chestionar pentru studiu

youtube

miercuri, 30 septembrie 2020

Tu ajuți pe cineva să câștige? - de Nicolae.Geantă

Întâmplător sau nu, am găsit pe internet o postare despre un final de cursă la atletism cu o poveste impresionantă. Alergătorul Abel Mutai care reprezenta Kenya, se afla la doar câțiva metri de linia de sosire, dar din cauza unei confuzii provocate de semnalizările sportive a încetat să alerge crezând că a finalizat cursa și a trecut linia de sosire. În spatele său, atletul spaniol Ivan Fernandez care a priceput că Abel Mutai e confuz, a strigat la kenyan să-și continue alergarea. Dar Mutai, care nu știa nicio iotă limba spaniolă nu a înțeles nimic. Atunci spaniolul l-a împins din spate, la propriu, spre victorie.

Un jurnalist curios l-a întrebat pe Ivan după cursă de ce a făcut asta? Sportivul iberic i-a răspuns senin: „Visul meu e că într-o zi să putem avea o altfel de viață în comunitate”. Jurnalistul a insistat „Dar de ce l-ai lăsat pe kenyan să câștige?” Ivan a răspuns: „Nu l-am lăsat să câștige, avea să câștige”. Jurnalistul a insistat din nou: „Dar ai fi putut câștiga tu!”. Ivan s-a uitat la el și i-a răspuns: „Și care ar fi meritul victoriei mele? Care ar fi onoarea acelei medalii? Ce ar crede mama mea despre asta?"

În goana noastră după locul fruntaș, în viață cei mai mulți dintre noi suntem gata să dărâmăm pe alții pentru a fii încununați cu lauri. Lauri care oricum se vestejesc. Asta pentru că cel mai ades credem că victoria ni se cuvine. Puțini dintre noi suntem gata să plecăm capul în fața celui mai bun, mai merituos.

Mă gândeam că inclusiv creștinii care împing pe alții de la spate spre victorie sunt puțini. Extrem de puțini. Ei au tăria să facă asta deoarece iubesc adevărul, dreptatea, valoarea. Ei au puterea să treacă peste ei deoarece au învățat împinsul de la spate spre victorie de la Hristos. El e singurul personaj din istorie care ne împinge atunci când nu mai suntem hotărâți să alergăm până devenim campioni. Până ajungem în Cer. Poate nu sunteți de acord cu mine, dar eu voi intra în Cer nu pentru că am alergat bine, ci pentru că mă va împinge Domnul Isus.

În iureșul zilnic în care trăim, mă întreb cum am fi reacționat noi dacă eram în locul acelui atlet spaniol? Ba mai mult, există vreun om pe care l-am împins să câștige?

Nicolae.Geantă

PS: Videoclipul poate fi urmărit mai jos...






Nicolae Geantă - Dragostea vindecă

video by Ben Hur

marți, 29 septembrie 2020

Iubirea înseamnă să vezi cu ochii celuilalt - de Nicolae.Geantă

Noi zicem că iubirea înseamnă să dai inima cuiva. Sau să ți-o fure fără să vrei. Dar asta înseamnă mai mult egoism din partea unuia și pierderea capului din partea altuia. E iubire care aduce fluturi în stomac. E eros.

Iubirea înseamnă să te jertfești, spun unii oameni. Nu îi condamn, nu zic că nu-i adevărat. Dar jertfele nu sunt mereu apreciate. Nici chiar Isus nu a fost apreciat!

Aseară am înțeles ca Iubirea, așa cum spunea Adrian Păunescu este să vezi cu ochii celuilalt (iată câteva versuri:

....................................................

La paginile scrise înainte

De ceilalţi orbi care-au putut vedea

Adaug că iubirea reaprinde

Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.


Căci asta e iubirea cea mai mare,

Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,

Iar când nu e cu tine şi te doare

Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

................................................

Şi poate că aceasta e iubirea,

Nu numai gelozie şi asalt,

Ci să-ţi modifici într-atât privirea

Încât să vezi la fel ca celălalt...)


Prin urmare iubirea înseamnă empatie. Numai așa demonstrezi că iubești: când vezi cu ochii celuilalt. Atunci taci, ierți, uiți, te jertfesti... Îi vezi nevoile.


Mă gândeam la iertarea fiului risipitor. Tatăl a văzut prin ochii rebelului toată căderea. Și i-a mai oferit o șansă... Iubirea ridică! Dumnezeu oferă prin iubirea Sa ceea ce nu putem vedea cu ochii noștrii. Iubiți! Și nu veți mai avea nevoie de nimic!


