youtube

luni, 30 septembrie 2019

Vase cu gura în jos! - de Nicolae.Geantă

În copilărie, bunica mea (dar și bătrânii de vârsta dânsei), avea o mulțime de ulcele din lut pentru lapte. Sau pentru apă. După ce le spăla foarte bine le așeza în gard, cu gura în jos. Ploua, ningea, bătea soarele peste ele. De la oalele cu gura în jos am învățat o lecție de viață, rostită de un cioban simplu: “Oricât de tare ar ploua afară, în ulcele nu se strânge niciun strop de apă! Ca să le umplu ar trebui să stea cu gura în sus!”

Filosofia bătrânului m-a determinat să înțeleg de ce creștinismul ajunge adesea atât de sec. De gol de conținut. Pentru că stă cu gura în jos în timpul ploilor lui Dumnezeu din predici, din Scripturi, din scrieri sfinte, din cântări, din Biserică... Stă indiferent. Cu capul în jos și ochii în Facebook! Sau la afaceri. Ori la animalele de pe câmp.

Olarul Cerului, când a frământat lutul pe roată a creat orice vas cu scopul să fie plin! Niciun om nu este vas de ornament! De vitrină! Ci de uz... Băgați de seamă ce lucrați! Ori dacă lucrați!

Mi-aduc aminte că Jartilă, un oier de pe strada cealaltă a uliței copilăriei mele, avea un gard plin de ulcele puse cu gura în jos. Nefolosite! Și noi, copiii cu mintea setată la năzbdâtii, trăgeam din grădină cu praștia în ele, până le făceam zob!

E periculos pentru creștini să trăiescă cu “gura” în jos! Nu numai că rămân ulcele goale și nu vor acumula niciun strop de “apă”, dar mă gândeam că într-o zi vine diavolul cu praștia și... le sparge!

Nicolae.Geantă
Aachen, Germania

Ce a scris Isus cu degetul pe pământ? - de Nicolae.Geantă

După ce a stat o noapte întreagă pe Muntele Măslinilor la rugăciune, iar fariseii și granzii lor au stat la pândă pe strada cu bordeluri, dimineața în curtea Templului, fețele religioase i-au adus târâș lui Hristos o prostituată. Dar nu să o consilieze, nu să o mântuiască, ci să o... judece!

Au crezut că prind în plasă pe Isus, că deh, El era un simplu Tâmplar. Fariseii fățarnici gândeau că dacă o va elibera atunci Isus va încălca legile lui Moise, iar dacă o va asândi va putea fi reclamat la Pilat. În vremea când Mântuitorul a trăit pe ulițele Israelului  numai romanii aveau dreptul să condamne la moarte! Iar fariseii căutau să-l pârăscă și Sinedriului, și lui Pilat...

Dar Isus își apleacă privirea în jos, și scrie cu degetul pe pământ! Ce scrie? Unii zic că a scris păcatele reclamanților! Alții că a scris conform romanilor o sentință, care abia apoi urma să fi citită! Alții spun că Isus nu dorea să asculte deloc pe pârâși, deoarece era plictisit de șmecheriile lor! Alții spun că Domnul și-ar fi plecat ochii în jos de rușine. Femeia era dezgolită. Unii zic că ar fi tras de timp! Nu știm ce... 

Nu știm dacă a scris “Eu sunt Mântuitor, nu Judecător”. Nici dacă a scris un gest de refuz, sau că a gravat numele și păcatele celor cu piatra în mânâ! Nu știm dacă Hristos a scris fariseilor cu degetul pe pâmânt ca lui Belșatar pe perete: “Cântărit și găsit ușor!” Dar știm că El are ultimul cuvânt. După ce termină de scris NU se mai poate schimba nimic!

Ce a scris Isus pe pâmânt? Nu știm, poate a scris: “Dumnezeu vede în ascuns”. Dar știm că după ce a scris ce-a scris a întrebat: “Cine e martorul?” (Conform Torei nimeni nu era osândit fără mărturis ocularilor care au văzut delictul). “Cine e martor și nevinovat să arunce primul cu piatra!”. Și pe un perimetru uriaș s-a făcut la clipeală din ochi o sahară! Conștiința i-a transformat pe pârâși în potârnichi! Au fugit dar... nu s-au pocăit! 

