Mi-au dat lacrimile... Numai doi ani jumate Doamne? Când a plecat Marius mi-a dat o carte. Ultimul lui volum: „Ce-a face Altfel!”. un volum de învățături scurte. Pentru tineri, pentru familii, pentru păstori. Pentru predicatori. Pentru pierduți. Pentru rătăciți în tranziție. Pentru predicatori. Pentru cei ce iubesc. Pentru cei ce se (mai) ceartă. Pentru muritori. Pentru muribunzi. (Vă îndemn să o lecturați). Pentru oricine vrea să (mai) trăiască frumos. Să o ia iarăși de la capăt...
„M-am hotărât să trăiesc altfel”, spunea pastorul Cruceru. Și la masă. Și în cartea sa. Și în ultimele predici. Decizia sa m-a trăsnit ca un fulger de sus. Ce-aș face eu „altfel?” Pentru că dacă mă decid să „trăiesc altfel” trebuie „să fac lucrurile altfel”! Și atunci ar trebui să...
Mi-aș acord mai mult timp! Mi-aș purta și mie de grijă! Nu numai Dumnezeu să fie preocupat să mă ocrotească! Mi-aș primeni mai mult sufletul, dar și trupul! Sănătatea nu e apreciată decât când o pierzi. Aș privi mai atent după viață. Se face repede târziu aici. Aș fi mult mai focusat veșnicie. Într-o zi toți ajungem acolo. Dar cum? Aș lupta mult mai mult pentru a mă asemăna cu Hristos! Prin urmare nu mi-aș mai dilua bucuria. Aș fi mai atent să evit capcanele vieții. Uneori intrăm singuri în ele! Aș gândi tot ce zic, și n-aș mai spune tot ce gândesc! Asta înseamnă iubire nu neapărat politețe. Aș dormi mai mult. Trupul obosește și locuit de un duh plin de râvnă! Aș transpira alergând. Aș comunica mai eficient. Oamenii trebuie să înțeleagă întâi de a se schimba! Aș iubi mai profund toți oamenii! Cercurile de iubire sunt de fapt cercuri de separație. La Hristos centrul e la fel ca periferia! 100% frumos. N-aș mai lăsa lucrurile neterminate până-n ultima secundă. Așa că aș evita o creștere inutilă de cortizol și hormoni. (A se citi stress!) Aș călători mai mult cu familia. Adesea prea separat stăm unii de alții! N-aș mai amâna proiecte mărețe pentru lucruri mărunte. Aș lupta mai mult să devin zi de zi și mai bun. farmecul unui om îl face bunătatea sa. Aș fi mai profund. Aș lupta mai sângeros cu mine... Dumnezeu nu m-a chemat ca pe cei jur să îi înving. Ci pe mine...
Mi-am adus aminte după plecarea pastorului Cruceru că Gabriel Garcia Marquez, celebrul scriitor columbian care a luat Nobelul pentru literatură (1982), când a fost diagnosticat cu cancer limfatic, a scris un poem celebru pentru prieteni. Scrisoarea se numește „Marioneta” și te zdruncină din temelii când o citești. E ca un taifun ce spulberă nimicurile din calea sa, lăsând totul curat, natural. (Redau numai câteva citate din scrisoare, restul o puteți citi pe Internet).
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte sărăcăcios, m-aș întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu...
...Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul încarnat al petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
....Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea.
... Nimeni – tânăr sau bătrân – nu poate fi sigur că apucă ziua de mâine. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi vedeți pe cei dragi, așa că nu mai așteptați: căutați-i acum, căci mâine s-ar putea să nu mai fie.
...Ține-i pe cei dragi aproape de tine; șoptește-le, la ureche și spune-le în față cât de multă nevoie ai de ei și cât de mult îi iubești. Iubește-i și poartă-te frumos cu ei: fă-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă, “te rog”, “mulțumesc” și toate cuvintele de iubire pe care le știi.
...Există întotdeauna ziua de mâine, iar viața ne oferă o altă șansă de a face lucrurile bine, dar, dacă n-am dreptate și dacă ziua de azi este tot ce mi-a rămas, aș vrea să vă spun cât de mult vă iubesc și că nu vă voi uita niciodată.
Mi-am mai adus aminte în timp ce citeam cu nesaț pe Garcia, că Înțeleptul Solomon a scris cu 3000 de înainte de noi un avertisment „cum să fim altfel”.
Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele şi până nu se întorc norii îndată după ploaie; până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele); când huruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit, te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitori cutreieră uliţele; până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână; până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care† l-a dat” (Eclesiastul12:1-7).
Tu ce ai face „altfel”? Ce decizii noi pentru viață ai lua de astăzi, nu de mâine? Și nu neapărat numai dacă ai primi un diagnostic neverosimil care te anunță că mai ai puțin și vei pleca... Pentru că nu știi nici tu, nici eu, ba nici nimeni, ce vom face nici peste o oră, darămite mâine...
Prahova&Somerset
.jpg)
