Nu poți fi mare dacă dărâmi pe alții! – de Nicolae.Geantă

Nimeni nu este mai mare ca atunci când se apleacă să ridice pe altul! Când te apleci, crești! Asta face smerenia!

Nu poți fi mare dacă dărâmi pe alții! Când ai construit peste moloz, succesul este efemer! Într-o zi totul se prăbușește. Asta face incompetența!

Oamenii mari fac oameni mari din oameni mici! Investesc în ei, îi promovează, îi ridică tot mai sus! Câștigul este enorm. Și reciproc! Asta face înțelepciunea!

Oamenii mici fac oameni mici chiar și din uriași! Pentru că le fărâmă potențialul enorm în micimi încăpătoare în mintea și inima lor îngustă! Asta face nebunia!

Ești atât de mare cât e numărul celor ridicați de tine! Ridicând pe alții într-o zi și ei te vor ridica pe tine! Dar dacă-i dărâmi… Știați că diavolul urcă oamenii cu scopul ca să-i dărâme?

Hristos s-a aplecat să ne ridice! A ridicat miliarde de oameni! Acum înțelegeți de ce e cea mai măreață persoană din tot Universul?

Nicolae.Geantă

Slova ucide? - de Nicolae Geantă

„ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, 

ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viața” (2 Cor. 3:6)

Noi știm că „slova” în slavonă, înseamnă „literă”. Alfabet. Ori un „text scris”, sau extins „o învățătură?” Aud uneori creștini care se referă la citatul lui Pavel literal. Mot à mot. Oare slova omoară? Cartea ucide? Învățăturile pot distruge? Ce vrea să ne spună Apostolul Neamurilor Pavel corintenilor. Și nouă!

Dacă privim atent, „slova ucide” stabilește un contrast între ea și „Duhul” lui Dumnezeu. Exegetic vorbind, „slovă” nu se referă la Scriptură în sine, ci la Legea Mozaică înțeleasă într-un mod strict literal, fără lucrarea dătătoare de viață a Duhului Sfânt. În contextual de mai sus, Apostolul Pavel, pune în comparație Vechiul Legământ - bazat pe reguli scrise externe, cu Noul Legământ - caracterizat prin acțiunea interioară a Duhului în inima credinciosului.

„Slova ucide” deoarece „Legea” - deși sfântă, dezvăluie păcatul uman și aduce condamnarea. Legea - care este bună și desăvârșită (Psalmul 19:7), îi dezvăluie pe toți oamenii ca fiind călcători ai Legii (Galateni 3:10). Legea „ucide” prin faptul că pedeapsa pentru încălcarea legii lui Dumnezeu este moartea veșnică în iad (Romani 6:23; Apocalipsa 21:8). „Legea” nu poate transforma natura interioară a omului (Romani 7:10-11). Pe scurt, confruntând ființele umane cu standardul divin, „Legea” le dezvăluie insuficiența și, prin urmare, starea lor de moarte spirituală.

În schimb, „Duhul dă viață” pentru că, prin Noul Legământ, Hristos nu numai că își dezvăluie voia, ci îl și împuternicește pe credincios să trăiască conform ei, producând viață, transformare și dreptate. Duhul dă viață prin faptul că ne face capabili să atingem scopul suprem al lui Dumnezeu pentru noi, să fim transformați în chipul glorios al Fiului lui Dumnezeu (2 Corinteni 3:18; Romani 8:28-30). Bine zic americanii: „for the letter kills, but the Spirit gives life”.

Nicolae Geantă - Popas interzis

 

sursa Nicolae.Geantă Ben Hur, via Betleem Arad

Tehnologia digitală este „dezastru” pentru elevi! - de Nicolae.Geantă

În ultimii ani, am văzut sub ochii mei cum școala românească se degradează! Sute de tinerii care nu mai au niciun apetit pentru carte. Pentru prima dată în istorie o generație întreagă e mult mai slab pregătită decât părinții lor! Copii a căror cultură generală, ale căror cunoștințe ori prgătire profesională sunt cu mult sub cele asimilate de mama și tata! Dezintres față de viitor! Față de ei…

Cum s-a ajuns aici? Nu doar în România, ci în toată lumea occidentală? Nu mai au același ADN? Nu mai au școli și profesori pregătiți? Nu mai au părinți interesați de ei? Peograme guvernametale? Cine e principalul vinovat de elevii nu mai performează? Deși pare paradoxal ori eretic, vinovatul principal este… digitalizarea! Impactul ei negativ! Experimentul acesta fără precedent care erodează dezvoltarea cognitivă a copiilor noștri! „Analizele ne arată că dispozitivele digitale introduse în educație conduc la rezultate slabe”, susține volumul „The Didital Desilusion”, recent publicat sub semnătura lui Jared Cooney Horvath. „Ni s-a spus că tehnologia din sala de clasă este progres. Nu a fost”, scrie Horvath. „Școlile, odinioară pline de învățare profundă născută din conexiunea umană, sunt acum dominate de ecrane. Rezultatul este inconfundabil: performanță în scădere, atenție fragmentată și erodarea lentă a gândirii riguroase.”

Redau mai jos un o recenzie a cărții de mai sus, scrisă de Carl Hendrick, în revista „Education Next”. Hendrick este un profesor britanic renumit, astăzi director de cercetare în educație la Academica University of Applied Sciences. El prezintă o analiză critică și bine documentată, dar și o sinteză clară a cercetărilor recente și dovezilor despre modul în care tehnologia schimbă procesul de învățare, afectând atenția, memoria și capacitatea de înțelegere profundă.

Redăm mai jos cîteva aspecte din volum, traduse de Irina Bazon, și publicate în revista „Familia Ortodoxă” nr. 207/aprilie 2026.

Nicolae Geantă la Arad

 

Rugăciunea îi pune cătușe diavolului – de Nicolae.Geantă

Cineva spunea că rugăciunea schimbă lucrurile pentru că ne schimbă pe noi. Și-avea dreptate! Nimeni nu s-a ridicat de la rugăciune mai rău decât s-a așezat. Dar rugăciunea schimbă lucrurile pentru că apelează la „puterea supremă a Universului” ca să-l citez pe Max Lucado!