Nicolae Velimovici zicea undeva în cărțile sale: “În zadar fugi de Dumnezeu; nu te poţi ascunde. E adevărat, El nu va alerga după tine, dar te va aştepta. Şi nu te va aştepta numai în locul în care L-ai părăsit, ci pe toate drumurile şi la toate colţurile lumii”. De aceea Desfrânata nu a fugit! A rămas. Asta e dovada pocăinței!

Nicolae.Geantă
Reueren, Belgia

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Ce îmi doresc? (poem) - de Maria Luca

Ce îmi doresc? Suprema fericire
La care tainic încă mai visez
E pe pământ să pot să fiu lumină
Și drumul veșniciei să urmez...
Doresc ca vorba să-mi devină faptă
Și fapta mea s-aducă bucurie
În viața plină de tăceri și umbre
Să fiu o rază cu lumină vie
Și-mi mai doresc să pot străbate munții
Să beau din apa rece de izvoare
Și-acolo, pe covorul de verdeață
Să mă proștern în cânt și adorare
Și-apoi aș vrea, în nopți înmiresmate
Când strugurii miros a fericire
Eu Doamne să Te laud prin poeme
Iar Tu să-mi povestești despre iubire
Căci ce-mi doresc? Ce altă fericire
Ar fi asemeni pe acest pământ
Ca fericirea să Te știu alături
Și să-mi vorbești prin sfântul Tău Cuvânt!

Maria Luca

vineri, 27 septembrie 2019

Abundența de Duh - de Nicolae Geantă

“Duhul Sfânt trebuie să locuiască din belșug în oameni”, spuneam dis de dimineață unui frate. Din abundență. Dacă nu sunt plini de Duh ei wvor fi plini de băutură, plini de droguri, plini de curvie, plini de pornografie, plini de hoție, plini de corupție, plini de minciuni! Plini de blugi tăiați, plini de Facebook! Plini de idolatrie, plini de fariseism, plini de întuneric! Adică plini de răutate! 

Pavel le spune efesenilor (și întregii Biserici din toate timpurile) să fie plini de Duhul Sfânt. Nu doar 50%, nu doar 85%, nu doar 97,5%. Ci plini ochi. Plini nu parțiali, ca nu cumva restul de până la 100% să se compenseze cu ceva omenesc! Numai așa vom avea eficiență în predicare, în misiune, în evanghelizare, în rugăciuni, în mesaj profetic! (Chiar așa, trebuie să știm acest adevăr fundamental: “orice proorocie, orice mesaj profetic de la Duhul Sfânt, trebuie să se îndrepte spre mărturia lui Hristos, spre slava Lui! Dacă e altfel, nu vine de la Duhul. Ci din... îndrăzneală. Din tupeu!).

miercuri, 25 septembrie 2019

Nicolae Geantă - Felinarele nu se țin sub obroc!

video by Tony Berbece

Ce doare mai tare decât o inimă frântă? - de Sefora Geantă


În viața mea au existat persoane (nu-i pot numi „prieteni”, pentru că un prieten adevărat nu te îndeamnă la rău) care mi-au sugerat să mă îndepărtez de părinții mei, să dau mai rar pe acasă, să-mi petrec sfârșitul săptămânii la cămin și să-mi caut prieteni cu care să gust din așa-zisele „plăceri ale vieții”.

Toate astea pentru că în ziua de azi noțiunea de a fi independent e înțeleasă așa gresit...
Azi nu mai e la modă să petreci timp cu familia.

Nu-i cool să te înțelegi bine cu ai tăi că asta e dovadă că nu ești destul de rebel și cine vrea să fie prieten cu un pămpălău?!

