Fundaţia CIREŞARII

joi, 28 februarie 2019

De lângă Dumnezeu nu se văd riduri - de Nicolae.Geantă

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi” (Iacov 4:8)

”De ce oamenii fac comentarii răutăcioase, nejustificate chiar, domnule diriginte?”. Liceenii dar și bătrânii, bărbații dar și femeile, păstorii dar și enoriașii ridică astfel de întrebări. „Pentru că nu sunt aproape de Dumnezeu” le răspund. Simplu: Cine e aproape de Dumnezeu nu poate fii departe de oameni! Nu poate fii împotriva aproapelui său.

Una dintre filosofiile de viață, pe care le-am învățat de ceva timp, este că zburând cu avionul, cu cât te apropii de cer, cu atât te distanțezi de pământ! Când ești la sol vezi toate detaliile: gropi, crăpături, grămezi de gunoaie... Chiar și praful de pe tocul ușii îl observi. Vezi un bărbat nebărbierit, o femeie cu fața ridată, un copil cu teneșii sparți, o față de masă la restaurant murdară, cineva care aruncă gunoiul lângă coș. Dar cu cât te ridici mai sus în văzduh amănuntele pământești dispar. Gropile dispar, gunoaiele sunt invizibile, defectele oamenilor nu se mai văd!

Tot așa este și în viața spirituală: cu cât ești mai aproape de Dumnezeu, cu atât vezi defectele celorlalți mai mici. Sau, nu le mai vezi deloc! Simplu: cine e lângă Dumnezeu, vede semenii ca Dumnezeu!

Cine e înăbușit de ură, e pus pe harță ori pe înroșit telefonul de bârfe, cine caută dezbinare, cine vede tot timpul doar nodurile din papură sau crăpăturile din zid, cine vede doar bârne la ceilalți în ochi să ia bine seama: este aproape de Dumnezeu?

Apropiați-vă de Dumnezeu! Apoi nu veți mai vedea la nimeni riduri… Simplu: Cine e aproape de Dumnezeu are ochii blurați de iubire!

Nicolae.Geantă


Săptămâna Familiei la Nima, județul Cluj


Nicolae Geantă - Disciplina mulțumirii

Evangeliske Kirke Sondenborg, Danemarca

miercuri, 27 februarie 2019

Iubește și... e suficient! - Daniel Ciucur


Aproape instinctiv, mai toți, de parcă am fi fost agenții activi ai secției „Doi și-un sfert", întocmim în mintea noastră liste lungi cu capete de acuzare ale tuturor celor cu care intrăm în contact. De la străinul pe lângă care trecem în grabă dimineața spre serviciu, aruncându-i o privire cuprinzătoare, dar suficientă pentru a-l critica măcar în trei puncte și până la partenerul de viață căruia i-am făcut deja câteva dosare, declarându-l inapt și fără scăpare.

E drept că-i mai firesc să caut sau să inventez zeci de greșeli la alții decât să accept una în dreptul meu. Și, uite așa, nimic nu mai e nou sub soare. Aceeași viață tristă, aceleași probleme în relațiile dintre noi, același soț neiubitor sau soție nesupusă, aceiași frați împotrivitori sau surori plictisite.

Corul de rromi „Qvo Vadis” Boldești (Rouă pentru Suflet)

video by Ben Hur

Femeile sunt biologic superioare barbatilor! 12 lucruri fascinante care dovedesc asta


Femeile sunt biologic superioare barbatilor! 12 lucruri fascinante care dovedesc asta


