De mână cu Tata la 55 de ani! - de Nicolae.Geantă

Pentru unii am venit în lumea asta întâmplător. Pentru alții am fost o povară. Inutil. Dar pentru Dumnezeu am venit ca un trandafir în mijlocul pădurii. Chiar dacă nu e văzut de nimeni în sălbăticie, e admirat de Cel ce l-a sădit! Scopul Grădinarului ceresc a fost să se bucure de petalele lui!

Ani de zile am crezut că EL m-a părăsit. O pierdusem deja pe mama din prima zi! Dar, după ce mi s-au uscat lacrimile, am deschis ochii și am văzut că ușa Gardianului Veșniciilor era întredeschisă. O lăsase intenționat așa. Ca să mă audă gângurind. Dumnezeu veghea cu ochii deschiși asupra mea.

Apoi am început să-l simt zi de zi mai aproape. Uneori când mă rugam îl simțeam cum își punea brațu-I atotputernic după umerii mei și mă apropia să aud cum bate inima Sa de Tată. Iar EL o asculta pe a mea, de fiu. De fiu uneori răzvrătit!

Niciodată nu mi-a spus că e ultima dată când mă iartă!
Niciodată nu a stat cu spatele înaintea mea! 

Niciodată nu m-a dezamăgit! Chiar dacă uneori nu i-am înțeles deciziile. Planurile. A avut totdeauna cele mai grozave idei.

Niciodată nu m-a considerat un sclav al Lui. Ci m-a lăsat liber. Dragostea nu te ține prizonier cu lanțuri! Ci de bună voie!

Niciodată nu mi-a pus o povară pe care să nu o pot duce! Ba mai mult, întotdeauna a tras lângă mine la jug. Și știu că greul a fost tot timpul pe grumazul Lui!

Niciodată nu m-a lăsat pradă nimănui. De unii m-am îndepărtat eu dar de restul a avut grijă EL.

Într-o zi mi-a spus că își dorește să-L ajut. Că pot fi Mâinile și Picioarele Lui. Numai dacă doresc! Că pot să continui rugăciunile Lui neterminate. Că pot fi basma pentru lacrimi, pâine pentru flămânzi, picior pentru șchiop și trâmbiță pentru cei în pericol. Că pot să-i pasc turmele... Și l-am crezut! N-a fost ușor. dar nici imposibil. Pentru El nimic nu-i prea greu!

M-au întrebat copiii la școală care e cea mai mare dorință a mea. Le-am răspuns simplu: „Să umblu de mână cu Domnul meu! Zi de zi!” 

Nu știu cât de mult am reușit. Sau cât de puțin. Dacă am avut ritm de melc sau grumaz ca de taur. Dar știu că atâta vreme cât mai are de scris o poveste cu mine voi trăi printre muritori. Apoi voi pleca printre îngeri. Mi-a promis! Și Dumnezeu ce spune face!

Pastorul Luigi Mițoi îmi spunea că 55 e abia jumătatea lui 99. Ce bun prieten! Și chiar dacă ar fi așa, oricum nu mai urc. Am început deja coborârea!

Nu știu dacă Marguerite Duras întreba sau constata când a strigat: „Ce devreme se face târziu în viață!” Dar știu că cine s-a născut de două ori nu moare decât odată! În viață e bine să mori înainte de-a muri! Cine are urechi de auzit să audă!

Mulțumesc Tată! Cu Tine pot să sar peste (orice) zid! Știu, timpul nu zboară, eu nu îmbătrânesc, ci mă apropii din ce în ce mai mult de veșnicie! 55 e doar printre primii pași!

 

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - De ce nu mai avem loc pentru Isus...

video by Ben Hur Nicolae.Geantă, via Renovatio București

Ce repede se face târziu în viață!

Anii noștri - P. Dugulescu

Anii noștri, ani puțini,

Cum se duc de iute,

Și pe loc de-ai vrea să-I țini –

Tot îți vor scăpa din mâini,

Că-s făcuți din săptămâni,

Zile și minute.

Anii noștri de necaz,

Cum își sapă cale!

Lăsând cute pe obraz,

Jug ce-apasă pe grumaz,

Ce-ai fost ieri, nu mai ești azi!

Mergi cu ei la vale.