Să te duci la mare cu ei e cea mai mare rușine posibilă! E musai să mergi cu gașca, să te îmbeți mangă, să vomiți în toate cluburile din Costinești și să te droghezi în Vama Veche. Dacă ți-ai petrecut vara altfel n-ai decât să porți eticheta de Ratat!

luni, 23 septembrie 2019

Nicolae Geantă în Germania



Evanghelizare la Aachen și Monchenbladbach
(la Aachen cântă Adriana Stoica)

Aniversare și Thanksgiving day la Aachen


vineri, 20 septembrie 2019

Numai 55% dintre români mai au încredere în Biserică!

Sondajul INSCOP Research, oferit publicului larg zilele trecute, arată că românii și-au pierdut încrederea în... Biserică! Dacă la sfârșitul anilor '90 încrederea în Ekklesia românească  era de peste 90%, poporul nostru fiind socotit cel mai credincios dintre europeni, iată că două decenii mai târziu abia jumătate dintre conaționalii noștri mai cred în cea mai importantă instituție de sub soare! Care sunt cauzele? Le cunoaștem? Probabil... Eu cred că nevrednicia celor ce spun că sunt slujitorii lui Dumnezeu! Uităm mustrarea lui Pavel către Romani: „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri după cum este scris” (Romani 3:24).
Interesant este că politicienii noștri mai au cotă de încredere de numai 9%, iar guvernanții de numai 12%! Și totuși se încăpățânează să conducă România!

Nicolae Geantă - Nefratele

Video by Ben Hur
Betania Chicago 2019
prelucrare Elena Lupa

Spectacol şi angajament - de Vladimir Pustan

sursa foto Facebook Vladimir Pustan

Spuneam odată că am devenit oamenii programelor religioase sau a sărbătorilor oferite de tot felul de ocazii, cu un mai mare sau mai mic substrat spiritual. Cunosc nişte creştini care îi văd doar la inaugurări de biserici, ordinări de diaconi, întreceri corale, evanghelizări pe stadioane etc., ei alergând temeinic de la o sărbătoare la alta, de la un program la altul şi dacă este şi o masă după, slăvit să fie Domnul.

Convingerea mi-a fost întărită zilele acestea când am citit o carte excelentă a filosofului italian Gianni Vattimo „După moartea lui Dumnezeu”, ce spunea că oamenii sunt mai interesaţi de spectacolul religios decât de angajamentul religios, el aducând aici ca exemplu ziua din primăvara anului 2000 când Biserica Romano Catolică a sărbătorit Anul Jubileului, iar Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut o predică superbă sutelor de mii de tineri ce au venit să-l asculte. Entuziasmul celor ce vedeau o revigorare a mişcării de tineret s-a spulberat când cei ce au făcut curăţenie au strâns de pe jos 20.000 de prezervative (cifra oficială pentru că Vattimo vorbea de 300.000!). Aşa că nu putem pune semn egal între buluceala sărbătorii şi pocăinţa de după.

Va trece şi vara asta... Ne vom aminti cu nostalgie şi de turneul celor de la Speranţa şi de Festivalul Speranţei şi de Rugul aprins şi de taberele Peniel şi alte tabere mai mici sau mai mari, precum şi alte sărbători de vară. Ne vom împinge iar unii pe alţii, în iarnă, la evanghelizările aferente.

... Timp în care spitalele rămân nevizitate, de fapt la discreţia Martorilor lui Iehova, în parcuri nu se vor auzi cântările noastre, în biserici la programele plictisitoare va bate vântul, în şcoli nu se va vorbi despre Isus colegilor pentru că munca e pentru tractoare, evanghelizarea pentru misionarii plătiţi, pocăinţa pentru sfinţi şi râvna pentru fraieri.

Cred că adevăratul sfânt e cel de luni dimineaţa şi de sâmbătă seara. Cred că adevăratul sfânt e cel din noiembrie şi de la grupa de rugăciune de marţea, e cel cu postul de miercuri până la ora 1400 cu dureri de cap, e cel cu zeciuiala dată din alocaţie şi cel ce ajută bătrânii să treacă strada.
De cel din mijlocul sărbătorii a început să mi se facă frică...

Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă la Profides București

la Cinematograful din Liberty Mall
duminică 22 septembrie
 de la ora 10 fix

miercuri, 18 septembrie 2019

Eroii nu se tem de moarte pentru că iubesc! – de Nicolae.Geantă

Le spuneam astăzi liceenilor că în 1916 în Armata Română s-au înrolat ca voluntari mii de țărani cu opinci. Fiecare a primit o pușcă din lemn și un boț tare de pâine, în timp ce nemții erau blindați ca Rambo. Uimitor că pe frontal românesc s-au înrolat chiar fete deghizate în băieți! Niciunul nu s-a temut deloc de moarte pentru că-și iubea patria ca pe muma sa! Au murit ciuruiți sub flintele nemțălăilor, cu piepturile goale dar cu inimile pline de dragoste. Și-au devenit eroi…

Richard Wurmbrand spunea că cuvântul „erou" provine dintr-o poveste antică de dragoste. Un tânăr Leandru iubea o fată nunită Hero, care era ținută în închisoare într-un turn din Strâmtoarea Bosforului. Un tiran a dorit-o pentru sine. Leander a încercat să-și salveze iubita înotând la ea și aducând-o înapoi la țărm. Însă nu a reușit, și s-au înecat amândoi îmbrățișați! Tinerii s-au înecat, dar povestea dragostei lor nu a murit niciodată! A inspirat și batalioane de îndrăgostiți să-și dea viața pentru aripa sa lipsă. Aceștia sunt eroii.

luni, 16 septembrie 2019

Eu n-o să-ntreb de ce - de Mihaela Mănescu


Eu n-o să-ntreb de ce mă treci prin vale.
Tu știi mai bine, Doamne, ce să faci.
Mă doare orice spin sădit pe Cale;
Mă doare și mai mult atunci când taci.

Eu nu-nțeleg acum atâta luptă.
Tu poți să-mi dai victoria de vrei.
Dar parcă valea mea-i tot mai abruptă
Și parcă nu mai am în vas ulei.

Eu n-o să mă-ndoiesc de-a Ta iubire
Chiar dacă valea mi s-ar face hău!
Mai bine-nlăcrimat spre Fericire
Decât să lepăd jugu-n răzvrătire;
Mai bine-ascultător de Glasul Tău...

mihaela,

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Tu ai cetate de scăpare? - de Nicolae.Geantă

sursa foto dvartora.ro
În antichitate, pe baza legii talionului, orice crimă se plătea cu crimă. Orice greșeală se repara tot printr-o pedeapsă asemănătoare. „Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte” era restabilirea ordinii la unison. Și atunci, cel care greșea poate involuntar, sau în legitimă apărare unde să-și găsească scăparea? Unde să se refugieze? Unde să fugă în vremuri de criză?

Paradoxal cu legea talionului, Legea mozaică a Vechiului Testament a venit cu o inițiativă din partea lui Dumnezeu: cetățile de scăpare (Iosua 20). Șase la număr, în tot Israelul. Să fie șanse pentru toți!

vineri, 13 septembrie 2019

Unii vor binecuvântarea peste păcat! - de Nicolae.Geantă

Bilețelul de mai sus l-am primit electronic de la o doamnă preoteasă! Unora li se pare haios. Aduce zâmbete. Dar mie și dânsei ne-a tăiat orice poftă de glume! Bilețelul e de plâns! Nu pentru agramatism! Nu pentru că a trecut suma modică în contul căreia cere să i se facă ectenia credinciosului! Ci pentru faptul că cere binecuvântarea bisericii peste păcat! Fără regrete, fără pocăință!

Din nefericire așa cred majoritatea românilor noștri: pot păcătui până le trosnesc oasele, apoi cu 5 lei cer bisericii să facă rugăciuni pentru iertare! Iar după ce pleacă acasă o iau de la capăt! Aici nu e vorba numai de bisericile tradiționale (Ortodoxă, Catolică) ci și de cele Evanghelice! Creștinii români, și nu numai, vor să primească binecuvântarea pastorilor, slujitorilor, peste viața de păcat! Vreți să fiu sincer cu dvs? Nu o vor primi! Căci dacă noi pastorii nu putem, Dumnezeu vede în ascuns!

