Nicolae Geantă în Bihor și Arad

 

Jurnal de Norvegia (1) - de Nicolae Geantă

Era vineri după amiază când am dat cu ochii de Norvegia. Țara aceea nordică, scandinavă, lungă cât jumate din Europa (1750 km), poreclită „Țara Soarelui de la miezul nopții!”. Dacă Japonia, adică Nipon, e „Țara soarelui răsare”, în Norvegia vara soarele nu mai apune! În partea de sud vara e lumină, un fel de amurg, și la miezul nopții, iar în nord lămpile nu se aprind câteva luni! Totuși, „iarna nu-i ca vara”, să folosesc un citat clasic! 

Primăria și Cetatea Oslo

Am văzut Norvegia printre nori și m-a dezamăgit. Numai conifere, râuri și ochiuri de apă… tulbure. (Știați că Norvegia are mai multe lacuri decât Finlanda? Peste 450.000!!! Numai că nu fac atât tam-tam). Pâlcurile de luminiș dintre conifere erau presărate cu… eoliene! Norii coboară la 100 m înălțime. Vânturile de Vest îi mână toată ziua dinspre Atlantic spre Scania suedeză! De aceea ploile sunt frecvente ca umbrele copacilor. Am văzut apoi un fiord, ba încă unul-două, și niște case. Ultimele aruncate pe o pajiște ca o turmă de oi risipită. Fără soare. Aici timpul însorit e true holliday. Aerul e umed. Iar iarba verde ca brotacul. Printre pini și molizi  vezi „o droaie de uscătură”. Mulți arbori pe jumătate morți. Nu a știut nimeni să-mi explice de ce… Vreo carie, vreo insectă? Dezechilibre de mediu, stress hidric?

Am aterizat pe un fel de… islaz. Pe pistă bineînțeles. Numai că, deși e iunie iarba e cam … lipsă pe multe petece. Zici că e aprilie pe la noi. Când păpădia se scutură cu milioane de parașutiști. Aeroportul Gardermoen m-a impresionat grozav. Și am văzut și eu zeci de duzine de terminale. Larg, aerisit, luminat cu ferestre imense și plin de boutique-uri. Duty-free. Dar prețuri pe măsură. Peste 12 euro un sandwich, peste 4 euro o sticlă de apă de 1/2 litru, cca 9 euro o ciocolată mare, ori 40 euro un tricou cu vikingi. Aha, și vreo 450 lei un hanorac sport. Își permit. Doar e una dintre țările cele mai bogate din lume (În 2025 la venituri / PIB pe locuitor au ocupat locul 6. Dar la Indicele dezvoltării umane/IDU sunt de zeci de ani pe locul I). Pe Otopeniul românesc sandwich-urile sunt și mai scumpe. Nu pentru că suntem bogați. Ci lacomi. Ori snobi. Patronii vreau să zic. Scuze, antreprenorii…

Orășelele din aglomerația urbană Oslo, sau comunele (Kommuner, are 357) cum le zic norvegienii (orașele plus satele), sunt cocoțate pe dealuri. O îngrămădeală de case puse în și peste stânci. Locuințe din lemn. Scândurile le predomină toate fațadele. Cu vopselele aferente. Colorate. Destul de frecvent garnisite cu diavolul de drapel elghibitist. Acoperișurile sunt cu țiglă predominant neagră. Lucioasă. Tratată special. Cred că pentru a aluneca zăpada. Și a se topi mai rapid. Altfel nu îmi explic. Scările, treptele, prin curțile suspendate pe stânci sunt din lemn. Oricum la ei lemnul e la discreție. Taigaua are molizi fără număr. Am spus că sunt multe conifere uscate. Ce să faci cu lemnul în Norvegia? Căci la încălzit casele folosesc… curent. Electric. Foarte ieftin. Cca 0,4 lei pe kilowat. Adică vreo 10 eurocenți! Tradus: aproape gratis! Probabil pe la ei lipsesc „băieții deștepți”, vorba domnului Băsescu.  Deși cochete, totuși casele lor „nu le bat” pe ale noastre. Români au clădiri, nu case! Cei care au vreau să zic… Iar curțile vikinge, deși pline de flori, mai ales azalee, sunt mici. Câțiva metri. Nu poți întoarce o țeavă darămite o căruță! Chiar așa, nu am văzut niciun animal prin grădini. Nicio oaie! Nicio vacă! Nicio găină! Iar câinii toți merg doar în lesă! Sincer, românul din mine nu poate numi asta civilizație! Cum să fie dom’ne o țară fără oi prin grădini? Cum să nu auzi în răsărit un cucurigu! E trist. Dar real. (Norvegienii țin animalele numai în ferme. Înăuntru! Rar le scot afară! Pentru că la ei terenul arabil este atât de puțin. Prin urmare orice spațiu neted, dar și în pantă e cultivat cu orz. Cu ovăz. Cu secară. Sau chiar cu rapiță. Iar casele de aceea sunt numai pe versați aruncate. E interzis să construiești în intravilanul neted. E spațiu agricol! Prioritar pentru hrană! Știați că în privința alimentelor Norvegia nu importă mai nimic? Și noi, grânarul Europei cu cel mai fertil sol din lume?... Cu sol, dar fără mecanizare! Să vă spun ce tractoare posedă scandinavii? Din… Matrix!)

Nukșo m-a așteptat în aeroport. Nu ne-am văzut de ceva timp. A fost elevul meu acum 11-14 ani. Crescut în biserică de mic, la adolescență a cam luat calea prodigals-ilor. A fiilor rătăcitori. Și pelerini. Și emigranți. Într-o zi, după mulți ani, m-a sunat că ar dori să vină cu fetița la binecuvântare! Biblic, copiii mici se binecuvântează la biserică nu se botează. Deși era rătăcitor în inima lui știa ce scrie în Scriptură. Nu subestimați pe cei ce au plecat din biserică! Oriunde s-ar duce în mintea lor adevărul nu poate fi ucis. Apoi, de fugit de Dumnezeu poți fugi. Dar nu au unde se ascunde! A venit cu Melisa la biserică. Am binecuvântat-o! Apoi peste doi ani a venit cu altă fetiță! Tamara. Am binecuvântat-o. Nu noi, ci Tatăl din Ceruri. Noi ne rugăm în Numele Fiului Său. Binecuvântarea o dă El, numai El, nu vorbele noastre! Oricui o cere. I-am spus acum doi ani lui Nukșo că trebuie „să se întoarcă”! Nu poți merge continuu cu spatele! Înapoi. E drept, și cei ce merg cu spatele spre Cer înaintează. Dar nu înainte! Ci îndărăt, vorba lui taica. Se depărtează. Mi-a zis simplu: „la anu, dom’ profesor!”. Și „la anul” a zis tot… „la anul!” Și au trecut 4 ani! În urmă cu vreo două luni m-a sunat: „Am un băiat. Nu veniți la binecuvântarea lui în Norvegia? Ca tot ați binecuvântat cele două fete….” Apoi după un minut am auzit ce așteptam de un deceniu: „o să mă botez și eu, și soția!” (Botezul nou-testamental se face la maturitate. Conform Evangheliilor „cine va crede și se va boteza va fi mântuit!” (Marcu 16:16). Întâi credință, apoi botezul. Botezul e un legământ care se face conștient. Botezul înaintea credinței e un fel de sanie fără zăpadă!