Anii noștri de dureri -

Și de bucurie,

Aparțin acum lui ieri,

Nu poți vamă să le ceri,

I-am parcurs spre nicăieri

Sau spre veșnicie!

Anii noștri șaptezeci -

Sau ceva mai bine…

Nu poți limita s-o treci,

Dar așa cum îți petreci,

Ți-or aduce pentru veci

Slavă sau rușine.

Anii noștri zburători,

Unul câte unul –

Precum cârdul de cocori,

Sau ca stol răzleț de ciori,

Ani trecuți și viitori,

Își urmează drumul.

Anii noștri luptători,

Ne-au lăsat un nume,

De eroi sau dezertori

Credincioși sau trădători,

Tu te-ntreabă uneori:

„Cum ți se mai spune?”

Anii noștri trecători,

Ani de pregătire,

Din a tinereții zori

Te anunță c-ai să mori…

C-ai să urci, sau să cobori,

Către nemurire.

Anii noștri - ani de dor -

Și de așteptare -

Din al nopții foișor,

Cu străjerul veghetor,

Ne-ntrebăm în viitor:

„Cât mai este oare?”

Nicolae Geantă la Christian Brother Church Tirana, Albania

 

La mulți ani mamă! 88 e o vârstă foarte ok...

 „La Mulți Ani” mamă! 88 e o vârstă binecuvântată! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi te-a ținut până acum! Vei fi binecuvântată și mai departe!

Mulțumesc Domnului Hristos că ai făcut sacrificii pentru mine! Nu numai că ai avut nopți neadormite, că te-ai rugat să trăiesc, că ai fugit cu mine pe străzi când te alerga tata! Dar mulțumesc extrem de frumos că într-o zi m-ai scos dela orfelinat! Pentru tine eu am fost lumina ochilor tăi!

Mulțumesc că ai muncit pe brânci să pot avea ceva haine, și hrană, în vremea aceea ceaușistă, când te duceai noaptea pe jos, prin zăpadă, la schimbul trei. Iar ziua nu dormeai aproape deloc! La țară gospodăriile sunt cel mai bun instructor de fitness! Știai că munca te-a ținut în formă?

Mulțumesc că pentru tine fashion-ul n-a fost un virus. te-ai lăsat cu haine puține sau chiar de second-hand. Ca toate mamele care își răsfață prunci cu haine regale! Și-ți mulțumesc că ai mâncat pe furiș. Resturile care ne rămâneau nouă. Ai vrut să pari mereu sătulă dar eu te-am văzut! Știai ca te-ai purtat ca o eroină?

Jurnal de Bridgwater (2) - de Nicolae Geantă

Duminică ne-am trezit devreme. Pentru că… era prea cald în cameră! Claudiu uitase termostatul la +28°

C! După ce ne-am ajustat predicile pentru biserică (da, pastorii se roagă, citesc, își fac notițe de predici sau le scriu integral – cum fac eu; le recitesc, meditează, apoi merg la biserică. Încălziți! De Duhul Domnului. La Biserică duci atâta Dumnezeu cât ai acasă. La fel și cu predicile. Duci cât te-ai pregătit! Altfel spui povești. Ești vorbăreț nu vorbitor. Și candidezi la „Năzbâtii teologice”. Dacă toți predicatorii s-ar pregăti măcar puțin mai mult… Dar dacă s-ar pregăti temeinic?), și am avut breakfastul englezesc, am fost vizitați de Cristian Gherghiță. Un frate ce a crescut la Biserica Antiohia din București care de ani de zile lucrează prin Anglia. Un IT-ist autodidact. Și un absolvent de mastere de management financiar. A venit să mă ajute în privința noului meu site. Și să ne ajute la înregistrarea unui vlog. Pentru că pe la prânz am realizat cu Caudiu Hamza o filmare despre… „Evanghelia de tată”. Adică despre relația dintre slujitorii tineri și cei bătrâni. Orice slujitor tânăr are un părinte spiritual. Orice Timotei al zilelor noastre trebuie să cinstească autoritatea lui Pavel. Și orice Eli ai zilelor noastre trebuie să încurajeze tineri ca Samuel! Dacă ar fi această colaborare Bisericile ar fi mult mai eficiente. Am spus întotdeauna că un tată nu se teme dacă fiul său îl va depăși. Așa și cu slujitorii Domnului. Cu cât cei care sunt mai tineri ne depășesc cu atât e mai bine: avem de câștigat și noi și ei! Asta în cazul în care cei bătrâni nu săgetează cu gelozie, iar cei tineri nu mitraliază cu aroganță. Uite așa apar discuțiile, dezbinările. Ura. Pierderea unității. Vrăjmășiile. Diavolul nu poate lucra decât când e distrusă unitatea! Aș avea aici o încurajare pentru slujitorii mai „bătrâni”: dacă veți crește tinerii asemeni unui tata fiul – adică cu mare responsabilitate, dacă investiți în ei, dacă îi sfătuiți biblic, ireproșabil, atunci nu aveți de ce să vă temeți! Vor fi alături de dumneavoastră până-n pânzele albe. Vor fi umbra dumneavoastră! Și nu uitați că umbrele sunt mai mari! Și nu uitați nici ce răspuns impecabil a dat Paul Washer la o Conferință, când a fost întrebat de un tânăr „care e cea mai mare amenințare a la adresa bisericii în generația noastră?”. „Sincer? Pastorii!”, a zis Washer fără să stea pe gânduri! Apoi a completat: „Dumnezeu a dat Bisericii trei categorii de slujitori: evangheliștii, pastorii și învățătorii. Oriunde vezi o Biserica slabă, vezi acești oameni slabi! Ori sunt inexistenți, ori nebiblici, ori neconvertiți!” Și nu uitați nici un sfat dela Nicolae Geantă: Bisericile se ridică sau se prăbușesc în funcție de păstorii lor!