"Sexul slab" sau nu? Daca perceptia generala, de-a lungul veacurilor, a fost ca barbatii sunt superiori femeilor, cercetatorii par sa demonteze aceasta parere.
Potrivit The Daily Net, mai multe studii stiintifice privind diferentele dintre barbati si femei au concluzionat ca femeile au un avantaj biologic fata de barbati. Nu doar ca femeile sunt bune la multitasking, dar s-a dovedit ca fizic, mental, emotional suntem superioare barbatilor.
Femeile traiesc mai mult
Nu mai este un secret faptul ca femeile traiesc mai mult decat barbatii. In unele medii, durata vietii unei femei este mai mare cu 12 ani decat cea a barbatilor. Corpul nostru este mai rezistent, mai putin predispus si adesea protejat impotriva numeroaselor boli care ii afecteaza pe barbati.
Au o memorie mai buna
La acest capitol, femeile ii depasesc pe barbati, indiferent de ani. Chiar si la o varsta inaintata, in ciuda faptului ca femeile sunt mai predispuse la dementa si boala Alzheimer, ele reusesc sa retina o multime de informatii.
Femeile pot supravietui un timp mai indelungat fara mancare
In conditii extreme de trai, cum ar fi perioadele de foamete sau epidemii, femeile au o rezistenta mai mare decat barbatii. De ce? Corpul nostru are mai multa grasime corporala si mai putina masa musculara decat cel al barbatilor.
Pot suporta niveluri ridicate de durere
Femeile sunt in masura sa reziste durerilor incredibile provocate de o nastere pentru ca au, in mod natural, un nivel mai ridicat de toleranta la durere decat barbatii. Totusi, in ciuda acestui avantaj, putem, in mod paradoxal, sa fim mai sensibile la durere decat barbatii.
Au un auz mai bun
Un studiu din 2008 al Universitatii John Hopkins a scos la iveala faptul ca barbatii au de cinci ori si jumatate mai multe sanse sa isi piarda auzul decat femeile. De asemenea, potrivit cercetarii, avem o capacitate mai mare decat barbatii de a percepe sunete cu frecvente de peste 2000 Hz.
Femeile au un sistem imunitar mai puternic
Studiile asupra hormonului estrogen au demonstrat ca femeile au o rezistenta mai mare la bacterii si virusi, ceea ce le face mai putin predispuse sa cada prada unei infectii. De asemenea, sistemul nostru imunitar produce anticorpi in cantati mai mari ca raspuns la un organism invadator si au mai multe celule albe in sange decat barbatii.
Sunt mai putin predispuse la balbaiala
Barbatii sunt afectati de balbaiala de 4, pana la 12 ori mai mult decat femeile. Un studiu a scos la iveala faptul ca acest lucru se intampla pentru ca barbatii au mai putine legaturi intre zonele insarcinate de planificare si executie in emisfera stanga a creierului.
Sunt mai putin predispuse sa sufere de boli cardiovasculare
In medie, femeile au tensiunea arteriala mai scazuta decat barbatii, potrivit unor studii. Acest lucru inseamna ca sunt mai putin predispuse la probleme de sanatate care au la baza hipertensiunea cronica si bolile cardiovasculare. Cel putin inainte ca menopauza sa se instaleze.
Au o vedere periferica mai buna
Barbatii sunt capabili sa vizualizeze imaginile care se schimba rapid si sa perceapa miscarile bruste mai bine decat femeile. Cu toate acestea, femeile au un camp vizual mai larg periferic.
Femeile sunt adesea scutite de boli genetice cauzate de mutatiile cromozonului X
Exista o serie de boli genetice cauzate de mutatii ale cromozonului X care afecteaza barbatii, dar nu si pe noi, fiindca organismul feminin are un set de gene sanatoase care contracareaza efectele genelor mutante. Femeile sunt mai putin predispuse sa dezvolte sindromul Hunter, hemofilia si distrofia musculara Duchenne.
Femeile sunt lideri mai buni
Femeile tind sa aiba o empatie emotionala mai buna decat barbatii, iar acest lucru le permite sa relationeze cu oamenii si sa construiasca legaturi mai puternice cu ei. Fiindca suntem capabile sa spunem ceea ce simtim, putem conduce mai bine. De asemenea, femeile pot fi consilieri si profesori mai buni decat barbatii.
Pot observa diferentele subtile dintre culori
Un studiu a descoperit ca femeile au reusit sa faca disctinctia intre nuante carora barbatilor le-au parut identice. 

luni, 25 februarie 2019

Adevărul despre radiațiile telefoanelor mobile și rețelelor wireless

Principii de bază ale Bisericii (Primare) - de Nicolae.Geantă

Text: Faptele Apostolilor 41-47

Inventio
„Vrem să trăim ca în Biserica Primară”, ca în Biserica începuturilor, este declarația aproape la unison  a creștinismului ce așteaptă pe Hristos. „Biserica Primară e modelul suprem”, am auzit de atâtea ori de la amvoane. E corect? Nu este? Aici vă las pe fiecare să răspundeți. Dar dacă Biserica actuală nu e mai „superioară” decât cea Primară atunci cum va fii răpită? Căci Mireasa Domnului - Biserica - sunt și una și alta!
Biserica Primară creștea. Biserica Contemporană...

