Ziua Recunoștinței la Biserica Izbânda Drăgăneasa

 

click pe foto sau mai jos pentru fotografii dela eveniment 

https://www.instagram.com/insights/media/4005801672275691456/

Tu vrei ca cel din fața ta să câștige? - de Nicolae Geantă

Ani de zile am crezut că victoria vine numai când tu îi depășești pe ceilalți. Când ești primul. Când ai învins toți competitorii. Când îți ții adversarii în spate. Când domini la toate capitolele. Chiar așa. poți fi campion și din rândurile din spate? Poți fi mai mare când știi să te faci mic? 

Abel Mutai, un atlet kenyan, era la doar câțiva metri de linia de sosire, dar a devenit confuz privind semnalizarea și s-a oprit, crezând că a terminat cursa. Un alergător spaniol, Ivan Fernandez, era chiar în spatele său și, realizând ce se întâmplă, a început să strige la kenyan să continue să alerge. Abel Mutai nu știa spaniola și nu înțelegea. Realizând ce se petrece, Fernandez l-a împins pe Mutai spre victorie. 

Un jurnalist l-a întrebat pe spaniol: „De ce ai făcut asta?” Ivan a răspuns: „Visul meu este ca într-o zi să putem avea un fel de viață comunitară în care să ne forțăm și să ne ajutăm reciproc să câștigăm"  Jurnalistul a insistat: „Dar de ce l-ai lăsat pe kenyan să câștige? Ivan a răspuns: „Nu l-am lăsat să câștige, el avea de gând să câștige. Cursa a fost a lui”. Jurnalistul a insistat, și din nou a întrebat: „Dar puteai câștiga tu!” Ivan s-a uitat la el și i-a răspuns: „Dar care ar fi meritul victoriei mele? Care ar fi onoarea în această medalie? Ce ar crede mama despre asta?" 

Pentru mulți dintre noi viața nu este decât o competiție. O luptă de „care pe care”! Prin urmare, ne bucurăm adeseori de greșeala aproapelui nostru, profităm de ea și accedem un loc pe care nu-l merităm. Succesul nu trebuie să vină din greșelile altora, ci datorită valorilor noastre! Competiția este o oportunitate de a ne testa capacitățile. Dar dacă cineva câștigă trișând, încălcând regulile, victoria nu va încununată cu onoare! Ci cu minciună! Și victoriile mincinoase sunt o neplăcere (să nu spun dur: o scârbă!). Nu doar în ochii oamenilor! Ci mai ales în ochii lui Dumnezeu!

Nu te bucura niciodată când cel din fața ta se împiedică, se împletecește sau cade, iar tu vei putea să îi iei imediat locul. Zâmbetul tău nu trebuie să vină din lacrimile lui! Dacă poți ajută-l! Dacă vrei depășește-l! Dar numai prin „alergare” cinstită!

Însuși Domnul Isus Hristos ne-a spus că „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci El să slujească și să își dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45). Adică El a rămas în spate ca eu și dumneata să câștigăm! Întrebare: cine dintre noi și El e campionul?

Chiar așa: tu vrei ca cel din fața ta să câștige?

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Diferit între ai mei I Lansare de album (Tudor&Invitații) la Câmpina I Mesaj: Nicolae Geantă

Concert și mesaj devotional!

Se pot schimba “oile negre”?

Au șanse de îndreptare oamenii cu adicții?

Există o “Evanghelie a vagabonzilor?”

Vreți să aflați răspunsul? Vă așteptăm sâmbătă 10 octombrie la Casa de Cultură Geo Bogza din Câmpina!

Nu veniți singuri! Veniți cu minim un prieten!

vezi și https://www.instagram.com/p/DeRDfBoKcPa/

Nicolae Geantă și Cornel Dărvășan I Mai poate școala să schimbe un destin?

 

video by studiourile Veritas Ploiești

Colegilor mei de ziua dumnealor! - de Nicolae.Geantă

L. Rebreanu spunea că sunteți „lumânările care se consumă arzând!” Să luminați cât mai intens în întunericul gros ce s-a lăsat peste țara noastră! Faceți cât mai multe găuri în întuneric!

Să aveți curaj! Nu lăsați capul jos de frica sabiei. Daniel Sihastru spunea că „spinările se îndreaptă când nu mai pot suporta loviturile de bici!” E timpul să stăm drepți! Apoi, nimănui cu capul lăsat nu i s-a ridicat vreo statuie.

Să fiți uniți! Dezbinarea nu a adus niciodată victorie nimănui. Decât celor din tabăra adversă. Iar dușmanii școlii sunt mulți! Nu le pricinuiți bucurie.

Să investiți zi de zi în orice prunc! Nu știți cine poate fi printre ei un nou Eminescu. 

Să vă pregătiți temeinic! Nu doar urcând la catedră cu lecții, nu doar cu regulamente școlare. Ci cu răbdare (îndelungă răbdare), cu iubire, cu lecții de viață. Învățați pruncii cum să trăiască frumos! Veți trăi și dvs frumos!

