Fundaţia CIREŞARII

youtube

sâmbătă, 29 februarie 2020

De-a valma | Episodul 4 | „Sfârșitorul coronavirus" - cu Vladimir și Vlăduț Jr Pustan

 * o emisiune în care m-a dat de gol pastorul Vladimir!
29.09.2020

Panica și pășnicia - de Nicolae.Geantă

sursa foto: nickbags.ro
Marian Volintiru îmi povestea că într-o călătorie de-a sa cu avionul, a trecut printr-o zonă cu turbulențe uriașe. Căpitanul a anunțat din cabină incidentul, rugându-și pasagerii să nu se ridice de pe scaune, să-și pună centurile și să stea liniștiți. „D'ont panic!” Însă din momentul acela s-a declanșat isteria. Oamenii au început să se înfurie, să bombăne, să țipe, să acuze echipajul... Numai o bătrânică, descălțată de pantofi și fără centura de siguranță pusă îi zâmbea continuu. Nu pentru că nu se temea, că ar fi fost o credincioasă de top sau fostă stewardesă. Dar bătrâna era singura persoană din avion care nu cunoștea limba engleză!

Mă gândeam zilele acestea la isteria din orașele României și „pășnicia” bătrânilor de la țară. (Precum mama mea care habar n-are că există vreo amenințare în văzduh!) Primii au luat cu asalt mall-urile, farmaciile și au lăsat statul fără stoc de măști medicale! A doua categorie ies toată ziua în stradă cu broboada pe cap, socializează pe lavițe sub streașina casei și mână animalele la râu fericiți! Aceeași amenințare a coronavirusului e și pentru unii și pentru alții. Numai că cei de la țară nu-i înțeleg limba! Căci nu stau cu telecomanda înroșită pe canale de știri, nu citesc ziarele pe net, nu shăruiesc toate prostiile, ironiile și știrile bombă pe whatsapp! Prin urmare sunt... pașnici. Pentru ei moartea vorbește engleză!

vineri, 28 februarie 2020

Când Biserica cedează la presiunea străzii – de Nicolae.Geantă


Zilele trecute, un domn userist cu vederi destul de înguste, nu îl pot numi altfel pe Andrei Caramitru Jr cu toate școlile sale elvețiene, a scăpat din gură o păsărică-virus, ecluzionată în mintea domniei sale (și a partidului său, ori de câte ori se ivește ocazia): intrarea bisericilor în carantină! Nu discut aici pe marginea „aberației neo-marxiste” cum o numește un ziar uriaș, ci despre efectul pe care l-a avut asupra Biserici Ortodoxe, care a făcut o gafă și mai de proporții: a cedat în fața unui pamflet! Prin urmare, Patriarhul Daniel a făcut recomandări enoriașilor: să sărute acasă icoanele, să vină cu linguriță la împărtășanie, să rămână acasă suspecții (!) etc. Ne întrebăm oare unde să mai apeleze bolnavii?

Nu știu dacă domnul Caramitru Jr a crezut în ceea ce-a scris. (Că și-ar dori bisericile închise e altă poveste existențială a sa). Dar, din derapaje ca ale domniei sale, bisericile (oricare, oriunde ar fi ele) pot suferi opresiuni. Nu sunt de acord cu toate practicile religioase ale ortodocșilor (pentru că nu au argumente biblice de ce fac ceea ce fac), dar să cedeze Biserica în fața presiunii străzi este cea mai mare înfrângere! Este primul pas făcut în spate, în atacul nebun al lui Antihrist. De 2000 de ani virusul antihristic asta urmărește: închiderea bisericilor! Iar dacă acum a apărut o retragere în fața unui fake-news, mai târziu, în fața unei realități va fi o îngenunchere totală!

joi, 27 februarie 2020

Andrei Caramitru Jr, virușii și biserica – de Nicolae.Geantă

Domnul economist-politicianși consilier Andrei Caramitru Jr are o problemă existențială de viață. Cu Biserica. O urăște! Prin urmare, băietul de revoluționar, școlit prin Elveția când România se lupta cu sărăcia, s-a vârât deunăzi și-n politică. În USR. Partid care atacă, la baionetă, Biserica ori de câte ori are ocazia! (Dar pe LGBT-iști îi ridică în slăvi!)