Prea târziu

Există lucruri mai cumplite decât

să fii singur

dar cel mai adesea durează zeci de ani

să conștientizezi asta

și când o faci

e prea târziu

și nu există nimic mai cumplit

decât

prea târziu.

Charles Bukowski

Nicolae Geantă - Spre Cer pe Ulița Dreaptă

Între minutul 7,00 și 8,30 filmarea are o întrerupere totală sau parțială de sunet.

Derulați în momentul urmăririi în acest interval.

Înregistrarea a fost realizată de către Romanian Church of Bridgwater în cadrul

primului său botez noutestamental, 21 aprilie 2024.

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă via RC of Bridgwater

Jurnal de Bridgwater (1) - de Nicolae Geantă

view of Weston-super-Mare Pier

Bridgwater este un orășel englezesc încă liniștit, în regiunea Somerset. Somerset este un comitat/județ ceva mai wild, în sudul Bristolului, cu vreo 575.000 de locuitori. Ca densitate, are 355-360 loc/kmp în prezent. Adică de vreo 4,5 ori cât are România. (În ultimii 40 de ani comitatul a crescut numeric de 4 ori!). Atestat documentar în anul 800, Bridgwater-ul de pe râul Perret a fost un port interior major în timpul revoluției industriale. Interesant, și bine e de știut că aici, în 1785, s-a cerut prima dată Guvernului Britanic renunțarea la sclavie! Bridgwater, al cărui nume poate veni de la cheile râului ce-l traversează (brigg), începe nordul peninsulei Cornwel. Pentru că Somerset este o zonă mai puțin industrializată decât restul Angliei, majoritar rurală, și pentru că are ieșire la Golful Bristol al Mării Celtice, Guvernul Britanic s-a gândit deceniul trecut  (concretizat în martie, 2017) să construiască la nord de Stogursei, pe malul mării, o centrală nucleară de 3.200 megawați (de 2,5 ori cât nucleara noastră de la Cernavodă). Pilonul C, de la Hinkley Point, care va costa cca 33 miliarde lire sterline la finalizare (eu cred că ma imult pentru că tot cresc prețurile), concentrează vreo 20.000 de salariați! Dintre aceștia cea mai mare parte sunt români! (Se putea altfel?) De la ingineri (chiar una dintre fetele mele care e inginer a proiectat pentru britanici, din România, ani de zile la acest obiectiv), diverși specialiști, până la muncitori calificați ori ba, healt&safety sau sindicat. Da, lider de sindicat este Nicușor Botezatu. Român pur sânge, foarte bun prieten al meu, om credincios și devotat slujirii lui Hristos.
 
