sunt plictisiți! Cu ochii pe ceas. Cu gândul la sarmale... Mi-aduc aminte că în urmă cu câțiva ani, după programul copiilor și tinerilor, în jur de 11,40 un frate mi-a șoptit încetuț înainte să urc la amvon: Profesore, să nu treci și tu cu predica după 12... E Crăciunul azi, avem și noi de aranjat masa acasă!” Atunci am înțeles că și pe la noi, prin biserici, apetitul unora de Crăciun e decât gastronomic!

Paradoxal, și de Crăciunul acesta Hristos rămâne la fel de iubitor, de smerit, de blând și neplictisit de noi! În ciuda faptului că ne știe și pe dinafară și pe dinăuntru...

Nicolae.Geantă

Marian Mocanu, George Vârtej și Nicolae Geantă în Bihor - Concerte de Crăciun


20-22 decembrie 2019. 4 concerte. Vino cu noi!

Examenele iubirii - de Vladimir Pustan


M-a întrebat o tânără săptămâna trecută care sunt testele pe care iubirea trebuie să le treacă pentru a şti că e iubire adevărată sau surogat. Care e diferenţa, cine face diferenţa şi cum putem avea certitudini într-o lume plină de incertitudini.

​Jertfirea ar fi unul dintre lucrurile indispensabile. O iubire care nu aşteaptă, care vrea totul fără să dea nimic, o iubire egocentrică e semn rău ca şi o cucuvea pe casă.
​Apoi vine maleabilitatea. Dragostea acoperă zice Biblia, nu schimbă. Acoperă în dragoste greşelile, scăpările, a şti să laşi de la tine, să treci cu vederea lucruri neesenţiale. Pocăinţa nu-i unul dintre acestea.

​Cum te comporţi în despărţire temporară ? Când el trebuie să plece 6 luni în Spania. Minulescu spunea în „Corigent la limba română” că dragostea se măsoară după durata absenţei şi lungimea despărţirii. Ştii să aştepţi ?
​Ce valori sanctifică iubirea voastră ? Cele trecătoare sau cele perene ? Dumnezeu e pe primul loc ? Dacă nu este El nu-ţi fă iluzii că nici tu nu eşti. Este el. Un om ce nu pune pe Dumnezeu pe primul loc se pune pe sine nu pe altul.

joi, 19 decembrie 2019

Crăciunul Corporatist – Nicolae.Geantă



foto Nicolae.Geantă
Schimb de căni cu dedicație, agende, lumânări parfumate, ciorapi groși - cu brazi și reni - dar de agățat în perete nu de pus în picioare (!), ursuleți și câini uriași de pluș, cutii de bomboane sau alte dulcegării... Ori obiecte la care nu te-ai aștepta. Schimb făcut între colegii de școală, de serviciu, de vecinii de scară de bloc, de pruncii de grădiniță, indivizi care au tras bilete ca la loz în plic apoi au făcut cadouri “ascunse” sub egida lui Secret Santa! Cum adică n-ați auzit de Secret Santa? E jocul ăla în care nu se știe cine, ce și cui a cumpărat un cadou, deși toată lumea știe cine a făcut surpriza! Este Crăciunul corporatist! În care fiecare devine Moș Crăciun!

Crăciunul corporatist nu presupune numai schimb de cadouri secrete. Ori coșuri pline date de firmă. Ci și obligatoriu brazi uriași împodobiți în holul principal al firmei, al primăriei, în sedii de bănci, în mall-uri sau în cancelariile școlilor. Crăciunul corporatist pentru unii înseamnă tichete cadou, pentru alții evenimentul monden se lasă cu mese întinse oferite de patroni angajaților în stațiuni montane. Ori pentru 13% dintre români înseamnă vacanțe în străinătate. Obligatoriu pe plajă, în locuri exotice, la ski sau lângă Piramide! Dar ăsta nu e Crăciun!

Tu ai oferi cadou de Crăciun unuia de care nu îți place? - de Nicolae Geantă

Sub privirea mea niște liceeni organizează Secret Santa. Cum nu știți ce mai e și-asta? Chestia aceea cu bilețele de Crăciun. (Un fel de Loto. Tragi un nume și tu cumperi persoanei respective un cadou fără ca ea să știe! Loto ăsta e cel mai eficient! Toți câștigă! Evident aștepți și tu un suvenir).