Să fiți atractivi! Nu plictisiți elevii și nici atât studenții! Căci, vorba lui Simion Mehedinți: “dacă ești un adevărat dascăl, tu ești centrul Universului!” Aduceți școlii un Univers atrăgător!

Să fiți modele pentru cei din jur. Influenceri. În școala dvs sunteți etaloane.

Fie ca fiecare zi să vă aducă recunoștința pe care o meritați și bucuria de a vedea cum cresc și înfloresc generațiile pe care le îndrumați. Să vă fie munca prețuită, iar vocația răsplătită cu împliniri și momente frumoase!

dr. Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ne vom ruga pentru România?

 România are nevoie de rugăciune mai mult ca niciodată! 

Când protecția ta e o pânză de păianjen... – de Nicolae.Geantă

În timpul unei persecuții din Nordul Africii, Frederick Nolan, alergat de vrăjmașii săi, epuizat fiind și fără nicio șansă de scăpare, a căzut într-o peșteră din apropiere și se aștepta să fie găsit și ucis  în curând. În timp ce zăcea prăbușit, așteptându-și moartea, Nolan povestește că deodată „un păianjen a început să țeasă o pânză la intrarea în peșteră!”. În câteva minute, acesta a reuși să acopere intrarea peșterii cu pânza sa! Imediat urmăritorii lui au sosit și s-au întrebat dacă Frederick se ascundea în peșteră. „Sigur este aici? În alt loc nu se poate ascunde”, a spus un bărbat din grup. „Nu, nu se poate! Nu vezi că la gura peșterii e-o pânză de păianjen? Dacă ar fi intrat, ar fi rupt-o!”, a spus un altul mai în vârstă! Astfel, prigonitorii au pornit mai departe cutându-l. Scăpat de o moarte sigură, Frederick Nolan a exclamat o maximă celebră: „Unde este Dumnezeu, o pânză de păianjen este ca un zid! Unde nu este Dumnezeu, zidul este ca o pânză de păianjen”

Uneori, ne simțim ca într-o capcană. Fără ieșire, constrânși. Pregătiți să fim „devorați de vrăjmaș”! În clipele acelea nu vedem decât teama care gonește nebună din din urmă... Dar ce nu știm este că Dumnezeu i-a ieșit deja înainte! Da, frica face zgomot mare. Însă o singură vorbă a Cerului îi poate tăia tot sonorul!

Nu te teme când situația pare scăpată de sub control! Dumnezeu are puterea de a desena o ușă acolo unde nu este niciuna. Sau de a zidi una în imposibil. Fie ea și dintr-o pânză de păianjen!

Când ți se pare că nu mai poți, doar ți se pare! Când ți se pare că nu mai e nicio soluție, doar și se pare... Privește în sus! Roagă-te! Așteaptă-L. Dumnezeu va interveni. Indubitabil.

Și încă ceva te mai rog: păstrează-ți lacrimile pentru momentele de fericire!

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Și eu am fost la Cruce! - de Nicolae.Geantă

„Noi nu l-am fi răstignit!”, este vocea aproape unanimă a contemporanilor care acuză modul brutal în care evreii l-au răstignit pe... Dumnezeu. Da, la Golgota omul l-a răstignit pe Dumnezeu! În Hristos.

Astfel de declarație nu este o dezvinovățire! Ci dimpotrivă: o auto-acuzație. O vinovăție. Toți l-am răstignit pe Hristos. Golgota nu e numai pe Dealul Căpățânii din Ierusalim. Ci oriunde săvârșim fărădelege. Păcate. Lucruri care-L oripilează pe Dumnezeu. Fie ele și minciuni „nevinovate”. Păcatul e un piron. Bătut în palmele iubirii! Iubirea este ISUS!

Traian Dorz spunea într-un poem că „Nu numai Iuda-i vinovat... Ci eu. Și tu!”. Ei bine, putem să zicem. Aici e vorba de trădare. Dar tu ne vorbești despre răstignire.

Am citit despre un păstor (Horațiu Bonar) care a visat răstignirea Domnului Isus. Acesta povestea în detaliu cum Isus Hristos era bătut crunt și cum oamenii din jur strigau „să fie răstignit!” Păstorul îl vedea din spate pe soldat, în timp ce acesta bătea piroane în mâinile lui Domnului Isus. Când soldatul s-a întors, era chiar... el. Când a privit atent la fețele celor din jur toate purtau chipul... păstorului!

N-am fost la Cruce acum 2000 de ani! Dar și eu l-am răstignit pe Hristos! Nu numai odată! Tu?

L-am răstignit! Dar mi-am cerut iertare. Dar nu l-am auzit spunând niciodată: pentru asta nu te pot ierta! Încă se mai aude „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”. Cât? Câtă vreme mai e har! Într-o zi ușa se va închide. Și cine rămâne afară (dacă nu și-a cerut iertare)... 