Prin urmare, zilele trecute, când România a început lupta cu virușii, domnul Caramitru Jr a scris pe blogul său (e drept acid și ironic), o elucrubație de zile apocaliptice: să se închidă și bisericile domnne, nu doar școlile! Căci bisericile ar putea fii focare de viruși! Pe lângă faptul că „țin oamenii în Evul Mediu”, zice școlitul prin țara cantoanelor. De ce n-a cerut domnu Caramitru Jr și închiderea restaurantelor? Ori a scărilor de metrou, a stadioanelor, a mall-urilor, a inspectoratelor județene de poliție, ori a barurilor sau discotecilor? Acolo unde oamenii se calcă pe picioare... În picioare.

Dacă se închid bisericile unde se mai roagă enoriașii pentru vindecare? Căci de la spitale, când nu mai au soluții, medicii îi trimit la... Dumnezeu! Dacă se închid bisericile unde se mai reeducă recidiviștii, prostituatele? Căci în facultăți nu sunt acceptați fiindcă au cazier. Și-apoi nu toată lumea e și iubitoare de carte. Dacă se închid bisericile cine ne mai oficiază căsătoriile? Sau se poate trăi și fără ele? Se poate, dar e adulter! Adică pe românește curvie. Dacă se închid bisericile, cine ne mai îngroapă morții? Că doar nu suntem un popor ce se vor toți icinerați?

Christian Dragomir - Leveticul, o Carte aparte (studiu extrem de interesant)



Alin și Florina Jivan și Gică Moldoveanu - Poți un înger luminos

video by Ben Hur

Păstrează-ți calmul și mergi mai departe – de Nicolae.Geantă

Am citit că în timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul britanic a afișat în Anglia două bannere cu fonturile scrise pe coroana regelui George al VI-lea. Pe primul scria „CURAJUL TĂU, VESELIA TA, FERMITATEA TA, NU VOR ADUCE VICTORIA”. Mai târziu au afișat al doilea banner: „LIBERTATEA ESTE ÎN PERICOL! APĂR-O CU TOATĂ PUTEREA TA!” Interesant este că au scos și un al treilea poster care nu a fost niciodată distribuit: „PĂSTREAZĂ-ȚI CALMUL ȘI MERGI MAI DEPARTE!”.  De ce nu a fost făcut public? Pentru că era o rezervă pentru vremuri de criză extremă! Care n-a mai venit...

Zilele acestea trăim o psihoză mai rar întâlnită. Tensiune care urcă în mod constant. În sânge. Pe străzi. Și acasă. Frici. Carantine. Lupta cu un dușman nevăzut. Presiune asupra creierelor. Anxietate... S-au înmulțit situațiile dramatice. Economiile (s)cad, globalizarea ne erodează, fericirea familiei se duce pe apa sâmbetei. Oamenii devin mai irascibili, mai mânioși, mai tulburați. Trăim prietenii de „un strănut distanță”, cum îmi spunea Mihaela Mănescu deunăzi.

Mai mult ca niciodată avem nevoie de încurajare. De autoîncurajare. „Păstrează-ți calmul și mergi mai departe!”, ar trebui să ne sune în urechi. Să-l avem în fața ochilor. Cum să-l păstrez? Crezând că Dumnezeu are totul în control! Când Iov a trecut prin furcile caudine nu primea răspuns la rugăciuni. Dar Dumnezeu era deja acolo. Și după un timp a înțeles că dacă are grijă de tot ce mișcă sub soare, are grijă și de el! 

Ține-ți mintea liberă și mergi mai departe. „Dumnezeu nu provoacă durerea, dar cu siguranță are un scop cu ea!”, zicea Max Lucado. Soția mea argumentează zilnic cu Psalmul 4:8 „Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea!”

În situații de criză, cine gestionează mai bine, nu înseamnă că e mai vizionar, mai curajos, mai ambițios. Ci că își poate păstra calmul când cei din jur nu-l pot păstra!

Nicolae.Geantă

Luigi Mițoi - Muzica și tinerii

Sursa video Aici

Familia - de Luigi Mițoi

miercuri, 26 februarie 2020

Ce-i greu - de Virgil Carianopol

E greu să fii ce eşti şi totuşi
Să nu poţi precum eşti trăi,
Să ai palate multe-n visuri
Şi să n-ai unde odihni.

La fel e greu când porţi cu tine
Munţi de iubire-n viaţa ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.

E greu să-l faci să inţeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui intelept.

De-asemeni, este greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
să poţi să treci neaplecat.

E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,
Când ai încă de plâns atâtea
Să nu ai lacrimi să mai plângi.