“Ceea ce vreți să vă facă vouă aceea să faceți voi oamenilor”, ne-a învățat Hristos. Iubiți-i! Și veți vedea prin ochii lor! Vă e cumva teamă?


Nicolae.Geantă 

nickbags.ro


luni, 28 septembrie 2020

Nicolae Geantă - De la Dumnezeu nu pleacă nimeni flămând

video by Ben Hur
27 septembrie 2020

Nicolae Geanta - Cum poți să stai drept

Talantul ruginit - de Mihaela Mănescu

A ruginit talantul în țărână.

L-am îngropat demult, de frica Ta.

Că de l-aș fi pierdut cumva din mână

M-ai fi lovit cu vreo urgie grea...

 

Era un singur ban; fără valoare.

N-ai fi avut nimic de câștigat.

Știind că ești lipsit de îndurare

Și seceri unde nu ai semănat,

 

Am cugetat, Stăpâne, că-i mai bine

Să Ți-l păstrez cu grijă, în pământ.

Acum, primește ce Ți Se cuvine

Și răsplatește-mi după-al Tău Cuvânt.

 

"O! Rob viclean și leneș! Nu știi oare

Că n-ai nimic? Ești orb, sărac și gol!

Luați-i darul! Vindeți tot ce are

Și aruncați-i sufletu-n Șeol!" 

.........

Cutremurat de-a pildei grea mustrare,

Strângând în pumn talantul Tău ceresc,

M-am prăbușit strigând cu disperare:

"De azi, Stăpâne, vreau să Te slujesc...!"

 

 mihaela,

27 septembrie 2020

x

duminică, 27 septembrie 2020

Adi Gliga - Dumnezeu nu a uitat (official video)

video by Adi Gliga
21 septembrie 2020

Ispita - de Mihaela Mănescu

 Ce sclipitoare-i casa ta,

Și cât de străvezie...

Ca un castel de catifea,

Cu labirinturi de perdea

Și cu ferestre-o mie!


Mă lași să stau măcar pe-un fir?

E plin de nestemate...

Se scurge dulce-un elixir

Sau poate-s picături de mir

Din rai împrumutate.


De unde vii? Unde te-ascunzi

Când soarele răsare?

Printre copacii muribunzi

În ce abisuri te afunzi

Fugind de-a lui candoare? 


Ai împletit în calea mea

Așa bijuterie!

Ieri dimineață nu era.

Însă-ai lucrat tăcut la ea

Cu-atâta măiestrie.


Ciudat... N-ai poartă la castel.

Poate intra oricine;

Tu îi îmbraci pe toți la fel

În pânza ta ca de oțel.

O, vino și la mine!


Dar vai! Ce mă străpunge-așa

În suflet, în aripă...?

Dă-mi drumul, amăgire rea!

Nu mă mai trage-n bezna ta

Unde durerea țipă.


E o ispită! Laț întins

Spre-a inimii cădere.

În plasa ei de-acum sunt prins

Rănit, cu felinarul stins,

Cu duhul plin de fiere...


De jos, din cel mai negru hău

Te chem, Preasfinte Tată

Să mă salvezi cu Brațul Tău

Din lațul ce mi-a fost călău

Pe Cale înc-o dată...


Și chiar de sunt căzut, murdar,

Te rog, Doamne, mai lasă

Prin ramuri de cireș amar

Să picure un strop de Har

Pe straiu-mi de mireasă...


mihaela,

24 septembrie 2020

Vladimir Pustan | Tragedia cadoului nedesfăcut

Beiuș | video by Cireșarii TV | 27-septembrie-2020

Politica de vorbe (2) - de Nicolae Geantă

Nu sunt de acord cu Voltaire că politica s-a născut când „primul ticălos s-a întâlnit cu primul fraier”. Deși a doua meserie din lume are prea mult aer compromis. Dar, sunt total de acord cu George Orwell care zicea că „un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci este complice”! Sau poate noi românii suntem cei mai buni aplicatori ai sintagmei lui Esop: „pe hoții mărunți îi trimitem la închisoare iar pe cei mari îi numim în funcții publice”... 

Nu sunt de acord ca păstorii și preoții să urce direct pe scena politică. Dumnezeu dacă te-a chemat să fii „popă” nu vrea să fii și politician. El nu se schimbă în alegeri. Și nici nu vreau să gafezi ca Ghedeon care a fost chemat în „administrație” și el a vrut să fie păstor. Dar cine e chemat să fie „cârmuitor” să cârmuiască... Dar să se teamă tare, tare de Dumnezeu.

Nu sunt de acord ca atunci când poți vota tu să stai acasă și apoi patru ani să critici obsesiv pe la colțuri că cei aleși la cârmuire nu sunt buni. Să protestezi nemulțumit. Platon spunea că pedeapsa pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi! Deci dacă nu vrei asta...