Dispozitio
Ce principii de bază avea Biserica primară, și dacă noi le mai respectăm, le mai păstrăm?

1. Principiul curăției spirituale lăuntrice
- nimeni nu devenea membrul bisericii dacă nu avea nașterea din nou (Ioan 3:3)
- nașterea din nou nu era schimbarea unui cult, nu se căpăta prin botez; era o pocăință sinceră
- „fiecare suflet trebuie să fie preot pentru el în fața lui Dumnezeu” (Trandafir Șandru)
- unde nu e curăție spirituală e... idolatrie!

Vladimir Pustan | Ce ne spun îngerii?

by Cireșarii TV | 24-februarie-2019 | Beiuș

vineri, 22 februarie 2019

Orgoliul - de Nicolae.Geantă

Aurelian din Chicago m-a întrebat retoric „De ce există respingere între păstori, preoți ori slujitori de rând? Nu se tem toți de Dumnezeu?”. „Din cauza orgoliului”, i-am răspuns prietenului meu. „Știi, spre deosebire de femei, bărbații sunt orgolioși. Eu cred că femeile dacă ar conduce bisericile (nu, nu accept nici în ruptul capului așa ceva, dar aici am folosit imaginea în sens figurativ!) ar fi mai multă liniște. Ele nu sunt orgolioase! Trec mai ușor cu vederea. Se ajută reciproc. Sunt mai sociabile. Dar bărbații au în ADN orgoliul! Și, cum zice Pavel că nu scapă de „trupul de moarte”, nici așa nu scăpăm noi de orgoliu. Numai că, orgoliul ne domină atunci când lipsește nașterea din nou. Pocăința sinceră. Plinătatea Duhului lui Hristos!”

Aurelian nu s-a gândit niciodată că bărbații se ciondănesc din orgoliu. În masculinitate Dumnezeu a lăsat orgoliul ca să putem avea rezultate. Să muncim mai bine, să luptăm mai bine, să devenim competitivi. Să nu abandonăm ușor. Să ne înfrânăm de la pofte, să tânjim după sfințenia sfinților. Orgoliul bun este să facem performanță. Numai că firea îl folosește ca orgoliu rău. Și orgoliul rău distruge.

Privitul de departe – Vladimir Pustan


Privit de departe Cain părea un jertfitor sincer, fumul jertfei lui ridicându-se la fel de semeţ ca a lui Abel, cântarea lui răsunând până departe. Privită de departe soţia lui Lot era afară din Sodoma, deşi, la o ecografie sinceră, Sodoma rămăsese tot dincolo de valvele inimii.
Privit de departe, plânsul lui Esau părea chiar înduioşător, dar în mintea lui deja era creat planul împuşcării lui Iacov după metoda din „Aprilie spulberat” a lui Ismael Kadare.
Fotografiaţi dintr-un unghi potrivit, Core era parte a adunării sfinte a lui Israel, iar Saul părea unul dintre zglobiii proroci.

Ghehazi părea un slujitor bun pentru că nu poţi fi şmecher şi lacom când slujeşti lângă Elisei, iar lepra putea fi doar un accident nefericit sau chiar în urma îmbrăţişării lui Naaman.
Azvârlit în praful drumului, tânărul bogat la picioarele dulgherului din Nazareth, părea aproape de împărăţie. Privite de departe, fecioarele fără ulei tot fecioare erau, candelele tot candele, lumina tot lumină.

Erau goi si nu le era rusine... – de Vladimir Pustan


Citeam zilele acestea un eseu a lui Alain Besancon care spunea, printre altele, că în Franţa biserica a pierdut în cincizeci de ani, trei sferturi din practicanţi. În România nu se vor face niciodată astfel de statistici pentru că nu există ideea de ortodocşi practicanţi, baptişti practicanţi, catolici practicanţi. Există doar biserici goale în care poporul intră în vremuri de caniculă, la cununie şi la alte momente de cumpănă sau sărbătoare.  

Bisericile trăiesc plenar în filosofia evenimentului, a acelui fast programat, în care rutina este devorată pentru câteva ceasuri, dar care victorioasă se reîntoarce din abis, mai puternică şi mai încrezătoare. 

