chestionar pentru studiu

youtube

miercuri, 30 iunie 2021

Tu ți-ai câștigat vreun vrăjmaș? – de Nicolae.Geantă


Când diaconul Ștefan murea martirizat, cu o căruță de pietre primită direct în cap de la evreii ultraortodocși, Pavel, liderul celor ce săvârșeau „răul”, privea satisfăcut de la distanță. „Așa să se facă tuturor creștinilor”, gândea (greșit) școlitul la picioarele renumitului rabin Gamaliel. „Tată, nu le ține în seamă răul acesta”, a strigat Ștefan, nevinovat și plin de sânge, apoi a închis ochii pentru totdeauna. Iar strigătul l-a lovit drept în inimă pe Pavel. Chiar dacă era mai departe prigonitor, a avut nopți de coșmar. „Cum de-a putut să mă ierte?” Apoi s-a întâlnit pe drumul Damascului cu Isus. Cu Cel pe care îl ura din adâncul ficatului. A căzut jos în nisip și i-a devenit adeptul cel mai înfocat! Din Saul a devenit Pavel. Din lup a devenit oaie! Din prigonitor a devenit prigonit! Cel mai persecutat apostol al Domnului.

marți, 29 iunie 2021

Ce am văzut în lunile grele de Pandemie

Am vrut să scriu ceva care să încurajeze, referitor la cele câteva luni grele prin care am trecut... Nu-mi vine să cred că s-au sfârșit, nu mă gândesc că nu va mai fi greu, dar asta a fost ceva excepțional până acum în viața mea.v Ce am văzut:

 - Că Dumnezeu nu pleacă de lângă noi niciodată, nicio secundă.

 - Este dureros să numeri prietenii pe degetele de la o mână, (afară de familie, care e cu tine, este extraordinar, să ai și să-ți apreciezi familia).

duminică, 27 iunie 2021

Dreptate și nedreptate - de Nicolae.Geantă

 text: Luca 18:1-8
 Inventio
- în textul biblic văduva reprezintă Biserica
- judecătorul reprezintă Imperiul Roman (astăzi lumea)
- lumea e nedreaptă cu creștinii, dar creștinii să fie nedrepți cu frații lor? E paradox?

Dispozitio
1) Nu închide ochii când cel necăjit are nevoie se tine! (vs 4a)
- necăjitul e vocea lui Dumnezeu care te cercetează
- nu marginaliza pe cei ce se află în dificultate!
- relația pe verticală nu funcționează dacă cea pe orizontală e întreruptă
2) Dreptatea nu se negociază (vs 5)
- stăruința înseamnă foc continuu
- când credința falimentează, rugăciunea moare
- nu ceda în fața nedreptății!
3) Adevărul va birui întotdeauna (vs 7)
-formele se schimbă, fondul nu
- păstrează nealterate valorile creștine
- mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va da izbândă - El nu lasă batjocorit adevărul!
4) Nu toată lumea se va întoarce la Dumnezeu înainte de revenirea lui Hristos (vs 8b)

Nicolae.Geantă

vineri, 25 iunie 2021

Ca să fiu - de Nicolae.Geantă

Ca să fiu - 

o lumină în al lumii negru pustiu - 

am gustat zi de zi

din potirul Cuvintelor vii,

semănate de sus

de Mesia Isus.

Și din focul ceresc

în potir pământesc

Dumnezeu mi-a turnat

Duhul Său cel curat.


Să rămân - 

un catarg înălțat 

pe oceanu-nspumat - 

am crescut pe un deal într-un sat,

în furtuni,

în bătaie de vânt,

ca să pot să înfrunt 

răul, duhul nesfânt...


Ca s-ajung -

un soldat instruit

în armata lui Hrist’ -

mai întâi am murit.

(Renunțând

la păcat).

Dar am fost nu-ngropat

ci plantat!


Ca fiu veșnic fiu,

Dumnezeu m-a născut 

nu din carne, 

nici din lut,

ci din Duh.

Și încet, da, încet, 

din pământ

îmi cresc aripi de sfânt!