O fată face bilete pentru toata clasa. Apoi le pune pe o bancă. Fiecare vine și trage singur biletul... Un durduliu deschide, se uită atent, închide, pune biletul la loc... Trage altul. Zâmbește. Pleacă în bancă. Ceilalți sunt mulțimiți de șorț. Mai sunt două bilete neridicate. O fată vine și îl schimbă pe cel tras acum câteva secunde. Tot nu zâmbește! Un tip nu ia bilet deloc. E sărac. “Eu nu particip!” Până să spun că iau eu biletul lui, lidera grupului strigă: “Bine... Cine are biletul lui? Dați-l afară!” Și e scos de la “pomul de iarnă!” Apoi se face liniște.

Alin Timofte & Familly - Astăzi un cântec răsună - colind colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° °

video by Alin Timofte

miercuri, 18 decembrie 2019

De Crăciun - de Mihaela Mănescu


De Crăciun, n-ai mai găsit
Niciun loc de poposit.
Nici  odaie...
Doar un grajd și-un braț de paie.

N-ai avut nici leagăn lin.
Iar pătuț pentru alin
Ți-a fost, iată,
Numai ieslea-ntunecată.

Și în loc de-alai, păstorii
Te-au slăvit, cântându-Ți glorii;
Magi din zare,
Ți-au dat daruri și-nchinare.

An de an sărbătorim...
Însă-o iesle-mpodobim
Pentru Tine,
Tot cu paie, să Te-aline...

O, veniți să ne-nchinăm,
Inimile-n dar să-i dăm
Să Se nască:
Domnul să ne mântuiască!


mihaela,
Biserica Adoramus București

sâmbătă, 14 decembrie 2019

Navigând în siguranță – de Nicolae.Geantă


Dinu, un tânăr devotat pentru lucrarea lui Dumnezeu, fost elev al meu, mi-a trimis într-o zi o istorioară despre marinari. În vremurile trecute, când o corabie se îndrepta spre port, unul dintre marinari sărea în apă și înota până la mal trăgând după el o frânghie. Apoi căuta o stâncă solidă și lega sfoara. Și, cu un scripete vasul era tras la țărm cu siguranță!

Mă gândeam (ieri, când am scris despre corabie) că tot așa face și Domnul cu noi. Isus Hristos a ajuns înaintea noastră la țărmul veșniciei și ne-a legat de el cu funia de dragoste. Acum noi, nu numai că privim ținta, dar și înaintăm cu siguranță datorită frânghiei care ne ține legați. Pot valurile să fie tsunami, poate să urle vântul cu miliarde de decibeli, poate să scârțâie puntea în fiecare secundă, poate să intre chiar apă în corabie, noi vom ajunge cu siguranță în port! Pentru că Hristos este deja acolo și ne trage cu scripetele!

Zilnic ne apropiem de port! Mai e puțin și vom coborî din corabie! Și vom fii Acasă! Suntem în siguranță. Navigăm în siguranță! Orice s-ar întâmpla. Orice valuri vor veni! Doar un singur lucru NU trebuie să facem: să NU tăiem funia!

Nicolae.Geantă

vineri, 13 decembrie 2019

Scândură sau corabie? - de Nicolae.Geantă

Stând de vorbă cu liceeni mi-au mărturisit aproape toți că încă nu au o țintă în viață. Un scop care trebuie atins. Și mi-au spus că așteaptă să vadă „ce va fi!” Viitorul... Le-am spus că dacă arunci o scândură sau o sticlă în ocean sau pe un lac (cu un mesaj important sau fără niciunul), probabilitatea ca ea să ajungă la un punct stabilit pe malul celălalt este aproape imposibilă! Pentru că valurile o vor purta în direcția în care bat vânturile. Dar dacă pleacă o corabie, în ciuda mării înfuriate, a vântului agresiv, a vârtejurilor, a stâncilor sau chiar a balenelor, corabia își va atinge obiectivul! Chiar dacă poate întârzia! Pentru că cei de pe corabie au ochii numai la țintă!

Din nefericire pentru foarte mulți dintre noi (nu doar pentru liceenii mei), filosofia de viață adoptată e „scândura care plutește”. Fără obiective. Fără direcție. Giruete. Ne îndreptăm încotro ne îndrumă alții. Sau nu ne îndreptăm nicăieri! Stânga, dreapta, puțin înainte, apoi... înapoi! Trăim pe apucate! Și culmea, nu suntem scânduri!