Preoţii corupţi, şmecheri şi avari , pastori făcuţi peste noapte din ingineri mediocri, predici nepregătite, liturghii împovărătoare, neimplicarea socială, lipsa răspunsurilor la întrebările generaţiei cu gel, mărginimea viziunii cristice, compromisul, neputinţa reproducerii, iată factorii care au golit bisericile de Duh şi de oameni.

joi, 21 februarie 2019

Ce să-ți spun Laura Bretan... - de Nicolae.Geantă

sursa AICI
Laura Bretan e încă un copil. Chiar dacă inima și glasul ei sunt de înger. Dar răutatea umană însângerează și îngerii. Le taie aripile în speranța că îngeri nu vor mai zbura niciodată. Însă aripile cresc din nou. Căci rădăcinile lor nu le poate scoate nimeni.

Să nu fii tristă Laura că ai pierdut la Eurovision. Octavian Paler spunea că sunt înfrângeri care te ridică. Tu ai urcat o treaptă mai sus. Cei ce te-au învins, paradoxal, sunt într-o mare cădere. Mai ales că zâmbetele lor s-au hrănit din lacrimile tale! Și cine râde de lacrimile altora va fi vai de lacrimile lui!

În viață vei întâlni oameni iraționali. Egoiști. Rapace. Unii vor fi gata să măture cu tine pe jos, alții să urce călcând peste tine, peste semeni, distrugând destine. Tu să continui să lupți. Să iubești. Să-ți finalizezi drumul. Radu Gyr zicea că adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!

Destul de des oamenii vor sfărâma într-o secundă tot ce ai construit în ani întregi. Să nu te lași descurajată! Tu construiește mai departe! Ridică! Pune cărămizi valorii! Dumnezeu contabilizează pe cei ce ridică semenii nu pe cei care-i dărâmă. Fii dintre cei ce înving gravitația!

Scrisori pentru tineri de dragobete - Nicolae.Geantă

Scrisoare pentru băieți
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/02/scrisoare-pentru-baieti-de-dragobete-de.html

Scrisoare pentru fete
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/02/scrisoare-pentru-fete-de-dragobete-2.html

luni, 18 februarie 2019

Nicolae Geantă - Cel mai frumos dintre oameni

Nicolae Geantă - Cel mai frumos dintre oameni | Biserica Punct București / 17.02.2019


https://youtu.be/Tr3m8_0nf-E?t=1639

Mai spune-mi Doamne - de Mihaela Mănescu

Mai spune-mi, Doamne, despre Tine...
Coboară-Ți Sfântă Fața Ta
Scăldată-n zările senine
Și umple-mi sufletul cu Ea...
Mai spune-mi cum ne-om lua de mână
Și-om alerga nedespărțiți
O veșnicie împreună
Ca doi eterni îndrăgostiți.
Mai spune-mi, Doamne, că e gata
Odaia ce mi-ai pregătit;
Că vii curând s-aduci răsplata
Acelora ce Te-au iubit...
Mai spune-mi, când mi-e noaptea rece,
Că Tu ești Foc venit de Sus.
Când negura stă să mă-înece,
Mai spune-mi cum mă vei petrece
La nunta noastră, scump Isus...

Mihaela,

sâmbătă, 16 februarie 2019

Regula de Aur

Regula de Aur
Pentru orișicine:
Să iubești pe altul
Tot ca și pe tine!

Nu privi că-ți este
Frate sau strâin,
Regula de Aur
Să-l iubești deplin!

Că îți fac bine
Sau îți face rău,
Regula de Aur
Să-l iubești mereu!

Că e mic sau mare
Oricum ar fi el,
Regula de Aur
Să-l iubești la fel!

Regula de Aur
Pentru orisicine:
Când iubești pe altul
Te iubești pe tine!

* poezia am primit-o pe un bilețel
de la fratele Dumitru Zmerega, Chicago

Nicolae Geantă la Biserica Punct București

duminică 17 februarie 2019, ora 19

Iubirea - de Sf. Augustin


vineri, 15 februarie 2019

Opriți-vă din rugăciune! - de Nicolae.Geantă


„Opriți-vă, și veți ști că Eu sunt Dumnezeu” (Psalm 46:10)

Opriți-vă puțin ca să vedeți ce este rugăciunea. Laudă. Recunoștință. Smiorcăială. Lamentație. Implorare. Cerere. Tocmeală. Văicăreală inutilă. Scâncete. Urlete uneori. Nejustificate. Act al limbajului, cum spunea scriitoarea Patricia Hampl. E o postură în care se plasează fiecare.