Nicolae.Geantă

joi, 24 iunie 2021

Duhul de ipocrizie – de Nicolae.Geantă


Dacă păcatul împotriva Duhului Sfânt este unul de moarte - care produce cadavre spirituale, ipocrizia este o moarte clinică. Ea produce morți ce merg chiar la biserică cu buletinul la piept. Ca Anania și Safira. cel mai aspru condamnați dintre primii creștini.

Ani de zile am crezut că Anania și Safira au fost mincinoși. Dar anul acesta am înțeles că ei au fost ipocriți. Ipocrizia, sau fățărnicia, nu este doar o deformare sufletească, ci este o virtute simulată. Nu doar patimile sunt păcate, ci și virtuțile simulate. Ipocrizia lui Anania și a Safirei nu a fost lăcomia, ci simularea unei generozități. Indivizii au dorit să-și arate fața pe care nu o aveau. Căci ipocrizia asta este: trăiești de la distanță ceea ce nu ești. Ipocritul se scaldă-n păcat iar în mintea sa se simte curat.

Ipocrizia, din latinescul hypocrises, este un joc de rol, un teatru. Ieftin. Cu mască. Vorba lui Iorga, un ipocrit are două fețe și niciun obraz. Din pricina aceasta e mult mai periculos decât mincinosul. Mincinosul trădează adevărul, dar ipocritul trădează propriile sale convingeri. Iuda a trădat pentru arginți, dar Anania a trădat pentru imagine. Pentru imaginea lui. Mai mult, la un ipocrit elementul care este trădat nu e nici gândul, nici intenția. Ci credința.

Ipocrizia e o viclenie cu satisfacție. Ipocritul e acel om ce te sărută, te îmbrățișează, îți vorbește pios, cu aer de sfânt. Dar după îmbrățișare te trezești plini de răni. Iar urmele sărutului ustură. Din nefericire am pățit-o destul de des...

Anania și Safira, ca și toți ipocriții, au crezut că înșală pe ceilalți. Dar și-au furat singuri căciula. Păcatul lor a primit cea mai aspră pedeapsă. Greșeala lor a fost un refuz de a se conforma voii lui Dumnezeu.

Fugiți până vă rupeți teneșii când vă apucă duhul de ipocriziei! Pentru că ipocrizia îmbracă inima în haină de iad. Înțelegeți acum de ce în veșnicie când Domnul a întâlnit forțând ușa Raiului un grup de ipocriți (pastori falși, proroci falși, teologi falși, vindecători falși, creștini prefăcuți, „sfinți” bigoți și o droaie de Ananii și Safire) le-a închis ușa în nas exclamând: „Niciodată nu v-am cunoscut!”

Nu trăiți sfințenia de la distanță! Vă transformați în ipocriți. În închinătorii diavolului. Doar el are distanță între vorbe și fapte!

Nicolae.Geantă

miercuri, 23 iunie 2021

Nicolae Geantă - Biserica imediat după Rusalii (audio)

sursa: Ben Hur

David Dincă - nepotul Isaurei Gheorghiu de la Toflea - i-a făcut pe Ștefan Bănică, Loredana Groza și Dorian Popa să lăcrimeze

David e un puști de 11 ani din Toflea. E băiatul lui Geo Dincă, fratele Isaurei - vocea gospel a României. Nu doar că piciul e tare frumușel, nu doar că are o voce de aur (în curând David va fi una dintre cele mai mari voci - nu doar din rândul evanghelicilor din țara noastră), dar pruncul din Toflea i-a făcut să lăcrimeze pe Ștefan Bănică, Loredana Groza și Dorian Popa - renumitul juriu de la NextStar ,după ce le-a răspuns de ce lăcrimează atunci când interpretează (magistral) piesa „Hallelujah”. 