PS: Ultima perioadă am ca lipsit de pe blog. A fost foarte încărcată. Și problematică pentru mine. Am trecut peste toate cu bine! Revin. Sper să scriu în fiecare zi câte ceva pentru inimile noastre. Rugați-vă să pot!

Nicolae.Geantă
Drăgăneasa, Prahova

Nicolae Geantă I Sfaturi rele din intenții bune

sursa: Nicolae Geantă Ben_Hur, via BB Logos Chicago

 

Anunț umanitar: Hai să cumpărăm împreună un container de locuit unei mame și fiicei sale!

Are aproape 55 de ani și mai puține kilograme. A crescut 9 copii, cu greu, aproape singură. Azi mai are acasă doar o fiică, elevă în clasa XI-a la liceul unde sunt profesor. De trei ani locuiește într-o mică rulotă veche, ruptă pe alocuri, acoperită cu nylon. Pentru că soțul i-a incendiat casa!

Rulota a fost donată de un vecin. Suprafața locuibilă e puțin peste 11 mp. Unde să te învârți două persoane? Problema este că vreo trei ierni a rezistat. În frig, cu ligheanul în „jumatea cășii” sau chiar în pat, în zilele cu ploaie. Cineva i-a donat o folie de nylon. Anul trecut soția mea i-a cumpărat niște polistiren pentru izolație. Dar rulota cedează. Se rupe! În timp și fiarele se rup. nu numai că ruginesc! 

Aaaa, uitasem să vă spun: este vecină cu noi! Pe aceeași stradă la vreo 3-4 sute de metri distanță. 

A încercat toate variantele să își procure un container nou. Nu a reușit. „Dar eu nu sunt a nimănui?”, mi-a spus plângând într-una din zile. Noi știm că Dumnezeu nu părăsește pe nimeni. Prin urmare haideți să o ajutăm să-și cumpere un container/modul nou, bun de locuit! Cine se poate implica alături de mine să mă contacteze. Fie pe e-mail (nickbags@gmail.com), fie mai jos în comentarii, fie pe telefon (pentru cine nu îl are să îmi scrie e-mail și apoi vom discuta).

Este jumătatea lui septembrie. Vine toamna cu ploi, cu frig, cu vânt! Am vrea ca Elvira să nu mai doarmă cu frică! Dar pentru asta e nevoie de implicare... De orice fel!

Mulțumim pentru înțelegere!
Și pentru sprijin. Fie el și numai o rugăciune!

Nicolae.Geantă

Ziua Limbii Române la Heritage Romanian Center Chicago – de Nicolae.Geantă

Miercuri 02 septembrie 2026. În jur de ora 18,15. 6,15 PM cum ar zice americanii. Romanian Heritage Center Chicago. Forfotă mare din parcare până în fața ușii micii clădiri pe care flutură drapelul României. La intrare ești întâmpinat cu pâine și sare de un bărbat și o femeie îmbrăcați cu costume naționale românești. Și, cum ai pășit pragul te îmbie mirosul de sarmale, mămăliguță cu brânză, zacuscă, slană cu ceapă, kaiser, cozonac... și alte câteva zeci de delicatese românești! Și toate acestea pentru că e sărbătoare! Dar nu una religioasă, politică sau cumva vreo întâlnire ad-hoc a românilor de pe aici! Ci e Ziua Limbii Române! Iar dacă sângele apă nu se face, limba maternă nu te lasă să gândești altfel oriunde ai trăi! Limba maternă te face să gândești nativ! Dar și să visezi! Românii oriunde ar trăi, nu pot visa decât românește! Oare de ce?

Romanian Heritage Center e-o clădire mai mică dar generoasă, situată pe 81 N Broadway, în Des Plaines, în Nordul metropolei Chicago. Are două săli, din care una e așa de cochetă și ticsită cu... cărți. De fapt e un fel de library româno-american. Ori invers. Amenajată de Steve Bonica, un neobosit maratonist al valorilor tradiționale românești printre yankey! Și mai ales printre ai săi pe tărâmul dintre Atlantic și Pacific! Steve este coordonatorul Centrului dar și directorul gazetei Chicago Romanian Tribune, autor sau co-autor al unor volume, broșuri, enciclopedii etc, despre activitățile românilor, bisericilor ori proiectelor românești derulate pe teritoriul USA, și totodată organizatorul unor remarcabile evenimente organizate de Romanian Heritage Center și statul român pe teritoriul american. (Printre altele, Steve Bonica mi-a spus că dorește să amenajeze în Chicago un Muzeu al satului românesc, în aer liber! Cu case tradiționale din regiunile noastre istorice! Dumnezeu să-l ajute să poată vedea visul cu ochii!).

Nicolae Geantă | Altarul dela locul de muncă!

 V-ați gândit vreodată că cea mai mare provocare a creștinului contemporan este oferită de locul de muncă? Dar că munca este tot o închinare? Că acolo unde lucrezi este un altar?