Şi iar e greu să aperi cinstea,
Să strigi, să lupţi, să fericeşti,
Să mergi la brat cu adevărul,
Să mori şi totuşi să trăieşti...

marți, 25 februarie 2020

Isteria Corona Virus (1) - de Nicolae.Geantă

Întâmplător sau nu, weekendul trecut am fost în Italia. Nici nu am ajuns bine în țara lui Michelangelo, că am și fost asaltat de... isteria Corona Virus. „Fugi repede de acolo!”, m-a sfătuit un coleg de facultate. „Nu mai veni acasă, ne aduci virus!”, a fost replica unei colege de serviciu. „Sunteți ok?”, am început să primesc telefoane de la prieteni. Și fără să vreau am intrat în psihoza lor. Era doar cu privire la mine!

Pentru că nu avem televizor acasă nimeni din familia mea nu a fost impacientată. Deci nu m-au sunat, nu m-au alertat, nu s-au înspăimântat! Dar ceilalți m-au băgat în corzi! „Va fi blocată zona Veneto!”, „armata va face raiduri”, „oamenii cumpără provizii pentru o eventuală carantină”, „sunt vreo 200 de cazuri de pneumonie Vuhan în ultimele ore”, „Italia e un focar pentru Europa!”, „s-au anulat zboruri spre România”, „românii din Italia să nu mai vină acasă!!!” etc, sunt numai câteva dintre înțepăturile care m-au atins pe creier! Și, fără să vreau am intrat în panică! „Dacă nu mai pot pleca?”, „dacă pe aeroportul Otopeni voi intra în carantină?”, „dacă se ia Covid-19 din aer?, de la alții?”. 

Duminică seara am predicat la Mansue erodat psihic. Mai ales că aflasem că „e ordin să se închidă bisericile din Italia până la 1 Martie (momentan numai atât)” și că „pe aeroportul Otopeni se pregătesc corturi de... carantină!” Nu aș fi vrut să fiți în pielea mea! Duminică noaptea am dormit ca pe mărăcini. Deși Psalmul 91 îmi suna mereu în urechi: „o mie să cadă, alături de tine, și zece mii la dreapta ta!”. Să știți însă: psihoza e mai tare ca virusul! 

Vladimir Pustan | Apocalipsa | 23.Strigătul victoriei

Beiuș, 23 februarie 2020
video by Ciresarii Tv

Nicolae Geantă - Înflăcărează darul din tine!

video by Ben Hur

sâmbătă, 22 februarie 2020

Chemare la slujire - de Mihaela Mănescu

O, frate drag, nu simți cum ninge-afară?
E frig în lume. Totul a-nghețat.
Ce inimi calde-aveam odinioară...
Ce râvnă pentru plug și semănat!

Acum e totul alb. E-o feerie.
Așa îmi pare câmpul din bârlog.
Dar sub zăpadă, nu-i nimic în glie...
Iar eu sunt tot mai orb și mai olog!

Ce-o să ne facem, oare, când Stăpânul
Va reveni să caute vreun rod?
O, frate drag... Noi n-am arat niciunul.
Și plugul zace ruginit în glod...

Dar hai să tragem brazda împreună.
Răsare soarele din nou. Ce Har!
De-om semăna acum, în vreme bună,
Vom strânge și noi roade în hambar...

O, frate drag, ne cheamă Domnul! Iată,
Ogorul este gata; ne așteaptă...


mihaela,
21 februarie 2020

vineri, 21 februarie 2020

Nicolae.Geantă - Ne vor simți oamenii lipsa?

Despre regele Ioram Biblia spune că atunci când a murit, a plecat „fără să i se simtă lipsa!” (2 Cronici 21:20). Te-ai întrebat vreodată dacă îți simt oamenii lipsa? Sau spun despre tine ca în poemul de mai jos:

„A trăit cândva un om...
nici nu a ajutat,
nici nu s-a rugat,
nici nu a plâns...
Nu a riscat nimic, evident.
Și, când a murit,
asiguratorii i-au zis că...
netrăind cu adevărat,
au pretins că nici n-ar fi murit!”

Trăiți în așa fel încât oamenii să nu poată fii fericiți fără dvs! 

(Nicolae.Geantă)

video by Ben Hur

Vladimir Pustan - Corul leproșilor


Ei au stat departe şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Erau zece şi toţi cu carnea atârnând. Trupul-zdreanţă, acoperit cu zdrenţe. Cu nasurile lipsă şi buzele căzute, cu degetele ciobite, cântau cântarea deznădejdii, umbrită de o speranţă nouă, neaşteptată.
​Trecea fiul dulgherului din Nazaret… Cu urechile lor negre, auziseră că în urma Lui orbii văd, şchiopii umblă, morţii se trezesc la viaţă…

​Nervii periferici se tociseră, nu mai simţeau durerea şi din cauza asta se loveau mereu, rupându-şi bucăţi din viaţa gunoioasă. Durerea nu e rea. Câtă vreme o simţi înseamnă că mai eşti sensibil, înseamnă că mai există o şansă.