Bridgwater-ul are peste 43.000 de locuitori, din care peste 2.000-2.500 (sau chiar mai mult) sunt români. Și printre ei mulți evanghelici. Prin urmare, de vreo câțiva ani, Nicușor Botezatu mă tot „amenința” că românii vor să deschidă aici o biserică evanghelică! (În diaspora este destul de dificil să te deplasezi duminica zeci de km la biserică cu familia, cu copiii - rețineri că familiile tinere de români sunt „afară” unde au și mulți copii - mai mulți ca în țară!). „Vii cu noi?”, “Da, vin!”, a fost răspunsul meu la provocarea lui (și a altora), cu ani în urmă. Astfel că, în Octombrie 2023, am participat la deschiderea Romanian Church of Bridgwater. (Nu ca simplu musafir, ci ca făcând parte dintre familia lor!)
 

pe Lusgate Bottom Bristol

Luna aceasta, Aprilie 2024, Romanian Church of Bridgwater a organizat primul botez noutestamental. Adică botezul biblic, făcut la maturitate, practicat pe deplin conștient că îl săvârșești. Botezul acela pe care l-a făcut Însuși Hristos Isus. Deci trebuia să particip. Obligat! Numai că eram… operat la genunchi! „Vin cu John și te aduc în spinare”, mi-a zis zilele trecute la telefon Nicu. Și s-a ținut de cuvânt. Astfel ca vineri dimineață, cu cei doi prieteni am plecat de acasă spre „Henri Coandă” Otopeni. Unde prima dată în viața mea am apelat la serviciile pentru persoane… disables. Zborul spre Anglia a fost mai lung ca niciodată. Și-am fost doar de 30 de ori! Însă când ai dureri minutele au mai multe secunde. Durerea se măsoară cu alt timp. Am ajuns după amiază în Bristol. Timpul era excelent. Soare. Dar numai 15 grade C. Știți, în UK, soarele e mai mult ascuns. Iar precipitațiile nu pot avea astâmpăr. În Somerset plouă 142 de zile pe an! Dar în weekendul acesta va fi ceva special. Nu doar botezurile biblice ale românilor, ci și clima! Când e soare parcă Dumnezeu e mai vesel.

 

În aeroportul de la „Lusgate Bottom”, la sud-vest de Bristol, mă aștepta Claudiu Hamza. A venit singur din Marseille. Din Franța. Pentru cine nu știe, Claudiu e un fel de Timotei al zilelor noastre. Un tânăr predicator cu multă putere, un om al rugăciunii profunde, un bărbat cu mult, muuult bun simț. Adică smerit. Slujitor activ al Bisericii „Flacăra Trezirii” din Marseille. Am vrut să vină neapărat alături de mine, pentru că vineri seara, la Bridgwater, am avut o seară specială de rugăciune. Iar Claudiu e o flacără care aprinde multe torțe! Apoi în slujire Domnul a zis să mergem câte doi. Echipă. Unde-s doi puterea crește…
 

Nicolae Geantă și Claudiu Hamza - Evanghelia de tată

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă

Biserici cimitire? - de Nicolae Geantă

 

De citit cu mare atenție!

Rezumatul “Conferinței medicale privind bolile maligne” din Berlin - Germania

💧1. Nu reutilizarii uleiului

💧2. Fara lapte praf

💧3. Fără cuburi Maggie

💧4. Fara suc carbogazos (32 cuburi de zahar pe litru)

💧5. Fara zaharuri procesate

💧6. Fără cuptor cu microunde

💧7. Fără mamografie prenatală, dar se poate folosi echomamar

Școală a devenit balamuc? - de Nicolae Geantă

Aseară am avut o emisiune despre parenting. Și evident am amintit ceva și despre educație, despre școală. Cineva m-a întrebat „de ce nu le ridic telefoanele elevilor când aceștia le folosesc în oră?” I-am spus că nu îmi permite legea. Aș putea să fiu acuzat de părinți, de poliție, de... Doar suntem în... „România Educată”. [Chiar așa, știați că cele mai mărețe eșecuri ale României au fost propuse de tov. Ceaușescu (Epoca de Aur), și de mister Johannis (România Educată)?]. M-am gândit apoi că trebuia să le spun o poveste reală, scrisă de o doamnă profesoară, anul trecut, pe pagina Colegiul Cadrelor Didactice. O redau mai jos (așa cum a fost scrisă, fără diacritice):