Ascultă și dă mai departe!

Armonia dezarmonizată – de Nicolae.Geantă

Chicago. Sala de teatru a impozantei McCormick. 4188 locuri. Convenția 56. A penticostalilor români din America. Fanfara Unită (185 de instrumentiști, brass și woodwind, veniți din Chicago, Atlanta, Portland, Florida, Arizona, Franța și România). Dirijor Narcis Oros. Un tip înalt. Mișcă mâinile în toate direcțiile. Tot corpul lui transmite starea generală a muzicii. Mai ales diapazonul. În orchestră sunt multe, multe instrumente. Și diferite. Trompetă. Trombon. Flaut. Vioară. Tobă. Corn francez. Tubă. Oboi… Nu le știu pe toate! Dar ce văd, ce aud e fascinant! Toate instrumentele se sincronizează perfect. 100 %. Sunt diferite dar cântă un singur sunet! Niciunul fals! Nimeni n-o ia ‘nainte, nimeni nu rămâne ‘napoi! Un deliciu nu doar pentru urechi…

Eu l-am urmărit cu ochii pe Narcis. Dar cu inima am urmărit armonia perfectă a orchestrei! Când s-a încheiat partitura mi-am pus retoric o întrebare. Grea. Tare grea! „Oare cum pot două sute de instrumente diferite din mai multe biserici să rămână în armonie perfectă tot programul și noi oamenii nu putem să ne sincronizăm integral nici trei sau patru?” Ce au diferit niște „fierătanii muzicale” față de sufletele omenești?

Poate le lipsește competiția. Cum știe fiecare instrument că nu concurează cu nimeni! Și cum fiecare cântă perfect completând ce lipsește celorlate din orchestră?

Poate le lipsește mândria. Oare știu instrumentele că niciunul nu e „pares inter pares” (primul între egali)?

Poate le lipsește răutatea. Zilele acestea am auzit un proverb englezesc care m-a zdruncinat: „cea mai puternică dragoste e ura creștinilor!!!”. Noi am înțeles de ce Petru îndeamnă Biserica să „lepede” haina de răutate?

Cu toți știm că nu gândesc instrumentele. Dar știm că dacă numai unul a cântat diferit strică toată muzica! Un singur sunet „fake” și toată armonia se face praf! Armonie dezarmonizată!

Am analizat mai adânc și am ajuns la concluzia că muzica nu depinde de instrumente! Ci de dirijor! Toate cântă după comenzile lui! Dacă fiecare instrument ar scoate numai ce sunete ar dori, muzica ar deveni haos! Haosul e dezarmonie. Tot așa și cu armonia Bisericii: se strică atunci când instrumentul vrea să fie dirijor! Când domnește omul, nu Dumnezeu! Știați că pentru oameni dezarmonia se traduce… discordie?

Străduiți-vă să cântați după diapazonul Domnului Hristos! Altfel sunăm a chimvale zăngănitoare! Iar un instrument ce scoate sunete false nu numai că e scos din orchestră! Poate ajunge la foc!

Nicolae.Geantă
Chicago, Mc Cormick Place

Ce pierdem când îl scoatem pe Dumnezeu din școală

Aveți mai jos câteva paragrafe dintr-un recent articol scris de președintele Bisericilor Penticostale din România - pastorul Nelu Filip din Timișoara. Recomand: citit cu atenție și trimis și la alți prieteni.

„Mai devreme sau mai târziu, fiecare copil va trebui să răspundă unor întrebări pe care nici matematica, nici informatica nu le pot rezolva: Ce fel de om vreau să fiu? Ce este bine și ce este rău? Ce datorie am față de celălalt? De ce trebuie să spun adevărul atunci când minciuna îmi este mai convenabilă? Ce fac cu suferința? Cum învăț să iert? Ce dă sens vieții mele? Aici educația religioasă are un rol pe care nu ar trebui să-l tratăm cu superficialitate.”

„A numi orice educație religioasă „îndoctrinare” înseamnă a închide discuția înainte ca ea să înceapă cu adevărat. Da, religia poate fi predată prost, după cum istoria, literatura sau chiar științele pot fi predate prost. Dar abuzul nu definește disciplina. Răspunsul la o educație religioasă slabă este o educație religioasă mai bună, competentă și responsabilă, nu eliminarea ei.”

„Confundăm uneori caracterul laic al statului cu eliminarea religiei din spațiul public. Dar într-o societate democratică, neutralitatea statului nu înseamnă ostilitate față de credință. Înseamnă respectarea libertății de conștiință. Nimeni nu trebuie constrâns să creadă. Dar nici celui care crede nu trebuie să i se spună că religia sa poate exista doar în spațiul privat.”

pentru tot articolul click AICI 

Nicolae Geantă - Cine ne stă-mpotrivă?