Interesant: plutim în derivă nu doar atunci când nu avem țintă, ci și când o avem dar... am scăpat-o din ochi! Uităm că dacă pierd ținta din bord și transatlanticele eșuează!

Cine nu are ținta bine stabilită nu va reuși pe calea vieții! Nu putem pluti spre nicăieri și să ne așteptăm să ne atingem ținta! Priviți numai România care de 30 de ani visează luminița de la capătul tunelului. Întreb: care luminiță? Mai mult, nici nu putem avea două scopuri deodată! Altfel Hristos nu ne-ar mai fi spus că nu putem sluji la doi stăpâni: și Lui Dumnezeu și lui Mamona! Știți zicala: „Cine aleargă după doi iepuri...” Sau „cu doi pepeni într-o mână”...

Ați putea spune: „Păi dacă a nimerit orbul Brăila?...”. Da, a nimerit chiar dacă n-avea ochi. Dar avea Brăila în creier!  Știu, aproape toți avem ochi! Dar hai să ne punem ca țintă Cerul în creier! Și vom naviga cu direcție și fără naufragii! 

Oricine poate reuși. Căci nici un om nu e scândură...

Să fiți corăbii! Asta înseamnă nu numai să aveți un Cârmaci, ci să călăuziți și pe alții!

Nicolae.Geantă

miercuri, 11 decembrie 2019

Nicolae Geantă și Vlad Schlezak - Despre Enciclopedia Creștină a Bolilor

video by Ben Hur
via Râul Sfânt Londra

Nicolae Geantă despre „O enciclopedie creștină a bolilor” - de Dr. Vlad Schlezak (recenzie)


Dr. Vlad Schlezak - O enciclopedie  creștină a bolilor
Lansare de carte, Biserica Sfânta Treime Kingsbury, Londra

Dimineata îl vezi alergând pe holurile clinicii îmbrăcat cu halatul alb, gata să elibereze oamenii loviți de stigmă. E medic. Psihiatru. Adică lucrează în domeniul cel mai adânc al sufletelor. Acolo, unde orice vorbă greșită poate fii un nou certificat de deces. O altă sinucidere...                                                                             
Seara stă înghesuit în mașina de scris pisându-i până la amorțeală tastele, înconjurat de maldăre de cărți groase cât trolerele, tocindu-și coatele și neuronii, căutând formule viabile pentru oamenii ce-au alunecat pe toboganul vieții. Seara e scriitor. Dar nu scriitor de vagoane, și nici măcar de eseuri, ci de enciclopedii. Adică rezumă o bibliotecă într-o carte...                                                           
Unele idei le așterne nu pe hârtie, ci pe pânză. Pe o pânză unde după ce înlătură albul cu sute de culori realizează un tablou. Pentru că e pictor.

Iar dacă stai de vorbă cu el - în cabinet, în underground, pe stradă, la Starbuks sau în holul bisericii - vei constata nu doar că e un erudit. Un cărturar. Ci și un lampadar al lui Hristos care caută să facă găuri în întuneric! Și reușește...

Statul pe loc e ca și cum ai merge înapoi! - de Nicolae.Geantă


Oamenii înaintează greu. De fapt cei ce înaintează sunt puțini. Cei ce dau înapoi formează majoritatea! Unii spun că nici nu merg înainte nici nu dau înapoi. De ani de zile sunt nemutați. Bat pasul pe loc. Pentru ei viața e ca banda rulantă. Chiar stând pe loc tu cobori! Nu trebuie să o iei înapoi să nu înaintezi. Statul pe loc e tot una cu ne-înaintarea! În creștinism statul pe loc e ca și cum ai merge înapoi!

“Dacă nu poți fugi, aleargă! Dacă nu poți alerga, mergi! Dacă nu poți merge, târăște-te! Fă orice numai asigură-te că înaintezi!” zicea Martin Luther King.

Deci fă tot posibilul să mergi înainte! Orice drum însă, lung sau scurt, începe cu primul pas! Ești gata să-ți începi drumul?