Apostolul Iacov, fratele Domnului Isus Hristos și primul episcop din Ierusalim, ne vorbește în epistola sa despre faptul că cei care cer rugăciuni de vindecare pentru trup mai întâi trebuie să-și curățe mintea, apoi limba și relațiile cu cei din jur! Adică să aibă viața curată! Abia apoi pot cere binecuvântarea, sănătatea pentru trup!

Nu cred că bilețele ca cel de mai sus ar ajunge la amvoanele bisericilor dacă cei ce le primesc ar face explicația că iertarea și binecuvântarea nu se primesc fără pocăință, fără regret! Și nici atât în schimbul unei sume de bani! Căci Dumnezeu nu poate fii momit cu 5 lei! Dar oamenii...

Dorim binecuvântarea lui Dumnezeu? E simplu: trebuie să ne sfințim zi de zi!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la BCDE Brazi

15 septembrie 2019
- o duminică cu două binecuvântări de copii!
- vă așteptăm să fim împreună!


joi, 12 septembrie 2019

Live la A7TV - cu Viorel Oprișan - Cum schimbăm fața României


Nu răul biruie. Ci binele! - de Nicolae.Geantă

Toți avem de-a face cu răul. Nimeni nu scapă neatins. Nici soțul care află că soția îi este infidelă. Nici bussinesman-ul care a avut încredere oarbă în asociatul lui și s-a trezit scos din schemă. Nici liceeana care după o noapte de romantism s-a trezit cu testul care arată că va fi mamă. Nici părinții care s-au așezat pe genunchi în fiecare seară, mijlocind pentru pruncul lor iubit, iar azi el hoinărește fără Dumnezeu prin lume! Nici pastorii nu scapă de vortexul răului, de suferințe, de îndoială, de dezaprecieri și amenințări, de vorbe care-i rănesc adânc. Iar sufletul rănit doare mai tare decât trupul bolnav.

Și Hristos a avut de înfruntat răul! Întins pe o cruce nevinovat, batjocorit de cei cărora le făcuse bine, părăsit de prieteni. Și pentru o clipă (numai) fără Dumnezeu Tatăl. Cu urechile pline de hăhăiala diavolească: “Te-am ciuruit!”. Dar, după o vineri și o sâmbătă de tăcere Dumnezeu intervine în scenă. Max Lucado zicea că ceea ce crezuse Satana că e cel mai mare rău Dumnezeu îl transformă în cel mai mare bine! Moartea lui Isus înseamnă salvarea noastră. Da, Dumnezeu transformă răul în bine! Fiindcă nu răul e biruitor definitiv. Ci binele!

Fetele sunt prințese! Pentru tatăl lor!


Tații adevărați sunt tații de fete!

marți, 10 septembrie 2019

Acoperișul Evei a fost finalizat! Mulțumim tuturor!

Am scris acum câteva zile A I C I despre evoluția construcției acoperișului Evei.
Lucrările au început în luna August și s-au încheiat în primele zile din septembrie!
Mulțumim încă odată tuturor celor ce s-au implicat în această lucrare!
Mulțumim tuturor care s-au rugat pentru familia Evei!
fă click să vezi evoluția lucrărilor!

sâmbătă, 7 septembrie 2019

Reportaj de Bulgaria doi Leva - de Nicolae.Geantă

Preț de o zi am vrut să vizitez Bulgaria. Nu la vreo biserică pentru că la capitolul acesta ei stau rău de tot. Nu știu dacă au câteva mii de pocăiți în toată țara. Deci Bulgaria e un teren de luat în calcul pentru evanghelizat! La biserică merg la Mangalia. La Speranța. La bulgari am vrut să ajung pe coasta Mării Negre. Atât de lăudată de români. De ziarele noastre. De agențiile de voiaj. De... Eram uimit. Totul la superlativ. În comparație cu ce e pe la noi, căci cu Malibu... Ori Seychelles... Oare ce au găsit bulgarii, ce știu ei și românii nu?