 

Nicolae Geantă | Lasă mânia, părăsește iuțimea!

 sursa: Nicolae.Geantă Ben Hur via Bethanyy CC

Salvează-mă! - de Mihaela Mănescu

 Salvează-mă de trupu-mi de țărână
Ce-mi poartă-al firii nesfârșit război;
Și-alungă-mi, Doamne, gândul ce mă mână
Să-mi adâncesc iar pașii în noroi… 

Salvează-mă... Dușmanul mă pândește 

Să-mi pună viața nouă la pământ!

Și-n noaptea remușcării m-amăgește

Să rătăcesc, pierdut de-al Tău Cuvânt.

Salvează-mă de omul vechi din mine;

Pe Duhul Sfânt să nu-L mai întristez

Călcând prin văi poruncile-Ți divine...

Uitând că am o Cale și un Crez…

O, cine poate-n lumea asta, Tată,

Să mă salveze de vrășmașul meu

Și să-mi elibereze viața toată?

Doar Tu poți... Tu poți, de vrei, Dumnezeu…

mihaela,

București

 

 

Nicolae Geantă | Teologia genunchilor îndoiți

 

Jurnal dela Convenția 56 (p. 4) | Chicago 2026 | de Nicolae.Geantă

Duminică seara. PM

Programul început din nou la ora 17. Moderator de data aceasta a fost pastorul Cristian Ionescu. După un salut scurt, acesta a invitat pentru motivarea la rugăciune individuală și comună pe păstorii John Fazekaș (Philadelphia Detroit) și Pavel Pop (Bethel Dallas). După rugăciunea de deschidere a urmat un moment muzical al Corului Bărbătesc, și apoi un salut al pastorului Nelu Hășmășan (Elim Phoenix).

Nelu Filip (Maranatha Phoenix) a predicat despre “Pasiunea propovăduirii evangheliei”. El a debutat cu o istorioară despre un capelan care citea unui condamnat dintr-o carte religioasă, în timp ce mergeau spre locul de execuție! Deoarece vorbea plictisit, fără nicio tragere de inimă, condamnatul i-a reproșat: “Dacă ai crede ce citești, ai umbla desculț prin toată Anglia spunându- le oamenilor despre mântuire! Dacă  nici măcar tu nu ești convins de ceea ce  

vorbești, cum crezi că mă vei convinge pe mine?” Așa fac mulți și astăzi prin bisericile noastre: vorbesc fără să aibă impact! Prin urmare Filip a accentuat idei precum “Pierdem pasiunea când nu vrem să ne părăsim confortul”, și “Pasiunea propovăduirii evangheliei determină o viață de sfințenie”. De asemeni Pastorul Filip a povestit că D. Moody a fost întrebat odată în Anglia la conferința cu păstorii: “cum se face ca predicile dumneavoastră au atâta putere?” Moody a chemat grupul și i-a pus să privească pe fereastră în parc. “Ce vedeți?”, “Un om, un copac, iarbă…Cutare, cutare…”. “Ei bine aici este problema: voi  nu vedeți oamenii cu sufletele pierdute!” Cam asta cred că este problema și în bisericile noastre în 2026: nu mai vedem oameni care aleargă spre iad! Deschide-ne ochii Doamne! Și inimile! Spre încheiere pastorul din Arizona a motivat publicul cu o maximă a scriitorului CS Levi’s,  are spunea: “Nu sunteți trupuri care aveți suflete! Sunteți suflete care au trupuri!” Mă gândeam că în zilele noastre majoritatea oamenilor trăiesc ca și cum are avea trupuri fără suflete! Ce afacere păguboasă! 

Jurnal de la Convenția 56 (p.3) | Chicago 2026 | de Nicolae Geantă

Duminică 6 septembrie AM

Dacă e duminică toate drumurile duc la biserică! Prin urmare la ora 9,00 Sala Teatrului dela Mc Cormick vuiește de imnuri creștine! Românii au în adunare creștină publică. În altă sală, departe e drept (la hotel Hyatt), unii americani (și nu doar americani) țin “o convenție” a socialiștilor! Slujesc dumnezeului lor! Cum care dumnezeu? Oricine nu are pe Fiul nu are nici pe Tatăl! Iar unde nu e Tatăl orice dumnezeu e idol. Diabolic!l

Corul unit a ridicat sala în picioare pentru închinare. Dacă nu toți pot predica, la worship poate participa oricine. Și cei fără voce? Și ei! Închinarea vine din inimă, nu din limbă!

Sesiunea de duminică dimineața a fost deschisă de pastorul Adi Tișe (Elim Chicago), urmat de pastorul Andy Olariu( Ekklesia, Phoenix) care a rostit prima rugăciune de binecuvântare în urma unui scurt discurs motivațional. Tot la rugăciune a îndemnat publicul și pastorul. Vasile Artemie (FRPC Seatle), care a concluzionat: “avem o datorie: să ne-au ducem credința până la capăt! Dar diavolul nu dorește asta! Avem un Dumnezeu ce are un ceas al izbăvirii! Un Dumnezeu al biruinței!”