Nicolae.Geantă

luni, 9 decembrie 2019

Nicolae Geantă - Suntem toți, dar împreună?

video by Ben Hur

Isografii englezești - de Nicolae.Geantă

cu Roger în Rochester
Ani de zile am detestat Anglia. Pentru că în urmă cu 25 de ani UK National Emigration îmi pusese interdicție. Și culmea: nu din vina mea! Ci a unui... englez neserios! Însă de 5 ani, când spun Londra pentru mine se traduce “acasă”. Prietenii știu de ce...
Weekend-ul trecut am ajuns în Londra pentru că doctorul Vlad Schlezak - unul dintre cei mai buni prieteni ai mei - a lansat ultima sa carte: “Enciclopedie creștină a bolilor!” Ați auzit? O Enciclopedie despre boli! Căci, pare-mi-se mie, lumea a devenit un lazaret uriaș. Un ospiciu care caută tratamente. Și cam despre asta vreau să scriu câteva rânduri și azi...

Am ajuns vineri seara în aeroport la Stansted. Acolo lucrează Ale! Fata mare a Mariei, sora noastră de suflet. Ale e o tipă candy. La fel și Deea, sora mai mică, și Coco soțul. Un tracker profesionist. Familia asta cazează mai mereu îngeri. În Romford. Adică în Estul metropolei de 14 milioane locuitori. Când am ajuns în living-ul lor m-a întâmpinat Blue cu cântări. Numai de el înțelese! Blue e un papagal care îmi aterizează pe umăr, apoi vine să mă sărute, ori să mă ciugulească de ureche sau dă cu ciocul pe touch screen-ul telefonului să o sărute pe Deea! Care vorbește cu noi din capătul celălalt al Londrei... Nu am putut să dorm bine. Nici cu diazepam! Fusul orar îmi joacă uneori feste! Mari.
se poate Moși Crăciuni tatuați?

Capitala Angliei era toată numai burniță. Și pe alocuri smog. Smogul e ceața londoneză. Influențați de timpul extrem de ciudat englezii se îmbracă și mai ciudat! Am văzut vlăjari de doi metrii cu palton și șort sportiv; frizuri extreme; chelii la tot pasul - cu tatuajele obligatorii pe gât ori în cap!; femei cu haine de blană și sandale; blugi tăiați ca nicăieri pe planetă; gardieni tatuați; femei vopsite sau îmbrăcate ca drapelul Gabonului; fete în tricou sau rochii cu spatele gol - la cca 6 grade Celsius; fete tinere cu adidași plini de noroi (da, în jumatea Londrei!); transgenderi, gay, lesbiene; englezi bătrâni și blajini; englezoaice bete; underground (metrou) superaglomerat cu negrii, indieni, arăboaice... Londra e pestriță. De fapt în Londra nu prea mai locuiesc englezi. Și am mai văzut Fast-fond-uri la tot pasul. Nu mă mir de ce sunt atâția obezi! Dar și sportivi cu care dai nas în nas pe alei. Da, englezii fac sport. Profesionist. Au stadioane dese ca stațiile de metrou. Și biserici pe fiecare stradă. Monumentale. Dar monument. Adică, goale! Doamne, ferește România de acest virus turbat!

Muzeul Tussauds
Vineri pe la prânz am vrut sa vizitez Madame Tussauds. Muzeul renumit pentru oameni de... ceară. Hiperaglomerat. După ce am stat la coadă în ploaie, sub schele (apropos, Londra e plină de schele, e un întreg șantier), am intrat zgribulit. M-a întâmpinat direct Brad Pitt. După ce am făcut o foto cu el și am trimis-o unei persoane (apropiate) a crezut că e un băiat de la vreo biserică românească din Albion! Apoi m-am pozat cu Donald Trump. Iar o bătrână din România mi-a comentat la foto: “Cum de-ai ajuns și pe-acolo?” (Adică pe la Trump!). Normal că nu a scăpat de mine nici Queen Elizabeth. Am văzut actori, cântăreți, vedete, sportivi, politicieni... Dar și o droaie de demoni, de zombie, de zăpăciți din Star Wars. Ah, uitasem, la prima ușă după ce urci niște scări era Madame Tussauds. Cea de la  care se trage numele muzeului ce atrage anual 2,5 milioane de vizitatori (Se zice că de la deschidere ar fi atras 500 de milioane! Aproape o Europă! Fără ruși!) Culmea e că Marie Tussaud a fost... franțuzoaică! Evadată din închisoare și emigrantă în Anglia. La următoarea ușă m-a întâmpinat Santa Klaus! Yes, Moș Crăciun. Dar... tatuat! Numai drăcovenia asta nu văzusem până acuș! Nu mă îndoiesc că în câțiva ani vom vedea și Moși gay! M-am plimbat apoi cu un trenuleț prin toată istoria Londrei. În muzeu zic... A fost singurul lucru care m-a încântat! Toate figurinele ce le-am văzut mi s-au părut fără valoare! Chiar și Einstein! Niște nimicuri, să nu zic “gunoaie” ca Apostolul Pavel despre valorile lumii! Interesant este că nu am văzut nicio figurină a lui Isus! Și nici a vreunui sfânt! Și am înțeles de ce... Sfinții nu pot fi de ceară! Sfinții nu se vor topi, când vorba lui Petru, pământul va arde cu mare trosnet! 