Am pornit pe A4 spre Froster. Spre casa pastorului Florin Pop. Când am ajuns mă aștepta cu soția și cu cei cinci prunci. Știați că binecuvântat e omul ce la tinerețe își umple tolba cu săgeți? Cu prunci? Alături de ei, mai târziu, luptele vieții vor fii mai ușoare. Mai dulci. Copiii sunt darul lui Dumnezeu pentru noi! Un dar prețios. O binecuvântare! Pe lângă familie Florin m-a întâmpinat cu masa. Așa suntem noi românii. Oriunde am fi pe planetă! Când îți trece cineva pragul alergi ca Avraam în fața îngerilor, grijuliu să îi omenești. „Să prindă inimă”, vorba Scripturii. Adică să alunge oboseala!

Era ora 22,30 când Soarele a asfințit. Dar nu s-a întunecat nici peste două ore. La miezul nopții, la Oslo, vara, e doar un amurg prelungit. Încă poți să vezi până hăt departe! Am făcut o plimbare de seară. Prin vara răcoroasă norvegiană. Fusese o zi cu numai puțină ploaie. Erau sub 15 grade. Dar mult mai plăcut ca 15 grade la noi. Norvegienii, ieșiți cu câini ori trotinetele (electrice) erau în tricou și bermude. Eu nu am renunțat deloc la geacă! Chiar dacă după kilometrii de mers pe jos am transpirat! Iar acasă, la ora 24+ am băgat caloriferul în priză. În timp ce Florin și ai lui dormeau cu ferestrele deschise. Din mai până-n octombrie rămân continuu așa!  Nu m-am culcat până după 00,30. Cu un ochi mai priveam pe fereastră la casele din celălalt deal. Poate vreo 7 km distanță. Se vedeau ridicându-se semeț peste brazi și mesteceni! Cu luminile din stâlpi aprinse deși nu (prea) era nevoie!

În Norvegia fetele au party
 doar cu...fetele!

Sâmbătă am mers toată ziua prin Oslo. Un oraș cu sub 600.000 locuitori, cu creșterea cea mai rapidă din Europa. Nu din nașteri. Ci din emigrări. Astăzi unul din trei oslovari e… immigrant! Iar țara a atins un million de emigranți. Predomină pakistanezii, polonezii și ucrainenii (se putea fără ei?), dar și sirieni, somalezi, germani ori români (dar mult mai puțini, peste 18.000). Oslo e un oraș de vis. Cochet, curat, calm, călduros. Zvârlit printre dealuri (cca 200 m înălțime), conifer și fiorduri (Oslofjord este un golf uriaș din sudul Norvegiei, cu o lungime de aproximativ 100-120 de kilometri, care leagă strâmtoarea Skagerrak de capitala țării). Nu am văzut nicio hârtie pe jos. Dar am văzut norvegieni făcând jogging sau alergând cu bicicletele ca nicăieri. De aceea sunt ei subțiri (Știați că noi românii suntem locul I la obezitate în Europa cu +39%! Se aude prin Guvern? De ce nu luați nicio măsură pentru tinerii noștri?). Am mai rămas impresionat că pe străzile în pantă, și mai ales în locuri amenajate, tinerii vikingi fac slalom sau ski fond, cu schiuri pe… rotile! Bravo lor! De aceea au atâtea medalii de aur!

Întâi am ajuns la trambulina Holmenkollen. Gazda Olimpiadei de iarnă din 1952 și a Cupei Mondiale din 1980. În Nord Vestul orașului. Un simbol turistic cu mii de vizitatori pe zi. Înaltă de 60 m, trambulina este un gigant metalic. Și e singura trambulină din lume construită din oțel. Apoi are protecție permanentă la vânt. La competițiile importante găzduiește uneori și 30.000 de spectatori (capacitatea maximă). Când am fost noi erau doar câteva autocare cu turiști. Nu au lipsit nici… chinezii! Ăștia sunt ca oxigenul: peste tot!

Trambulina
Holmenkollen

Din dealul trambulinei (300 m) se vede o parte din fiord. Adică un golf îngust, lung și adânc, cu maluri abrupte și înalte, format prin avansarea și ulterior retragerea unui ghețar (Știați că Norvegia are peste 1200 de fiorduri?). Dar înainte să ajungem în fiord am ajuns în centru urbei, în Parcul Frogner, cel mai mare din Norvegia, un muzeu în aer liber! Cum adică parc muzeu? Ei bine, în parc  găsești cea mai mare expoziție statuară din lume, cu peste 200 de opere din bronz, granit și fier forjat ale artistului Gustav Vigeland. Când le privești nu ai cum să nu te întrebi: când a avut timp dom’le acest Vigeland să migălească atâta sculptură? (unii zic că le-a realizat în 20 de ani). Și totuși nu îl bate pe Brâncușul nostru! Sunt mândru de asta! Pacul Vigeland cuprinde pe cele 45 de ha: Podul cu 58 de sculpture (cu celebra statuie Băiatul supărat, Sinnataggen), Fântâna vieții, Platoul Monolitului. Grădina cu trandafiri (peste 14.000 de plante din 150 specii), Muzeul orașului Oslo (situat în conacul istoric Frogner din incinta parcului). De la poartă, pe o alee est- vest am ajuns la prima parte deschisă publicului în 1940, Podul cu statui, lung de 100 metri, și la Fântâna arteziană, înconjurată de mai multe statui reprezentând cupluri de oameni, situate pe o bordură din granit, decorată cu mici sculpturi, care închide un perimetru de 1.800 metri pătrați. Apoi am urcat pe Platoul Monolitului, un obelisc sculptat dintr-un singur bloc de granit, înalt de 17 metri; un fel de coloană care a fost decorată cu 121 figuri umane și postată pe o platformă înconjurată de trepte circulare separate prin porțiuni ornate cu 32 grupuri statuare din granit reprezentând diferitele cicluri ale vieții. Interesant este că toate statuile sunt în pielea goală! „Câtă obscenitate!”, mi-a relatat o doamnă profesoară! Am înțeles că Vigeland a făcut statuile în hainele lui Adam, pentru că, după spusele sale, „hainele se demodează”, dar trupurile rămân la fel! Câtă dreptate! Moda e trecătoare, omul e cel care rămâne! Se aude tinerilor?

Am văzut prin Parc, sau aiurea prin Oslo, o mulțime de grupuri alcătuite numai din… fete! Multe fete frumoase ieșite la plimbare, la sport, la socializare, la restaurant. Și băieții? Nicări, vorba bihorenilor. Nu a știut nimeni să îmi explice de ce fetele sunt fără băieți! Poate pentru că vikingii moderni sunt mai orientați spre persoane de același sex? Astfel nu îmi explic de ce predomină steagurile curcubelate… O abundență de steaguri. Pe mai toate clădirile. Numai pe Primărie, ori pe Palatul regal nu am văzut steag elghibiti. Unii aveau și pe mesele din cafenele. Mă gândeam eu așa, un înapoiat medieval cum mă cred unii, că steagul Norvegiei are cruce pe el! Și este mai des arborat steagul curcubeu decât cel cu… cruce! Până și nu știu ce biserică luterană din centrul Osloului avea steagul multicolor! Ru-și-ni-căăăă! Cui servește biserica aceea? Sau mai este oare biserică? Domnilor, Biserica, Ekklesia, înseamnă „scos afară din lume”. Interesant e că unele churc-uri au „băgat lumea în interiorul lor!” Nu din dragoste. Ci din neveghere. Între și eu, se poate să fi sfânt în hainele vrăjmașului? A se citi „diavolului”…

Din Parc am mers puțin prin oraș spre port. Spre fiord. Ne-am dus undeva înspre Muzeul Satului, dar nu am putut intra. Erau ceva lucrări. Am trecut însă pe lângă reședința de vară a regelui Harald al V-lea. În fața micului conac erau câteva hectare cu pășune. Și… o turmă de vaci! Da, vreo 10 vaci de rasă, într-un staul cu… fir electric. „Tehnalaghia”, vorba rușilor. Vacile erau ale… regelui Harald! Wow! Ce-o ști domnilor regele norvegian și noi nu? De ce el crește vaci și mănâncă lactate bio și o mare parte dintre muritorii de rând se înghesuie în hipermarketuri să mănânce fake milk? Lapte nelapte! Nu vi se pare ciudat?