„Ce anume te emoționează?”, a întrebat Dorian Popa. „Fii sincer”. „Pe mine mă emoționează faptul că Dumnezeu și-a dat viața pentru noi și noi am făcut doar rele!” După declarația sinceră cu lacrimi în ochi a copilului, cei trei mari cântăreți au fost atinși direct în suflet, lăcrimând la rândul lor toți în timpul declarațiilor la superlativ la adresa copilului! Bravo David! Jan angle!

Când am privit azi mărturia lui David mi-am dat seama că piciul din Toflea a reușit pe scena de la NextStar în fața celor trei artiști ce nu reușesc mai deloc pastorii din România: să-L prezinte live pe Hristos - ca singura soluție pentru mântuire, în fața a milioane de telespectatori la o oră de vârf! Și am mai văzut ceva: dincolo de viața de scenă înspumată a celebrilor artiști, Ștefan, Loredana și Dorian au suflete ce însetează după Dumnezeu. Lacrimile, emoțiile lor spun asta! Trebuie ajutați...

După extazul trăit datorită prestației lui David, a trebuit să mă amărăsc din cauza faptului că unii „sfântoci” au criticat copilul ce a avut o mărturie extraordinară, pentru faptul că a mers la un concurs „lumesc”. O fi concursul lumesc dragilor, dar mărturia piciului e dumnezeiască! Mai ales că pentru a urca pe scenă să interpretezi live „Hallelujah” la o televiziune publică (repet, la ora de vârf) este un uriaș har. Cu atât mai mult cu cât realizatorii nu prea acordă deloc șanse imnurilor creștine să fie interpretate la concursuri! O singură întrebare am pentru critici: când au depus ei o mărturie asemănătoare în fața a sute de mii (sau milioane) de telespectatori podidiți de lacrimi?

Indiferent dacă vei câștiga finala ori ba, David, ai reușit! Ai predicat pe Hristos acolo unde e atât de greu de pătruns! Să cânți mai departe doar Lui. Mai ai de pătruns în multe locuri care momentan par ostile! Și nu doar acolo! O Del te ovel tumaro sprijinos!

Nicolae.Geantă

sursa:


marți, 22 iunie 2021

Nicolae Geantă - Darul Duhului e pentru ceilalți

sursa: Ben Hur

Zidul Plângerii - de Mihaela Mănescu

A mai căzut aseară un perete...
Din casa veche-a mai rămas un zid.
Mă duc să-i plâng pe cei ce-au dat cu sete
Și-au dărâmat sub steagul fratricid.

Ei n-au știut că-i lut, nu cărămidă;
Și n-au simțit cum geme, muribund,
La fiecare vorbă de obidă,
La fiecare strigăt furibund...

Demult nici gardul nu mai stă-n picioare.
E plin de spini și buruieni pe jos.
De ce n-ați vrut să mai aveți răbdare
Cu văduva și-orfanii lui Hristos...?

A mai căzut aseară un perete...
Din casa veche-a mai rămas un zid.
Mă duc să-i plâng pe cei ce-au dat cu sete
Și-au dărâmat sub steagul fratricid.

mihaela mănescu,
22 iunie 2021

joi, 17 iunie 2021

Mărturie - Sora Hima, cea mai bătrână persoană din Leprozeria Tichilești

video by Ben Hur

Putere în slăbiciuni – de Nicolae. Geantă


„Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră...” (Romani 8:26a)

Socrate spunea că cea mai grea luptă o duci cu tine însuți. Bine, bine, Socrate, dar când te lupți cu tine ce arme folosești? De aceea eu zic că cea mai mare slăbiciune a omului este să se lupte cu el. E tare greu să se învingă pe sine. Prin urmare Hristos ne-a dăruit Duhul Sfânt. E singura armă care ne poate învinge eu-l. Ego-ul e o stâncă împietrită.

Pavel, pe de altă parte, argumenta romanilor: „când sunt slab, atunci sunt tare”. Pentru că dacă suntem tari, ne bazăm pe tăria noastră. Dar când suntem slabi ne bazăm pe tăria Duhului Sfânt. Paradoxul acesta se poate vedea și azi în biserici: cele ce se bazează mai mult pe duhul lor, pe puterea lor, pe doctrina lor, pe finanțele lor. Aur și argint au, dar duh…

O altă mare slăbiciune a noastră este să renunți când dai nas în nas cu eșecul. Dar Duhul ne șoptește că drumul spre succes este să mai încerci încă odată… Și dizolvi imposibilul.