Seara am trecut pe Oxford Street. Un Magheru al Londrei. Zeci de mii de trecători. Double-Decker. Taxiuri. Și puhoi de mașini. Magazine arhipline. Firme de top! Și bani dați pe nimicuri. Iluminatul de Crăciun... cvasiabsent. Bulevardul are ceva perdele de becuri. Și niște îngeri. Aceeași de vreo 5 ani! În rest, pe străzile laterale e beznă. Și toată Londra cât e ea de metropolă mondială! La capitolul asta Bucureștiul bate London-ul cu 10-0. La fel și ulițele satelor noastre față de ulițele metropolelor lor!

Rochester, 7 dec. 2019
Sâmbătă am ajuns în Rochester. Un orășel boem în estuarul Medway-ului. Undeva La Est de Londra, spre malul Mării Nordului. Înghesuit dar cochet. Aici în primul weekend de decembrie are loc o promenadă. O defilare în costume de epocă. Rochii medievale, haine de ofițeri, mirese, peruci, firemeni, mineri, industriași, boieri, chelărese... Dar și îngrijorător de mulți disables. Ooo, și vrăjitori, mascați, demoni ori morți! Dracul e prezent și la defilarea rochesterească! Uimitor că toți defilatorii urează asistenței (zeci de mii de turiști așezați de-o parte și alta a uliței centrale) un “Merry Christmas!” Chiar și trupele de vechi dansatori ori bețivi fac asta! Promenada n-a durat decât 6 minute. Apoi a început forfota Târgului de Crăciun. Unde se vinde orice. Se mănâncă orice. (Cred că inclusiv bătaie!). Se bea orice (în afară de motorină!). Iar tarabele sunt pline ochi. De orice, evident. Deșertăciuni! Bine a mai zis John  Bunnyan despre “Bâlciul deșertăciunilor”... Așa cum bănuiați deja nu am văzut deloc un... Isus! Și nici vorbă de-o iesle! Dar nici Moș Crăciun sau bradul său nu prea au avut trecere! Laicizare profundă. Da, ăsta este X-mas-ul. Crăciunul fără Sărbătorit, spre care cu viteza uimitoare și noi românii ne îndreptăm. Cum să fie Christmas fără Cristos? Am văzut în Rochester... Dezgustător!

Seara am ajuns la  Biserica Sfânta Treime. Unde deja era prezent pastorul Pustan. Am urcat cu el pe scenă, alături de pastorul George Dume și medicul Vlad Schlezak. Promotorul evenimentului. Vlad și-a prezentat noua sa carte: “Enciclopedia creștină a bolilor”. Un cărțoi de peste 450 de pagini unde vorbește despre 771 de boli! “Azi la paradă am întâlnit și boala 772, și 773 Vlad”, i-am spus zâmbind! A urmat un talk-show cu întrebări de la public. Vladimir a răspuns în stilul caracteristic. Spontan. Competent. Și cu umor. Vlad a fost ca de obicei: bancomat de informații biopsihosociale! George e moderator iscusit. Are totdeauna Asul în mânecă! Nicolae Geantă a fost așa cum îl știți... 
cu Vlad Schlezak și Dan Martin
Are dreptate Vlad. Lumea e plină de boli. Mintale, emoționale, spirituale, trupești, relaționale. Dar pentru fiecare boală exista și o rețetă. Cea mai bună rețetă e Biblia. Iar medic e Isus. Încercați! E gratis! Seara a fost minunată. Timpul a trecut rapid. În preajma unora nici nu știi cum se spulberă! A urmat și sesiunea de autografe date de Vlad. Și sesiunea de îmbrățișări primite de mine! Vă mulțumesc tuturor ce mă iubiți! Sunteți atâți de mulți! Iar pe unii nici nu vă cunosc!