Zilele acestea însă am mai decoperit ceva ceea ce face rugăciunea: pune cătușe Satanei! Îl lasă fără mâini. Pentru că rugăciunea mută problemele din mâna diavolului în mâna Mântuitorului. Boala incurabilă, beția ori drogurile, pornografia ori prostituția, lăcomia sau închinarea la idoli, gura mincinoasă sau gândurile murdare puse în mâinile lui Dumnezeu nu mai sunt puteri cu care diavolul fărâmițează conștiințe, ori prin care ține oamenii legați de păcat. Pusă în palma lui Dumnezeu, rugăciunea mortifică pornirea păcătoasă a trupului.

Diavolul se teme de rugăciune! Intră în odăița ta și încuie-ți ușa... Adună-ți inima din risipă și atinge-te de Dumnezeu cu cuvintele ce vrea să le-audă. Le știe, dar vrea să le-audă de la tine! Acolo începe adevărata mișcare de încătușare a Satanei. Nu te teme că nu vei fi auzit! Rugăciunea are semnal peste tot când vine vorba de liniștea sufletului. Și mai ales când un om cere Domnului Hristos să fie eliberat de păcate...

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Turneu 2026. Misiunea Bethany Chicago în România

 

Învierea și prejudecata – de Nicolae.Geantă

Când a mers dis de dimineață disperată în Grădina Mormântului, Maria Magdalena credea că va găsi un Hristos mort. Și a întâlnit unul viu. Petru a crezut că Isus murise fără să-I poată cere iertare. Dar Mântuitorul era prezent peste tot să-i ofere milostivirea. Așa că a trecut prin ușile ferecate ale ucenicilor în odaia de sus. Preoții sigilaseră mormântul. Dar Hristos înviat nu poate fi împiedicat de o piatră. Fie ea și de o mie de tone. Toma a crezut că Isus înviat trebuie să fie un Duh. Și când Domnul a venit și l-a rugat să-i pipăie mâinile și coasta, Toma a înghețat. Pavel vedea un privilegiu în persecuția creștinilor. Dar când i s-a relevat Hristos pe drumul damascului a ales el să poarte lanțurile Crucii...

Învierea Domnului schimbă toate convingerile noastre despre viață. Toate preconcepțiile. Toate prejudecățile. Când te întâlnești cu Hristos Înviat moare tot ce credeai tu despre viață. Devine volatil. Când te-ai întâlnit personal cu Isus Înviat înțelegi că religia și dogmele tale nu sunt adevărul infailibil. Înțelegi că nu Biserica, nu teologia meșteșugită, nu coliva, nici lumânarea, nici botezul copiilor, nici „vorbirea în altă limbă” aduc iertarea păcatelor. Înțelegi că mântuirea nu vine prin „naștere de prunci”, că bărbatul nu este mai presus de femeie, că un tânăr nu este neimportant pentru slujba unei biserici, că o prostituată ori un corupt pot deveni sfinți. Înțelegi că un suflet de țigan e la fel de greu ca unul de neamț, că un american ori un român nu sunt mai importanți decât un african, că Dumnezeu nu privește la fața omului, nici la ranguri, nici la cultură! Și alte un milion și una de prejudecăți cad!

Nicolae Geantă | Povara Lui, privilegiul tău

sursa: NicolaeGeantă Ben Hur. via Renovatio

Hristos a înviat!

 

Sâmbăta Paștelui - Liniștea dinaintea petrecerii – de Nicolae.Geantă

Despre Sâmbăta din Săptămâna Mare mulți spun că a fost o zi de odihnă pentru Dumnezeu. La fel ca după creație. Că Hristos Domnul s-a odihnit în mormânt. Trupul da, dar Duhul se poate odihni? Duhul Lui fusese încredințat Tatălui. Era viu...

Unii spun că în Sâmbăta Mare Hristos s-a coborât în iad. În Hades. Dar Petru ne spune că „s-a dus și le-a predicat duhurilor în închisoare” (1 Petru 3:19). Adică nu a coborât în flăcărie iadului, ci în locul celor morți. Acolo unde duhurile așteptau să audă că a venit „izbăvirea pentru cei răscumpărați și judecata pentru cei pierduți”, cum ne-ar zice Tozer. Adică, Isus s-a dus să aducă bucuria pentru sfinții îngropați! Și regretul pentru cei ce au săvârșit răul.

Alții spun că a fost o zi cu tăcere. Atâta liniște era de parcă tot Cerul se dăduse pe modul avion. Mormântul fusese sigilat. Ucenicii stăteau încuiați. Oare nu se întâmpla nimic?

Vinerea NEAGRĂ – Când poverile Domnului devin privilegiile noastre – de Nicolae.Geantă

Venise de la câmp! Nu știm dacă venise la Templu să aducă jertfe cu familia. Nici dacă făcea parte din grupul de gură cască! Însă știm că atunci când Domnul a fost istovit și a căzut sub cruce, centuriomul roman l-a silit să ducă el patibulum-ul. Iar povara Domnului a devenit privilegiul lui. Al lui Simon din Cirene!

Simon din Cirene nu a căutat Crucea. Însă crucea l-a căutat pe el! Nu știm dacă era un om mai solid, nu știm dacă a fost considerat unul dintre „ai Lui”, dar știm că centuriomul roman nu a greșit când i-a poruncit să o poarte! Dumnezeu îl chema pe Simon atunci cân Petru și ucenicii lipseau. Când marii preoți și evreii îl huleau. Când romanii ăl răstigneau. Când era singur! Crucea caută și azi purtători. Să nu uii că dacă fugi de ea, se vor găsi alții. Dar nu te vei putea disculpa! Simon din Cirene a fost omul potrivit la momentul potrivit. Tu ești?