+ dacă vreți să citiți mai departe dați click A I C I

Eduard Claudiu Moisa, Cambodgia - Un nou transport de Biblii în vietnameză

joi, 20 februarie 2020

Ce poate face un sfat bun. Și câțiva bănuți...

Creștinul și locul de muncă – de Nicolae.Geantă

Noțiunea de muncă este o parte a intenției perfecte a lui Dumnezeu pentru viața umană. Ea aduce valoare și demnitate, dar este și un serviciu pentru Dumnezeu. Deasupra imaginii biblice a muncii stă imaginea lui Dumnezeu: ca ”Muncitor și ca Stăpân”, vorba lui Robert Banks. Angajat și angajator totodată. Prin urmare, creștinii nu pot fi decât o copie fidelă a Celui care a instituit munca. Paradoxal, una dintre problemele cu care se confruntă Biserica actuală este tocmai slaba influență a creștinului la locul de muncă, prin separarea vieții spirituale de viața cotidiană, în special de profesie. Credința a fost redusă aproape exclusiv la prezența în biserică, la o spiritualitate personală şi o viață personală de rugăciune, la o credință de duminica desfăşurată cu precădere între zidurile bisericii.

În Biserică, participanții la închinare sunt în cea mai mare parte oameni evlavioși, temători de Dumnezeu, care-și respectă semnenii și caută binele acestora. La locul de muncă avem de-a face cu un pluralism religios, etnic, ideologic chiar, cu concepții de viață diverse, cel mai ades oameni necunoscători, netemători de Dumnezeu. Aceștia, destul de des, sunt irascibili, înjură, se mânie, bufnesc, critică, mint cu nerușinare, vorbesc în chip ușuratic, aruncă vina asupra celorlați pentru greșelile comise, contrazic Biblia și pe Hristos, marginalizează creștinii, îi batjocoresc sau nu își fac datoria cu conștiinciozitate! Testul cel mai greu pe care îl dăm în viața de creștin este tocmai locul nostru de muncă! Mai mult decât atât, creștinul stă mai mult la locul de muncă decât oriunde altundeva. Cel mai ades peste 40 de ani. Și în toți acești ani, câte 8 ore timp de 5 zile pe săptămână, creștinul, bărbat sau femeie, subaltern, șef sau patron, se intersectează cu oameni care vin și pleacă, care se schimbă. Americani au un proverb faimos în privința aceastei situații delicate: „Aici te dovedești!”.

marți, 18 februarie 2020

Bunătatea și îndurarea Domnului sunt infinite - de Nicolae.Geantă

Noi știm că bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu ține veșnic! Psalmul 103 ne argumentează că „bunătatea Sa este ca distanța de la Cer la pământ!” Adică fără margini. Pentru că Cerul e infinit. Necuantificabil. Deci bunătatea Domnului nu e ceva epuizabil. De aceea Ieremia spune că se va înnoi în fiecare dimineață! Dar, ceea ce m-a uimit în Psalmul 103 e declarația lui David din versetul 12: „cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi!”. Adică Dumnezeu duce păcatul în celălalt capăt al Pământului, spune autorul. Însă pe vremea lui David expresia aceasta era considerată cea mai mare distanță cunoscută. În zilele noastre, noi știm că distanța cea mai lungă e de la un capăt la altul al Universului! În concluzie, în bunătatea Sa incomensurabilă, Dumnezeu depărtează fărădelegile de la noi cât de la un capăt la altul al Universului! Asta a făcut Hristos la Cruce! Ne-a dus păcatele la marginea Universului! Însă vreau să vă previn: bunătatea Lui ține în veci pentru cei ce se tem de El (psalm 103:17). Pentru ceilalți...

Temeți-vă de Dumnezeu! Și niciun păcat nu o să mai poată să vă afecteze!

Nicolae.Geantă

Al treilea cel mai bătrân om din lume e de la mine din sat!

sursa foto Actualitateaprahoveană
Am rămas uimit să citesc astăzi că al treilea cel mai vârstnic om din lume - domnul Dumitru Comănescu, 111 ani și 3 luni - este originar de la mine din sat! Bătrânul, care provine dintr-una din cele 6 familii care au întemeiat satul nostru - Drăgăneasa, din Subcarpații Prahovei, și este considerat al 75-lea cel mai vârstnic bărbat al tuturor timpurilor, a fost omagiat cu o plachetă și 5000 de lei de către primăria București!
Ce pot aminti este că cel mai bătrân om din România la ora actuală a fost coleg de școală primară cu buniciul meu (care a murit de acum 38 de ani!) Perosnal, un singur lucru îi doresc bătrânului Comînescu: mântuire!