Nu sunt de acord nici cu sintagma „din două rele alege răul cel mai mic”. Creștinii nu pot alege răul. Dar atunci când nu ai de ales la cârmuirea politichiei poate fii o soluție.

Duminică între ora 7 și 21 România votează. „Parlamentele” locale. Nu sta nepăsător. Nu votezi cu ei, tu votezi pentru tine! Da, dă Cezarului ce e al Cezarului. Și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!

Doamne, ai milă de România...

Nicolae.Geantă








sâmbătă, 26 septembrie 2020

De ce tac creștinii evanghelici când e vorba de politică? - de Nicolae.Geantă

În anul 2018, într-un studiu publicat în volumul „Omul Evanghelic”, profesorul universitar Daniel Barbu afirma că în România „creștinul evanghelic este invizibil în politică”. Chiar dacă sunt mai numeroși decât catolicii, protestanții de expresie lingvistică română sunt aproape invizibili publicului larg, „cu excepția unor evenimente din interbelic sau a unor incidente din comunism ori postcomunism”, spunea fostul Ministru al Culturii, care este și istoric și sociolog. Supozițiile domniei sale m-au marcat. Nu pentru faptul că evanghelicii români nu au dat năvală pe ușa politicii, ci a faptului că implicarea lor pe acest palier nu este una influentă. 

Probabil suntem invizibili datorită faptului că în societatea modernă manipulările de diferite naturi au creat o confuzie și o degringoladă generală. Contactul cu secularismul, tehnologia diversificată, corporațiile străine ori mass-media în general, au determinat ca orice ritm, în orice fel de domeniu, să fie dictat de „ei”. De politicieni. Adică au devenit formatori, nu doar de opinii ci și de reguli de viață. Prin urmare, acest impact precar amputează valorile fundamentate în creștinismul evanghelic, care este neechipat pentru atacul societății. Și trebuie să recunoaștem, în ultimii 30 de ani de la eliberarea de sub ideologia comunistă, românii evanghelici sunt încă nepregătiți să asalteze problemele socio-politice ale națiunii din care fac parte. Cred că ar trebui să studiem mai bine implicațiile revoluției franceze, al celei bolșevice, a nazismului și comunismului, ori a recentei tendințe „belemiste” care au îndepărtat complet biserica din viața publică a statului, ca apoi să înțelegem de ce evanghelicii trebuie să fie în centrul evenimentelor în perioada secularizării și globalizării.

De ce tac creștinii evanghelici? Până la Revoluția din decembrie 1989 aceștia nu au fost implicați în politică decât în cazuri excepționale. Neimplicarea a avut la bază câteva bariere.

vineri, 25 septembrie 2020

Nicolae Geantă - Ce primim după alegeri


Alegeri septembrie 2020. Sondaj la ieșirea de la urne: - Cum ați votat de data aceasta? - Cu mască, cu mănuși și cu dezinfectant. - Dar cu cine ați votat? - Am pus ștampila pe prima pagină, nu vedeam prea bine din cauza vizierei. - Ce sperați după votul de azi? - Sper să nu mă infectez. - Totuși, ce așteptați după ziua aceasta? - Aștept să treacă 14 zile. - Nu ați înțeles ce vă întreb... Ce v-ați dori sa schimbați după acest vot? - Masca si mănușile. - Nu, nu la asta mă refeream... Care credeți că va fi rezultatul acestor alegeri? - Pentru unii pozitiv, pentru alții negativ, oricum nu îi vor testa pe toți....

(nu știu autorul)

joi, 24 septembrie 2020

Garda de corp – de Nicolae.Geantă

 „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi îi scapă din primejdie” (Psalmul 34:7)

 

Cred că vă mai aduceți aminte de tabloul acela al copilăriei, în care doi copii traversează o prăpastie pe o punte ruptă, iar un înger îi păzește cu aripile deschise. Ei bine Dumnezeu nu ocrotește numai picii ce se aventurează spre locuri neprotejate, ci ne oferă securitate chiar și celor mari. David spune că Îngerul Domnului e cea mai bună gardă de corp. Ca un bodyguard invincibil el este peste tot în jurul nostru intervenind atunci când suntem în primejdie.