Uneori rugăciunea este o adevărată corvoadă. Oamenii vor să cânte, să predice, să-și povestească pățaniile, dar cel mai puțin vor să se roage. Și culmea, rugăciunea este o relaxare! Simon Tugwel spunea că la rugăciune pierdem din vedere esențialul: „Dumnezeu ne invită să ne luăm liber, să tragem chiulul!”

Ați putea să spuneți că și eu și Tugwel ne-am zăpăcit. Că Bisericile au nevoie acută de respirația sufletului. Dar Dumnezeu ne spune azi: „Opriți-vă! Și uitați-vă și la Mine!” Philip Yancey zice că asta sună cam așa: „Părăsiți postul de comandă al propriilor vieți!”. Adică lăsați pe Dumnezeu să fie Dumnezeu!

Noi ne rugăm disperați. În viteză. Înghesuiți de fleacurile zilei de cele mai multe ori. Și scăpăm din vedere că rugăciunea este desprinderea de a fi atent! Și când suntem atenți suntem puși în legătură cu tot ce există! Vedem ce nu putem vedea...

Mi-am amintit azi că fratele Wurmbrand predica odată despre „Oprirea” de la sfârșitul psalmilor. Dar nu mai știu ce anume. Apoi am numărat. De 70 de ori în Psalmi scrie cuvântul „Oprire” (Dar și de alte 3 ori în Habacuc 3). Și asta în timpul laudei. Al rugăciunii.

Dumnezeu dorește să ne oprim. Ne poruncește. Eu așa văd Psalmul 46. Mi se poruncește să mă opresc puțin din rugăciune! Ca să îl văd pe Dumnezeu cum lucrează! Rugăciunea mă ajută la corectarea miopiei...

Nicolae.Geantă
Biserica Punct București


Cât suntem de mici! - de Nicolae.Geantă

„Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor tale - luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul ca să te gândești la el?” (Psalm 8:3-4)



planetarium Chicago
Zilele trecute am fost la Planetariul din Chicago. Am văzut capsula Gemini (cu care s-a făcut primul zbor în spațiu în 1966), o bucățică de rocă de pe Lună, ziarul din 21 iulie 1969 când Neil Armstrong a pășit pe Lună, imagini impresionante despre fiecare planetă etc, etc. Dar cel mai mult m-a impresionat mărimea Universului care se tot întinde!

capsula Gemini
Nu pot compara cu ceva Universul. Dacă aș spune că e cât planeta noastră de mare, atunci Calea Lactee ar fi cât un purice. Philip Yancei zicea că dacă ar fi cât America de Nord Calea Lactee, atunci sistemul solar ar fi cât o ceașcă de cafea! Iar Louie Goglio zicea că dacă W Cepei - cea mai mare stea cunoscută ar fi cât Himalaya, atunci Soarele ar fi cât o minge de golf! Și Pâmântul? E nevoie de 1,3 milioane de Terre ca să umplem volumul Soarelui! Și noi? Nu pot compara...

Soarele în raport cu Terra și Luna
bucățica
de Lună
Sondele spațiale Voyager 1 și 2 sunt în spațiu din 1977. Viteza lor de deplasare e de 100 000 mile pe oră! De 10 000 ori mai rapid ca avionul! Sunt la o distanță de noi de peste 12 miliarde de mile. Când inginerii lansează o comandă spre nave, aceasta ajunge în mai mult de 15 ore deși merge cu viteza luminii! Ca să trimiți un astfel de mesaj de la o margine a alta a Universului (cu viteza luminii vorbesc) ar trebui peste 15 miliarde de ani!!! Și acest Univers imens e întins de Dumnezeu! Gândiți-vă cât de mare poate fii Domnul Cerurilor și la Pământului! Apoi uitați-vă la noi...

primul ziar după ce omul a atins Luna
Mă gândeam zilele astea că dacă informația care circulă cu viteza luminii face cca o oră să parcurgă 10 000 mile, rugăciunea ajunge la Dumnezeu în fracțiune de secundă! „Căci nici nu mi-a ieșit cuvântul de pe buze și El îl cunoaște”...

Avem un Dumnezeu măreț! Iar noi ce mici suntem! Și totuși, cei mai mulți dintre oameni ce mari se cred... Nu doar față de semeni, ci față de Dumnezeu. De ce oare?