(vezi mai multe pe pagina actualitateaprahoveana   sau gerontology.wikia.org)


duminică, 16 februarie 2020

Vladimir Pustan | Apocalipsa | 22.Ultimul dictator din lume

Beiuș  | video by Cireșarii TV  |  16 februarie 2020

Fratele de la spate - de Nicolae.Geantă

Ionatan Piroșca povestea odată că într-o seară de iarnă când era mic, tatăl său l-a așezat în sanie lângă fratele lui și au plecat spre biserică. Ningea ca în povești. Deoarece erau înveliți cu o pătură groasă, pe drum Ionatan a adormit. Astfel că într-o curbă a căzut de pe sanie în zăpadă! Zăpada rece l-a trezit din somn, dar copilul a început să se joace în zăpadă. Fiindcă era foarte întuneric la un moment dat sania nu s-a mai văzut. Atunci copilul a început să plângă, să strige, să între în disperare. Era singur și plin de zăpadă. Nu se mai putea ridica... Deodată a apărut tatăl și frățiorul lui. După ce l-a scuturat de zăpadă l-a așezat pe sanie lângă fratele său și ... i-a legat cu o funie! Ionatan l-a întrebat atunci pe fratele lui: “Cum ți-ai dat seama că am căzut?”. “Când mi s-a făcut frig la spate!”...

De mai multe zile niște frați lipseau de la biserică. Astăzi le-am zis tuturor: “știți când ne dăm seama că lipsește fratele meu din adunare? Când mă ia așa un frig pe la spate!”. Frații noștrii cu care mergem împreună spre Cer sunt “spatele” nostru. Alături de ei nu ne temem de “frigul” lumii. Dacă ei cad trebuie să ne întoarcem dupâ ei! Evident și să-l informăm pe Tata!

Chiar așă, mai simți pe fratele tău cum te încălzește la spate? Sau te-ai oboșnuit să înduri singur frigul?

Nicolae.Geantă

Vladimir Pustan - Lista cu persoane dispărute

Video by CiresariiTv
Beiuș | 16 febr. 2020

Sfat pentru predicatorul român - Vladimir Pustan și Cristi Barbosu

video by Ben Hur

joi, 13 februarie 2020

Mică teologie despre (virușii) sărăcie – de Nicolae.Geantă

”Despre sărăcie trebuie să scrii puțin. Căci e scumpă cerneala...” (Pop Valentino)

Un bun prieten al meu îmi spunea că frații lui, care sunt de două decenii prin diaspora, sunt toți lefteri, pe un minus foooaaarte mare. Adică au plecat săraci și sunt mai săraci! „Cum e posibil pastore?” „Profesore, familia aceea cu mulți copii... Ooo, sunt extrem de săraci! Cade casa pe ei! Dar... părinții lor cum prind un ban cum își iau bere și țigări!”, mi-a zis frizerița deunăzi despre niște prunci pentru care pâinea zilnică e un vis (cam des) imposibil.

Nu vreau să critic săracii. Ei sunt termometrul lăsat de Hristos să înregstreze dragostea noastră. Unii au ajuns așa pentru că boala, necazul, șomajul, războiul, falimentul, datoriile și alte zeci de motive i-au adus aici. Dar alții... Am constatat că ajungi în sărăcie din cel puțin trei viruși.

Primul. Știm că munca înnobilează. Dar puturoșenia pauperizează. Lenea e cucoana care se menajează, nu caută de lucru. Ea „se teme că pe uliță va întâlni un leu”, vorba lui Solomon. Care o va înghiți! Da, lenei munca îi mămâncă energia! Dar și foamea îi ciuruie stomacul! Și, în timp ce mai doarme puțin când sunt trei ouă în cuibar, șerpii și rugina îi invadează casa! Fiți vrednici! N-am văzut oameni muncitori care să nu aibă mâncare pe masă! (Și nici pe cel neprihănit cerșându-și pâinea, zicea Solomon).