Jurnal de la Convenția 56 (p.1) | Chicago 2026 | de Nicolae Geantă

Vineri. 7 PM

În perioada 4-7 septembrie, primul weekend din Septembrie sfârșit cu o luni de Labor day, așa cum se întâmplă încâ din anul 1969, Bisericile penticostale din USA, dar și din Canada au organizat un nou mega eveniment: Convenția 56.  Cu o tematică interesantă.  “Credința dată sfinților”. Da, da, credința dată sfinților prin apostolii Domnului Hristos trebuie păstrată vie, neschimbată. Ce au lăsat Sfinții Părinți este nenegociabil! Neschimbabil. Ooo, de am avea urechi de auzit asta!

Anul acesta “Convenția” a avut loc în Chicago. Una dintre ce mai mari metropole de impact mondial. Locația aleasă a fost McCormick Place cel mai mare centru de conferințe din America de Nord, localizată pe 2301 S. Martin Luther King Jr. Drive, în sudul  faimosului down-town. S-a ales această sală uriașă cu 4300 locuri deoarece un Dumnezeu uriaș trebuie onorat la nivel uriaș! Să vă mai spun că  Mc Cormick are o suprafață de peste 240.000 de metri pătrați, cã e un complex format din 4 clădiri principale: North Building, South Building, West Building și Lakeside Center, care adăpostesc 173 de săli de ședințe, 4 săli de spectacole mari, un teatru cu 4.249 de locuri (Arie Crown Theater) și o arena sportivă Wintrust Arena cu o capacitate de 10.000 de locuri? Cred că este notabil… 

Aaa, uitasem: știați că aici are loc salonul auto de la Chicago? Dvs bărbații,  întreb… Dar că ferestrele clădirii începute de colonelul Robert Mc Cormick (exact acum 99 ani!), dar modernizată în timp,  ocupă  azi 120.000 metri pătrați?  .

În jur de ora 16, la parcarea subterană (5800 de locuri, 16 ore/24$) e plin de români ce vin din toată America de Nord, din România sau Europa! O maree de oameni. Da, astăzi români suntem peste tot. Numai de-am fi fideli Domnului Hristos!

Nicolae Geantă | Ilie, depresia și boala sufletului

https://youtu.be/IriIkClDdew 

Nicolae Geantă | Milă, sau inimă de Grinch?

https://youtu.be/OxM2XMJrFaQ 

Nicolae Geantă | Ziua Limbii Române - Heritage Romanian Center Chicago

https://youtu.be/2uuUDAYRVGw 

De 35 de ani împreună!

Am crescut împreună! 

Ea m-a învățat ce înseamnă să fiu bărbat, tată 100%, pastor responsabil, iubitor de flori, ascultător de mărunțișuri. Eu am învățat-o…răbdarea.

Ea m-a ajutat să trec prin văi adânci, să uit, să tac când ceilalți mă rănesc, să îmbrățișez… Eu am ajutat-o să iubească oameni cu defecte! 

Ea m-a copleșit cu iubire, iertare, inimă cât Pacificul! Eu am copleșit-o cu rugăciuni!

Ne-am copt împreună!

Și am ajuns ființe complexe, cu foame de pâine - dar și cu foame de stele, cu umblet de picior - dar și cu umblet de gând, cu sete de apă - dar și cu sete de zbor, cu dureri de spate - dar și cu dureri de dor. 

De 35 de ani împreună! Mai avem mult! Hristos ne-a pregătit veșnicia!

Mulțumim Doamne!

Nicolae.Geanta

A venit la mine-o doamnă…

A venit la mine-o Doamnă
Si s-a prezentat aşa:
Bun găsit ! Mă cheamă Toamna
Si-o să intru-n viața ta...

-Aşa, pe nepusă masă?
Si mă rog, ce crezi că sunt.
Du-te Doamnă sănătoasă,
Ca nu-s singur pe pământ!

-Vrei nu vrei, eu stau cu tine,
Și, o să mă rogi cândva,
Să rămâi mai mult cu mine
Când veni-va sora mea...

-Cum aşa, sunteți mai multe ?
-Nu, ea este ultima.
Se numește iarna vieții
Si din toate-i cea mai rea.
🍁🍁🍁
(nu cunosc autorul)

Zece greșeli care fac predica ineficientă! - de Nicolae Geantă

Nu aborda textul biblic superficial! Orice predică înseamnă pregătire! Nu numai cu genunchii, ci și cu biblioteca în spate! Nu e păcat să citești! Doar necititul dăunează grav sănătății. Oare de ce o fi zis M. Luther că “se teme de omul care citește o singură carte?”

Nu afirma despre un text biblic ceva ce nu spune acesta de fapt! Tradus: încredințări! Te faci vinovat nu numai de minciună! O să propovăduiești erezii! Și cine spune erezii NU este călăuzit de Domnul! NU face voia Lui! NU este al Lui!