Vinerea NEAGRĂ - Judecata strâmbă – de Nicolae.Geantă

Cea mai neagră Vineri din istoria lumii a început cu o judecată. Strâmbă! Oamenii judecând pe Dumnezeu! Judecata Domnului Isus e ca teologia nasturelui: dacă închei primul nasture greșit, toți ceilalți vor fi încheiați greșit!

Era întuneric. Nu doar afară, ci și în inimile lor! A sinedriștilor. A Sanhedrinului. Completul de judecată acela religios, ales să facă bine! Binele însemna să protejeze legile sfinte ale lui Dumnezeu. Să ofere șanse celui asuprit. Să apere pe cel vinovat! Ba chiar să-i găsească soluții de nevinovăție! Și ei? Au transformat lumina în întuneric! Binele în rău. Dragostea în ură! Dreptatea în inechitate! (Oare poate fii judecată Dreptatea? Doar dacă ești judecător sucit!)

În legea evreiască interogarea de acuzare a inculpatuui de către președinte era strict interzisă! Dar Caiafa a violat principiul justiției iudaice! Când ești strâmb nu poți trasa linii drepte!

Legea evreilor nu putea acuza pe nimeni din propria mărturie. De aceea Hristos l-a întrebat pe marele preot Ana: „De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit...” Drept urmare Isus a primit o palmă peste față... Strâmbii lovesc. Drepții îmbrățișază!

Joia Mare - Ligheanul și cei 3S - Nicolae Geantă

„După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” (Ioan 13:12-17)

Trei lucruri ne-a lăsat Domnul Hristos în Vinerea Mare (la evrei ziua nu începea la ora 24; ora 10 era ora 18, 6 seara!) ca noi Biserica să le ducem mai departe: Ligheanul, Cămașa și Crucea. Ligheanul cu cei 3 de S: smerenie, slujire, spiritualitate.  

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare. Ci despre smerenie! Cel mai mare lider din din istorie ne-a învățat că umilința ne face mari!

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare, ci despre slujire. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu mânecile suflecate, cu șorțul la brâu, îmbrăcat în salopete. Singurul Dumnezeu care a călcat pe pământ vreodată ne-a învățat că urmașii Lui trebuie să fie încărcați cu baterii Duracel.

Ligheanul nu vorbește numai de curățire exterioară. Ci de-o purificare sufletească. Reprezintă acțiunea Domnului Isus de a curăța ucenicii Săi de întinarea lumii, o curățire interioară necesară pentru a avea parte cu El. Ligheanul vorbește despre spiritualitate. Hristos o oferă, dar noi trebuie s-o păstrăm. 

Hristos ne-a curățit! Trăiți smeriți! Trăiți spirituali! Iuda a avut ocazia să-și pună picioarele-n ligheanul lui Hristos. Dar inima și-a pus-o în mâna diavolului!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Nicolae Geantă la Renovatio

Astăzi, de la ora 18:30, vă așteptăm cu drag la biserică. 

Îl vom avea invitat pe fratele Nicu Geantă, care va aduce un mesaj intitulat „Povara Lui, privilegiul tău”, despre Simon din Cirene, omul care,in mod neașteptat, a avut onoarea de a duce crucea Domnului, descoperind că uneori cele mai grele poveri devin cele mai mari privilegii. 

Echipa de închinare Renovatio, împreună cu fratele Florin Ianovici, ne vor conduce în închinare.

Pentru cei care doresc, rugăciunea de mijlocire va începe de la ora 17:30

Paștele, „operațiunea MOV” și Bacovia – de Nicolae.Geantă

Aștept în fața unui cabinet medical. Cam mulți oameni așteaptă! Nu știu de ce dar parcă noi românii suntem din ce în ce mai bolnavi! Tineri, bătrâni, copii... Boala roade din orice vârstă!

Un domn bătrân, care a venit în urma mea dar s-a așezat direct lângă ușă, a salutat-o pe asistenta care ieșise cu un maldăr de hârtii, apoi a întrebat-o curios: „Doamnă, dvs ați participat la operațiunea MOV?” Femeia e surprinsă, zâmbește și răspunde inocent. „Nu știu ce înseamnă aceasta”. Eu mă gândeam că bătrânul a întrebat retoric pentru că femeia avea un halat... mov. Însă moșul ne-a dumerit: „Operațiunea MOV înseamnă: miel, ouă și vin!” Femeia râde. „Nu am avut încă timp!”.

Când mi-a venit rândul la cabinet i-am spus doamnei că românul, în general, crede că Paștele înseamnă miel, ouă și vin! Sărbătoarea pentru mulți e un ritual... culinar! „Doamnă, cu MOV românul are stomacul plin. Dar sufletul e gol. Sufletul este invers proporțional cu burta. Nu pot fi ambele pe primul loc. Cineva trebuie să fie pe locul doi! Dar asta, noi alegem. Paștele pentru pântec sau Învierea pentru suflet!”

Floriile și Munus Triplex - de Nicolae.Geantă

Când vorbim despre „Sărbătoarea Floriilor” (sau „Duminica Palmierului” cum zic englezii), cu toții spunem că Domnul Isus a intrat în Ierusalim ca un Rege! Și pe bună dreptate așa a fost ovaționat. Ca un Împărat glorios. Dar slujba lui Hristos când intră în Ierusalim nu era numai de Rege, ci de Munus Triplex! Adică o slujbă întreită: Profet, Preot și Rege!

Domnul intră în Ierusalim ca Profet. „Cine este acesta?”, întreabă norodul. „Este Profetul din Nazaretul Galilei” (Matei 21:11). În vechime profetul era purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Microfonul Lui. Transmitea oamenilor voia Creatorului. Cu autoritatea dată de El. Toate profețiile din Vechiul Testament aveau o singură țintă: venirea lui Mesia. Acum, Isus era Profetul promis din profeții! Împlinea Scriptura. Vorba lui RC Sproul: „Isus e și subiectul, și obiectul!” După venirea Sa printre noi, în toate discursurile Sale, Domnul a profețit despre... Sine! Despre Împărăția Lui...

Nicolae Geantă - Să facem bine oamenilor răi?