Al doilea virus al sărăciei e nechibzuința. Nechibzuința e lipsă de înțelepciune. Oamenii câștigă bine dar își irosesc prostește veniturile. Pe lucruri de care nu au nevoie. Ăștia fac asemeni lui Codin, un copil după strada mea, care de Plugușor a câștigat o căciulă de bani și și-a cumpărat de toți... gumă Orbit! Ori ca o familie de pe altă uliță care la „ajutorul social” cumpără numai suluri de parizer și... bere! Pentru o zi! Apoi țin cură... Tot nechibzuința ne bagă în datorii pe care nu le putem onora. Facem împrumuturi uriașe prin bănci apoi nu mai scăpăm de lanțul dobânzilor. Că de rambursat banii nici vorbă! Ajungem pe minusuri nedemontabile! Dar pe stradă oamenii ne văd cu Iphone XI fără credit... (În trecut din cauza împrumuturilor neonorate oamenii își vindeau ogoarele și casa făcându-se de voie bună sclavi! Apoi, nu mai puteau să se răscumpere! Din motivul acesta Dumnezeu a îngăduit anul de îndurare! Jubileul 50 când îți luai tarlaua gratis înapoi... Dar asta era odată! Azi oamenii joacă la... Loto!)

A treia cauză a sărăciei poate fi boala. Ca să ne scăpăm pielea vindem tot ce deținem și le dăm medicilor! Ades, invaliditatea nu ne mai permite să muncim. Nu poți pretinde cuiva mobilizat la pat, în scaun cu rotile sau fără vlagă să facă treabă ca un robot! Aici e datoria bisericii să-i fie mână, picior și... frigider!

Munciți! Nu risipiți! Fiți chibzuiți! Nu cheltuiți mai mult decât încasați venituri! Sărăcia nu te întrebă dacă îi permiți să se cuibărească în casă la tine! Prietenul meu de mai sus zicea că sărăcia, ca și diavolul, vine la om și îi zice: „Noi doi ne batem joc de tine!”.

Iubiți săracii! Întindeți-le mâna. Nu doar să treacă strada... Nu le dați numai pește, ci învățați-i să pescuiască, vorba japonezilor. Pești sunt destui. Dar oameni care-i pot ajuta nu prea găsesc.
Avertisment pentru oricine: În pustiu Dumnezeu oferea zilnic mana (pâinea din cer). Dar trebuia să ți-o culegi singur!

Munciți! Ca să-L onorați pe Dumnezeu. „Munca e închinare...” zicea Cristi Barbosu. (Ce mi-a plăcut ideea!). Dacă-i așa, atunci eu vă zic că „Lenea e workship pentru Satana!”

Nicolae.Geantă

PS: La câteva ore după postarea acestui articol, Pop Valentino mi-a scris: „Ai risipit multă cerneală. Trebuia doar să scrii: „Sărăcia e ca diavolul: există și vine nechemată!”

Și nu voi ucide visul - de Mihaela Mănescu


Și nu! Nu voi ucide visul care cere
Ca jertfă dezlipirea de ce-i rău;
Chiar de-ar costa o viață de durere
Să ies din lumea asta de himere
Și să trăiesc aievea visul Tău!

Și nu! Eu n-o să las furtuna să mă-ntoarcă
Din drumul spre Limanul de cristal;
Chiar dacă valurile tot încearcă
Să mă oprească să cobor din barcă
Voi birui, Isuse, orice val!

Și nu... Nu voi fugi de suferință
Ca să adorm înfrânt pe-un pat de flori;
Chiar de-ar veni să stingă-a mea credință
Durerea cea mai neagră cu putință...
N-o să mă las atras de-a ei vâltori!

Și nu! Nu voi ucide visul, nu!
Dar tu, prietene? Dar tu...?

mihaela,
8 februarie 2020
Biserica Adoramus București

marți, 11 februarie 2020

Mi-e scârbă Doamne... - de Mihaela Mănescu


Mi-e scârbă de ocaua măsluită
Pe care-o port în duhul meu hain!
E mică și ușoară și tocită
Și tot mai folosită-n chip meschin...

Adesea vântur grâul din hambare
Turnând fără măsură-n dreptul meu.
Iar pleava ce rămâne prin ulcioare
I-o dăruiesc perfid lui Dumnezeu...

Și-mi liniștesc pe-o margine de groapă
Nesimțitorul cuget adormit,
Mâncând cu frații strânși la o agapă
Din Pâinea și din Vinu-mpărtășit.

Mi-e scârbă, Doamne! Fă ceva cu mine
Că prea sălbatic cresc și prea străin!
Păstrând ocaua mică pentru Tine,
Îmi strâng o veșnicie de venin...

Mi-e scârbă, Doamne...
Și mi-e așa rușine...
Primește lepădarea mea de sine...


mihaela,
10 februarie 2020
Biserica Adoramus București

De ce șoptește Dumnezeu? - de Nicolae.Geantă


Scriptura spune că diavolul răcnește ca un leu! Dar și că Dumnezeu vorbește în susur blând. Murmurând...
De ce diavolul urlă și Hristos vorbește șoptind? Pentru că Dumnezeu e aproape de noi!