Nu oferii prea multe “detalii tehnice!” Elenistice! Științifice! Bombastice! Biserica nu e universitate! Nu stai în fața unor studenți însetați de cunoștințe academice! Ci a unor mase de oameni flămânzi de idei ce pot fi practice în viața zilnică de sfințire! De fericire…

Nu te complica verbal în a transmite mesajul! Complexitatea nu înseamnă neapărat și profunzime! Predică simplu! Oamenii trebuie transformați de Cuvântul lui Dumnezeu nu impresionați de inteligența predicatorului! Simplu înțelege oricine. Și cei sofisticați!

Vorbește clar! Oamenii trebuie să recepționeze tot ce spui! Volumul tare sau prea încet, dicția neclară ori prea rapidă, distrag atenția! Și predica devine plictisitoare! Cei din sală vor privi numai spre ceas. “Când va termina odată?” E o predică ratată! Dacă am avea urechi de auzit aceasta!

Nu face predica labirint! Păstrează o direcție! Nu purta “poporul Domnului” din cartea Geneza la Apocalipsa, sărind din subiect în subiect, spunând tot ce îți trece prin cap! Vorba mătușii: “Ăsta te plimbă de la Ana la Caiafa!” Degeaba! E ca și cum ai încerca să parcurgi o autostradă zburând cu un câine! Nu citi un text și predica altul! E ca și cum ai dori să pui un dinte cu motocositoarea!

Actualizează textul pentru nevoile actuale! Nu trăim în trecut! Vino cu sfaturi practice, utile, contemporane. Fă totdeauna legături autentice între ce a fost biblic și ce este cotidian! Nu ignora diversitatea de vârste, de culturi, de pregătire profesională, de sexe... Teologia e bună numai dacă se aplică!

Fii atent cum te adresezi auditorului! Nu acuza publicul prin mesaj excluzându-te pe tine din mesaj! Dacă vorbești adunării despre un păcat folosește  “noi”.  Când te adresezi bisericii spune-le “dumneavoastră”! În adunare sunt oameni mai bătrâni, mai înstăriți, mai erudiți, mai… decât predicatorul! Fii politicos! Bunul simț face cât o mie de predici! 

Predică hristocentric. Toate lucrurile se învârt în jurul Domnului! Oamenii trebuie să se întâlnească cu ISUS Cel viu ca să fie transformați! 

Crede ceea ce predici! 

Nicolae.Geantă
San Antonio-St.Louis-Detroit

Nicolae Geantă | Lot, corigent l cele sfinte

 https://youtu.be/95QhTkNkFIQ?is=E5NkUw1NuOReaxrt

Nicolae Geantă la Detroit

 

Nicolae Geantă în Texas

 

La mulți ani FIVI!

 

Zâmbetele sunt săruturi ale sufletului - de Nicolae.Geantă

Zilele trecut am fost trist. Atât de trist că la un moment dat nu am mai avut nici lacrimi. Nici putere să plâng! Iar fața-mi devenise un triaj de șențulețe. Yardanguri. Privindu-mă curios, mi-am adus aminte că în China circulă un proverb: “În ziua când nu poți zâmbi nu îți deschide prăvălia!” Îți vei îndepărta clienții! Zâmbetul e magnet. Atrage semenii. Încruntarea îi pune pe fugă! 

Când Dumnezeu a creat omul i-a pus zâmbetul pe față. L-a înfrumusețat natural! 12 mușchi se mișcă atunci când zâmbim. Și numai 4 când ne încruntăm. Poate că așa înțelegem de ce facem riduri! Totuși, adulții zâmbesc rar. De cca 20 de ori pe zi. Pe când copiii mici surâd de 20 ori mai mult! 400 zâmbete pe zi! De aceea fețele picilor strălucesc! Iar ale noastre parcă sunt niște prosoape stoarse! Atenție: cearcănele nu vin din surâs! Zâmbiți! Și nu veți mai avea nevoie de farduri!

Zâmbetele aduc sănătate. Reduc stresul, cresc imunitatea, reglează tensiunea arterială! Te țin cu tensiune de aviator! Specialiștii spun că ele ne prelungesc viața cu 7 ani. (Cred că asta ar trebui să afle și rușii). Dar ele mai fac ceva: sunt macarale! Ridică oamenilor din durere! În lamentațiile sale Iov ne destăinuia: “Când li se înmuia inima, le zâmbeam și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” (Iov 29:24).

Nicolae Geantă - Înmulțirea pâinilor

 

https://youtu.be/IU6bZAQXGmw

Poate Biserică să piardă oameni? | Nicolae Geantă la RTN TV Chicago

https://youtu.be/WPpmS-Fz5Z4

Nicolae Geantâ la Chicago

 

Mama pe ultimul drum!

Mama cu batista-mpăturită! - de Nicolae.Geantă

Cât de amărâtă-ai fost măicuță

Chiar din ziua-n care te-ai născut,

Printre pruni și vie ‘ntr-o căsuță,

Cu pereți scrobiți și cu podea de lut!