Când e vorba de iertare suntem slabi. Nu putem trece cu vederea suferința înghițită. Însă iertarea nu ne secătuiește, nu ne lasă inima goală. Ne umple, ne face puternici. Iertarea este un atribut al celor puternici. Dar ca să ierți trebuie să fie cineva care să te sâcâie.

Oamenii tari nu plâng, mi se spunea mereu când eram mic. Da, dar lacrimile nu înseamnă slăbiciune. Plânsul înseamnă că inima simte mai mult decât poate suporta. Și mai ales empatia.

Interesant este că și în rugăciune suntem slabi. Când ne rugăm singuri. Fără Duhul Sfânt rugăciunea e idolatrie.

Mulțumim Domnului și pentru slăbiciuni. Fără ele n-am cunoaște cum e tăria Duhului Sfânt. Dar, să ținem cont de sfatul lui William Penn: dacă vrei să-ți învingi o slăbiciune nu o hrăni!

Nicolae.Geantă

miercuri, 16 iunie 2021

Aureola de ghimpe și cununa de iertare – de Nicolae.Geantă

C. e unul din pastorii tineri ai României foarte apreciați. Cineva i-a trimis un mesaj: „Am să fiu tot timpul un ghimpe pentru tine!” Pastorul nu i-a răspuns.

I-am spus pastorului o mică poveste. Cândva, în Cer, sufletele se pregăteau să vină pe pământ. Dar înainte de a intra în telurici trebuiau să-și aleagă ce cunună să poarte. „Îmi doresc să fiu un suflet iertător”, a cerut cineva dintre ele. „Vreau să port cununa iertării, să iert pe toți, tot timpul!”. „Dar ca să poți ierta trebuie să fie  cineva care să te facă să suferi, să te rănească tot timpul. Altfel n-ai putea purta cununa iertării”, i-a șoptit cineva, iar sufletul iertător a căzut pe gânduri. Atunci celălalt i-a zis: „N-ai vrea să te ajut? Mă cobor cu tine pe pământ, și o să-ți fac continuu rău, o să te rănesc, o să te fac să suferi. Ca tu să poți ierta din nou, și din nou”. Iar sufletul iertător a acceptat, și a coborât grăbit într-un trup de om, aducându-i darul iertării. Așa mă gândesc eu: pe pământ sunt două feluri de oameni - unii care înțeapă continuu, care sunt ghimpi, care fac rău, și alții care sunt „ajutați” ca să ierte!

Ca și C. unii dintre noi am ales cununa iertării. Dar, ca să iertăm, mai întâi trebuie să acceptăm pe cel de lângă noi care ne face răul! Cred că ar trebui să ne întrebăm asemeni preotului rus Antonie de Suroj: „Dar dacă m-am înțeles cu cineva în Cer, ca el să mă ajute să iert, și eu am uitat?” Cam așa este iertarea: să accepți răul făcut de celălalt. Aceasta a făcut Isus pe Cruce. Și asta face încă de 2000 de ani!

Nu știu dacă ai ales cununa iertării. Nu știu dacă poți totdeauna să ierți. (Să știi că iertarea necondiționată e cea mai cruntă pedeapsă). Chiar dacă nu poți, măcar nu încerca să fi ghimpele nimănui.

 Facem ceea ce suntem...

 Nicolae.Geantă

marți, 15 iunie 2021

Petale de crini = de Mihaela Mănescu

Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Pe Calea îngustă trec rânduri,
Cântând osanale, toți frații creștini.
Doar eu m-am pierdut printre gânduri...

Mă doare un umăr sub cruce și strig;
Dar frații sunt mult prea departe.
Mi-e duhul o rană și-n suflet mi-e frig.
Pe drum, toate florile-s moarte...