 

Tu ai un Pura? - de Nicolae Geantă

 „Dacă ți-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău!”  (Judecători 7:10)

Ca să câștige o bătălie de mult așteptată, Ghedeon - unul dintre vitejii judecători biblici ai lui Israel, este îndemnat de Dumnezeu să coboare noaptea în tabăra dușmanilor. „Dacă ți-e frică, coboară cu Pura!”, îl sfătuiește Dumnezeu, probabil văzându-l că șovăia!

E întuneric. Asta e arma vrăjmașului. Secretul diavolului. Să te atace nedovedit. Să te lovească în ascuns. Mișelește. Pe la spate. Ești chemat la biruință. Trimis de Dumnezeu. Când te trimite El, victoria e garantat 100%. Nimeni nu poate fii adversar pe măsura Domnului. Și totuși, îți este teamă să mergi singur. Atunci caută să mergi la luptă cu un... Pura! În doi curajul e mai mare decât în unul!

Puțin despre Eden - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

Când vorbim despre EDEN ne gândim ades la Grădina aceea creată special de Dumnezeu pentru om, așezată undeva prin Mesopotamia antică. Pe lângă Eufrat. Evreii spun că Eden înseamnă „desfătare”. Sau „încântare”. Paradis. Când ai pășit în Eden trăiești la superlativ. Idealul. Totul e de nota 10 +. „Și cum adică ar fi să trăiești totul la superlativ?”, întrebăm puțin uimiți. „Să nu faci nimic și să ai de toate? Să fii permanent fericit? Să nu ai boli, necazuri, frământări? Să nu ai regrete?” Nu numai atât. Edenul înseamnă părtășia cu Dumnezeu. Adam și Eva au pierdut Grădina Raiului când au pierdut relația cu Dumnezeu!

Când l-ai pierdut pe Dumnezeu ai pierdut Edenul! Fără El nu poți gusta „încântarea”, „desfătarea”, răsfățul vieții. Fără Dumnezeu nu există Eden. Stau și privesc în jur nedumerit, oamenii vor Edenul dar fără Dumnezeul Edenului. Și atunci, încearcă să creeze un Rai fără El! Și știți ce fac? Exact ce și-a dorit Șarpele, Satana, Amăgitorul. Un Paradis gol, fără Dumnezeu Creatorul. Dar plin cu el! Edenul fără Dumnezeu e rătăcire!

Raiul nu înseamnă prosperitate materială. Ci desfătare alături de Dumnezeu! Când ești în relație cu Creatorul poți avea Eden în cele mai vitregite văgăuni ale vieții!

Știai că Raiul se trăiește de pe pământ? Și că cine nu l-a trăit aici nu-l va trăi nici dincolo?

Nicolae.Geantă

Seri de Evanghelizare cu Nicolae Geantă și Claudiu Hamza

 

Nicolae Geantă - Treptele lui Elisei

 

sursa: Nicolae.Geantă via Romanian Church of Bridgwater

Mi-a spus tata

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Ai grijă, că focul frige!”

— „Pân’ nu-l țin, tată, în mână,

Nimeni nu mă va convinge.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Adevărul mai și doare.”

— „Ce e, tată, adevărul?

Cât să doară el de tare?”

Sfaturi pe care nu le doream…

În copilărie eram convinsă că ei pur și simplu vor să-mi strice viața. Nu-mi permiteau una, nu mă lăsau în alta, mă obligau să fac cutare lucru. Acum am crescut și am înțeles: în spatele fiecărei interdicții era dragoste. Doar că atunci nu vedeam asta.

Iată 10 lucruri pentru care acum sunt recunoscătoare.
1) «Nu sta cu băieții până târziu» Mă enervam: «Nu aveți încredere în mine!». Ei doar știau că la 14 ani plimbările de seară rareori se termină cu ceva bun.

2) «Nu te împrieteni cu fata aceea» Părea că se bagă unde nu le fierbe oala. Și apoi acea fată a trădat pe toți cei care aveau încredere în ea. Intuiția maternă funcționează mai bine decât logica.

3) «Nu purta fuste scurte la școală» Țipam: «Mă faceți de râs!». Ei doar încercau să mă protejeze de atenția celor cărora nu le pasă de mine, ci doar de picioarele mele.

4) «Nu pleca de acasă fără să spui unde te duci» Mă scotea din minți. Acum înțeleg: dacă mi s-ar fi întâmplat ceva, măcar ar fi știut unde să mă caute.

5) «Nu lua lucrurile altora» Chiar și fleacuri, chiar și dacă «nimeni n-o să afle». Credeam că e moft. Acum știu: din furturi mici cresc probleme mari.

Nicolae Geantă la Roșia, Bihor

 

Dacă mai ai părinți - de Nicolae.Geantă

Dacă mai ai părinți iubește-i! Într-o zi o să-ți dea pe-afară dorul de ei! Știai că dragostea de părinți nu poate fii împărțită cu nimeni?

Dacă mai ai o mamă și un tată ascultă-i! Într-o zi vei dori să mai auzi măcar o… cicăleală! Știai că sfaturile părinților sunt legi respectate de Domnul!?

Dacă mai ai părinți sărută-i! Știai că un sărut de la fiul sau fiica lor e valută? Îi fac mult, mult mai bogăți!

Dacă mai ai părinți îmbrățișează-i! Știai că o îmbrățișare a unui copil dă delete munților de îngrijorări ale părinților?

Dacă mai ai părinți bătrâni deschide-le ușa! N-o lăsa să facă păianjeni! Știai că ei te-au ținut în brațe câțiva ani, dar te țin în inimă o viață?

Dacă nu-i mai ai pe pământ reamintește-ți de ei! Știai că părinții ce-au plecat în veșnicie și sunt uitați mor a doua oară?

Cinstește pe mama și tatăl tău! Știai ca doar așa poți trăi multe zile?