Uite că am parcat sub zidurile fostei cetăți Oslo. Cetatea Akershus (Akershus Festning), fortăreața medievală din secolul al XIV-lea este situată chiar în inima capitalei norvegiene. Dominând fiordul Oslo, complexul oferă priveliști spectaculoase și găzduiește castelul, muzee militare, dar și o zonă de promenadă pe zidurile istorice. Aici, în subsolurile săpate în stâncă, în tunelele de altă data e parcare pentru mașinile electrice. Wow, sute erau aliniate în subteran (Știați că în zona metropolitan Oslo, 48,5% dintre mașini sunt electrice? Știați că o astfel de mașină se încarcă în 30 de minute cu 6 euro, pe când un rezervor de benzină costă de 15 ori mai mult? Atenție: nu sunt fan mașini electrice! Nici 2%!). Am ieșit din port și am mâncat o clătită cu gem. O clătită groasă. Pankakes americană. Cu gem. La foame merge. Norvegienii nu prea au mâncăruri rafinate. Dar ce au nu sunt cu E-uri! Poate înghețatele acelea uriașe de care fug inclusive vara. Bombe calorice.

Am mers apoi în port și am traversat fiordul cu feribotul, până la insula Hovedøya, mica, de vreo 0,4 kmp. Lungă de 800 m. Cu plaje de nisip. Cam oribile. Cu ierburi și… oi! Câteva. Dar în țarc. Insula e vestită pentru că a avut o mânăstire veche. Mănăstiri cisterciene din 1147. Azi sunt numai ziduri. Ca Histria noastră din județul Constanța. Numai că aici se restaurează. La nord de insulă puteți vizita două baterii de tunuri din 1808 și două depozite de praf de pușcă din perioada în care insula aparținea armatei norvegiene. Una dintre clădirile militare, Lavetthuset, este folosită acum pentru expoziții. Hovedøya are și un mic port cu zeci de ambarcațiuni. De fapt tot fiordul Oslo e plin de bărci, yaht-uri și vaporașe. Ori nave de croazieră. Ori alte dihănii plutitoare pe mare. Atenție: pe Hovedøya e interzis aprinderea focului! Cu excepția grătarelor de pe plajă!

De pe insula ne-am întors în fața Primăriei Oslo. O clădire veche, din cărămidă uriașă cu un orologiu uriaș. Nu prea arăta ora exactă. Însă și ceasurile rămase în urmă pretend că arată ora exacta. Ca și oamenii. Mulți se cred repere. Numai că Reperul e doar unul: Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu! Primăria este una dintre cele mai mari clădiri din oraș și se ridică pe un plan dreptunghiular. Fațada este dominată de două turnuri - unul măsoară 63 de metri și celălalt 66 de metri. A fost inaugurată în 1950, după aproape 20 de ani de construcție. Interesant este că 49 de clopote formează o clopotniță unică pe turnuri. Aici auzi câte o piesă muzicală diferită în fiecare oră, de la 7:00 dimineața până la miezul nopții, variind de la muzică clasică la muzică pop modernă! În fața primăriei, în port sunt sute de terase. La mese sunt norvegieni native îmbrăcați elegant. Nu prea am mai văzut de mult atâta vestimentație elegantă în restaurante. Mi-am adus aminte că în copilăria mea bunicul ori de câte ori mergea la un restaurant se îmbrăca la patru ace! Era un fel de ritual. Azi, se poartă costumul cu șlapi! Da, așa era la o masa un norvegian (cam brunet) de vreo 40 de ani însoțit de o domniță.

Hard Rock Cafe Oslo
(închisă din 2021)

Am trecut de Primărie și am intrat în zona Centrală (Sentrum). Cu clădiri noi și vechi. Cu multă verdeață și alei moderne. Cu sute de magazine. Și cu forfotă. Am ajuns pe bulevardul Karl Johans, înconjurat de un parc superb, plin de flori. Și cu o hărmălaie de Dămăroaia. Muzică, țipete, dughene, fumuri. Este un festival (Oslo Colour Festival). Nu știu dacă are ceva în subsidiar, dar la muzică domină indienii. Hărmălaia este ca în bâlciurile românești. Mâncare, fripturi, jucării… Lipsesc gogoșarii și gogonelele. Și grămezile de pepeni! Dar se mănâncă de zici că e „lăsata secului”, vorba bunicii mele. Pe stânga fac zgomot indienii. Scot chiar fumuri colorate. Pe sub molizi și mesteceni. Pe dreapta bulevardului e un mini-carnaval. Costume tradiționale. Vikinge cu coarne, ucrainence cu costume populare, brazilience cu pene. Și alte nații. Am văzut chiar și câțiva români cu tricolorul. Totul colorat. Multidirecțional. Să fiu sincer cu voi: m-am plictisit îngrozitor! În deal e Palatul regal (Det Kongelige Slott), reședința oficială a regelui Harald al V-lea și a reginei Sonja ai Norvegiei (Știați că regina Sonja e fată de negustor și nu a avut sânge albastru, regal? Știați că regele Harald a vrut să renunțe la coroană pentru ea? (în 1968). Asta da iubire! Numai Adam a renunțat la Rai pentru Eva!). Construit în stil neoclasic și finalizat în 1849, Palatul păzit de garda regală, poate fi vizitat vara de către turiști. Nu am avut timp să vâr un ochi prin-trânsul, că era deja aproape seară. Ca oră. Căci Soarele strălucea sus, sus, sus.

sursa foto AICI

De la Palat am ajuns pe la Gara Centrală (Sentralstadjon) și am putut admira hoteluri prestigioase (Karl Johan, Radison Blu – aici a fost cazat chiar președintele american Bill Clinton, Verdandi, K7, Scandic Go ș.a.), dar și magazine de lux. Am ajuns apoi în cartierul Bjørvika, la renumita Operă din Oslo, un gigant de ciment pe care poți urca cu piciorul până în vârf pe o pantă înclinată la vreo 30 de grade. Forma neregulată a Operei din Oslo a devenit un reper şi nucleu de interes pentru oraş. Acoperişul accesibil şi lobby-urile publice deschise fac din această construcţie un monument social şi sculptural. Structura finalizată în anul 2007, în stil contemporan, acoperită cu granit alb ori marmură de Carrara (19 ha), însumează 1.100 de camere într-o suprafață totală de 49.000 mp. Are 1365 locuri în sala mare, și 200 respectiv 400 de locuri în alte două săli adiacente. News-urile ar zice că e cea mai mare clădire culturală construită în Norvegia de la finalizarea Catedralei Nidaros în jurul anului 1300! Un alt element important a fost construirea unei bariere subacvatice de protecție, cu rolul de a preveni intrarea accidentală a navelor în zona fundației. Opera are 28 de km de piloni de susținere (până la o adâncime de mai bine de 20 m sub nivelul apei). Lângă Operă mai sunt două capodopere arthitecturale: Biblioteca din Viitor (Deichman) modernizată în 2020, și muzeul Munch (dedicat pictorului Edvard Munch, care a pictat celebrul tablou „Țipătul”, în care o femeie își strigă durerea ca din gură de șarpe pe un pod, iar în spatele ei doi tineri îndrăgostiți stau nepăsători la urlet). Colecția Munch este formată din aproape 28.000 de opere de artă și peste 42.000 de obiecte muzeale unice. În 2025, muzeul a înregistrat 775.000 de vizitatori! (spre comparație Peleșul din Sinaia are cca 2000 vizitatori pe zi, deci de 10 ori mai puțin într-un an!). Tot în Bjørvika este situat și podul pietonal Akrobaten, lung de 206 m.