„Azi, dupa 20 de ani de cariera, am clacat in clasa. Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cutitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimtire si tupeu maxim. Un elev si-a deschis telefonul si a inceput sa filmeze in ora, parerea mea e ca facea live pe tik tok. I-am cerut sa inchida si sa imi dea telefonul. Intentia mea era sa il pun pe catedra pentru a putea sa imi continui ora. Elevul in cauza si colegii au sarit cu gura ca nu am voia sa le iau lucrurile personale, o fata aproape ca tipa ca de ce ating elevul ca nu am voie sa pun mana pe el, in conditiile in care nu am atins copilul nici macar cu un deget. M-am intors spre domnisoara respectiva si am atentionat-o cu calm sa isi coboare tonul vocii si sa fie mai atenta ce afirmatii face si sa nu distorsioneze lucrurile pentru ca lucrurile neadevarate, indiferent de natura lor pot afecta un om. Stiti ce mi-a raspuns? " stiti ca pe mine ma vor crede, pe mine si pe colegii mei pentru ca toti vom spune ca l-ati atins". Nu te puteai intelege cu ei, parca erau "posedati". E o clasa cu probleme dar niciodata nu au facut asa. Am iesit din clasa ca sa nu imi pocneasca ceva la cap,ma mir ca nu am facut vreun avc pana acum. Bine ca era spre sfarsitul orei. Nu am fost om toata ziua. Vorbim de clasa a VII a, scoala de cartier. Probleme au mai fost la aceasta clasa, nu doar la ora mea ci si la alti profesori sau in pauze, parintii chemati la scoala dar depasiti de situatie. Ridicau din umeri si spuneau "nici eu nu mai stiu ce sa fac cu el" sau "asa face si acasa".

Nicolae Geantă și Claudiu Hamza la Bridgwater, UK

Pentru toți prietenii din Marea Britanie,

în weekend-ul 19-21 aprilie 2024, 

vă așteptăm la primul botez nou testamental al Romanian Church Bridgwater, Anglia, UK

Emisiune Live „Părinți în era digitală” | cu Nicolae Geantă și Ciprian Luca | Vocea Creștinilor

fă click pe foto și sus și jos ca să intri direct pe pagina transmisiei

Miercuri 17 aprilie, ora 20,00 | vă așteptăm diseară la o emisiune live pe Vocea Creștinilor

o discuție pentru toți părinții și copiii

Nicolae.Geantă

Candela celor răi – Nicolae.Geantă

Esop zicea într-o scriere: „cu cât e mai mică mintea, cu atât mai mare e îngâmfarea”. Sintagma e chintesență despre teologia gonflabililor. A celor plini dar… goi! Căci, știm cu toții, înfumuratul e plin de…aere!

Tocmai din cauza micimii minții, în Scripturi vedem clar marea diferență dintre Hristos și teluricii muritori. El venit de Sus coboară, se smerește! Pentru că mințile mari știu unde să pună frână! Smerenia e de fapt intrarea ta de bunăvoie în micime atunci când ești alături de ceilalți. Oricine ar fi ei. Întocmai ca Ioan Botezătorul, vrei să te faci mic pentru ca ei să crească!

Totuși, recunosc, pleiada de indivizi cu creier cât nuca, îl disprețuiesc și pe Dumnezeu și pe cei care vor să-l urmeze-n exemplul de bună-cuviință. O fac prin umflere de pene. Șă știți cum e cu îngâmfarea asta? Asemeni baloanelor gonflate: zboară mândre pe sus - pe unde nu le e locul - până întâlnesc o albină! Care, cu un ac minuscule, le scoate toate aerele (fumurile) înmagazinate!

Și încă ceva… Știi de ce sunt continuu umflați oamenii mândrii? Pentru că ei nu trec niciodată la capitolul următor din viața lor! Îl citesc continuu numai pe cel în care au prins aere!

Prorocul Ezechiel condamnă inima plină de ea. Deși sunt oameni, cei ce se poartă așa „își dau ifose ca și când ar fi Dumnezeu!” (Ezechiel 28:2). Adică stau pe tron în locul Lui! Încearcă să rămâi totdeauna pe poziția în care te-a așezat Dumnezeu! Vorba lui Balzac: „Nu te urca pe scaune mai înalte decât cărțile care le-a citit!”

„Inima îngâmfată e o candela a celor răi”, ne avertizează Solomon. Nu încercați să aprindeți neprihănirea cu ea!