Nicolae Geantă

Goblene pentru pereții inimii | Cuvânt înainte | Ionuț Adrian Sandu

 CUVÂNT ÎNAINTE
„Neliniștit este sufletul nostru până ce-și găsește odihna în Tine” — Sfântul Augustin

Puține propoziții din istorie au descris mai limpede drama omului modern. Indiferent că ne place sau nu, trăim în epoca vitezei, a notificărilor, a opiniilor aruncate în rafale. Și totuși, în miezul acestei agitații, sufletul rămâne neliniștit. E într-o permanentă căutare. Întreabă. Se frământă.

Blaise Pascal scria că „în inima omului există un gol în formă de Dumnezeu”. De aceea, oricât am umple viața cu informația din jurul nostru, cu performanță sau putere, rămâne ceva care nu se satură. Iar cartea de față se adresează tocmai acestui loc tăcut din fiecare dintre noi.

„Goblenuri pentru pereții inimii” nu este o carte de teorie, ci una de oprire. Nu este un tratat, ci o invitație. Nu este o dezbatere, deși ar putea constitui un punct de plecare, ci o oglindă.

Autorul țese cuvintele precum firele unui goblen: atent, repetat, cu răbdare. Într-o lume care iubește mesajele scurte și zgomotoase, pline de culoare, el îndrăznește să scrie despre liniște. Într-o cultură care cultivă reacția rapidă, viteza, el alege reflecția. Iar în vremuri în care adevărul este strigat agresiv tocmai de necunoscătorii adevărului, el propune un adevăr spus cu dragoste.

Dostoievski avertiza: „Omul este un mister care trebuie dezlegat.” Iar aceste pagini tocmai asta încearcă: să dezlege misterul inimii prin lentila Scripturii și a experienței personale, pe care Nicu Geantă ne-o înfățișează. Smochinul care nu rodește, adevărul rostit fără iubire, eșecul care devine profesor, bambusul care crește peste noapte, idolii ridicați pe munți – toate devin parabole ale vieții cotidiene.

Dragostea ca o curea

Pavel ne invită parcă într-o croitorie cerească unde se lucrează la măsura sufletului: îndurare tivită cu bunătate, smerenie căptușită cu blândețe, îngăduință largă pentru slăbiciunile altora, iertare ca un buzunar adânc și răbdare cusută pentru zilele lungi ale vieții. Dragostea este cureaua care le strânge pe toate laolaltă, ca o eleganță a cerului purtată printre oameni. Și totuși, după ce îmbraci aceste veșminte, rămâne întrebarea tăcută: unde vor sta ele mai bine decât în locul cel mai adânc din noi?

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.

Coloseni 3:14

Pulsul Luptătorului 

Nicolae Geantă la Bridgwater, UK

 

La mulți ani tuturor femeilor!

 

Nicolae Geantă în Belgia

 

Estera, feminitatea la superlativ | Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan | CL

La Mulți ani Sefora!

În fiecare Martie ghioceii vestesc primăvara.
Iar tu ne vestești fericirea în chilia inimii!

Ai venit printre noi înflorindu-ne viața.

Cu tine, perii albi dela tâmple se transformă în crini!

Nu, nu ne ascundem după cuvinte ca acestea, 

ci stăm în miezul lor...

Să urci zi de zi un pas măcar mai sus a ieri.

Nu există limită pentru succes!

Tu știi bine: cu Dumnezeul tău poți sări orice zid!

Îți dorim multă sănătate și bucurie cât Pacificul.

Și o abundență de binecuvântări sfinte!

LA MULȚI ANI SEFORA!

PS: „Să nu uiți (niciodată): „Tu ai iubit neprihănirea 

și ai urât nelegiuirea, de aceea Dumnezeul tău te-a uns 

cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe

tovarășii tăi!” (Evrei 1:9)

Daddy & Mommy

Nicolae.Geantă

YE SU - Numele lui Isus în chineză (mandarină) - Nicolae.Geantă

vezi și 
https://www.instagram.com/
p/DVZUCQmin_g/?img_index=1

Numele Domnului Isus în mandarină (limba chineză cum îi spunem noi) este alcătuit din două cuvinte: Ye și Su. Interesant este faptul că primul cuvânt „YE” este un simbol asociat cu cuvântul „a auzi”. Pentru că atunci când vorbești cu sau despre Dumnezeu trebuie să înțelegi că… El te aude. Te ascultă! Traducerea lui „Ye” înseamnă de fapt „ureche”! Dumnezeu are urechi și aude! Orice cerere. Orice rugăciune. Orice durere. Orice bătaie de inimă. Dar și orice zdrăngănit al păcatului!

Interesant este faptul că în chineză cuvântul „Ye” este de fapt o… șoaptă! Șoapta e susur blând. Ciuvânt dulce. Duhul Sfânt e susur blând. E miere pentru suflet. Hristos nu doar că ne aude chiar și șoaptele, dar El Însuși ne vorbește în șoaptă. Nu răgnește la noi. Ci ne vorbește plin de blândețe! Cuvintele Sale mângâie. Sunt balsam vindecător!

Chinezii mai folosesc pentru „ureche” încă trei cuvinte: „cong” (auz ascuțit), „ling (a asculta)”, „long (surd)”. (Mă gândeam că Domnul Isus Hristos are un auz super fin, ascultă cu plăcere rugăciunile oamenilor dar e „surd” la învinuirile ce ni le adduce diavolul!). „YE” ne demonstrează de asemeni faptul că Isus „aude” dar și ne „ascultă!” Adică e atent la ce Îi cerem! Psalmul 94: 9a ne întreabă retoric: „Cel ce a sădit urechea s-ar putea să nu audă?”. Să avem mare grijă ce vorbim, Dumnezeu aude tot! Fiți curajoși, El ne și ascultă! Iar Psalm 18:6 ne edifică: „Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui”.

Să înfloriți acolo unde sunteți așezate!

 

Antiprimăvara și iarna sufletului - de Nicolae.Geantă

 „Ce dacă vine primăvara,

Atâta iarnă e în noi

Că martie se poate duce

Cu toți cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă,

Vom îngheța sub ultim ger,

Orbecăind pe copci de gheață

Ca un stingher spre alt stingher”.