Cum am intrat în Bulgaria pe la Vama Veche am dat într-o groapă uriașă cu apă. Cu mocirlă! Poate vor să ne spele roțile să nu le ducem pestă porcină! Apoi am fost întâmpinați de clădiri cu tencuiala căzută. Cu aspect de dinainte de 89. Am plătit Vigneta de 40 lei și am înaintat în pântecele Traciei. Nu poți merge cu viteză mai mare de 90 km/h între localități, iar în unele porțiuni din interior chiar peste 20 km/h! Și culmea, tocmai acolo stă Radarul! Cu toate acestea indicatoarele cu limita de viteză sunt rare! Dacă nu ar fi Waze-ul am încurca-o... căci uitasem să vă spun: pe drumul de la Vama Veche la Varna vara circulă mai mulți români decât bulgari. Îi cunoști de departe după mașini. Ai noștrii cu mașini de mașini, ai lor se încadrează mai toți la programul rabla!

vineri, 6 septembrie 2019

Broscuța ieșită din fântână - de Nicolae.Geantă

O broscuță toată viața a înotat în fântână. Apa în care se învãrtea era toată lumea ei. Iar Cerul ei era cât gura fântânii. Dar, într-o zi, chinuindu-se mai mult ca de obicei, a reușit să urce pe ghizdurile puțului! “Waw! Cât de mare e Cerul, a strigat șocată batraciana. E infinit! Iar marea... Ce imensă e! Parcă nu are margini!”

Această filosofie, de broscuță de fântână, am trăit-o și eu ani de zile. Iar alții o trăiesc și acum. Cu un Cer limitat. Doctrinar. Confesional. Teologic. O viziune îngustă. Și rezultate la fel. Cât o ușă de biserică. (Să nu zic gură de puț!). Pentru astfel de oameni stelele care nu încap în cadranul lor nu fac parte din Cer. Teologic, fără peticul de cer al fântânii respective ieși afară din mântuire! Apoi, marea pentru ei nu există! Orice le-ai explica, ei nu văd apă dincolo de fântâna lor! Iar dacă îndrăznești să-i contrazici devii... anatema! 

Filosofia de fântână e păguboasă prieteni. Pentru că limitează nu numai gândirea, acțiunile pentru cei de afară, dar și măreția lui Dumnezeu!

Încercați să ieșiți (măcar) pe ghizdurile fântâni! O să vedeți imensitatea Cerului, a pământului și a lumii! Dar pentru asta întâi trebuie să urcați! Să faceți efort! Să riscați! Cel mai mare risc însă este să nu riști!

Apropos, uitasem. Cine iese din fântână și face surfing pe mare nu se mai întoarce la bălăceala din puț!

Tocmai de aceea a venit Hristos! Să ne scoată pe toți din fântâni! Unora însă nu le place!

Nicolae.Geantă 
Neptun

miercuri, 4 septembrie 2019

Nicolae.Geantă - Ce faci când copilul tău întoarce spatele lui Dumnezeu

Știu. Unii dintre dvs aveți sufletul îndurerat.
 Și mai știu că boala de suflet e mai grea decât durerea de trup! Copiii au ales calea risipitorilor. 
Unii vă arată cu degetul sarcastic: “Desigur ai păcătuit!”. Alții  vă rănesc cu zâmbetele lor ironice. Alții nu au timp să vă mângâie. Nici să se roage cu dvs! Iar alții vă critică copiii pe care cu greu îi aduceți în Că-s lui Dumnezeu...
Plângeți adesea. Strigați spre Hristos. Și răspunsul este... tăcere! 
Ce-ar trebui să facem când copiii noștrii întorc spatele Domnului? 
Ascultați predica de mai jos...




La mulți ani Regina mea!