Când evreii au ieșit din Egipt și se îndreptau spre Canaan au ajuns mai întâi la Marea Roșie. Acolo au întâlnit o barieră. Marea era de netrecut. Fix în același timp, în spatele lor au apărut Faraon și oastea sa cea mare și rea. Necazul era și înainte și înapoi. Atunci, Îngerul Domnului care mersese înaintea poporului s-a dus în urma convoiului de evrei. Și-a schimbat locul. Din călăuză a devenit bodyguard! Și evreii au înaintat prin mare iar Îngerul a încheiat plutonul. După ce-a trecut și el a închis marea. Care-a înghițit pe urmăritorii lor.

Dumnezeu, când ne-a răscumpărat din păcat, nu ne-a eliberat ca mai apoi să ne abandoneze, să nu ne pese de noi, să ne lase să ne descurcăm singuri. Nu, El în fiecare primejdie a trimis gărzi de corp să ne ofere protecție. David spune că garda de corp este în jurul nostru. Nu doar în față sau în spate. Garda de corp a lui Dumnezeu este peste tot!

 Nicolae.Geantă

luni, 21 septembrie 2020

Nicolae Geantă - Fii parte din povestea Georgianei

O cunosc de peste 13 ani. Simplă, cu bun simț și veselă. În ciuda faptului că viața i-a ridicat mai mereu câte un zid în față. Georgiana NU a cedat, nu a întors spatele, nu s-a lamentat. Pentru că e o luptătoare. Absolventă de facultate și de master, nu a reușit să lucreze deoarece anual a avut intervenții chirurgicale.


Pentru care s-a împrumutat în bănci ca să le plătească...
Zilele trecute, tânăra de 27 ani mi-a mărturisit că așteaptă ziua când va fii chemată de medici pentru o nouă operație. Costisitoare... Programarea poate fii chiar în Octombrie 2020.
Ascultăți-i povestea...
Apoi, vă rog să dați share...
Iar dacă Dumnezeu vă pune pe inimă să-i întindeți o mână de ajutor apreciem. Și noi și Hristos!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

(Nicolae Geantă)

video by Ben Hur



Nicolae Geanta - Umblarea în ințelepciunea celor neprihaniți

video by Ben Hur

sâmbătă, 19 septembrie 2020

Mihaela Mănescu - Soldat de jucărie

 M-am înrolat în Oastea Ta

Să lupt cu vitejie,
Să biruiesc ispita grea;
Dar sunt creștin de catifea!
Soldat de jucărie...

Îmi merge vorba că trăiesc,
Că-s slugă din iubire.
Și nici nu știu cât m-amăgesc
Când spun că-s viu și nu primesc
A firii răstignire!
 

marți, 15 septembrie 2020

Nicolae Geantă la Profides București și A7Tv

În seara aceasta. 15 septembrie 2020. Două interviuri interesante în București. 
La Profides (19,00) și la A7Tv (21,00).
Rugați-vă pentru noi! Și urmăriți-ne!





duminică, 13 septembrie 2020

Vieți Transformate - Stelian Robu și Nelu Ciobotă

video by CredoTv via RVE Timișoara
Stelian Robu este unul dintre bunii mei prieteni. Povestea sa de viață poate fi un roman bestseller. Este profesor de Educația Fizică la liceu unde a implementat „Evanghelizarea prin Sport”. Anual o mulțime de tineri se întâlnesc cu Dumnezeu prin lucrarea făcută de Stelian și fac legământ cu Hristos în apa botezului. Anul trecut la unul dintre botezurile la care am fost invitat să predic în biserica unde Robu este prezbiter, din 6 persoane care au încheiat legământ 5 îl întâlnise pe Hristos prin... profesorul Robu, iar unul se covertise într-o tabără coordonată de... prezbiterul Robu dar la o predică... a mea! Stelian Robu este un model pentru profesorii creștini. Mai ales că nu predă într-un liceu confesional! Fii Binecuvântat Stelică! Știu, vei mai câștiga mulți tineri pentru Hristos!

Vladimir Pustan - Nuiaua dela miezul nopții

 

Video by CiresariiTv

Nicolae Geantă - Sonata Lunii

video by BenHur

vineri, 11 septembrie 2020

Lumea după 09/11/2001 ׀ Nicolae Geantă și Ioan Ciobotă ׀ RVE Timișoara

video by Ben Hur
via RVE Timișoara

Nicolae Geantă - Iubirea cu mâini rupte

video by Ben Hur
9/11 2020

Azi România a atins 100.000 infectați cu Covid

11 septembrie 2020. România a atins 100.000 infectări cu Coronavirus, Este oare adevărată statistica? Sunt umflate cifrele de către oficialități? Există greșeli, raportări de câte 2-3 ori a unei persoane? Dar dacă cineva a făcut teste în 2-3 locuri? Apare o singură persoană cu 2-3 infectări?