Din stranii desișuri pândește un lup;
Mai e până-ajung în Cetate!
Alerg printre spinii ce-mi mușcă din trup
Decenii de lacrimi sărate...

Mi-e dor de petalele albe de crini,
De frații de jug de pe Cale.
Ascultă-mă, Doamne... Te chem dintre spini;
Condu-mă pe Urmele Tale...

mihaela mănescu,
15 iunie 2021 

sâmbătă, 12 iunie 2021

Sora Hima, cea mai bătrână persoană de la leprozeria Tichilești

Leprozeria Tichilești este un loc unde timpul se scurge cel mai greu în România. Uitată prin văgăunile dintre dealurile Niculițelului, leprozeria dobrogeană de azi e un centru de îngrijire nu doar pentru leproși, ci și pentru bătrânii abandonați. Sau rămași singuri. Leproși sunt numai 9. Dintre toți cea mai în vârstă persoană este sora Hima. O băbuță de 94 ani (a împlinit chiar în aceste zile) care locuiește în Tichilești de la 17 ani. Bătrâna, originară din Chilia Veche a venit în leprozerie bolnavă. Dar Dumnezeu - slăvit sa fie Numele Lui - a vindecat-o de mulți ani, de nu mai știe minte. Și totuși a rămas în Tichilești. În căsuța ei de pe deal. Apropos, în Tichilești sunt încă sumedenie de căsuțe construite de foștii leproși. Unele locuite, grădinițe de zarzavat, flori și vișini, trepte de piatră și pereți lipiți cu lut.


vineri, 11 iunie 2021

Înălțarea Domnului ca garanție – de Nicolae.Geantă

La 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi, Domnul Isus Hristos s-a înălțat la Cer de pe Muntele Măslinilor. Pe aici trecuse drumul suferinței Mântuitorului. Aici a fost arestat în Ghetsimani. Aici va reveni înapoi în glorie. Înălțarea e garanția că Dumnezeu face eroi exact pe cei care trec pe drumul pătimirii pentru El. Nu îi ferește de suferință, dar le garantează medalii.

Înălțarea Domnului este garanția că jertfa Sa a fost primită. Abia după ce Marele Preot ieșea din Sfânta Sfintelor și se întorcea acasă poporul știa că ispășirea a fost acceptată.

Înălțarea Domnului e garanția oamenilor că avem un Mijlocitor la Tatăl sus în Ceruri. Procese și învinuiri avem cu duiumul. Apărarea ne lipsește… Uitasem, Mijlocitorul e Singurul. Doar Isus Hristos. Panoplia de sfinții invocați și moaște sunt doar injecții în picioare de lemn.

Înălțarea Sa e garanția că Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Pe tron. Tare. Cu autoritate. Nu există niciun loc în Univers unde Isus își pune degetul și să nu îi aparțină! De aceea stau puternic în fața furtunii: nimeni și nimic nu mă poate smulge din mâna Lui!

Înălțarea e garanția că Dumnezeu L-a ridicat pe Hristos peste orice nume, peste orice domnie, peste orice împărat. E semnul eroismului suprem. Eroii popoarelor sunt mulți, dar Eroul lumii e numai Unul!

Înălțarea Sa e garanția că Hristos s-a suit la Cer să ne pregătească lăcașuri. Acolo nimeni nu va fi homeless. Și nici retrocedări de case nu se fac. Viza de Cer e fără ieșire.

Isus S-a înălțat ca să revină! Până atunci întârzie căci vrea să pregătească totul de top. Între timp, noi să fim gata!

 Nicolae.Geantă

joi, 10 iunie 2021

Misiune de Evanghelizare în Tulcea. Cu Dani și Adriana Stoica, Ovidiu Milian, Marian Mocanu și Nicolae Geantă

 
11-12-13 iunie 2021


Trăim pentru a ne înâlța - de Nicolae.Geantă

The Ascension - de John Singleton Copley
Înălțarea lui Hristos nu e apus de Soare. Ci răsărit... Răsăritul e totdeauna plin de speranță. Speranța asta însă nu e neapărat extaz. Ci o speranță ce presupune și oarecare teamă pentru a trăi acest exil pământesc. Înălțarea lui Hristos ne învață că trebuie să trecem prin exil înainte de a te întoarce acasă!