Duminică dimineață am fost la Biserica Râul Sfânt. În Pinner. Unde pastor e bihoreanul Dan Martin. Un om deosebit. Care, de curând, pentru activitatea sa socială în diaspora a fost decorat de domnul Johannis. Cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de “Cavaler”! Seara, Martin avusese o conferință despre “gestionarea banilor!”. “Prefer să îi aveți decât să vă vorbesc despre ei”, i-am spus medaliatului. Vlad Schlezak și-a lansat volumul și aici. Iar eu am predicat despre “Nodul Căsătoriei”. Am spus ca partenerul e ca o cravată. Cravata nu poate exista fără nod. Nod care nu se poate face decât cu ambele mâini! Dacă suntem neatenți nodul se poate destrăma. Sau ne poate strânge de gât! Da, există boală și în familii. Unii parteneri sunt noduri în gât! Alții destramă relația! Doamne, ferește-ne de aceste accidente!

la Sfânta Treime - Londra
Seara am ajuns din nou la Sfânta Treime. În Kingsbury. Dar ca să traversezi Londra îți trebuie răbdare. Și motorină suplimentară. Parcarea e arhiplină de la 16,30. Vladimir e obosit. Eu am dormit puțin în mașină. Și apoi puțin în noua casă a Deei și-a lui Bogdan. Nu am fost la ei niciodată de când s-au căsătorit în luna mai. La 17 fix nu mai era loc decât pe holuri. Sute de copii au intrat la clase. Cu profesorii aferenți. Care fac treabă extrem de bună la Școala Duminicală! Vladimir a condus tot programul. Se pricepe foarte bine. Eu și George am stat în sală. Dar după cântări a trebuit să predic câteva minute. Despre “Unitate”. Căci altă boală de care suferim prin biserici, prin case, și pe străzile românilor e lipsa unității! (Unitatea e magnet - atrage; unitatea e ca nisipul mării - mărunt dar rezistă furtunii; unitatea e colaborare, nu competiție; unitatea nu pierde pe nimeni). În ultimele clipe trăite pe pământ Isus asta s-a rugat: “Tată, nu am pierdut pe nimeni!” Chiar așa, noi am pierdut pe cineva din turmă? Pastorul Pustan a predicat despre “Deciziile lui Moise” (“trebuie să te decizi cui aparții”, “trebuie să devii responsabil pentru ce faci”; “trebuie să nu scapi ținta din ochi”). Apoi a făcut chemare la Hristos. Și cei ce au simțit că nu mai pot continua altfel au venit și s-au prăbușit lângă scenă! Seara de duminică a zburat parcă și mai rapid la biserică. Și chiar la întoarcerea acasă la Roger pe A406. Evident, am adormit din nou în mașină!

Luni dimineața am fugit la aeroport. Un accident pe M1 ne-a încurcat socotelile. Totuși, după descongestionarea traficului rutier, am ajuns la vamă și la poarta de îmbarcare cam la ... mustață! Și fără apă! Zborul a decurs liniștit. 3 ore. Suficient ca să scriu câteva isografii despre Londra...

PS: Mulțumesc Maria și Coco! Sunteți frați excepționali. Mulțumesc Ale! Mă rog pentru succesul tău! Mulțumesc Vlad și Ana Schlezak, Sebi și Ligia! Hristos să vă binecuvânteze copiii! Ce mari au crescut! Mulțumesc Andreea că ai venit cu Ku. E băiețelul meu preferat! Mulțumesc Nicu Botezatu! Ție și familiei tale frumoase! Mulțumesc pastor Martin. Încerc să vin mai des pe la voi! Mulțumesc George Lucaciu! Mi-a fost așa de dor de tine! Mulțumesc Vladimir. Încă mă mai suporți... Mulțumesc George Dume! Domnul să îți dea putere să conduci bine biserica! Sunt încântat că v-am văzut pe toți ceilalți. Și pe tine Denis, pentru prima dată! Fiți uniți! Și diavolul nu vă va putea răpune! Vin Sărbătorile! Să le petreceți binecuvântați de Hristos!

Nicolae.Geantă
Stansted London-București Otopeni
09 dec. 2019