Nu doar anul de grație 2020 aproape a trecut.
Ci ani întregi din viața noastră au trecut. Nu știu dacă cineva a reușit să
convertească pe toți din juru-i, dar amprentele lăsate de noi între ei au rămas
vizibile. Problema este cc fel de amprente? Nicolae Moldoveanu spunea că „omul
este o harfă pe care cântă ori Dumnezeu, ori diavolul; este o corabie -
cârmuită ori de Duhul Sfânt, ori de duhul păcatului; este un condei - scrie cu
el ori mâna adevărului, ori mâna minciunii”
Sub bulversajul vaccin-antivaccin, mă gândeam
în seara asta care ar fi cel mai lucru bun pe care ar trebui să-l învețe
Biserica de la acest nedorit Covid19? Și am găsit: viteza de răspândire! Dacă
Biserica s-ar răspândi cum s-a extins Covidul...
Da, biserica trebuie să fie ca gripa: să se
transmită și la alții. Mă tem însă că mulți dintr-ai noștrii sunt
asimptomatici!
Mi-am amintit și că misionarul John Geddie a
plecat în anul 1848 să predice Evanghelia pe o insulă locuită doar de canibali,
unde a găsit doar violenţă şi ură. După 24 de ani de muncă şi jertfă,
misionarul a murit, iar prietenii săi au confecţionat o plăcuţă comemorativă pe
care au lipit-o pe zidurile bisericii nou înfiinţate de canadian: „În amintirea
lui John Geddie. Când a ajuns pe această insulă în 1848 nu era nici un creştin,
dar când a plecat la Domnul în anul 1872 pe insulă nu mai era nici un păgân!”
Chiar așa, ce ar scrie prietenii despre
activitatea noastră în acest an lovit greu de pandemie?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu