Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 30 iunie 2018

Viață și boabe de rouă - de Nicolae Geantă

Într-o zi îngerul boabelor de rouă s-a supărat! “Toți ceilalți sunt mai importanți ca mine!”. Și nu și-a mai făcut treaba. În fiecare dimineață plantele se trezeau uscate. Au apărut contestații la Dumnezeu. L-a chemat pe înger în audiență. “De ce?”. “ Pentru că-s cel mai puțin important dintre îngeri”. Apoi Dumnezeu i-a arătat pământul pârjolit! “Uite consecințele!”. Îngerul tremură trist. “Nu am știut că sunt atât de important!”. Și, după ce Dumnezeu a lăsat o ploaie, totul a revenit la viață!

Nu te considera lipsit de importanță! Dacă ar fi fost așa Dumnezeu nu te-ar fi adus în Biserică! El nu greșește niciodată! Poate nu faci o slujbă mare, nu ești predicator, scriitor ori cântăreț vestit, dar ești un tată bun, o mamă ce risipește iubire, un vecin care zâmbești în fiecare zi, un tânăr care trimiți sms-uri de îmbărbătare! Un bărbat ce pui broșuri creștine în plicuri frumoase. Apoi le vârî pe sub uși. O femeie care aduci flori la biserică. Ori câteva mere în șorț, cum făcea o bătrânica simpatică în orașul meu acum mulți ani! La Moody Institute Chicago niște bătrâne pensionare șterg urmele de pe ușile de sticlă în fiecare duminică. Și sunt 4 programe!

vineri, 29 iunie 2018

Muștar și ameliorator - de Vladimir Pustan

fragment preluat din a XI-a poruncă

Aluatul lui Irod din Marcu 8:15 reprezintă totalitatea metodelor lumești introduse în biserică. Irod a avut autoritate spirituală, dar a folosit-o lumește. Cu aceleași buze Irod săruta și mâna marelui preot și mâna administrației romane. E ceea ce încercăm acum printr-un balet pe sârmă – să împăcăm pe Dumnezeu cu Cezarul. Amestecul politic și al statului în biserică e catastrofal. Banii proveniți din accizele de băutură și tutun, banii din avorturi ajung în salariile clericilor și în construcția bisericilor.
Apoi ne întrebăm de ce lipsește Duhul…

Metodele de marketing din lume și-au făcut loc în biserici pentru că fiii întunericului sunt mai deștepți decât fiii luminii, iar versetul acesta l-am folosit până l-am golit de conținut.
Am confundat prezența noastră în viața socială a cetății cu prezența noastră în viața politică, deși sunt două lucruri total diferite.
Ce e de făcut? Că se moare.
Trebuie să fim atenți la interior. Deși persecutată aspru de două mii de ani, toate problemele adevărate ale Bisericii au venit din interior. Persecuția e o armă prea slabă și nu ne pot face ei rău cât ne putem face noi.

Azi ne rugăm pentru Ionela

Ionela e o femeie de aproape 60 ani. Este grav bolnavă. Medicii nu i-au mai acordat nicio șansă. A fost trimisă acasă. Fiica ei a trebuit să vină din Italia s-o îngrijească. Căutând pe internet a dat peste muzica fraților de la Toflea. Și prin ei a dat de mine. Mama ei dorea neapărat sa se mărturisească unui pastor! Am ajuns la ea pe 12 Iunie, după sute de km parcurși. Am plâns împreună. Ne-am rugat. (Am apelat  să mă sprijine pentru asta la peste o sută de frați). I-am făcut ungerea. Femeia și-a predat viața Domnului! Dar cel mai uimitor lucru a fost rugăciunea sa. Deși are metastază (ultima fază), Ionela nu a cerut nicodată în rugăciune vindecare!!! Spunea numai: “Ai milă de mine Doamne! Iartă-mă! Nu mă lăsa aici!”.

Am plecat acasă fericit. Mai ales că s-a întors la Domnul și fata sa venită din Italia. Am vorbit cu ele de mai multe ori, telefonic. Am rugat un pastor din orașul ei să o viziteze! Și biserica lui a fost lângă ea. Apoi Ionela a ajuns iar la spital. La începutul săptămânii acesteia fiica ei mi-a spus că Ionela nu mai poate vorbi! Nu mai mănâncă, nu bea decât putină apă, nu mai cunoaște pe nimeni... am regretat ca am vorbit prea puțin cu ea!

I-am spus să mă țină la curentu cu starea mamei sale!
Dar ieri pe la 17 m-a sunat Ionela! Își revenise! Era singură, în spital, fără fiica ei!