La mulți ani Regina mea! Fără tine nu aș fi fost Rege. Ci cerșetor!
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a creat îngeri nu numai pentru Cer ci și pentru mine! 
Pe tine...
Îți mulțumesc că ești aripa mea lipsă! Altfel nu aș zbura, m-aș târî...
Dumnezeu să te binecuvânteze! Veșnic!
+ + +
Nu e așa 
că dacă te-aș prinde odată, 
și te-aș săruta în talpă,
 ai șchiopăta 
o săptămână,
 de teamă 
să nu-mi strivești sărutul?
(1989)


marți, 3 septembrie 2019

Nicolae Geantă - Masa care ne unește

video by Ben Hur

video by Fb Carmel ORADEA

Ce să faci când nu-ți place o lucrare niciodată - de Nicolae.Geantă

Nu mi-a plăcut niciodată corul! Ani de zile un dirijor mi-a stricat toate sărbătorile de Paști sau de Crăciun de la biserică. Cânta interminabil! El era extaziat în timp ce eu eram epuizat!
Nu mi-a plăcut niciodată fanfara! Pentru mine fanfara nu avea nicio utilitate! Mă împingea să fug la rastel, să iau arma și să împușc inamicul! Și inamicul era... fanfara!
Nu mi-a plăcut niciodată să ies pe locul doi când cineva gândea altfel decât mine! Nu găseam niciun câștig... Ziceam că smeriții nu au victorii!
Nu mi-a plăcut niciodată șahul! Mi se părea pierdere de vreme. Inutilitate...
Nu mi-au plăcut niciodată atâtea... Pentru că nu le vedeam „rostul!

Nu-mi plăcea Dumnezeu, pentru că mama mă abandonase de mic, și nu mă căutase niciodată. Iar tată nu știam că am. Pentru mine Dumnezeu nu avea nicio finalitate! Până într-o zi, când am întâlnit pe Cineva plin de pasiune pentru El...

Mi-a plăcut tare mult de Donald Miller, care spunea că nu i-a plăcut niciodată jazzul, căci jazzul nu are niciodată finalitate! „Uneori însă, zice autorul, pentru a ajunge să-ți placă un lucru, trebuie să vezi pe altcineva făcându-l!”

Poate nu îți plac multe lucruri în viață! Să înveți, să citești, să muncești, să cânți la cor sau la fanfară, să ții pocăința, să-l iubești pe Dumnezeu. Și alte un milion de neplăceri. Ce să faci când nu-ți place o lucrare niciodată? Privește la cineva care le face cu pasiune! Vei fi molipsit! Dar dacă privești la cineva care le face „în dorul Lelii” vei fi plictisit!

Privește-i atent pe cei ce fac cu pasiune lucrurile bune. Nu pe cele rele, nu pe cele păcătoase. Ca să păcătuiești nu trebuie să te molipsească nimeni!

Fiți molipsitori pentru Dumnezeu, pentru bine! Răul sfârșește întotdeauna rău!

Nicolae.Geantă

luni, 2 septembrie 2019

Evanghelizare la Potocelu, Dâmbovița. Cu Nicolae Geantă, Viorel Oprișan și Rouă pentru Suflet

marți 3 septembrie 2019, ora 19 fix


Frământările inepuizabile ale tinerilor (1. Pot să mă căsătoresc cu...?) - de Nicolae.Geantă

Tinerii au întrebări inepuizabile! Dacă întrebările copiilor sunt curiozități sâcâitoare care uneori te lasă perplex, întrebările tinerilor sunt frământări existențiale de viață! Și în funcție de răspunsuri ei pot trăi extaz sau agonie. Așa că, înainte de-a călătorii în viață, tinerii (și nu doar ei) trebuie sfătuiți dumnezeiște! Altfel corabia vieții lor poate eșua prematur!

“Se poate încheia o căsătorie între un baptist și un penticostal? În care biserica se face nunta? Este trădare dacă unul accepta oficierea căsătoriei în biserica celuilalt? Mă pot căsătorii cu un băiat care nu ia decizii singur și face numai ce-i poruncește mama sa? (chiar și salariul i-l controlează!). Dacă el nu e botezat îmi poate fii soț?”

Da, se poate oficia căsătoria între un baptist și un penticostal. Sau creștin după evanghelie. O familie se compune (numai) dintr-un bărbat și o femeie care se iubesc! Căci dacă nu se iubesc pot fi ambii penticostali ori baptiști sută la sută, dar nu vor fii o familie de o sută de procente!

Convenția 51 (2019) a Bisericilor din USA și Canada, ziua 3, seara, Houston, Texas

Video by CredoTv
Houston, 1 Septembrie 2019