Biblioteca Viitorului Oslo

După vreo 22000 de pași, am ajuns înapoi la parcarea de sub cetate obosiți. Dar încărcați, hrăniți cultural. Omul nu e făcut să se hrănească numai cu pâine… Deși cei mai mulți doar asta înghit!

Spre seară am ajuns la Maria! O femeie de la noi din sat care a plecat în Norvegia de 33 de ani! Și cu care nu mă întâlnisem de vreo 16 ani! „Ce surpriză ca cineva din satul meu mă vizitează acasă în Norvegia!” a strigat entuziasmată. Dacă este surpriză grozavă să te întâlnești cu un prieten din copilărie la celălalt capăt al continentului, atunci cum va fi să te întâlnești cu cei plecați dintre noi pentru totdeauna în veșnicie? Cum va fi să te întâlnești cu Hristos Mântuitorul acolo sus? Ai meditate vreodată la asta? Fie că da, fie că nu, într-o zi vei vedea cu propriii tăi ochi! „Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău”, striga prorocul Amos! Dar înainte deschide-ți urechile și inima. Și lasă-l să intre! Succes. Știai că succesul nu e partea celor mai inteligenți, mai talentați? E partea celor înfometați de el!

(va urma)

Nicolae.Geantă
Oslo Gardemoen-București Otopeni

Șah Mat -de Mihaela Mănescu

"Eu sunt cu negrele!"- am strigat odată

Spre cerul cu reflexe de cristal.

"Adu-Ți pe tablă-mpărăția toată

Și joacă șah cu mine, la egal.

 

Să muți Tu primul, Doamne! Să văd semne!

Să-Ți pipăi Mâna și să simt că ești!

Să ardă-n mine ca un foc de lemne

Prezența Ta din slăvile cerești."

 

Dar Dumnezeu, suflând peste tăblie,

Nebunii Lui în luptă i-a mânat.

Și într-o clipă cât o veșnicie,

L-am auzit șoptind din cer: "Șah-mat!"

 

Un înger alb, uimit de-așa surpriză,

Mă dojenea, râzând după un nor:

"Cu Dumnezeu nu joci tu la remiză...

El e întotdeauna-nvingător!"

 

De-atunci, de când mi-e firea veche-nfrântă,

Nimic nu-mi pare, Doamne, mai frumos

Decât să fiu în oastea Ta cea sfântă

Doar un nebun... Nebun pentru Hristos!

mihaela mănescu

EVANGHELIZARE cu Bethany Chicago Mission pe stadionul Petrolul Ploiești (5 iulie 2025)

Pentru al treilea an consecutiv vom avea la PLOIESTI un eveniment de excepție, în cadrul Turneului Misiunii Betania din Chicago. Vor veni Laura Bretan și corul Bethany United alături de cunoscutul pastor Luigi Mițoi.

Vino și tu alături de noi pe 5 iulie pe stadionul Ilie Oană/Petrolul!

Nu veni singur! Vino cu un prieten! Cu doi, cu zece... Intrarea e liberă! Hai să umplem stadionul pentru Hristos!

Dacă nu poți veni susține-ne în rugăciune!

Fie că vii sau că nu reușești, re-postează acest anunț! Trebuie să ajungă la cât mai mulți oameni!

Dumnezeu să fie slăvit pentru toate! Iar dvs să fiți binecuvântai de Hristos Mântuitorul lumii!

Alături, în Hristos,

Nicolae.Geantă& Bethany Chicago Mission

Nicolae Geantă în Norvegia

 Săptămâna aceasta voi merge la Oslo. 

Un elev al meu se va boteza împreună cu soția sa... 

Povestea lor o veți afla zilele următoare!

Nickbags

Turneul Misiunii Betania Chicago în România

 

Nicolae Geantă | Dacă ai fii printre vitejii lui David

 

Nicolae Geantă în Belgia

 29-31 mai 2026

Turneul Misiunii Betania Chicago în România. 2026

 

De la a visa să fii pirat la a încerca să devii sfânt! | Nicolae Geantă și Isvoraș Savu

 

Mirese în stand by – de Nicolae.Geantă

Eu, tolănit pe un fotoliu. Ei, strânși unu-ntr-altul pe-o canapea. 

Eu le vorbesc despre judecătorul stângaci Ehud și tehnicile versate ale evreului care a ucis pe obezul împărat moabit Eglon. Ea stă visătoare cu capul pe pieptul lui. El îi trece pieptăn, degetele lungi prin păr. 

Eu le citesc din Andrei Pleșu despre „frumusețea uitată a vieții”. Ei se strâng de mână și-și privesc verighetele. 

Eu le vorbesc despre biserică. Ei plutesc pe aripile vântului. Pardon ale lui Cupidon. "Nicule, tu ne zidești, dar mie tot la nuntă îmi e gândul!", e replica lui ... 

I-am privit cu mare simpatie. I-am iubit mult. Am văzut în ei nerăbdarea, setea pentru unire, dorința de a-și aparține unul altuia, visul de-a fi un  întreg. Clipele până la marele eveniment li se păreau bile de mercur pe acele de ceasornic...

M-am gândit imediat că Biserica așteaptă o Nuntă. Dar pasiunea? Plăcerea? Dorința de-a-L atinge, de-a-L săruta pe Mire?

Vine Isus! E un adevăr solemn. Însă, e una din marile bucurii pierdute ale Bisericii. Azi, Mirele nu mai e așteptat ca altădată. Venirea Sa nu mai e materializată în predici, în cântări, în eseuri. Timpul actual șterge din inimi aspectul întoarcerii Sale.

Biserica a ațâpit pe scările salonului de nuntă, cu candelele fumegând plictiseală. Lipsesc rugăciunile arzătoare, lipsește dedicarea, setea după Duhul Sfânt, încrederea. Mireasa Cerului s-a îmbarcat de multe ori în avioane greșite, e nemulțumită, nu-și face evaluarea corectă. E neiertătoare (dar ea a fost iertată), nu suportă pe cei ce vin în urmă, din urmă (dar ea a fost suportată). Se ocupă cu probleme mărunte.

Așteptați Mirele? Fie ca îl aștepți sau nu, El va veni! Fie că-L crezi sau nu, Isus se va întoarce! Fie că vrei sau nu, într-o zi își va lua Mireasa... Faci parte din Mireasa Domnului?

Nicolae.Geantă, 2011

Ce-ai face Altfel? - de Nicolae Geantă

Era o sâmbătă dimineața. La Suceava. Oră de breakfast. Nu prea aveam chef să mănânc. Dar la micul dejun, la prietenul meu Mircea Țetel, sosise deja Marius Cruceru. Pastor, profesor. Teolog. Influencer. Erudit. Instrumentist. Suferind. Nu îl văzusem pe MC de ceva ani. Iar de când cu operațiile sale pe cord îi scrisesem numai mesaje. Ne-am bucurat de revedere. Și în timp ce discutam la masă l-am auzit că a spus: „Mai am 2 ani jumătate de trăit! Doctorii mi-au dat 5. Dar a trecut jumătate!” 

Mi-au dat lacrimile... Numai doi ani jumate Doamne? Când a plecat Marius mi-a dat o carte. Ultimul lui volum: „Ce-a face Altfel!”. un volum de învățături scurte. Pentru tineri, pentru familii, pentru păstori. Pentru predicatori. Pentru pierduți. Pentru rătăciți în tranziție. Pentru predicatori. Pentru cei ce iubesc. Pentru cei ce se (mai) ceartă. Pentru muritori. Pentru muribunzi. (Vă îndemn să o lecturați). Pentru oricine vrea să (mai) trăiască frumos. Să o ia iarăși de la capăt...