Barclay zice că dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată. Dar Înălțarea L-a transformat într-un Hristos ceresc. Ba mai mult, avem în Cer "carne din carnea noastră", vorba gânditorului scoțian "Rabbi" Duncan.

Nu plac nimănui despărțirile. Produc dureri. Lacrimi. Regrete. Dar când Hristos s-a despărțit de ucenici lăsându-i cu ochii pironiți spre Cer, aceștia s-au întors acasă plini de bucurie. Înălțarea Domnului e despărțirea care nu aduce tristețe. Bucuria înălțării e și bucuria coborârii Duhului Sfânt. Nu mai trebuie să te confrunți cu Satana de unul singur.

Catehismul de la Heidelberg spune că Înălțarea Domnului Isus este începerea slujbei de Mare Preot în Cer. De Avocat al poporului. Astfel, înălțarea Sa e spre înălțarea noastră. Trăim pentru a ne înălța!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 5 iunie 2021

Ce câștigi dacă te rogi - Nicolae.Geantă

Cândva, un bătrân sărac, care-și odihnea tâmplele în fiecare duminică în stranele bisericii a fost întrebat de unul dintre vecinii săi:
- Ce-ai câștigat că te-ai rugat atât de des lui Dumnezeu?
- Nimic, a răspuns bătrânul. Dar îți spun ce am pierdut: mândria, mânia, lăcomia, invidia, frica de moarte...

Criticii văd rugăciunea ca pe o pierdere de vreme, ca pe un mod de a evada din fața problemelor. Ei spun că mai bine acționezi decât să te rogi. Prin urmare lipsesc atât de des de la rugăciune. Însă eu am descoperit că rugăciunea poate fi riscantă: mă convinge să pierd ceea ce nu vreau! Andrew Murray zicea că „rugăciunea este puterea prin care se produce ceea ce altfel nu s-ar putea produce”.

Ce câștigi dacă te rogi? În primul rând răspunsurile venite de Sus pentru rugăciunile noastre nu sunt numai câștiguri. Ci și pierderi. Care până la urmă tot câștiguri devin... În al doilea rând rugăciunile noastre nu Îl schimbă pe Dumnezeu. Ci ne schimbă pe noi. Și în al treilea rând rugăciunea este un instrument desemnat pentru a face uz de puterea lui Dumnezeu.

Rugați-vă! Chiar dacă nu primiți răspuns. Veți învăța chiar și ce înseamnă o victorie prin înfrângere!

Nicolae.Geantă
 

vineri, 4 iunie 2021

Decalogul tăcerii

 1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!

2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!

3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!

4. Taci, atunci cand esti provocat!

5. Taci, cand esti nervos si iritabil!

6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!

7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!

9. Taci, cand esti ispitit sa critici!

10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!

joi, 3 iunie 2021

Promoției XXI - de Nicolae Geantă

 Pentru că azi a încheiat școala 
cea de-a XXI-a promoție păstorită de mine... 

Veți întâlni oameni care vor dărâma în cinci minute ce voi ați construit într-o viață! Să continuați sa construiți oricum. Dar înainte aveți grijă să îndepărtați molozul...

Veți întâlni oameni ipocriți. Și falși. Voi să rămâneți cinstiți oricum. Mai bine suferiți voi din cauza Adevărului decât Adevărul din cauza voastră!

Orice vârf ați cuceri nu vă opriți! Urmează altele și mai înalte! Și pe deasupra aveți de cucerit Cerul. E ultima expediție!

Trăiți visele voastre, nu ale altora. Visați XXL. Ca să încapă oricine in ele!

Să citiți ceva in fiecare zi! Lumina stelelor e acumulată în interiorul lor. Iar candela dacă rămâne fără ulei se stinge.