Renumitul jurnalist Ioan Cristoiu a postat un vlog din care se înțelege că oficialitățile au greșit cu vreo 31%!!! Cu vreo 31.000 de bolnavi ale căror fișe nu se găsesc la DSP! Dar urmăriți înregistrarea de mai jos
https://youtu.be/jiIxv-tbpiI

joi, 10 septembrie 2020

Se poate rarefia Harul? – de Nicolae.Geantă

 

Un prieten mă întreba cum se poate face „o rugăciune pentru har”, pentru că în „ultimele luni s-a mai rarefiat harul peste toată omenirea”. Chiar așa, se poate rarefia harul? Poate fi uneori mai intens, alteori mai greu de atins? Dacă e persecuție pentru o țară, o biserică, un individ, harul este mai rar? Dacă sunt charismatici ce strigă de sparg tavanul, dacă oamenii undă cinci batiste de lacrimi în biserici este har mai mare ca acolo unde lucrurile sunt simple, tăcute? Întreb și eu... Vreau numai să vă mai spun că Dumnezeu are răspuns la toate nenorocirile și fericirile din viața noastră: Harul!

Îi spuneam prietenului meu că Harul lui Dumnezeu este ca Oxigenul. Prezent peste tot în aceleași proporții. Nu se poate să fie har 37% într-o biserică europeană, 68 % într-una sud-americană și 92,2% într-una românească. Ori de negrii africani. Harul este uniform peste tot. Numai că, asemeni Oxigenului, harul poate fi respirat cu o nară, cu gura, cu două nări sau și pe nas și pe gură! Pentru că manifestarea sa depinde de noi!

Știm cu toții că Harul este darul fără plată al lui Dumnezeu! Vorba lui Philip Yancey: „Harul e ultimul cuvânt dintre cele care spun totul!” Pentru că, în orice context ar fi spus (de exaltare sau disperare) el transpare spre măreția sensului original. Spre grația divină. Spre „Amazing Grace!”. „Grace”-ul englezesc înseamnă „bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva”. Harul este milă, îndurare, iertare. Grecii când zic „haris” zic „mă bucur, sunt fericit”.

Un scriitor american spunea că „Harul lui Dumnezeu seamănă întrucâtva cu o ploaie torențială. Are ceva sălbatic în el. Este o apă înspumată, un curent puternic, atât de învolburat că te întoarce pe dos!”. Exact. Harul te udă până la piele. După întâlnirea cu el e obligatoriu să te schimbi.

Harul nu poate fi pus în scenă! Opinez cu Max Lucado care zice că nu are niciun sfat cum poate fi primit... Însă știu că Harul lui Dumnezeu este pe urmele tale!

Ah, îmi scăpaseră printre degete ce trebuia să-i spun prietenului meu (și dvs) : setea de Har este motivația oricărei persoane de a merge la biserică! Înțelegeți acum de ce ni se pare uneori rarefiat?

Nicolae.Geantă

marți, 8 septembrie 2020

Ovidiu Milian - Ce se întamplă cînd uiți pormisiunea lui Dumnezeu

video by Muzica Inimii

Savarina defăimării virtuale – de Nicolae.Geantă


Îmbătați de bachușii like-urilor ori ai monetizării (câțiva dolărei pe lună), o pleiadă de vloggeri ce susțin că sunt și creștini au ieșit la… defăimare virtuală. Postacii taie din filmări, scot paragrafe din contexte, parodiază, își dau cu părerea… Se transformă în cârcotași. Și toate acestea crezând că fac bine! Chiar așa, bine cui?

Ceea ce n-au înțeles (poate) vloggeri „can-can”-iști e faptul că slujba „născocirilor de rele” (Romani 1:29) nu zidește. Defăimarea nu e tonifiant. Nici pâine hrănitoare. E sirop dulce care face diabet. Sufletului. E prăjitura preferată a Satanei. Și cine e în slujba diavolului nu poate fi în slujba lui Hristos!

În urma defăimării noastre nu lovim numai în oameni. Ci în Împărăția lui Dumnezeu. În loc s-o lărgim o dezbinăm. Într-una din situații Hristos a spus: „Vai de cel prin care vine prilejul de păcătuire... care face pe unul dintre credincioși să păcătuiască. Ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării” (Matei 18: 6-7). Uluitoare declarație a Celui ce iubește atât de mult omenirea încât a fost în stare să moară pentru ea!

Grecii spun că defăimarea este „katafroneo”. Adică „a crede pe cineva vrednic de... nimic!” Ce nechibzuință: noi defăimăm oamenii crezând că nu sunt vrednici de nimic și Hristos nu a spus despre nimeni că ar fi un zero!