Nicolae.Geantă

Fericirea - de Nicolae Geantă

Danemarca a câștigat în anul 2024 titlul de cea mai fericită țară. Adică danezii sunt locul I la fericire pe glob. Pentru cine nu a fost pe-acolo poate. (Eu care am călcat Danemarca de mai multe ori nu am văzut deloc fericire pe străzile lor! Ba dimpotrivă!) Ei bine pentru fericire danezii folosesc cuvântul „hygge”. Care înseamnă să apreciezi simplitatea. Atunci de ce își mai complică viața cu camere de luat vederi în toate intersecțiile?

Vecinii lor suedezii pentru fericire folosesc cuvântul „lagom”, care înseamnă nici prea mult nici prea puțin. Oare poate fi fericirea minimalism?

La indieni fericirea este „nirvana”. Adică o stare de liniște perfectă. Iar africanii au fericirea „ubuntu”. Care sună „eu nu pot fi fericit dacă voi toți ceilalți sunteți triști!” Asta da filosofie de viață!

Japonezii de la capătul lumii spun că fericirea este „ikigai”. Asta se traduce „motivul pentru care te trezești dimineața”. Chiar așa, pentru ce se trezesc japonezii dimineața? Că toți sunt workaholici?

Filosofii au complicat fericirea atât de mult încât nu se mai poate ajunge la ea! Dar Solomon spune că „cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea și cine se încrede în Domnul este fericit” (Proverbele 16:20)

Ce cred eu despre fericire? Găsesc un motiv de bucurie în fiecare zi. Nu pentru că viața e mereu bună, nu că nu am zile cu nori negrii deasupra capului meu. Ci găsesc fericirea zilnic pentru că orice s-ar întâmpla Dumnezeu este întotdeauna bun!

În fiecare zi mă trezesc cu gândul să ridic tristețea din inima celor din jur și s-o urc pe crucea lui Hristos să fie răstignită!

Nicolae.Geantă

Cartea

 

Total solar eclipse. USA, April 8, 2024

click here

 https://www.instagram.com/reel/C5g1gHlIz0s/?utm_source=ig_web_button_share_sheet&igsh=MzRlODBiNWFlZA==

Atitudinea și găurile negre - de Nicolae.Geantă

Stephen Hawking, considerat de marea pleiadă a oamenilor de știință un geniu similar cu Albert Einstein, a fost un renumit astrofizician englez care a suferit de o dizabilitate rară (o boală progresivă de neuron motor, afecțiune cunoscută sub numele de scleroză laterală amiotrofică) ce l-a ținut de la 22 ani la 76 de ani imobilizat la aparate și cărucior cu rotile! Deși medicii i-au prezis că va mai trăi doar 2 (doi) ani, Stephen H. a mai trăit încă 54! În loc să mulțumească lui Dumnezeu pentru că i-a prelungit „firul vieții”, Hawking a spus tot timpul că „Dumnezeu nu există”. A fost un ateu care a batjocorit continuu tot ce ține de divinitate. Una dintre sintagmele sale a fost că „religia este un basm pentru cei care se tem de întuneric” (la aceasta prof. univ. dr. John Lennox i-a dat replica pe măsură: „ateismul este un basm pentru cei care se tem de lumină!”). Stephen Hawking, profesor și cosmolog la Universitatea din Cambridge, a avut o serie de prelegeri la BBC în urma căruia a apărut un volum „Găurile negre” (în România tipărit la Ed. Humanitas, 2019), pe care firește că l-am citit cu markerul fosforescent în mână! Acei care citesc, știu desigur că „o gaură neagră este o zonă a spațiului în care tracțiunea gravitației este atât de puternică încât nici lumina nu poate scăpa”. Adică un fel de pâlnie în care cazi și nu mai ieși! Și în plus e o gaură invizibilă! Ceea ce m-a impresionat la astrofizician a fost faptul că descris gaura neagră ca „o cale de acces către un alt univers!” „N-ai mai putea reveni în Universul nostru”, zicea SH. „Ar putea fi ceva la capătul celălalt!” 