Într-o zi, când soția mea, care lucra în diaspora, m-a întrebat la telefon dacă o mai iubesc, i-am răspuns lung: “Daaaaaa!” “Cât?”, continuă insistența. “Un centimetru!” Și s-a supărat pe loc! I-am spus apoi că “iubirea de un centimetru” înseamnă că „suntem aproape unul de altul chiar dacă ne despart mii de km!”

Apropos, dvs ați auzit un soț, sau o soție, care strigă la partenerul său ca de la marginea lumii, chiar dacă sunt la distanță unul de altul de doar câțiva centimetrii? Asta înseamnă că deși trupește sunt unul lângă altul, inima lor e departe de celălalt!

Dumnezeu șoptește blând, de aproape. Numai că noi suntem cam surzi!

Nicolae.Geantă

vineri, 7 februarie 2020

Credința... - de Nicolae.Geantă


Cred în Dumnezeu tot așa cum cred în Oxigenul din atmosferă. Nu pentru că îl văd. Ci pentru că îl simt!

Cred în Dumnezeu tot așa cum cred în răsăritul Soarelui. Eu știu că noaptea e împrăștiată în fiecare dimineață de prezența luminii.

Credința în Hristos mă face să urc pe o scară chiar dacă afară e întuneric beznă și nu pot vedea decât prima treaptă! Știu că la capătul ei El mă așteaptă!

Credința crede că imposibilul devine posibil. Imposibilul e ceva ceea ce nu poți face de unul singur. Ceea ce poți realiza tu nu e credință. E vederea pusă în acțiune.

Credinţa nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuie făcute, ci trece la înfăptuirea lor fără nici un fel de întrebare, zice M. Luther.  De aceea oamenii trec pe lângă semenii lor ca pe lângă copaci. Nu cred în problemele lor. Și nici atât în rezolvare!

Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu, zicea Liviu Rebreannu. Adică leagă nevăzutul de văzut, aș zice eu!

Credința vede ceea ce ochii nu pot!

Dacă cred în Dumnezeu? Eu nu doar cred. Eu îl văd!

(Nicolae.Geantă)

joi, 6 februarie 2020

Ce alegi când Biblia tace? - de Nicolae.Geantă


„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, 
dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12)

“Frate Nicu, la noi nu predică niciunul, niciodată, dacă are barbă?”. “Și acum ce îmi sugerați, să mă duc să mă bărbieresc? Mai sunt 5 minute și începe programul?” “O, nu. De data asta am să îmi asum eu răspunderea”. Totuși, atitudinea a fost contrară.

Nu odată am avut ocazia să mă conformez la “cerințe” despre care Biblia nu vorbește. Noi știm că ceea ce Scriptura ne spune este clar. Nu poți comite X, Y, pentru că faci păcat. Dar ce facem acolo unde nu ne spune nimic?

miercuri, 5 februarie 2020

Aurul, pământul și Dumnezeu - de Nicolae Geantă

Într-o discuție de azi cu o profesoară, i-am spus că în perioada „goanei după aur”, dintr-un orășel american au plecat două caravane. Pe bannerul uneia scria „Căutători de Aur”, iar pe a celeilalte „Căutători de Dumnezeu”. Primii au poposit în terenurile aurifere californiene. Aurul i-a îmbogățit foarte rapid. Dar odată cu bogăția au apărut viața desfrânată, ura, certurile și uciderile în cadrul comunității. În scurt timp toți membrii caravanei au murit. Poate că aurari ar fi trebuit să-l audă pe Slavici care zicea că banul e mare putere: deschide toate ușile și strică toate legile!
1
„Căutătorii de Dumnezeu” au poposit în mijlocul câmpului. Au arat, au semănat și au așteptat recolta. An de an au muncit mai mult, mai concentrați. Și, au obținut recolte și venituri din ce în ce mai mari! (Nu cred că ei știau deviza lui Eminescu: „Bogăția unui popor nu stă în bani ci în muncă”). După 100 de ani, grupul care l-a căutat pe Dumnezeu a înființat una dintre cele mai mari companii din USA. Care dăinuie și azi...

Tare mă tem că mulți dintre noi căutăm mai mult aurul decât pe Dumnezeu. Chiar dacă știm că Dumnezeu e cea mai mare comoară!

Când cresc bogățiile nu vă lipiți inima de ele, spune psalmistul (62:10). O să vă dezlipiți de Dumnezeu!