Profetul Zaharia ne spune că marele preot Iosua stătea în fața Îngerului lui Dumnezeu cu hainele murdare. Iar Satana era lângă el să-l pârască. După ce îl murdărise. Însă Iosua „era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare în fața Îngerului”. Și îngerul poruncește: „Dezbrăcați-l de hainele murdare!”. Și i-a dat haine de sărbătoare. Dar și o mitră pe cap (Zaharia 3: 1-5). Dumnezeu nu doar cunoaște dar și onorează pe oricine slujitor al Său defăimat pe nedrept! Dar pe defăimător...

Aș vrea să avertizez defăimătorii că meseria mnealor nu e simplă scufundare spre pântecele mării adânci ci pavaj spre iad! Pavel le spune corintenilor „nu vă înșelați... nici defăimătorii... nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:9-10).

Defăimarea, fie ea și virtuală, e o savarină otrăvită. Otrăvită de diavol... Știi asta și tu încă mai defăimezi? Nu, nu te acuz că nu-L iubești pe Dumnezeu. De iubit îl iubim toți. Dar de temut de El ne temem numai unii...

De ce sunt o „pleiadă” de defăimători prin biserici? Pentru că nu se tem de Dumnezeu! Punct.

Nicolae.Geantă

Au răgușit cocoșii conștiinței - de Mihaela Mănescu


Au răgușit cocoșii conștiinței
Tot fredonând în noapte, dureros,
Străvechea melodie-a necredinței
Și-a lepădării crucii lui Hristos.

La fel ca ieri, și azi, noi, ucenicii,
Înaintând pe-același aspru drum
Ne încălzim la vâlvătaia fricii...
Trădând din nou Eternul pentru-acum.

Încrâncenați, ne războim într-una
Cu îndoiala-n fiecare pas,
Și ni se pare un blestem furtuna
Ce ne împinge să veghem un ceas.

Au răgușit cocoșii conștiinței
Și din visare nu ne-am deșteptat.
N-am plâns amara lacrimă-a căinței;
Pe umeri jugul nu l-am ridicat...

O, cât de caldă-i flacăra iubirii
Ce arde-n pieptul celui credincios!
De-am fi Creștini, ne-am vinde Fericirii
De-a suferi sub crucea lui Hristos...


mihaela,
8 septembrie 2020

luni, 7 septembrie 2020

Mike Pence, vicepreședintele SUA - Fiți pregătiți să stați față în față ...

video by Prodocens Media
____________________******************___________________________
Omenirea nu va mai fi la fel după 2020. Pentru că libertatea, atât de râvnită mai ales de tineret, se va îngrădi mai mult, mai mult. M-aș bucura să mă înșel în această privință. Dar cu „progresiștii” nu se poate negocia. În încercarea de limitare a drepturilor se pare că Biserica este ținta favorită a progresiștilor. Pentru că Biserica cunoaște Adevărul. Pentru că îl apără. Pentru că nu se apleacă în fața minciunii. Da, progresiștii, seculariștii, globaliștii - nu doar ateii - trăiesc în minciună. Iluzie deșartă. Biserica trăiește în Hristos. Și El e de nedorit... 
Progresiștii pregătesc persecuția Bisericii. Închiderea gurii ei. Nu e nevoie să vii cu documente pentru asta. Se simte în aer. Ce credeți, vor reuși? Nu... Biserica nu poate fii învinsă. Persecutată poate fii, dar distrusă niciodată! Nici Locuința Morților nu poate învinge Biserica! A spus-o Hristos. Capul ei...
Mike Pence spunea nu de mult că Biserica trebuie să fie pregătită să înfrunte prigoana. Ceea ce n-a spus eu dar spun eu este că prigoane au fost și vor mai fii. Prigoanele trec. Biserica rămâne! Pâna va veni Hristos! Apoi va fii una cu El. Pentru totdeauna!
(Nicolae.Geantă)

Vladimir Pustan - Un singur botez

 Un botez cu 50 de candidați. Beiuș, 6 Septembrie 2020. 
Video by Fundația Ciresarii


sâmbătă, 5 septembrie 2020

Cred... - de Nicolae.Geantă

Cred în Dumnezeu tot așa cum cred în Oxigenul din atmosferă. Nu pentru că îl văd. Ci pentru că îl simt!

Cred în Dumnezeu tot așa cum cred în răsăritul Soarelui. Eu știu că noaptea e împrăștiată în fiecare dimineață de prezența luminii.

Credința în Hristos mă face să urc pe o scară chiar dacă afară e întuneric beznă și nu pot vedea decât prima treaptă! Știu că la capătul ei El mă așteaptă!