„M-am hotărât să trăiesc altfel”, spunea pastorul Cruceru. Și la masă. Și în cartea sa. Și în ultimele predici. Decizia sa m-a trăsnit ca un fulger de sus. Ce-aș face eu „altfel?” Pentru că dacă mă decid să „trăiesc altfel” trebuie „să fac lucrurile altfel”! Și atunci ar trebui să... 

Mi-aș acord mai mult timp! Mi-aș purta și mie de grijă! Nu numai Dumnezeu să fie preocupat să mă ocrotească! Mi-aș primeni mai mult sufletul, dar și trupul! Sănătatea nu e apreciată decât când o pierzi.

Nicolae Geantă | Natan și David sau „Cum ridici un om distrus de păcat”!

 

Rroma Workers Network Conference, ediția a V-a, Paltiniș, Sibiu.

 

Nicolae Geantă în Bucovina

 Botoșani - Suceava - Luncușoara - 15-17 mai 2026

Nicolae Geantă - Când Biserica se roagă, Cerul se deschide!

 

Nicolae Geantă la Renovatio București

 

Mâine, 17 mai 2025, începând cu ora 17:00, vă așteptăm cu bucurie la biserică, 
pentru un timp binecuvântat în prezența Domnului. 

Ne vom închina împreună cu Grupul Renovațio, iar Nicolae Geantă va sluji prin vestirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Cum să fii bun cu cei răi | Nicolae Geantă și Cornel Dărvășan

 

Rugăciunea cu răspunsul pe loc - de Nicolae.Geantă

Unele rugăciuni nu primesc răspunsuri imediat. Nu toate rugăciunile pentru vindecarea bolilor, ieșirea din falimente, eliberarea de vicii sau promovarea unui examen, convertirea unui soț sau schimbarea unui copil rebel primesc răspunsurile dorite la timp. În timp/ Uneori trec perioade lungi până se împlinesc. Sau nu se împlinesc. Pentru că sunt și rugăciuni care nu primesc răspuns deloc. Te rogi o viață pentru un obiectiv și nu primești „OK-ul” din ceruri! Unii dintre noi chiar murim fără să înțelegem de ce Dumnezeu nu ne-a dat Dumnezeu „undă verde” rugăminților fierbinți adresate! Da, știm că El nu greșește, însă unele rugăciuni rămân enigmatice.

Și totuși, există o rugăciune care, oricine ar rosti-o, oriunde, oricând, primește răspunsul pe loc. Instantaneu. Fie că e sfânt sau păcătos ciuruit de vicii. Fie că e credincios sau agnostic. Fie că e de un sex sau de altul. Tânăr sau bătrân. Alb la piele sau negru. Bărbat sau femeie. Este vorba despre „rugăciunea care cere... milă!” 

Rugăciunea „Ai milă de mine, Doamne!”, este singurul apel făcut către Dumnezeu de un muritor, care primește răspunsul imediat! În bunătatea sa cea mare, Dumnezeu are îndurare de oricine o cere. „Mila biruie judecata”, spune Apostolul Iacov, fratele Domnului Isus Hristos! Cine cere milă îl determină pe Dumnezeu să intervină. Să își schimbe planurile chiar! Francisc de Assisi zice că în mila Sa cea mare „Dumnezeu ar fi în stare să îl ierte și pe Satana”!!! Numai că diavolul e atât de mândru că nu se pocăiește!

Dacă ți s-a întâmplat ca Dumnezeu să-ți răspunde: „Nu, niciodată!”, la unele rugăciuni, iar la altele ți-a zis: „Da, dar nu acum!”, la rugăciunea care imploră mila Sa, în inima Sa de Tată, Dumnezeu nu poate rezista! Vibrând într-o manieră pe care noi nu ne-o putem imagina, El răspunde întotdeauna: „Da, chiar acum!”

„Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își tine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul…” (Exodul 34,6.7).

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Nu poți fi mare dacă dărâmi pe alții! – de Nicolae.Geantă

Nimeni nu este mai mare ca atunci când se apleacă să ridice pe altul! Când te apleci, crești! Asta face smerenia!

Nu poți fi mare dacă dărâmi pe alții! Când ai construit peste moloz, succesul este efemer! Într-o zi totul se prăbușește. Asta face incompetența!

Oamenii mari fac oameni mari din oameni mici! Investesc în ei, îi promovează, îi ridică tot mai sus! Câștigul este enorm. Și reciproc! Asta face înțelepciunea!

Oamenii mici fac oameni mici chiar și din uriași! Pentru că le fărâmă potențialul enorm în micimi încăpătoare în mintea și inima lor îngustă! Asta face nebunia!

Ești atât de mare cât e numărul celor ridicați de tine! Ridicând pe alții într-o zi și ei te vor ridica pe tine! Dar dacă-i dărâmi… Știați că diavolul urcă oamenii cu scopul ca să-i dărâme?

Hristos s-a aplecat să ne ridice! A ridicat miliarde de oameni! Acum înțelegeți de ce e cea mai măreață persoană din tot Universul?

Nicolae.Geantă

Slova ucide? - de Nicolae Geantă

„ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, 

ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viața” (2 Cor. 3:6)

Noi știm că „slova” în slavonă, înseamnă „literă”. Alfabet. Ori un „text scris”, sau extins „o învățătură?” Aud uneori creștini care se referă la citatul lui Pavel literal. Mot à mot. Oare slova omoară? Cartea ucide? Învățăturile pot distruge? Ce vrea să ne spună Apostolul Neamurilor Pavel corintenilor. Și nouă!

Dacă privim atent, „slova ucide” stabilește un contrast între ea și „Duhul” lui Dumnezeu. Exegetic vorbind, „slovă” nu se referă la Scriptură în sine, ci la Legea Mozaică înțeleasă într-un mod strict literal, fără lucrarea dătătoare de viață a Duhului Sfânt. În contextual de mai sus, Apostolul Pavel, pune în comparație Vechiul Legământ - bazat pe reguli scrise externe, cu Noul Legământ - caracterizat prin acțiunea interioară a Duhului în inima credinciosului.

„Slova ucide” deoarece „Legea” - deși sfântă, dezvăluie păcatul uman și aduce condamnarea. Legea - care este bună și desăvârșită (Psalmul 19:7), îi dezvăluie pe toți oamenii ca fiind călcători ai Legii (Galateni 3:10). Legea „ucide” prin faptul că pedeapsa pentru încălcarea legii lui Dumnezeu este moartea veșnică în iad (Romani 6:23; Apocalipsa 21:8). „Legea” nu poate transforma natura interioară a omului (Romani 7:10-11). Pe scurt, confruntând ființele umane cu standardul divin, „Legea” le dezvăluie insuficiența și, prin urmare, starea lor de moarte spirituală.

În schimb, „Duhul dă viață” pentru că, prin Noul Legământ, Hristos nu numai că își dezvăluie voia, ci îl și împuternicește pe credincios să trăiască conform ei, producând viață, transformare și dreptate. Duhul dă viață prin faptul că ne face capabili să atingem scopul suprem al lui Dumnezeu pentru noi, să fim transformați în chipul glorios al Fiului lui Dumnezeu (2 Corinteni 3:18; Romani 8:28-30). Bine zic americanii: „for the letter kills, but the Spirit gives life”.