Le spuneam unor tineri că dacă vor să vadă cât sunt de mari să privească gaura pe care o lasă când vor scoate degetul dintr-o găleată cu apă! Atât ne e măreția umană! Chiar napoleoni dacă am fi!

nicolae.geantă

Nicolae Geantă - Când Dumnezeu ne pune întrebări

video by Ben Hur, via Biserica Penticostală Ghetsimani Chicago
luni 4 februarie 2019

joi, 14 februarie 2019

Geometria iubirii - de Nicolae.Geantă

Nu cred că trebuie să fie o zi specială a iubirii. Oamenii care iubesc cu adevărat își declară dragostea în fiecare zi. Pentru ceilalți s-a inventat Valentine's day.

Azi am desenat pe tabla din cancelarie un triunghi. „Dragostea nu e dragoste dacă nu-L are în ecuație pe Dumnezeu”. „Iubirea are formă de triunghi. În vârf e Dumnezeu și în bază El și Ea. Cu cât sunt mai aproape de Dumnezeu cu atât sunt mai aproape unul de altul!”. „Ce aud eu acolo? Că sună interesant, zice o doamnă profesoară. Nicule, dacă mă provoci la discuția asta nu mai scapi de mine...”. Dar înainte să concludă și-a luat geanta și... a plecat acasă!

Le-am spus colegilor (dar și elevilor), că la jurământul din fața altarului, El și Ea au o distanță între ei, și o distanță între ei și Dumnezeu. Însă, după o vreme distanța dintre parteneri ar trebui să scadă. Căci se cunosc mai bine. Și se iubesc mai mult. Paradoxal, distanța dintre unii parteneri crește. „De ce?”, sunt întrebat. ”Pentru că s-au depărtat de Dumnezeu!” Căci noi în loc să urcăm în dragoste după un timp coborâm. Dovada e contabilizată în despărțiri, certuri și spate întors. Cine-L iubește pe Dumnezeu nu se împiedică de celălalt. Am mai zis cândva că nu știu de ce, dar alergăm înnebuniți după partenerii de viață și după ce îi găsim ne împiedicăm de ei!

Nimic despre Ziua Îndrăgostiților - Vladimir Pustan

Într-unul din războaiele ce-au măcinat Europa în secolul XVII a fost cucerită o cetate. Regele biruitor a hotărât că pentru păcatul nepredării la timp toți bărbații din cetate să fie uciși. Femeile puteau să plece luând cu ele ca bagaj ce puteau ține în spate.

Au lăsat aurul și hainele, plitele de bucătărie și trusele de machiaj jos și fiecare și-au luat în spinare tații, soții sau băieții.

Așa au ieșit pe poarta cetății. Cocârjate de dulcea povară. Pentru că dragostea înseamnă să porți în spate poverile celui de lângă tine. Cu om cu tot.

Dragostea nu-i numai un sentiment sau substantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinile adânc împlântate în buzunarele personale.

Cei ce n-au cunoscut povara iubirii nu știu ce e iubirea.

Vladimir_Pustan

Te-am săpat în mâini - de Mihaela Mănescu

Te-am săpat pe Mâini, privește,
Fiu pierdut cu duh zdrobit...
Te iubesc dumnezeiește
Chiar de tu mai crezi orbește
Că-ndurarea s-a sfârșit.

Cine poate să-ți mai spele
Numele din Palma Mea?
Iată, chiar de-o să te-nșele
Diavolul cu gânduri grele,
Niciodată n-o putea!

Dragostea adevărată
Poate învia din morți
Orice inimă de piatră,
Orice albie uscată...
Tu ce vină încă porți?

Vino să te spăl în Sânge,
Să te strâng la Pieptul Meu.
Îți văd inima cum plânge,
Îți simt duhul cum se frânge.
Vino, fiu de Dumnezeu...


mihaela,
Biserica Punct București

Vuiește USA: James MacDonald dat afară de la Harvest Chicago!!!