Credința crede că imposibilul devine posibil. Imposibilul e ceva ceea ce nu poți face de unul singur. Ceea ce poți realiza tu nu e credință. E vederea pusă în acțiune.

Credinţa nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuie făcute, ci trece la înfăptuirea lor fără nici un fel de întrebare, zice M. Luther.  De aceea oamenii trec pe lângă semenii lor ca pe lângă copaci. Nu cred în problemele lor. Și nici atât în rezolvare!

Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu, zicea Liviu Rebreannu. Adică leagă nevăzutul de văzut, aș zice eu!

Credința vede ceea ce ochii nu pot!

Dacă cred în Dumnezeu? Eu nu doar cred. Eu îl văd! 

Nicolae.Geantă

joi, 3 septembrie 2020

Se contrazice rugăciunea „Tatăl nostru” cu Scriptura? - de Nicolae.Geantă

În primul rând rugăciunea „Tatăl nostru” nu a fost rostită pe Muntele Fericirilor. Evanghelistul Matei n-a ținut cont de cronologie. Ci doar de tematică. Era evreu. Și pe deasupra și vameș. Medicul Luca spune că Isus s-a rugat „topo tini” adică „într-un loc anume”. Deci nu pe Munte unde a rostit Fericirile.

În al doilea rând rugăciunea „Tatăl nostru” nu este cum cred unele biserici tradiționale un model pentru alte rugăciuni. Și nici de „neimitat” sau suficientă cum cred alți care zic că „ea singură este de ajuns pentru omul care nu știe nicio altă rugăciune”. Este o rugăciune comună pe care o rostim  împreună la închinare, la liturghie.

În al treilea rând nu există nicio contradicție între versetul  „și nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău” (Matei 6:13) și „Dumnezeu nu ispitește pe nimeni” (Iacov 1:13). Dumnezeu nu ispitește pe nimeni niciodată, iar Biblia nu are nicio contrazicere!

Atunci de ce în rugăciunea „Tatăl nostru”, cât și în istorisirea ispitirii Domnului HRISTOS de diavol în pustiu, am găsi scris că Dumnezeu îl ispitește pe om?

E drept că versetul citat în versiunea biblică a lui Dumitru Cornilescu este la fel ca în traducerea Galaction a ortodocșilor: „și nu ne duce în ispită”. Nu știu dacă fostul preot Cornilescu a rămas fidel traducerii ce a înlocuit-o sau a avut o scăpare. Dar conform celor două texte de mai sus, personal cred că rugăciunea (ar) spune în felul următor: „și nu permite să cădem în ispită”. De fapt Biblia Noua Traducere Românească confirmă poziția mea față de această remarcă, traducerea fiind „și nu lăsa să cădem în ispită”, comentând că versetul de aici are sensul de „a nu ne lăsa să cădem în ispită”. Am auzit o explicație dela cineva: „nu îngădui o ispită mai mare”, dar nu cred că este foarte potrivită.

Dacă răsfoim alte traduceri constatăm că englezii au aceeași interpretare ca noi: „and do not lead us into temptation, but deliver us from the evil one” (nu ne duce în ispită). Francezii spun „ne nous induis par en tentation, mais delivre-nous du mal”, adică la fel ca românii și englezii. Nemții spun mai scurt „und führe us nicht in Versuchung”, adică „și nu ne conduce în ispite”, dar italienii însă au o traducere excepțională: „e non esporre alla tentazione” adică „nu ne expune la ispită”. Termenul mai are și nuanța: „păzește-ne să nu derapăm în ispită”. Pentru că oricât am fi de sfinți suntem expuși zilnic la „derapaje”. Totodată spaniolii spun „e non ci expore alla tentazioni”, adică „și nu ne expune ispitei”.

Dacă ne ducem în textul grecesc, constatăm că în istoria ispitirii Domnului termenul este „peirazein” și are două înțelesuri. În primul rând înseamnă „a testa” și în al doilea rând „a seduce în păcat”. Deoarece Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, textul poate avea și înțelegerea că Dumnezeu „îngăduie copiilor Săi să fie testați și supuși încercărilor”.

Comentatorul biblic pastor Dragomir Stancu are o concluzie foarte interesantă față de acest verset. Acesta spune că rugăciunea noastră ar trebui să sune cam așa: „Tată, nu ne supune la proba de loialitate pentru că ne recunoaștem slăbiciunea și micimea, ci te rugăm: păzește-ne Tu de cel rău!” Interesant...

În concluzie, Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți din cel puțin două motive: să ne dovedim loialitatea față de El și să ne testăm capacitatea, puterea. Să vedem cum stăm față de Domnul. Deci îngăduirea acestei ispitiri este „antrenament de fortificare!” nu o împingere spre cădere!