Nu știu prin ce va trece în viitor dar vreau să vă rugați cu mine pentru ea pentru ea! Dumnezeu poate face orice minune! Trebuie doar să credem!

****
1 Iulie 2018 ora 3,35 Ionela a trecut la Domnul! Dumnezeu să îi mângâie și mântuire familia!
Mulțumim tuturor celor ce v-ați rugat!
Nicolae.Geantă

joi, 28 iunie 2018

De unde venim și unde ne ducem – de Nicolae.Geantă


”Și totuși, noi de unde venim?”, sunt întrebat de liceeni ce-și caută identitatea. ”Fiecare om vine din Cer. Dintre îngeri”. Și tinerii fac ochii cât cepele...

Am citit odată că înainte de a se naște orice copil stă în Paradis, între îngeri. Când e trimis pe pământ îngerul îi pune degetul la gură, să tacă. Să nu spună nimic despre Eden. De aceea vreme de un an nu vorbește! Dar tot tăcând, spune Octavian Paler, copilul uită de unde a venit! În Paradis copilul avea aripi! De aceea pe pământ o vreme nu poate merge! E greu să te folosești de picioare după ce ai purtat aripi!

Venim din Cer și de aceea ne e dor de Acasă. Trebuie să ne întoarcem cu toți într-o zi! Diavolul știe foarte bine asta și de aceea ne-a pus în ochi doar verdele de Paris al pământului. Și-a scris ”Sens Unic”. Apoi ne minte cu filosofia lui Cehov: ”nu mergeți înainte din dragoste de viață ci pentru că nu aveți de ales!” Și la capăt e... pierzarea!

miercuri, 27 iunie 2018

Spionajul Facebook

Facebook - rețeaua socială care a făcut mai mult rău decât bine, a trecut printr-o mică urechere la cancelaria UE. Totuși, elevul neastâmpăorat care e în posesiunea a peste 2,19 miliarde de conturi (trim.I, 2018), nu numai că vinde cu 12$ identitatea fiecărui useri, dar continuă agresiunea digitală. Iată ce scriu cei de la EVZ.ro
Facebook ar fi înregistrat un brevet care implică folosirea camerelor frontale de pe dispozitive pentru a-ți citi expresiile faciale și a înțelege dacă îți place sau nu conținutul afișat în feed. Compania vrea să știe ce statut socioeconomic ai, cât dormi noaptea și nu numai.
Facebook spune că aceste brevete nu reflectă neapărat planurile de viitor ale companiei, dar puse cap la cap, acestea arată că site-ul e într-o continuă fugă pentru colectarea datelor personale de la utilizatori.
Site-ul vrea să știe dacă ești într-o relație și fără să îți postezi ceva pe rețea...

Vezi tot articolul aici 
https://www.statista.com/statistics/264810/number-of-monthly-active-facebook-users-worldwide/

Diferiți dar la fel! – de Nicolae.Geantă

”Citesc tot ce scrii, dar nu împărtășesc toate opiniile tale, ...este normal așa”, mi-a scris un frate special (pentru tot ce-a făcut pentru mine). ”Mulțumesc! Nici eu nu împărtășesc toate opiniile creștinilor! Altfel ar fi totul alb. Ca la spital. Însă Biserica e o cutie de creioane colorate! Culorile aduc peisaje magnifice”. ”Important este că suntem împreună”...

Hristos când și-a ales ucenicii au fost diferiți. Unul pescar (Petru), altul vameș (Matei), altul sceptic (Natanael), altul (Simon Zilotul) revoluționar naționalist... Unul sărac, altul cu bani, altul cu carte, altul cu îndoieli cât Sahara... Dar toți la fel! Toți una! Egali. Are dreptate William Blake când spune că toți oamenii sunt egali prin deosebirile lor!

Totuși Bisericii îi este teamă ades de diversitate! Și astfel trece la șabloane! La reguli! La ziduri! La izolare! La sectarism (sectarismul spune că în afară de el nu există adevăr). La vanitate! La înfumurare! Asta îmi arată că faptele, milostenia sau lucrările exterioare nu împuținează mândria inimii! Și că unii se consideră, vorba lui Orwell, mai egali ca alții!

Dumnezeu vrea unitate în diversitate! Diversitatea înseamnă descoperire. Descoperirea (celorlați) este o legătură nu niște bariere! Dar, vorba lui Einstein, dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca într-un copac va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept! Fără diversitate avem aripile legate.