Ai muncit de când erai de-o șchioapă,

Cu spinarea la cărat poveri.

Și cu lecții scrise seara sub o lampă,

Cu bătăi în palme… Și dureri!

Și apoi, de când te țin eu minte

Pâinea tot cu noi ai împărțit.

Îți opreai coltuce negre, rumenite,

Și le înmuiai în lapte covăsit!

Te-am văzut la albia cu rufe

După nopți de muncă în picioare

Nedormită… Te-am văzut cărând

Crosnia de lemne în spinare!

Te-am văzut trăind mereu smerită

Cu basmaua ta din borangic 

Și-o batistă tot împăturită

Ascunzând din pensie un pic.

Ah, dar tare te-ai grăbit măicuță

Să cobori așa devreme-n tină,

Într-o joi când eu eram departe,

Neputând să te mai strâng de mână!

Ai plecat și dusă-ai fost măicuță…

Dar eu știu că într-o zi cu soare

Dumnezeul căruia-i slujesc

Ne va pregăti pentru ‘nălțare!

Nicolae.Geantă

Chicago, Illinois

Ne vom vedea în veșnicie MĂICUȚĂ!

 A plecat pe ultimul său drum CEL MAI SFÂNT CUVÂNT DUPĂ DUMNEZEU pentru mine:

M A M A

În copilărie ai fost eroul meu! Nu voi uita niciodată cât te-ai jertfit pentru mine! M-ai scos din ghearele orfelinatului, apoi ani de zile m-ai apărat ca o leoaică! M-ai protejat în multe nopti în care fugeam amândoi desculti prin glod ori zăpadă! Ai fi putut să pleci, căci tu ai trăit o viată amară! Dar ai rămas în bătaia pustii! Pentru că ti-ai iubit băietu’! 

În școală, la fiecare final de an, mi-ai făcut coronită! Nu aveai multe clase tu, nici functii, nici averi, dar eu te transformam în Regină! Orice mamă bună e regina pruncilor săi! 

În adolescenta mi-ai fost zid protector! Am fost un rebel și știu că te-am rănit! Dar dragostea de mamă nu se stinge cu niciun uragan! Nu m-ai mai tinut de mână, dar nu m-ai scăpat din inimă! Ai crezut că într-o zi voi fi eu, cel care așteptai ca să fiu! Dumnezeu te-a ascultat măicută, și s-a îndurat de mine!

În facultate mi-ai fost cel mai mare sponsor! Din pensia ta de câteva milioane! Din bănutii tăi strânși în batistă! Nu erau multi dar erau mijlocul nostru de subzistentă! Mai mult, din economiile tale ai crescut câtiva ani și copiii mei! Ai fost cea mai grozavă bancă de credit! Multumesc mami dragă!

Ai fost o bunică cu inimă mare! Ai renuntat la tine pentru nepoti! Ai fost și cel mai bun bodyguard pentru casa mea! Dronele n-ar fi putut veghea mai bine ca tine!

Au fost ani în care ai crezut că m-am rătăcit la pocăiti! Dar, deși te-ai împotrivit o vreme, tot m-ai iubit cu motoarele turate la maxim. Apoi, într-o bună zi, ai hotărât să faci și tu legământ în apa botezului (în mâinile mele!) Atunci tu m-ai încununat! 

Ai suferit cu demnitate mami! Bătrânetea e haină grea! Iar dacă ești și bolnav atunci e căptușită cu plumb! Tu totuși nu te-ai plâns! Ai stat uneori singurică în cămăruta ta! Fără să ne deranjezi vreodată! La 88 de ani abia ai putut să faci doi trei pași grei, să sufli în tort! La 90 de ani nici n-ai știut că este al tău! Da mamă, anul ăsta ti-am făcut tort! Nu am știut nici eu că va fi ultimul! 

Azi, dimineată ai pus șaua pe îngeri și ai pornit spre veșnicie. La nouăzeci de ani plus! Singură! Eu am fost atât de departe de tine! Aproape la marginea lumii! Nu m-ai văzut cu ochii când ai plecat! Dar m-ai văzut cu inima! Iar mie, la 8500 de km, când am auzit mi s-a rupt ceva la inimă! Ceva care nu se mai repară!

Drum lin mami! Într-o zi ne vom întâlni din nou sus în Ceruri! Domnul nostru ne-a spus că acolo, și tu și noi, vom fi ca îngerii! Veșnici! Și nedespărtiti!

În aceste clipe înteleg mai bine ca niciodată că “Te iubesc!” uneori este prea putin spus! 

PS: Doamne, primește-o cu bucurie pe mama slujitorului Tău! Aș mai fi vrut să o tin, dar i-a venit vremea să fie cu Tine! Îti sunt extrem de recunoscător că mi-ai dat-o o vreme!

Nicușor Odorașul mami (Îti amintești că așa mă alintai în copilărie? Eu am rămas același chiar dacă părul îmi prinde culoare de lână).

Chicago, Illinois