Nicolae.Geantă

miercuri, 2 septembrie 2020

Datoria tăriei

Aproape de fiecare dată când cineva e mai slab e pus la colț. Lăsat în urmă. Abandonat. Dacă e la biserică i se întoarce spatele. Dacă e în familie e pedepsit. Dacă e pe stradă e ocolit.

Apostolul Pavel ne spune că trebuie să primim bine pe cel slab! Mai mult, ne spune autorul epistolelor noutestamentale, noi care suntem tari suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi! (Romani 15:1) Înțelegeți?

Tăria noastră nu se vede în conducere, în influență, nici în predicare sau administrația bisericii. Ci în răbdarea slăbiciunilor celor din jur! Și din slăbiciuni se învață!

Sfinții sunt tari pentru că rabdă slăbiciunea. Ei fac ce-au invățat dela Domnul lor...

Nicolae.Geantă

Rugăciune pentru vrăjmași - de Nicolae Velimirovici


"Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem.
Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.

Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!

Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui.
De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!"

Nicolae Velimirovici

marți, 1 septembrie 2020

Valentin-Ovidiu Milian: Consider că dizabilitatea este un factor motivațional pentru dezvoltarea comunității (Jurnal-Social.ro)


Valentin-Ovidiu Milian, de 35 de ani, din Bihor, este un tânăr curajos și luptător care demonstrează că orice provocare poate fi învinsă, prin credință și voință, și că viața merită trăită indiferent de circumstanțe. Faptul că este într-un scaun rulant nu l-a împiedicat să-și urmeze visurile. El este student în anul doi la universitatea Aurel Vlaicu din Arad, specializare psihopedagogie specială, lider de tineret de 12 ani la biserica, ,Betel ” Hidișel de Dobrești și model în scaun rulant Atipic Beauty.

Ovidiu povestește că, în anul 2010, a fost depistat cu distrofie musculară progresivă, forma centurilor, iar, în urma analizelor, verdictul medicilor a fost unul dur: mai avea doar doi ani de trăit. De atunci au trecut 10 ani… Prin credință și dorință de viață, el a sfidat previziunile medicale. Deși este într-un scaun rulant, Ovidiu reușește să fie o sursă de energie pozitivă și să-i inspire pe cei din jur.

,,Consider că Dumnezeu mi-a prelungit firul vieții cu un scop precis, de a fi de folos, în mod special, oamenilor speciali care trec prin aceleași suferințe. Motto-ul vieți mele este Psalmul 118:17: ,,Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului”, mărturisește Ovidiu.

Better two than one ׀ Mai bine doi decât unul ׀ Nicolae.Geantă

Mai întâi...implică-te împreună!
Apoi, evoluează împreună!
Mai bine doi decât unul,
căci doi se încălzesc mai ușor pe vreme rece.
Și rece e în viață destul de des.

Mai bine doi decât unul,
căci doi suportă mai ușor o durere,
doi strâng mai mult în hambare,
doi se ridică unul pe altul,
(iar dacă nu pot vor rămâne unul lângă altul)
doi înseamnă să mai ai un alt eu.

Mai bine doi decât unul,
căci privirea e mai atentă.
Poți vedea și la spate!

Mai bine doi decât unul.
Căci poveștile de dragoste se scriu numai în doi.
Dragostea este singurul joc în doi
în care nimeni nu pierde!

Nicolae.Geantă

Petale de toamnă - de Felicia Feldiorean

sursa foto

Petale de toamnă mai plâng peste noi,
E vremea frumoasă, chiar dacă sunt ploi,
Ne picură viața petale de vis
În păr, peste ochi, peste frunți de abis.

Mai trece un an, în toamnă intrăm
Pe-aripi de iubire cu viața zburăm,
Minunea e oameni să poți să zâmbești
Să numeri petale și frunze cerești.

E viața și vara și toamna arzând
E și primăvara muiată-n Cuvânt
Viața e iarnă și e anotimp
Viața e soare, crâmpeie de timp
Viața e tot ce înseamn-Univers
Viața-i poetul ce scrie un vers,
Viața-i un înger cu-aripi de pian
Ce trece ușor cu mers diafan.

Nu-i greu să fim oameni, ajunge sa fim
Frumoși, generoși și să știm să iubim.
Dă Doamne în fiece suflet frumos
Iubire și pace, destin norocos!

Dar dacă-ntr-o zi vom uita să iubim,
Vom pierde chiar tot ce-i frumos și sublim
Și noaptea va cade pe umerii goi
Și urmele noastre vor plânge în ploi.

Felicia Feldiorean