Nicolae Geantă - Popas interzis

 

sursa Nicolae.Geantă Ben Hur, via Betleem Arad

Tehnologia digitală este „dezastru” pentru elevi! - de Nicolae.Geantă

În ultimii ani, am văzut sub ochii mei cum școala românească se degradează! Sute de tinerii care nu mai au niciun apetit pentru carte. Pentru prima dată în istorie o generație întreagă e mult mai slab pregătită decât părinții lor! Copii a căror cultură generală, ale căror cunoștințe ori prgătire profesională sunt cu mult sub cele asimilate de mama și tata! Dezintres față de viitor! Față de ei…

Cum s-a ajuns aici? Nu doar în România, ci în toată lumea occidentală? Nu mai au același ADN? Nu mai au școli și profesori pregătiți? Nu mai au părinți interesați de ei? Peograme guvernametale? Cine e principalul vinovat de elevii nu mai performează? Deși pare paradoxal ori eretic, vinovatul principal este… digitalizarea! Impactul ei negativ! Experimentul acesta fără precedent care erodează dezvoltarea cognitivă a copiilor noștri! „Analizele ne arată că dispozitivele digitale introduse în educație conduc la rezultate slabe”, susține volumul „The Didital Desilusion”, recent publicat sub semnătura lui Jared Cooney Horvath. „Ni s-a spus că tehnologia din sala de clasă este progres. Nu a fost”, scrie Horvath. „Școlile, odinioară pline de învățare profundă născută din conexiunea umană, sunt acum dominate de ecrane. Rezultatul este inconfundabil: performanță în scădere, atenție fragmentată și erodarea lentă a gândirii riguroase.”

Redau mai jos un o recenzie a cărții de mai sus, scrisă de Carl Hendrick, în revista „Education Next”. Hendrick este un profesor britanic renumit, astăzi director de cercetare în educație la Academica University of Applied Sciences. El prezintă o analiză critică și bine documentată, dar și o sinteză clară a cercetărilor recente și dovezilor despre modul în care tehnologia schimbă procesul de învățare, afectând atenția, memoria și capacitatea de înțelegere profundă.

Redăm mai jos cîteva aspecte din volum, traduse de Irina Bazon, și publicate în revista „Familia Ortodoxă” nr. 207/aprilie 2026.

Nicolae Geantă la Arad

 

Rugăciunea îi pune cătușe diavolului – de Nicolae.Geantă

Cineva spunea că rugăciunea schimbă lucrurile pentru că ne schimbă pe noi. Și-avea dreptate! Nimeni nu s-a ridicat de la rugăciune mai rău decât s-a așezat. Dar rugăciunea schimbă lucrurile pentru că apelează la „puterea supremă a Universului” ca să-l citez pe Max Lucado!

Zilele acestea însă am mai decoperit ceva ceea ce face rugăciunea: pune cătușe Satanei! Îl lasă fără mâini. Pentru că rugăciunea mută problemele din mâna diavolului în mâna Mântuitorului. Boala incurabilă, beția ori drogurile, pornografia ori prostituția, lăcomia sau închinarea la idoli, gura mincinoasă sau gândurile murdare puse în mâinile lui Dumnezeu nu mai sunt puteri cu care diavolul fărâmițează conștiințe, ori prin care ține oamenii legați de păcat. Pusă în palma lui Dumnezeu, rugăciunea mortifică pornirea păcătoasă a trupului.

Diavolul se teme de rugăciune! Intră în odăița ta și încuie-ți ușa... Adună-ți inima din risipă și atinge-te de Dumnezeu cu cuvintele ce vrea să le-audă. Le știe, dar vrea să le-audă de la tine! Acolo începe adevărata mișcare de încătușare a Satanei. Nu te teme că nu vei fi auzit! Rugăciunea are semnal peste tot când vine vorba de liniștea sufletului. Și mai ales când un om cere Domnului Hristos să fie eliberat de păcate...

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Turneu 2026. Misiunea Bethany Chicago în România

 

Învierea și prejudecata – de Nicolae.Geantă

Când a mers dis de dimineață disperată în Grădina Mormântului, Maria Magdalena credea că va găsi un Hristos mort. Și a întâlnit unul viu. Petru a crezut că Isus murise fără să-I poată cere iertare. Dar Mântuitorul era prezent peste tot să-i ofere milostivirea. Așa că a trecut prin ușile ferecate ale ucenicilor în odaia de sus. Preoții sigilaseră mormântul. Dar Hristos înviat nu poate fi împiedicat de o piatră. Fie ea și de o mie de tone. Toma a crezut că Isus înviat trebuie să fie un Duh. Și când Domnul a venit și l-a rugat să-i pipăie mâinile și coasta, Toma a înghețat. Pavel vedea un privilegiu în persecuția creștinilor. Dar când i s-a relevat Hristos pe drumul damascului a ales el să poarte lanțurile Crucii...

Învierea Domnului schimbă toate convingerile noastre despre viață. Toate preconcepțiile. Toate prejudecățile. Când te întâlnești cu Hristos Înviat moare tot ce credeai tu despre viață. Devine volatil. Când te-ai întâlnit personal cu Isus Înviat înțelegi că religia și dogmele tale nu sunt adevărul infailibil. Înțelegi că nu Biserica, nu teologia meșteșugită, nu coliva, nici lumânarea, nici botezul copiilor, nici „vorbirea în altă limbă” aduc iertarea păcatelor. Înțelegi că mântuirea nu vine prin „naștere de prunci”, că bărbatul nu este mai presus de femeie, că un tânăr nu este neimportant pentru slujba unei biserici, că o prostituată ori un corupt pot deveni sfinți. Înțelegi că un suflet de țigan e la fel de greu ca unul de neamț, că un american ori un român nu sunt mai importanți decât un african, că Dumnezeu nu privește la fața omului, nici la ranguri, nici la cultură! Și alte un milion și una de prejudecăți cad!

Nicolae Geantă | Povara Lui, privilegiul tău

sursa: NicolaeGeantă Ben Hur. via Renovatio

Hristos a înviat!

 

Sâmbăta Paștelui - Liniștea dinaintea petrecerii – de Nicolae.Geantă

Despre Sâmbăta din Săptămâna Mare mulți spun că a fost o zi de odihnă pentru Dumnezeu. La fel ca după creație. Că Hristos Domnul s-a odihnit în mormânt. Trupul da, dar Duhul se poate odihni? Duhul Lui fusese încredințat Tatălui. Era viu...

Unii spun că în Sâmbăta Mare Hristos s-a coborât în iad. În Hades. Dar Petru ne spune că „s-a dus și le-a predicat duhurilor în închisoare” (1 Petru 3:19). Adică nu a coborât în flăcărie iadului, ci în locul celor morți. Acolo unde duhurile așteptau să audă că a venit „izbăvirea pentru cei răscumpărați și judecata pentru cei pierduți”, cum ne-ar zice Tozer. Adică, Isus s-a dus să aducă bucuria pentru sfinții îngropați! Și regretul pentru cei ce au săvârșit răul.

Alții spun că a fost o zi cu tăcere. Atâta liniște era de parcă tot Cerul se dăduse pe modul avion. Mormântul fusese sigilat. Ucenicii stăteau încuiați. Oare nu se întâmpla nimic?

Vinerea NEAGRĂ – Când poverile Domnului devin privilegiile noastre – de Nicolae.Geantă

Venise de la câmp! Nu știm dacă venise la Templu să aducă jertfe cu familia. Nici dacă făcea parte din grupul de gură cască! Însă știm că atunci când Domnul a fost istovit și a căzut sub cruce, centuriomul roman l-a silit să ducă el patibulum-ul. Iar povara Domnului a devenit privilegiul lui. Al lui Simon din Cirene!