Nicolae.Geantă

marți, 4 februarie 2020

Rugăciunea sau ceea ce Dumnezeu poate să facă! - de Nicolae.Geantă

Zilele trecute am vizitat o familie. Nu mai făcusem asta de foarte multă vreme. După 4 ore de părtășie ne-am așezat la rugăciune. Era ceva ce ne lipsea. Și mie și lor. Jinduiesc după oameni ai rugăciunii. I-am adus înainte lui Dumnezeu problemele zilei. Am înțeles din nou că rugăciunea nu-l influențează pe Dumnezeu. Și nici nu-l schimbă. Dar ne schimbă pe noi. Când ne-am ridicat eram alții!

AC Dixon zicea odată plin de putere: "Când ne bizuim pe organizaţie, ne alegem cu ceea ce organizaţia poate să facă. Când ne bizuim pe educaţie, ne alegem cu ceea ce educaţia poate să facă. Când ne bizuim pe elocvenţă, ne alegem cu ceea ce elocvenţa poate să facă. Și aşa mai departe. Nu vreau să subestimez nici unul dintre aceste lucruri căci îşi au locul lor cuvenit, dar atunci când ne bizuim pe rugăciune ne alegem cu ceea ce Dumnezeu poate să facă!"

Diferența între noi și părinții noștri este nu ne mai bizuim pe rugăciune. Nu ne mai rugăm suficient. Numai credem că rugăciunea rezolvă totul. Diferența se vede de departe. Spurgeon spunea că o biserică se cunoaște dacă îl are pe Dumnezeu in ea după modul în care se roagă”. Dacâ e apatie la rugăciune Dumnezeu e departe de acel loc!

Poate că ar fi bine să luăm aminte și la ce spunea Jim Cymbala: „Vă puteţi da seama cît de populară este o biserică după cine vine la ea Duminica dimineaţa. Vă puteţi da seama cît de popular este pastorul sau evanghelistul (învăţătorul) vostru după cine vine Duminică seara. Însă vă puteţi da seama cît de popular este Isus după cine vine la adunarea de rugăciune!" 

Chiar așa biserica ta are zi de rugăciune? Și tu, tu te... duci?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă, Marian Mocanu și George Vârtej la Mărișelu (Bistrița-Năsăud)


luni, 3 februarie 2020

Marian Mocanu și Nicolae Geantă în Bistrița




Mare e Dumnezeu (Gadol Adonai)

Ani de zile, trăind în “lumea mea îngustă”, vorba lui Eminescu, nu am înțeles de ce “alții” se închină “altfel”. Nu concepeam dincolo de “standardele” mele. Eram ca broasca din fântână: Cerul e cât ghizdurile puțului! Apoi, rând pe rând, mergând prin diaspora, am înțeles: ei nu sunt ca mine! Ei au altă cultură. Ori ei așa “au primit”. Dar am mai înțeles ceva: și ei tot lui Hristos slujesc! Și ei tot spre Cer aleargă! Și ei tot frații mei sunt! Și ei vor moștenii Cerul cu mine!
Nu, eu nu m-am schimbat! Nu, ei nu s-au schimbat! Eu m-am... îmbunătățit!
Oare poți critica închinarea plină bucurie? Poți critica pe cineva care bate din palme? Pe cineva care aplaudă. Pe cineva care strigă bucuros nu doar la cântare, ci și la rugăciune? Nu cred. Bucuria nu poate fi criticată! (Cea pe care o aduce Domnul vorbesc).
Nu spun ca închinarea bisericilor românești e musai să fie copy-paste ca în videoclipul de mai jos. Dar bucuria lor trebuie... “furată”! Hoții care fură bucurie nu săvârșesc păcat! Dar cei care o opresc...
(NkG)


Vladimir Pustan | De ce botez în apă?

Beiuș| Cireșarii TV | 2-februarie-2020

sâmbătă, 1 februarie 2020

Un nou început - de Viorel Iuga


Cât costă, Isuse, un nou răsărit
Ce-aduce lumina şi viaţa?
De ce orice noapte are sfârşit,
De ce vine iar dimineaţa?

Cât costă, Isuse, un nou început
O şansă să-mi curăţ trecutul,
O clipă în care să uiţi ce-am făcut,
Să-nvii iarăşi duhul, nu lutul?

Cât costă, Isuse, acestea nu ştiu
Şi drept să îți spun... nici nu-mi pasă,
Oricât ar costa în jertfă sau Har,
Îl vreau în biseică şi casă.

Te rog mult de tot, Isuse iubit,
Iartă-mi prezent şi trecut,
În dragostea mare cum eşti vestit,
Dă-mi astăzi un nou început!

Viorel Iuga