Aș fi vrut să-i scriu celebrului ateu: „Perfectă dreptate domn' profesor. Ca orice gaură neagră prin care intri și nu mai ieși, și Moartea e tot o gaură neagră! Dincolo de ea intri în alt Univers! Adică în prezența fizică a Lui Dumnezeu. De unde nimeni nu mai poate reveni. Da, este ceva (sigur) la capătul celălalt: Judecata. Sau Răsplata. Pentru tot ceea ce am săvârșit aici fiecare când am trăit în trup!” Nu i-am scris pentru că nu am mai avut cui. Domnul Hawking plecase de mult pe calea fără întoarcere. Trecuse prin „gaura neagră”. În Universul în care niciodată nu a crezut.

Atitudinea profesorului Hawking față de găurile negre a fost pozitivă. Spunea domnia sa că nu trebuie să ne temem de ele (adică de întuneric). Pentru că „putem ieși din găurile negre!” Dar aici fizicianul își contrazice credința atee. Nimeni nu iese din întuneric la întuneric! Dar mister Hawking a fugit de Lumină! Întrebare: „Oare unde am putea ieși din întuneric decât la Lumină?”

Pentru toți enoriașii domnului Hawking: Noi nu credem în Dumnezeu pentru că ne temem de întuneric. Noi credem în El pentru că iubim Lumina! Întunericul nu există! Întunericul e absența luminii!

Nicolae.Geantă

Cum spunem Adevărul - de Nicolae Geantă

E duminică. Sunt în biserică. Și am primit un mesaj. Scurticel. Interesant. Scris de Nicolae Steinhart în pușcărie. În cunoscuta-i operă „Jurnalul Fericirii”. "Hristos nu se arată idealist în grăirile sale.

Lucrurilor le spune pe nume: curvă, curvie... Niciodată nu edulcorează, nu îndulcește și nu recurge la perifraze, la eufemisme. Adevărul în toată asprimea și virulența lui. Ca pe masa de operație, ca la picioarele eșafodului. Nici un văl, nici o iluzie, nici o cocoloșire. Pentru că numai având realitatea crudă în față ne putem cutremura și o putem părăsi, transfigurând-o." 

Azi predic tocmai despre „Lupta cu fake-urile”. Ce spune Steinhart mi-ar putea folosi. Dar mi-a venit în minte că săptămâna aceasta m-am rugat dimineața în mașină: „Doamne, te rog să mă ajuți să aplic dragostea nu dreptatea!” Pun mâna pe telefon și îi scriu celui ce mi-a trimis mesajul: „Adevărul trebuie spus. Dar, dacă îl spui ucigător nu e primit de oameni! Apoi, noi nu suntem ISUS. Viețile noastre nu au atins perfecțiunea. Și atunci ne este recomandat: spune adevărul / realitatea cu dragoste!”

Am întâlnit prea ades oameni care spun Adevărul condamnând. Dar consecința este că cei ce l-au auzit l-au respins. Și Adevărul și pe Dumnezeu! Nimeni nu primește un Adevăr atunci când e rostit cu agresivitate. William Blake zicea că adevărul spus cu intenția de a răni este mai rău decât o minciună!

Da, recunosc, Adevărul trebuie spus. Dar... în dragoste. Chiar și cu ereticul trebuie să comunici politicos! Dacă vrei să se schimbe. Unii îmi puteți argumenta că și Domnul Isus a folosit biciul. Vă răspund cu o întrebare: Ați vrea să-l folosească și împotriva dvs?

Spune Adevărul așa cum ai dori dumneata să îl auzi...

Nicolae.Geantă

Natasha - de Nicolae.Geantă

Am remarcat-o pe Natasha nu numai pentru că învăța extraordinar de bine. Ci și pentru că era o fată drăguță, cu mult bun simț. Și zâmbea permanent. Nu avea smartphone. Și nici laptop. Căci provenea dintr-o familie tare modestă. Venea dimineața devreme și pleca mai târziu decât toți ceilalți colegi. Își petrecea vremea prin bibliotecă, prin centrul de documentare, pe computerele școlii... Sau în pauze făcând exerciții la mate colegilor. Nu a refuzat pe nimeni. Și accepta toate responsabilitățile ce i se ofereau. Era șefă de clasă. Și șefă de promoție.