Simon din Cirene nu a căutat Crucea. Însă crucea l-a căutat pe el! Nu știm dacă era un om mai solid, nu știm dacă a fost considerat unul dintre „ai Lui”, dar știm că centuriomul roman nu a greșit când i-a poruncit să o poarte! Dumnezeu îl chema pe Simon atunci cân Petru și ucenicii lipseau. Când marii preoți și evreii îl huleau. Când romanii ăl răstigneau. Când era singur! Crucea caută și azi purtători. Să nu uii că dacă fugi de ea, se vor găsi alții. Dar nu te vei putea disculpa! Simon din Cirene a fost omul potrivit la momentul potrivit. Tu ești?

Vinerea NEAGRĂ - Judecata strâmbă – de Nicolae.Geantă

Cea mai neagră Vineri din istoria lumii a început cu o judecată. Strâmbă! Oamenii judecând pe Dumnezeu! Judecata Domnului Isus e ca teologia nasturelui: dacă închei primul nasture greșit, toți ceilalți vor fi încheiați greșit!

Era întuneric. Nu doar afară, ci și în inimile lor! A sinedriștilor. A Sanhedrinului. Completul de judecată acela religios, ales să facă bine! Binele însemna să protejeze legile sfinte ale lui Dumnezeu. Să ofere șanse celui asuprit. Să apere pe cel vinovat! Ba chiar să-i găsească soluții de nevinovăție! Și ei? Au transformat lumina în întuneric! Binele în rău. Dragostea în ură! Dreptatea în inechitate! (Oare poate fii judecată Dreptatea? Doar dacă ești judecător sucit!)

În legea evreiască interogarea de acuzare a inculpatuui de către președinte era strict interzisă! Dar Caiafa a violat principiul justiției iudaice! Când ești strâmb nu poți trasa linii drepte!

Legea evreilor nu putea acuza pe nimeni din propria mărturie. De aceea Hristos l-a întrebat pe marele preot Ana: „De ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit...” Drept urmare Isus a primit o palmă peste față... Strâmbii lovesc. Drepții îmbrățișază!

Joia Mare - Ligheanul și cei 3S - Nicolae Geantă

„După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” (Ioan 13:12-17)

Trei lucruri ne-a lăsat Domnul Hristos în Vinerea Mare (la evrei ziua nu începea la ora 24; ora 10 era ora 18, 6 seara!) ca noi Biserica să le ducem mai departe: Ligheanul, Cămașa și Crucea. Ligheanul cu cei 3 de S: smerenie, slujire, spiritualitate.  

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare. Ci despre smerenie! Cel mai mare lider din din istorie ne-a învățat că umilința ne face mari!

Ligheanul nu vorbește numai despre spălare, ci despre slujire. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu mânecile suflecate, cu șorțul la brâu, îmbrăcat în salopete. Singurul Dumnezeu care a călcat pe pământ vreodată ne-a învățat că urmașii Lui trebuie să fie încărcați cu baterii Duracel.

Ligheanul nu vorbește numai de curățire exterioară. Ci de-o purificare sufletească. Reprezintă acțiunea Domnului Isus de a curăța ucenicii Săi de întinarea lumii, o curățire interioară necesară pentru a avea parte cu El. Ligheanul vorbește despre spiritualitate. Hristos o oferă, dar noi trebuie s-o păstrăm. 

Hristos ne-a curățit! Trăiți smeriți! Trăiți spirituali! Iuda a avut ocazia să-și pună picioarele-n ligheanul lui Hristos. Dar inima și-a pus-o în mâna diavolului!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Nicolae Geantă la Renovatio

Astăzi, de la ora 18:30, vă așteptăm cu drag la biserică. 

Îl vom avea invitat pe fratele Nicu Geantă, care va aduce un mesaj intitulat „Povara Lui, privilegiul tău”, despre Simon din Cirene, omul care,in mod neașteptat, a avut onoarea de a duce crucea Domnului, descoperind că uneori cele mai grele poveri devin cele mai mari privilegii. 

Echipa de închinare Renovatio, împreună cu fratele Florin Ianovici, ne vor conduce în închinare.

Pentru cei care doresc, rugăciunea de mijlocire va începe de la ora 17:30

Paștele, „operațiunea MOV” și Bacovia – de Nicolae.Geantă

Aștept în fața unui cabinet medical. Cam mulți oameni așteaptă! Nu știu de ce dar parcă noi românii suntem din ce în ce mai bolnavi! Tineri, bătrâni, copii... Boala roade din orice vârstă!

Un domn bătrân, care a venit în urma mea dar s-a așezat direct lângă ușă, a salutat-o pe asistenta care ieșise cu un maldăr de hârtii, apoi a întrebat-o curios: „Doamnă, dvs ați participat la operațiunea MOV?” Femeia e surprinsă, zâmbește și răspunde inocent. „Nu știu ce înseamnă aceasta”. Eu mă gândeam că bătrânul a întrebat retoric pentru că femeia avea un halat... mov. Însă moșul ne-a dumerit: „Operațiunea MOV înseamnă: miel, ouă și vin!” Femeia râde. „Nu am avut încă timp!”.

Când mi-a venit rândul la cabinet i-am spus doamnei că românul, în general, crede că Paștele înseamnă miel, ouă și vin! Sărbătoarea pentru mulți e un ritual... culinar! „Doamnă, cu MOV românul are stomacul plin. Dar sufletul e gol. Sufletul este invers proporțional cu burta. Nu pot fi ambele pe primul loc. Cineva trebuie să fie pe locul doi! Dar asta, noi alegem. Paștele pentru pântec sau Învierea pentru suflet!”

Floriile și Munus Triplex - de Nicolae.Geantă

Când vorbim despre „Sărbătoarea Floriilor” (sau „Duminica Palmierului” cum zic englezii), cu toții spunem că Domnul Isus a intrat în Ierusalim ca un Rege! Și pe bună dreptate așa a fost ovaționat. Ca un Împărat glorios. Dar slujba lui Hristos când intră în Ierusalim nu era numai de Rege, ci de Munus Triplex! Adică o slujbă întreită: Profet, Preot și Rege!

Domnul intră în Ierusalim ca Profet. „Cine este acesta?”, întreabă norodul. „Este Profetul din Nazaretul Galilei” (Matei 21:11). În vechime profetul era purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Microfonul Lui. Transmitea oamenilor voia Creatorului. Cu autoritatea dată de El. Toate profețiile din Vechiul Testament aveau o singură țintă: venirea lui Mesia. Acum, Isus era Profetul promis din profeții! Împlinea Scriptura. Vorba lui RC Sproul: „Isus e și subiectul, și obiectul!” După venirea Sa printre noi, în toate discursurile Sale, Domnul a profețit despre... Sine! Despre Împărăția Lui...

Nicolae Geantă - Să facem bine oamenilor răi?

 

Tu ai un Pura? - de Nicolae Geantă

 „Dacă ți-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău!”  (Judecători 7:10)

Ca să câștige o bătălie de mult așteptată, Ghedeon - unul dintre vitejii judecători biblici ai lui Israel, este îndemnat de Dumnezeu să coboare noaptea în tabăra dușmanilor. „Dacă ți-e frică, coboară cu Pura!”, îl sfătuiește Dumnezeu, probabil văzându-l că șovăia!

E întuneric. Asta e arma vrăjmașului. Secretul diavolului. Să te atace nedovedit. Să te lovească în ascuns. Mișelește. Pe la spate. Ești chemat la biruință. Trimis de Dumnezeu. Când te trimite El, victoria e garantat 100%. Nimeni nu poate fii adversar pe măsura Domnului. Și totuși, îți este teamă să mergi singur. Atunci caută să mergi la luptă cu un... Pura! În doi curajul e mai mare decât în unul!