 

Așa spunea Adrian Păunescu în martie 1983! Am putea spune că era „iepoca lui Ceaușescu”, dom'le. Foame, frig, frică. Bine, bine, dar răul? Răul e frigiderul care produce iarnă în noi! Ceaușescu a trecut, dar răul? A rămas. A proliferat!

„Wow, cam multă zăpadă! Când este cel mai frig la voi, Nicu?”, m-a întrebat un prieten din Africa, zilele trecute. „Când se răcesc relațiile dintre noi!” Când între mine și inima fratelui meu s-a făcut punte de gheață! Chiar dacă ai fi la Ecuator sufletul simte frig! E iarna sufletului!

Suntem în câteva ore din nou în Martie. Și România e atât de cuprinsă de frig. Atâta răceală în inimi cum n-am avut nici pe vremea comuniștilor! Atunci românii erau uniți! Uniți în suferință! Numai nomenclaturiștii erau priviți ca cei care produc „gheață”. Astăzi gheața nu s-a topit! Ba dimpotrivă. Munți de zăpadă s-a așternut între noi. Minciună. Ură. (Grigore Vieru spunea că „românii iubesc alte nații dar se urăsc între ei!”). Dezbinare. „Voi nu sunteți de-ai noștri!”, se aude obsesiv pe la colțuri. Am reușit să înghețăm cu toții. Să ne crească țurțuri la ochi. Să ne privim apatic. noi între noi. Să fim divizați. Niciodată nu au fost mai împărțiți ca acum românii! Oare de ce?

E simplu. Gheața inimii crește când dispare focul lui Hristos! Și care e focul acela? Iubirea! Isus Mântuitorul a spus: „dragostea celor mulți se va răci” (Matei 24:12). Se va așterne iarnă în suflete!

Vine Martie! Zăpada de afară dispare. Dar cea din suflet?

Aș vrea să-l contrazic pe Adrian Păunescu. Singur nu pot. Zăpada vieții trebuie topită împreună! Hai, chemă primăvara în suflet! Dumnezeu e gata apoi să-Și planteze florile Sale! Dar terenul îl pregătești tu!

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Eveniment editorial: Goblene pentru pereții inimii - Nicolae Geantă

 Noul meu volum cu 101 devoționale este în aceste zile în tipografie!

Goblenele sunt acele operă de artă mici, brodate, cusute cu migală pe o pânză specială. Distincția lor e fidelitatea reproducerii culorilor. Valoarea maximă a lor o dă ața de calitate. Și mai ales mâna din spatele acului. Atârnate pe pereți, ele transformă orice cocioabă scorojită într-un veritabil muzeu de artă. 

Inima, bună sau rea, netedă sau cârpită, e asemeni unei expoziții de goblenuri. Unde, zi de zi, Dumnezeu atârnă în bolduri de dragoste, harul și bunătatea, îndurarea și iertarea, fericirea și mântuirea. Asta după ce a cusut cu fir de sânge crăpăturile urii, ale indiferenței, ale hulei, ale viciilor nesănătoase. Împodobit de Hristos, orice om - chiar dintre „tâlhar” de ar fi, poate ajunge în vârf pe scara valorii. Adică sfânt.

Am încercat, prin devoționalele de mai jos, să țes cu cuvinte mici goblene care ne pot înzestra inimile mototolite de truda zilei. Înfrumusețarea inimii se face permanent. O dată pe an nu are niciun efect. O dată pe lună e insuficient. Toți, avem nevoie de o primenire spirituală zilnică! Dar pentru asta întâi trebuie făcut ceva: să ne dezlipim urechile de sunetul pământului!

Nicolae Geantă - NU campa în Vale!

 

sursa: Nicolae Geantă, via Biserica Renovatio

Cum ne hrănim mintea cu lucruri de calitate? | Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan

 

sursa: CL și Veritas

Nicolae Geantă la București

 duminică 22 februarie ne vedem seara la RENOVAȚIO (17,00) 

... și dimineața la Biserica DIN STRADĂ LA HRISTOS! (10,00)

E adevărat adevărul oamenilor? -de Nicolae.Geantă

Am citit mai de mult o poveste despre Adevăr. Toți căutăm Adevărul. Se spune cî un tânăr dorea să se căsătorească cu o fată. 

- O iubești?, au  întrebat rudele ei. 
- Da. Mult.
- Ți-o dăm atunci când vei găsi Adevărul. 

Tânărul a plecat și l-a căutat prin biblioteci, prin universități, prin școli și institute de cultură. 
L-a căutat vara, iarna, în sate și orașe, între săraci și bogați. 
L-a căutat ani întregi, fiindcă o iubea. 
Timpul trecea. 
Undeva la marginea lumii, la gura unei peșteri, în inima pădurii a văzut o hoașcă urâtă. Bătrână. Schimonosită. 

- Tu cine ești? 
- Adevărul. 

A plecat fericit. Întâlnise marea căutare. Dar, după 10 pași, ea a strigat: 

- Dacă te vor întreba oamenii cum arăt, să nu le spui că sunt bătrână si urâtă, ci tânără și frumoasă!

M-am tot gândit dacă povestea are vreo logică. Și am aflat că Adevărul nu stă în oameni. Ci doar în Hristos! Adevărul oamenilor poate să fie... minciună! Și știți care e cea mai periculoasă: auto-minciuna! Să te minți singur că ești bine și când colo tu ești pe nicăieri.

Nu vă lăsați amăgiți de oameni! Nu vă autoamăgiți! Nu tot ce strălucește este aur! 

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Ipostaze dela conferințele pentru liceeni

fa click pe linkuri

Reziliența rromilor
 https://youtube.com/shorts/zSR3ovPVfiw?si=5KdUXJKPeKZ4iTmR

Ispita drogurilor
https://www.instagram.com/p/DUsWC0PjAQ3/

Anturaje bune, anturaje rele!
https://www.instagram.com/p/DUluGO2ijUZ/

Inima cu vitralii - de Nicolae Geantă

Cineva spunea că o inimă făcută cioburi nu se mai poate repara cu niciun adeziv. Parțial are dreptate. Nimeni nu poate repara o inimă ruptă. Nici medicii, nici psihologii, nici filosofii... Și nici atât cel ce a distrus-o!