Biserica e singura instituție cu oameni diferiți dar la fel! Și asta nu doar pentru că toți poartă ”Imago Dei” (chipul lui Dumnezeu) în ei. Nu doar pentru că diversitatea este lăsată pentru a-L onora pe Dumnezeu cu anumite slujbe. Ci pentru că dragostea îi face să semene!

Fiți diverși dar la fel! Fiți uniți! Pentru că cele mai multe lucruri le avem în comun. Dar Satan ne scoate în ochi numai diferențele...

Nicolae.Geantă

sursa: Biserica Creștină Punct București

Nicolae Geantă - Ce face un cântec de cocoș

Video by Philadelphia Mansue
24 Iunie 2018

luni, 25 iunie 2018

Curiozitate sau indiferența? - de Nicolae.Geantă

În avion spre Veneția. Lângă mine stau două femei. Una, cu ochelari d firmă, îmbrăcată elegant. Cred că e ceva pe la vreo multinațională. Citește “The Four”, în engleză. Cealaltă are ochii rimelați strident, pantaloni de trening mulați și maio cu decolteu extravagant. Cu căștile înfundate în urechi citeste Garcia Marquez în italiană. De fapt în două ore nu a trecut cu degetul peste două pagini. Eu absorb un comentariu al Evangheliilor pe tabletă. Rumeg o predică. Ba nu, o coc. Nu vorbesc niciun cuvânt cu niciuna tot zborul. Deși am vrut să întreb ce înseamnă “The Four”. Căci văzusem un subtitlu în care era implicat Dumnezeu. Bărbații sunt orgolioși. Dar rușinea le ucide curiozitatea. Ori poate îi împinge să pară indiferenti! Dar nu-s. Ceva îi frământă în măruntaie. Mai ales când sunt pastori!

Mi-am adus aminte ce scrisese într-o zi Sefora: “Indiferența e cea mai periculoasă armă din Univers. Ea face lucrurile lipsite de sens. Nici dragostea, nici ura nu au nicio șansă împotriva ei”. Da, indiferența a ucis mai mulți oameni decât razboaiele! Poate avea dreptate Ellie Wiesel când spunea că indiferența îi face pe oameni sa moară înainte de a muri...

Vladimir Pustan - Cei buni și cei răi

Video by CiresariiTv
24 Iunie 2018


vineri, 22 iunie 2018

Mamă, nu vrei să fi gay? - de Nicolae.Geantă

În peisajul învățământului românesc se vehiculează de câteva zile bune un subiect mai mult decât tâmp. Ministerul Educației, devenit un fel de Charlie Hebdo de România - care de ani de zile caricaturizează școala mioritică, propune înființarea unei rețele de educatori parentali, care să îi învețe săptămânal pe elevi, preț de două ceasuri, să nu idealizeze familia tradițională! Adică să nu mai fie bezmetici crezând că numai un bărbat și o femeie pot forma familia. Ba mai mult, elevii reeducați să meargă acasă și să își readuce părinții conservatori. 

Nu înțeleg de ce Ministerul Școalelor - cum îl numea Haret, aruncă vreo 300 de mii de euro pe acest proiect sinucigaș, și nu se privește în oglinda realității. De ani buni, România e codașa UE la rezultate școlare. 81% din absolvenții de liceu și școală profesională din țara noastră NU sunt capabili să lucreze în domeniul în care s-au pregătit, spune un studiu recent al Băncii Mondiale. 53 % dintre elevii absolvenți de liceu sunt agramați, nu știu să citească cursiv un text, spune un studiu Eurostat! 27 % din elevii de la țară abandonează școala! Peste jumătate din tinerii noștri vor să emigreze! Peste un sfert dintre liceenii români nu promovează bacalaureatul! Numai puțin peste 50 % din PIB-ul ce trebuie alocat învățământului - conform protocoalelor UE - ajunge în portofelul educației! Se aude domnul Johannis? Se aude doamna Dăncilă?

Învățământul românesc e considerat cel mai slab din Europa! Performanțele sunt modeste. O analiză PISA arată că elevii sub 15 ani sunt codașii continentului la competente. (Iar pe glob suntem locul 45 din 65!). Copiii nu știu rezolva probleme elementare! Doar unul din doi elevi au nivel minim de cunoștințe pentru știință (56,1%), matematică (59%), și citit (57,5%)! Iar după ce au făcut programa zob, Ministerul vrea să scoată ceva din orele de limba română la clasa a V-a! 