Încurajați oamenii! Ați fost chemați de Dumnezeu să ridicați nu să prăbușiți pe nimeni!

Construiți poduri, nu ridicați ziduri! Podurile unesc iar zidurile despart! Chiar și pe cei mai dragi.

Oamenii uită când nu le mai faceți bine! Voi să faceți bine chiar dacă ei nu recunosc. Binele e de fapt absența răului... Învingeți răul! Iar dacă nu puteți face binele străduiți-vă măcar să nu faceți răul.

Viața are și eșec. Să vă ridicați de fiecare dată! Numai copacii cad și nu se mai ridică. Voi învățați de la păsări. Ele au aripi... Când dau de un obstacol zboară peste el!

Trăiți fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Pregătiți-vă să vă întâlniți cu Dumnezeu! Toți murim într-o zi.

Eu atât am putut face pentru voi! Dar DUMNEZEU poate face restul. Adică tot! EL sa va fie desfătarea și vă va da tot ce vă dorește inima!

prof.dr. Nicolae.Geantă

Câmpina,

02 Iunie 2021


Arta privitului - de Nicolae.Geantă

Am auzit la Biserică ani de zile că în viață trebuie privit numai înainte. În față. În viitor. Ce e mai bun e totdeauna în viitor. Cine privește înapoi se poate trezi nostalgic. Nostalgicii se blochează în timp. Aminitirile ades sunt ancore de un loc. E drept, trebuie să privim în față ca să știm încotro ne îndreptăm. Dar trebuie să privim și în urmă, ca să știm de unde venim! Să știm cine am fost. Și cine suntem.


Am învațat ani de zile la Biserică și că tot timpul trebuie să privim în sus. Da, e prioritar privitul la Cer. Înseamnă recunoștință. Înseamnă să dai onorul lui Dumnezeu. Dar e obligatoriu să privim și în jos: ca să nu călcăm în picioare pe nimeni! Mi-a plăcut enorm și că cineva zicea că totdeauna să privesti și lateral: să vezi cine a rămas lângă tine!


Privitul e o artă.

Oamenii privesc înainte. Și devin eroi.

Oamenii privesc în jos. Și devin protectori.

Oamenii privesc împrejur. Și devin precauți.

Dar cea mai valoroasă privire este când oamenii se uită... în ei. Așa reușesc să își vadă harta sufletului. Și să o actualizeze.


Nicolae.Geantă

miercuri, 2 iunie 2021

Ucide-ți copilul din brațe!

 Îngrijorată, o femeie s-a dus la ginecologul ei. - Doctore, am o problemă foarte gravă și am nevoie disperată de ajutorul tău! Copilul meu nu are un an și sunt din nou însărcinată. Nu vreau alt copil.

Apoi doctorul a spus:
- Cu ce ​​anume vrei să te ajut?
- Vreau să avortez!
După ce s-a gândit câteva clipe, medicul a spus:
- Uite, am avut o idee care pare mai bună și este și mai puțin riscantă.
Femeia zâmbi mulțumită.
Apoi medicul a continuat:
- Uite, ca să nu trebuiască să ai grijă de doi copii, să-l ucidem pe cel din brațele tale. Astfel, te poți odihni până când se naște celălalt. Deoarece vom ucide unul dintre copiii tăi, nu contează care dintre ei. Ei spun că copiii sunt la fel pentru mame. Nu-i asa? Și, în plus, viața ta nu va fi în pericol cu ​​procedurile chirurgicale, dacă o alegi pe aceasta pentru a ucide.
Femeia a fost îngrozită de cuvintele medicului și a spus:
- Ce monstruozitate îmi propui. Uciderea unui copil este o crimă!
Doctorul a răspuns:
- Sunt de acord. Dar am crezut că nu este o problemă pentru tine. Vă sugerez doar să schimbați copilul care va fi ucis.