Totuși, există un restaurator de inimi: Hristos! El ia cioburile și le lipește cu... sânge! Am spus mai de mult că inima cea nouă devine mult mai valoroasă (vezi aici). 

Însă, astăzi, vreau să vă spun ceva și mai măreț: Chiar dacă în urma lipirii cioburilor inima nu se mai face netedă ca o oglindă, între bucățelele adunate se nasc vitralii. Prin care lumina lui Dumnezeu strălucește și mai minunat! 

Inimi cu vitralii au... sfinții! Probabil nu la voia întâmplării un copil a scris la școală că „sfinții sunt oamenii aceia prin care trece lumina!”

Luminați! Fiți vitraliile lui Hristos! Sunteți chemați să-L prezentați pe Dumnezeu colorat. Cum ce culoare are Dumnezeu? Toate culorile...

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

14 februarie nu e despre dragoste… - de Nicolae Geantă

Milioane de oameni cad în capcana relațiilor pasagere, transformându-și trupul într-o marfă. Persoana umană capătă o valoarea de schimb. Sufletul se vinde pentru o doză ieftină de dopamină.

Bărbatul învață să exploateze corpul femeii. Femeia e instigată să-și domine și să-și manipuleze bărbatul. Ce rezultă? Tortura reciprocă dintre parteneri”, spunea Mihai Neamțu!

Poate fii dragostea o tortură? Da, poate. Mai ales atunci când te joci cu ea, când o chemi nelatimp! Eclesiastul - cel mai deștept om al planetei, ne sugera cândva: “Nu stârniți, nu chemați dragostea până nu vine ea! Dragostea este mai tare ca moartea!” A gustat cineva din moarte?

Dragostea tip Valentine’s Day este trecătoare. Și toxică! Nu poți uni cu adevărat numai o zi! Dragostea e permanentă! 

Concludem. Dragostea nu e 14 februarie! E Ioan 3:16. Restul sunt povești de iubire!

Fugiți de îndrăgostirile efemere! Aduc un strop dulceață dar garnisit cu tone de amărăciune!

Nicolae.Geantă

Taunton, Somerset

Povestea lui Ron Clark (film motivațional pentru elevi)

Un film motivațional care trebuie văzut de oricine are de-a face cu școala: elevi, profesori, părinți, bunici...

Pentru a viziona cum un profesor aduce la cele mai înalte performanțe o clasă dintre cele mai slabe, apasă pe link sau pe foto. Filmul este subtitrat în limba română!

https://youtu.be/D9lKh2w0D5Y?si=rpRNOTc_470jZYHS

Nicolae Geantă al Bridgwater, UK

 

Fața e oglinda inimii - de Nicole.Geantă

• Un bătrân înghețat bine stă pe malul unui râu. Un pluton de călăreți trec apa învolburată. Când vine ultimul călăreț, bătrânul îi cere să îl treacă răul.

• De ce să te trec tocmai eu? M-ai cunoscut?

• Nu. Dar am văzut în privirea ta ce nu am văzut la ceilalți. Am văzut compasiune.

Ofițerul l- a trecut în partea cealaltă! Era Thomas Jefferson. A devenit al treilea președinte al SUA.
Omul bun se cunoaște după față! Fața e oglinda inimii!

Conferințe pentru liceeni la LTCI Câmpina. Cu Nicolae Geantă și invitații săi

 

Planificarea depinde de oameni, dar succesul depinde de Dumnezeu! - de Nicolae Geantă

Medicul Luca, autorul cărții „Faptele Apostolilor”, spune la un moment dat că, în timpul călătoriilor sale misionare, Apostolul Pavel în timp ce vizita Listra și Iconia - unde „frații” îl vorbeau de bine - Duhul Sfânt l-a oprit să le vorbească (FA 16:6). Prin urmare Pavel împreună cu Sila au plecat spre Bitinia din Asia Mică. Dar nu au putut intra căci „Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (FA 16:7). Atunci au plecat la Troa (lângă strâmtoarea Dardanele), unde Pavel a avut o vedenie în care un om care îl ruga să treacă în Macedonia și să îi ajute! Prin urmare Pavel și Sila ajung la Filipi - cea mai mare cetate macedoneană a vremii - unde după câteva zile de predicare pe malul unui râu sunt... arestați! Apoi, în închisoare se convertesc la creștinism temnicerul și casa lui, care împreună cu Lidia și casa ei (deja convertiți în prima zi de vizită a lui Pavel), au format prima biserică europeană: cea din Filipi (azi ruine în comuna Krinides, Grecia).

După ce am citit textul, m-am gândit că în viață, ca și Ap. Pavel întocmim planuri. Planificăm. Dar nu mereu reușim. Eșuăm. Inclusiv acolo unde suntem iubiți! Nu izbutim atunci când planurile - oricât ar fi de bune - sunt întocmite de noi, ci nu de Cer! Oare de ce? Simplu: planificarea depinde de oameni, dar succesul depinde de Dumnezeu...

Când regele David era pe moarte, i-a dat fiului său Solomon următorul sfat: „Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și ori încotro te vei întoarce” (1 Împărați 2.3). Ce putem constata noi aici? David nu recomandă lui Solomon succesul care vine din forță militară, financiară, poziție sau rang înalt. Nici cum să adune bogății din alte regate ori să-și doboare dușmanii în bătălie. Ci simplu, formula pentru succes era să-L urmeze pe Dumnezeu și să-L asculte!

Știu, sunt oameni care spun că au succes în viață și în afara lui Dumnezeu! Se prea poate. Dar îi previn: triumful acela e primul pas spre faliment! Priviți la Iuda, Caiafa, Voltaire, Stalin, Ceaușescu... Satana. Finalul lor a vorbit despre eșecul lor! Succesul fără Dumnezeu este eșec!

Fă planuri! Dar aplică-le călăuzit de Duhul lui Dumnezeu!