Într-o zi a venit la mine foarte tristă. Cu ochii ei mari negrii înlăcrimați. Eram în fața biroului directoarei. „Ce s-a întâmplat Naty?”, „Visul meu de a urma Academia de Poliție s-a năruit! „Am fost azi să mă înscriu și m-au respins la proba medicală domnuuuu' !”, „De ce?”, „Au spus că am o problemă la ochi!”. Plângea. Ce să-i faci unei fete de-a doișpea căruia visul carierei i s-a făcut scrum în câteva secunde? Am luat-o în brațe și am început și eu să plâng odată cu ea. Apoi i-am șoptit la ureche: „Nu fii tristă Natasha! Dumnezeu nu greșește niciodată! Te asigur că ți-a pregătit ceva mult, muuult mai bun!” Ea suspina și mă mângâia pe spate. Eu îi spuneam despre un Dumnezeu bun. Chiar dacă pierduse. Nu știu dacă m-a crezut, dar eram sigur că Domnul avea alt plan (măreț) cu o fată foarte deșteaptă. Mai ales că începuse să-L iubească, să-L cunoască pe Hristos. O văzusem adesea în băncile liceului cum sorbea orice cuvânt când le vorbeam despre Mântuitorul.

A luat cea mai mare notă la bacalaureat din istoria liceului. Apoi s-a dus la facultate. Am mai vorbit cu ea destul de rar la telefon. Anul acesta într-o zi mi-a declarat: „Sunt inginer petrolist. Dar activez și în cadrul unui departament PetrOmbudsman unde facem workshop-uri pentru studenți și elevi. O să vin într-o zi și la noi la liceu...” Iar într-o dimineață era în... cancelarie. Înaltă, slăbuță, elegantă. Schimbată radical. Și extrem de politicoasă. Nu ne văzusem de aproape 9 ani! Eu mai făcusem ceva păr alb pe la tâmple. Ea dintr-un copil devenise acum o lady.

După ce a ținut două workshop-uri cu colegii ei, am invitat-o special să vorbească și elevilor mei. A acceptat. Chiar dacă era obosită. Zâmbind evident. Fără zâmbet nu cred că ar putea trăi. „Știți, le-a zis liceenilor mei, în urmă cu mulți ani stăteam aici în bancă, la fel ca voi. Și când îl auzeam pe domnul Geantă cum ne vorbea mă emoționam la fiecare oră. Și-mi spuneam: Oare voi reuși vreodată în viață să pot și eu să vorbesc ca domn' profesor? Fără să mă tem? Să transmit celor din jur emoții ca el? Și, azi pot să spun: am reușit! Vorbesc fără frică. În săli de clasă, de conferințe, în amfiteatre. Vorbesc fără teamă la sute de oameni odată... Îi mulțumesc lui Dumnezeu că l-am avut profesor. Și că m-a inspirat... Aveți un potențial mare în voi! Trebuie să luptați până reușiți!”

Mi-au dat lacrimile. Natasha îmi călca oarecum pe urme. Am întrebat-o dacă își aduce aminte când i-am „profețit” că Dumnezeu va avea un plan măreț cu ea? „Sigur că da!”, „Și crezi că dacă erai la Poliție azi ai mai fi putut să faci ce faci? Ai mai fi fost atât de liberă? Ai mai fi vorbit în amfiteatre tinerilor?”, „Nici vorbă. Dar știu că Dumnezeu mi-a purtat și-mi poartă de grijă!”

A plecat din nou la job-ul ei. Departe, la peste 100 de km de casă. Gata să ajute firma, ori alți tineri să-și găsească drumul potrivit pentru viață. Când am urcat în mașină să pornesc spre casă m-am gândit că Nathasa e ca o lumânare nouă aprinsă de la o lumânare ce-a ars mai mult de jumătate. Și, odată aprinsă, Natasha e lumânarea ce aprinde mii de lumânări!

Investiți în oameni! (Mai ales în cei cu potențial!) Într-o zi veți plânge de fericire! Nu singuri, ci alături de mulți alții pe care ei i-au ridicat! 

Hristos a investit în 12 ucenici. Apoi aceștia au schimbat lumea. Fă în așa fel încât să schimbi în cei din jur și tu ceva. În bine...

Nicolae Geantă

Studiu american: „Cine a distrus generația Z”

 https://www.g4media.ro/cei-patru-factori-care-au-provocat-criza-de-sanatate-mintala-in-randul-generatie-z-din-sua-iphone-netul-de-mare-viteza-camera-frontala-si-viralizarea-continutului-pe-retelele-sociale.html