Medicaul a convins femeia că nu există nicio diferență între uciderea unui copil în brațe sau unul în pântecele ei. Infracțiunea este aceeași.

marți, 1 iunie 2021

Copiii sunt toiagul bătrâneților - de Nicolae.Geantă

Era în urmă cu doi ani. În America cea vestită. Într-un azil de bătrâni. Am intrat să mă rog pentru o soră în vârstă. Cu nepotul ei. Am căutat-o prin toată clădirea, printre bătrânii care priveau în gol, supți de gânduri, plictisiți de viață și triști ca antrenorii ce au pierdut finala Ligii Campionilor în ultimul minut. Era undeva spre seară, o iarnă de minus 17 grade Celsius, dar înghețul din clădire m-a omorât și mai mult. O „nurse” (asistentă) ne-a condus în sala cu zeci de mese. Peste tot domnea numai apăsare. Plumb bacovian. O negresă citea un volum la o masă cu trei bătrâne ce păreau niște statui îmbrăcate care priveau nicăieri. Bărbați în cărucioare, în cârje, cu ochii pierduți în orbite sau picioare care abia se târau. Femei cu haine elegante dar ochi tulburi în spatele cărora se depănau atâtea povești. Iar undeva, cam la capătul sălii, bătrâna pe care-o căutam. În fața unei mese, atârnată într-un cărucior. N-a putut să ne vorbească niciun cuvânt. Ne-a privit cu ochii umezi, rugătoare. Și a rămas în lumea ei. Nici nu ne-a recunoscut. M-am rugat cu inima ruptă. Sfâșiată. Eram în iad! Prima dată când m-am rugat din iad! Bătrâna avea copii și nepoți. Dar, după ce i-au vândut căsuța au dus-o la azil. Și au uitat-o pur și simplu acolo... În iadul singurătății!

Solomon ne spune că atunci când o familie aduce pe lume un copil își umple tolba cu săgeți (Psalm 127:5). Are cu cine lupta împotriva vrăjmașului. Eu cred că fiecare copil este un toiag pentru bătrânețe. Un sprijin pentru părinții săi. Toiagul e un punct de sprijin, dar și un instrument de apărare. 

Ca o disciplină spirituală fundamentală, trebuie să recunoaștem că, există o vreme când părinții au grijă de copii și o vreme când copiii au grijă de părinți. Paradoxal, fenomenul nu prea mai este ireversibil. La bătrânețe mulți, prea mulți părinții sunt uitați de copiii! Prea mulți bătrâni stau cu nasul lipit de geam așteptând „zâna” sau „prințul” pentru care au investit în copilărie.

Mă gândeam că cea mai mare durere nu e sărăcia, nici boala, nici bătrânețea, ci singurătatea. Iar cine e bătrân și singur are o durere dublă. Indiferent dacă e în România sau în America! Atunci se întreabă precum Zaharia Stancu: „De ce omul era odată copil, odată tânăr, odată adult și de o mie de ori bătrân?” Bătrânețea e haină grea.

Sunt uimit că George Minois în volumul „Istoria celor în vârstă” concluziona: „De fapt, pentru Biserică nu există o problemă specifică a bătrânilor”. „Bătrânii sunt cvasi-absenți în textele autorilor creștini”, zice el. Nu îl cred aproape deloc. Nu doar că porunca a cincea te obligă să „cinstești pe pe tatăl tău și pe mama ta” (Exod 20:12). La Golgota Însuși Mântuitorul Isus a lăsat pe Maria, mama Sa, în grija Apostolului Ioan. Asta ne obligă ca și creștini să fim toiege pentru bătrânii noștri! E legea recunoștinței.

Să fim toiagul bătrânilor voștri! Ca să poată rămânea în picioare în fața presiunilor. Ca să poată învinge rutina zilei. Ca să poată lăsa în liniște sabia jos. Ca să aibă încununați perii albi. Ca să ne facem datoria. Nu doar față de ei, ci de Domnul. Bătrânețea nu e în esența sa un paradis. Să luptăm măcar ca niciun părinte să nu aibă bătrânețea iad! 

Nu uitați: bătrânețea e timpul când te aștepți să ieși din timp. Într-o zi vom ajunge și noi acolo...

Nicolae.Geantă