După ce în luna Aprilie 2018 lumea creștină a fost șocată să afle despre Bill Hybels care a fost nevoit să părăsească megachurch-ul Willow Creek (pe care o fondase în 1971) pe ușa din dos, iată că americanii vin cu o nouă bombă din Chicago, în februarie 2019: James MacDonald, fondatorul Harvest să fie pus pe tușă! După 30 de ani!

https://www.dailyherald.com/entlife/20190213/harvest-bible-chapel-moves-quickly-to-fire-founder-macdonald-after-recordings-air

https://abc7chicago.com/religion/harvest-bible-chapel-fires-founder-james-macdonald/5137275/

luni, 11 februarie 2019

Inaugurarea noii săli de închinare a Harvest Arad

fă click pe foto pentru a vedea înregistrarea evenimentului
Duminică 10 februarie 2019 a fost mare sărbătoare, mare, la Harvest Arad. După o muncă titanică în ultimii ani, pastorul Cristian Barbosu și-a văzut visul cu ochii: a inaugurat una dintre cele mai mari și mai frumoase săli de biserică din România! Un amfiteatru cu peste 1200 de locuri. Fără să fac vreun elogiu nemeritat, Harvest Arad nu e numai o biserică mare, dar este și printre cele mai prolifice biserici românești din toate vremurile. Și asta nu o spun eu, ci statisticile. Barometrele creștine. Vizitatorii care îi trec duminical pragul. Mulțumim Doamne că ai hotărât să fie la noi în România!

Luna trecută, într-o sâmbătă dimineața, pe o ninsoare abundentă, am vizitat Biserica Harvest, care în glumă fie spus e mare cât un „mall”. La 9,00 dimineața, un furnicar de oameni mișunau pe șantier, uzi de zăpadă, în frunte cu Cristi Barbosu, pastorul Harvestului care era îmbrăcat de șantier, ud și înghețat/ De la heirupul zilei nu lipseau nici pastorii Marcel Opriș și Raul Todincă, dar nici prezbiterii ce alcătuiesc bordul de conducere al Harvestului arădean.


Deși e de două ori mai mare decât fosta sală, i-am spus fratelui Cristi că „în curând va trebui să construiască un nou amfiteatru, mai uriaș!” Și, așa cum am prezis, încă de la inaugurare sala este insuficientă! 

Dumnezeu să vă înmulțească harveștilor! Câtâ frunză, câtă iarbă! Să fiți plini de suc și verzi! Veșnic verzi! Voi știți deja: totul e verde unde e irigat bine. Să udați bine! Și veți secera în snopi bogați!

Nicolae.Geantă
Heatrow, LHR

sâmbătă, 9 februarie 2019

Mică poveste din Chicago... - de Nicolae.Geantă æ

E de 42 de ani în USA. Pedalează bicicleta medicală și bea cafea de la Starbucks. Și deapănă amintiri. La -17 grade Celsius. În plin vortex polar. Eu stau pe fotoliu și îl ascult liniștit. Ca în copilărie pe bunicu’... Mă uimește pățăniile de viață ale unui bătrân care se străduie să prindă Cerul.

“Eram 9 copii la părinți. Și aveam 2 camere. Într-una era biserica. Tata a fost primul pocăit din sat.  Stăteam pe lavițe. Aglomerație. Vreo 16 inși. Am urât biserica pe când eram copil, Nicule. Veneau misionarii noaptea la 1 sau 2. Strigau la noi la ușă. Când intrau în casă mama ne și scula de pe cuptor, ca să doarmă frații. Iar noi fugeam în grajd. Era frig. Frig. Dar dormeam și acolo că eram prunci”. Trage aer in piept. Iar ochii parcă sunt triști. “Domn’e, și când tăia mama o găină, frații ăștia mâncau ca lăcustele! Nu ne lăsa nimic, Nicule. Noi 9 inși mâncam doar capul, gâtlejul și ghearele. Și ei... tot!”

vineri, 8 februarie 2019

Nepofta de rugăciune - de Nicolae.Geantă

“Am fi dorit foarte mult sa vă avem la noi, dar știți, e seară de rugăciune și vin foarte puțini”. E remarca unui prieten scump pe care nu l-am văzut de mult. E adevărul crud din biserici. Din organizații creștine. Din familii. Rugăciunea. Cenușăreasa uitată acasă în timpul banchetului lui Dumnezeu...