Puțin despre Eden - de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

Când vorbim despre EDEN ne gândim ades la Grădina aceea creată special de Dumnezeu pentru om, așezată undeva prin Mesopotamia antică. Pe lângă Eufrat. Evreii spun că Eden înseamnă „desfătare”. Sau „încântare”. Paradis. Când ai pășit în Eden trăiești la superlativ. Idealul. Totul e de nota 10 +. „Și cum adică ar fi să trăiești totul la superlativ?”, întrebăm puțin uimiți. „Să nu faci nimic și să ai de toate? Să fii permanent fericit? Să nu ai boli, necazuri, frământări? Să nu ai regrete?” Nu numai atât. Edenul înseamnă părtășia cu Dumnezeu. Adam și Eva au pierdut Grădina Raiului când au pierdut relația cu Dumnezeu!

Când l-ai pierdut pe Dumnezeu ai pierdut Edenul! Fără El nu poți gusta „încântarea”, „desfătarea”, răsfățul vieții. Fără Dumnezeu nu există Eden. Stau și privesc în jur nedumerit, oamenii vor Edenul dar fără Dumnezeul Edenului. Și atunci, încearcă să creeze un Rai fără El! Și știți ce fac? Exact ce și-a dorit Șarpele, Satana, Amăgitorul. Un Paradis gol, fără Dumnezeu Creatorul. Dar plin cu el! Edenul fără Dumnezeu e rătăcire!

Raiul nu înseamnă prosperitate materială. Ci desfătare alături de Dumnezeu! Când ești în relație cu Creatorul poți avea Eden în cele mai vitregite văgăuni ale vieții!

Știai că Raiul se trăiește de pe pământ? Și că cine nu l-a trăit aici nu-l va trăi nici dincolo?

Nicolae.Geantă

Seri de Evanghelizare cu Nicolae Geantă și Claudiu Hamza

 

Nicolae Geantă - Treptele lui Elisei

 

sursa: Nicolae.Geantă via Romanian Church of Bridgwater

Mi-a spus tata

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Ai grijă, că focul frige!”

— „Pân’ nu-l țin, tată, în mână,

Nimeni nu mă va convinge.”

 

Mi-a spus tata: „Dragul tatei:

Adevărul mai și doare.”

— „Ce e, tată, adevărul?

Cât să doară el de tare?”

Sfaturi pe care nu le doream…

În copilărie eram convinsă că ei pur și simplu vor să-mi strice viața. Nu-mi permiteau una, nu mă lăsau în alta, mă obligau să fac cutare lucru. Acum am crescut și am înțeles: în spatele fiecărei interdicții era dragoste. Doar că atunci nu vedeam asta.

Iată 10 lucruri pentru care acum sunt recunoscătoare.
1) «Nu sta cu băieții până târziu» Mă enervam: «Nu aveți încredere în mine!». Ei doar știau că la 14 ani plimbările de seară rareori se termină cu ceva bun.

2) «Nu te împrieteni cu fata aceea» Părea că se bagă unde nu le fierbe oala. Și apoi acea fată a trădat pe toți cei care aveau încredere în ea. Intuiția maternă funcționează mai bine decât logica.

3) «Nu purta fuste scurte la școală» Țipam: «Mă faceți de râs!». Ei doar încercau să mă protejeze de atenția celor cărora nu le pasă de mine, ci doar de picioarele mele.

4) «Nu pleca de acasă fără să spui unde te duci» Mă scotea din minți. Acum înțeleg: dacă mi s-ar fi întâmplat ceva, măcar ar fi știut unde să mă caute.

5) «Nu lua lucrurile altora» Chiar și fleacuri, chiar și dacă «nimeni n-o să afle». Credeam că e moft. Acum știu: din furturi mici cresc probleme mari.

Nicolae Geantă la Roșia, Bihor

 

Dacă mai ai părinți - de Nicolae.Geantă

Dacă mai ai părinți iubește-i! Într-o zi o să-ți dea pe-afară dorul de ei! Știai că dragostea de părinți nu poate fii împărțită cu nimeni?

Dacă mai ai o mamă și un tată ascultă-i! Într-o zi vei dori să mai auzi măcar o… cicăleală! Știai că sfaturile părinților sunt legi respectate de Domnul!?

Dacă mai ai părinți sărută-i! Știai că un sărut de la fiul sau fiica lor e valută? Îi fac mult, mult mai bogăți!

Dacă mai ai părinți îmbrățișează-i! Știai că o îmbrățișare a unui copil dă delete munților de îngrijorări ale părinților?

Dacă mai ai părinți bătrâni deschide-le ușa! N-o lăsa să facă păianjeni! Știai că ei te-au ținut în brațe câțiva ani, dar te țin în inimă o viață?

Dacă nu-i mai ai pe pământ reamintește-ți de ei! Știai că părinții ce-au plecat în veșnicie și sunt uitați mor a doua oară?

Cinstește pe mama și tatăl tău! Știai ca doar așa poți trăi multe zile?

Nicolae Geantă

Goblene pentru pereții inimii | Cuvânt înainte | Ionuț Adrian Sandu

 CUVÂNT ÎNAINTE
„Neliniștit este sufletul nostru până ce-și găsește odihna în Tine” — Sfântul Augustin

Puține propoziții din istorie au descris mai limpede drama omului modern. Indiferent că ne place sau nu, trăim în epoca vitezei, a notificărilor, a opiniilor aruncate în rafale. Și totuși, în miezul acestei agitații, sufletul rămâne neliniștit. E într-o permanentă căutare. Întreabă. Se frământă.

Blaise Pascal scria că „în inima omului există un gol în formă de Dumnezeu”. De aceea, oricât am umple viața cu informația din jurul nostru, cu performanță sau putere, rămâne ceva care nu se satură. Iar cartea de față se adresează tocmai acestui loc tăcut din fiecare dintre noi.

„Goblenuri pentru pereții inimii” nu este o carte de teorie, ci una de oprire. Nu este un tratat, ci o invitație. Nu este o dezbatere, deși ar putea constitui un punct de plecare, ci o oglindă.

Autorul țese cuvintele precum firele unui goblen: atent, repetat, cu răbdare. Într-o lume care iubește mesajele scurte și zgomotoase, pline de culoare, el îndrăznește să scrie despre liniște. Într-o cultură care cultivă reacția rapidă, viteza, el alege reflecția. Iar în vremuri în care adevărul este strigat agresiv tocmai de necunoscătorii adevărului, el propune un adevăr spus cu dragoste.

Dostoievski avertiza: „Omul este un mister care trebuie dezlegat.” Iar aceste pagini tocmai asta încearcă: să dezlege misterul inimii prin lentila Scripturii și a experienței personale, pe care Nicu Geantă ne-o înfățișează. Smochinul care nu rodește, adevărul rostit fără iubire, eșecul care devine profesor, bambusul care crește peste noapte, idolii ridicați pe munți – toate devin parabole ale vieții cotidiene.

Dragostea ca o curea

Pavel ne invită parcă într-o croitorie cerească unde se lucrează la măsura sufletului: îndurare tivită cu bunătate, smerenie căptușită cu blândețe, îngăduință largă pentru slăbiciunile altora, iertare ca un buzunar adânc și răbdare cusută pentru zilele lungi ale vieții. Dragostea este cureaua care le strânge pe toate laolaltă, ca o eleganță a cerului purtată printre oameni. Și totuși, după ce îmbraci aceste veșminte, rămâne întrebarea tăcută: unde vor sta ele mai bine decât în locul cel mai adânc din noi?

Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.

Coloseni 3:14

Pulsul Luptătorului 

Nicolae Geantă la Bridgwater, UK

 

La mulți ani tuturor femeilor!