Nicolae.Geantă

Prahova & Somerset

Nicolae Geantă la BCDE Betania Ploieștiori

 

Un pastor grijuliu va zidi biserica sa, iar o biserică grijulie își va susține pastorul.

Un pastor care se îngrijește cu adevărat face mai mult decât să predice. El se roagă pentru turma sa, învață Cuvântul cu credincioșie, corectează cu dragoste și trăiește ca un exemplu al lui Hristos. Scopul său nu este popularitatea, ci creșterea spirituală a oamenilor pe care Dumnezeu i-a încredințat lui. Când un pastor slujește cu inima de păstor, biserica este întărită, unificată și zidită în credință.

În același timp, o biserică grijulie nu doar primește, ci și răspunde. O biserică sănătoasă se roagă pentru pastorul ei, îl încurajează, îi respectă chemarea și îl susține spiritual, emoțional și material. Ei înțeleg că și pastorii sunt oameni, care se confruntă cu presiuni, descurajări și lupte nevăzute. Sprijinul din partea bisericii dă putere pentru a continua lucrarea slujirii.

Când atât pastorul, cât și biserica au grijă unul de celălalt, lucrarea lui Dumnezeu înflorește. Biserica devine un loc al iubirii, al creșterii și al misiunii. Unitatea înlocuiește diviziunea, slujirea înlocuiește egoismul, iar Hristos este glorificat. Această grijă reciprocă reflectă planul lui Dumnezeu pentru biserica Sa – unde fiecare membru lucrează împreună, purtând poverile unul altuia, pentru zidirea trupului lui Hristos.

* text primit de la pastorul Daniel Martin (London)

Conferință pentru Liceeni | Decalogul iubirii | Nicolae Geantă

 

Cu pași mărunți înainte! - de Nicolae Geantă

În prima zi a anului am ales un moto potrivit pentru 2026, primit de la prietenul meu Emanuel: „... am vestit un post de smerenie înaintea Domnului nostru ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copii noștri și pentru tot ce este al nostru” (Ezra 8:21). Și, după ce m-am rugat, mi-am amintit că singur poți merge repede, dar împreună ajungi departe! Așa că m-am decis să înaintez și de-ar fi să o fac târâș! Și să trag și pe alții după mine!

Au trecut câteva săptămâni și am citit un text despre un om credincios care trebuia să ajungă la o biserică aflată pe vârful unui munte. Privind de jos, drumul i s-a părut lung și anevoios. Descurajat, s-a oprit și a spus: „Doamne, nu pot face toată această cale. E prea mult  pentru mine”. Atunci a auzit în inima lui un glas blând: „Nu-ți cer să vezi tot drumul, ci doar următorul pas”. Omul a făcut un pas mic. Apoi încă unul. Câteodată se oprea, obosea sau aluneca, dar de fiecare dată se ruga și continua. Nu alerga, nu se compara cu alții, ci mergea încet, ținându-și ochii la picioare și inima la Dumnezeu. Când soarele a apus, a realizat că ajunsese sus, fără să-și dea seama când. Atunci a înțeles că nu pașii mari l-au dus la capăt, ci credincioșia în pașii mici, făcuți zi de zi cu Dumnezeu.

Știam că atunci când pui mâna pe plug nu trebuie să te uiți înapoi. Iar când pleci să cucerești un vârf nu trebuie să mai privești în vale. Dar eram sceptic că pot înainta cu pași mărunți! Când umbli cu Hristos nu ți se cere grabă. Nici perfecțiune. Ci doar înaintare cu credință. Chiar cu pași mici. Psalmul 37:23 spune că „Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea Lui”.

Faceți pași înspre Dumnezeu. Mărunți. Dar mulți. În drumul spre cer nu se contabilizează viteza! Nici un număr anume de pași efectuați. Ci trecerea liniei de sosire!

Călătorie fericită! 

Nicolae.Geantă
Prahova & Somerset

Mai pune - de Traian Dorz

 
Mai pune pe deasupra
măsurii dărniciei,
că tot ce pui mărește
comoara bucuriei,
mai pune bunătate,
și milă și iertare,
c-acestea îți vor crește
răsplata și mai mare.
 
Mai pune din iubire
și ia, mai ia din ură
mai ia din ce-i răceală,
mai pune ce-i căldură,
mai lasă din ce-i lene,
mai pune din ce-i grabă,
c-acestea îți vor crește
puterea ta cea slabă.
 
Mai multe flori du astăzi,
spre cel iubit în viață,
căci în zadar vei duce
la un sicriu de gheață,
și dragostea arată-ți
cât soțu-i lângă tine,
căci dacă se va duce,
ai vreme de suspine!
 
Traian Dorz
volumul „Cântarea Biruinței”

Dacă am avea iubire - de Eliana Popa

Dacă am avea iubire, toate le-am răbda ușor
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am răspunde mânios
Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos !

Dacă am avea iubire, ar înmuguri surâsul

Ce ar șterge de pe gene și tristețea dar si plânsul

Dacă am avea iubire, n-am trai doar pentru noi

Am întinde-un colt de pâine si o haină celor goi !

Dacă am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti

Am fi îngeri de lumină ce pășesc spre veșnicii

Am aduce bucurie și un strop de pace-n toate

Si-am tămădui cu-n zâmbet, sufletele întristate.

Dacă am avea iubirea, cea lăsată de Hristos

Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos 

Dumnezeu a pus in oameni un talant sau chiar mai mult,

Dar robiți de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut !

Dacă am avea iubire, am fi buni samarineni

Și am ridica pe umeri, toți bolnavii-acestei vremi,

Am primi în casa noastră pe toți Lazării sărmani

Nu ne-am strânge-n punga noastră spre osîndă, gologani !

Dar nu mai avem iubire... Alergăm vânând păcate,

Ne oprim pentru o clipă și-apoi mergem mai departe.

Și uităm că timpul nostru într-o zi se va sfârși

Și în viața viitoare, ce am dat vom... dobândi !

Eliana Popa