Mi-am adus aminte ce spunea Jim Cymbala: “Pot spune cât de populară este o biserică în funcție de cine vine duminica dimineața. Pot spune de cât de popular e pastorul sau evanghelistul în funcție de cine vine seara. Însă pot spune de cât de popular este Isus în funcție de cine vine la serile de rugăciune”. Nu cred că mai trebuie comentariu...

joi, 7 februarie 2019

Cât de simplu! Criticul literar Christian Crăciun despre volumul “Maximum de frumusețe”

„Știu, voi muri, dar câtă splendoare!” spune unul din marii poeți mistici români, Daniel Turcea. Viața noastră pământească nu este alta decât pregustare (tare îmi place cuvântul!) a acestei splendori. Dacă nu vezi dincolo, dacă nici măcar nu-ți arunci privirea lăuntrică într-acolo, la ce bun să trăiești? Și acest dincolo se vede în fiecare secundă și-n fiecare loc al vieții noastre. Dacă știi să privești. El ni se dezvăluie ca frumusețe. Asupra ei meditează Nicolae Geantă. Textul domniei sale este o lecție de vedere: încotro și cum trebuie să privim pentru a vedea frumusețea. Două sunt premizele: 1. Frumusețea nu-și are originea în lumea aceasta, lumea noastră este mărturia ei. 2. Frumusețea este nepieritoare. Avem aici note ilustrative pentru a ne învăța să vedem frumusețea, să o înțelegem și să o producem. Este un secret acesta: nu vezi frumusețea decât în măsura în care o produci în ceilalți. 

Nicolae Geantă la Bethany Church Chicago


Cu harul iubirii - de Nicolae Moldoveanu

Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Pe cel dezgolit de ispită,
Şi greu să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentinţă grăbită.

Nici piatra osândei cea rece şi grea
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce cu focul din ea,
Să facă deplin judecată!

Iar sabia sfântă-a dreptăţii de sus
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
Ci pururi să-nvăţ de la Domnul Isus
Dreptatea născută-n iubire.

Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
Păcatul cu-a lui rădăcină, 
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!

În răni de păcate să torn nesfârşit
Balsamul iubirii divine,
Căci dragostea-i semnul că Domnul slăvit,
Născutu-m-a nou dintru Sine!

Nicolae Moldoveanu

luni, 4 februarie 2019

Nicolae Geantă la Ghetsemane Church Chicago

04.02.2019

În lumea teluricilor efemeri - de Mihaela Mănescu

În lumea de telurici efemeri
Ai coborât să dăruiești Lumină,
S-aduci nebănuite mângâieri,
Să spulberi nesfârșitele poveri
Din nopțile pustiului de vină.

Dar noi, infimele făpturi de lut,
Te-am răstignit dorind să-Ți frângem Viața
Când pe o cruce-n cuie Te-am bătut
Și-n neștiința noastră am crezut
Că vom putea să stingem Dimineața.

O, Tu, Eternă Flacără din Rai,
Ce Dragoste de oameni Te-mpresoară
De-ai părăsit nemărginitu-Ți Plai
Lumină din Lumină să ne dai
Să fim lumini în noaptea de afară...?

În lumea de telurici efemeri,
De-alegem crucea firii drept cunună,
Vom revărsa din inimi primăveri
În sufletele pline de dureri
Ca-n lumea de telurici efemeri
Să semănăm, Isuse, Vestea Bună.

mihaela
02 februarie 2019

Vladimir Pustan - Iubit până la capăt

Video by CireasriiTv

vineri, 1 februarie 2019

Verde până la moarte! - de Nicolae.Geantă

“Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră” (Iosua 14:11)

În goana după a trăi “cât mai bine și cât mai mult”, în ultimele luni, românii au fost asaltați cu un nou trend, o nouă rețetă de fericire: Ikigai (生き甲斐). Sunt pline librăriile de filosofia asta. Un termen japonez care se referă la „sursa valorii în viața cuiva, sau lucrurile care fac viața să merite”. Cuvântul se traduce aproximativ prin "lucru pentru care trăiești", niciodată forțat, adesea spontan. Scopul zilnic... Ba, îl numesc chiar „fericirea de a fii tot timpul ocupat!” De aceea poate, prima lege a ikigai este „fii activ, nu te pensiona niciodată”! Sună cam “fii workaholic”! Și făcând asta, zic japonezii, vei trăi peste 100 de ani!

Nu pot să laud ikigai-ul niponilor. E ceva hedonist în el. Și drăcesc. Când ești prea ocupat cu tine nu mai ai timp de Dumnezeu. Și nici de alții. Fericirea nu e să trăiești mult pentru tine, ci să îi fericești pe cei din jur. Ca Rebeca cu Isaac. A acceptat să-i fie soție ca să îl fericească. Și-a fost fericită și ea. Fericirea celuilalt e de fapt fericirea mea.

A7TV - Lumină pentru rromi. Cu Viorel Oprișan și Cornel Dărvășan

Video by A7TV