Materiile predate nu sunt atractive. Materialul didactic aproape lipsește. Manualele gratuite la liceu sunt editate în 2004! Nereînnoite! Sportul nu se face la liceu decât o oră pe săptămânâ. Croația face cinci ore! (Apoi bate Argentina la fotbal). Suntem locul trei în Europa la procentul de tinerii care nu fac facultate! Iar profesorii sunt tot codașii Pieței Comune! Căci a fi profesor e indezirabil. Forța de muncă nu e pregătită! Suntem penultimul loc în UE la numărul de specialiști IT. Și alte un milion de inadvertențe avem! De recorduri nedorite! Iar Ministerului în loc să îi pese de lipsa de profesionalism îi arde de educație pro-LGBT! Asta lipsește școlii românești? Se aude domnul Johannis?

*
După ce am discutat ieri cu zeci de elevi despre proiectul care deprivatizează mediul familial, liceeni au început să dea sudalmă ministerului. “Nu vom intra la ore!”. “Dar pe noi ne consultă cineva?”. “O să îmi dau pantalonii jos să le arat că sunt băiat”, a zis unul mai îndrăzneț. Totuși, deși mă învârt printre elevi și studenți de două decenii, spre surprinderea mea, ieri, pentru prima dată, trei liceence au susținut ideea pro-homosexualitate! Fără argumente evident. Doar că așa e trendy. 

“Nu trebuie discriminați! S-au născut bolnavi. Sunt normali și ei”, susținea o tãnără care avea geacă de blugi cu gluga aferentă pusă pe cap, la o temperatură de +30 grade (!). “Dacă te îmbraci așa în timp ce toate colegele tale sunt în tricouri, asta nu înseamnă că moda ta înseamnă normalitatea. 

”Dar tu dacă ai avea doi băieți și ar veni acasă mărturisindu-și-ți că sunt gay?”, am întrebat-o pe a doua susținătoare. “Ce aș putea să le fac?, zice ea. Nimic. E alegerea lor. Dar probabil îi... dezmoștenesc!”. “Vezi, ai vrea ca libertatea sodomiei să fie numai la alții! De fapt tu nu ești de acord cu educația parentală!”. 

“Aș vrea să te întreb ceva, am spus celei de-a treia. Ai vrea ca într-o zi să vină mama ta la tine de mână cu o femeie și să strige: “Nu mă mai pot descurca cu îngrămaditul ăla de tact’o! Nu-l mai suport! De azi tatăl tău e femeia asta!”? “Doamne ferește!”. “Dar tu ai zis că ești de acord cu gay?”

*
Le-am mai vorbit copiilor despre moralitate! Despre posibile boli. Despre loialitate și iubire. “Nu sunt de acord să fie împușcați pe stadioane homosexualii. Nici arătați cu degetul pe străzi. Ori dați afară din uzine! Fiecare va da socoteală lui Hristos de ce face în dormitor! Dar nu pot fi de partea lor când bat cu pumnul în masă, urlând că ei sunt normalitatea! Și noi retrograzi. Când de peste 6000 de ani, și azi peste 7,5 miliarde de oamenii sunt de acord că familia e definită relația numai dintre un bărbat și o femeie!”, am încheiat. ”Nu vă lăsați amăgiți!”

Am ieșit din clasă și tulburat, și liniștit. Tulburat pentru că Ministerul Educației românești vrea să vâre o lege în școli, pe șuștache! Bucuros pentru că pentru mine, și alte milioane de români, este o oportunitate să apărăm familia și standardele normale ale ei! 

Am urcat în mașină și mi-a venit în ochi o imagine. Un copil de clasa treia de la țară vine cu ghiozdănelul în spate de la școală din sat. Noroit din cap până-n picioare, e întâmpinat de mama cu mâncare caldă. Ea îi deschide ușa la tindă, îi ia ghiozdănelul din spate și-l sărută pe frunte. Iar pruncul urlă dintr-o dată: “Mamăăă, nu vrei să te faci gay?”. Apropos, domnilor de prin Ministerul de resort, cum ați reacționa dacă v-ar întreba copiii dvs asta după o zi de “educație parentală”?

*
PS: La ora când scriu acest articol sunt la Direcția Pașapoarte. Am accesat un link spre site-ul Ministerului Educației, unde e postat proiectul cu pricina care trebuie analizat de părinți până la 10 iulie. Pagina a fost retrasă! Dumnezeu va fi învingător! 



Nicolae.Geantă

miercuri, 20 iunie 2018

Cea mai amară amărăciune - de Nicolae.Geantă

Cea mai amară amărăciune nu e pelinul. Nici fierea. Nici ceaiul negru. Și nici karpasul (verdețurile amare). Nu e divorțul. Pentru despărțiri e nevoie totdeauna de doi. Nici durerea. Durerea e o parte din iubire. Nu e nici măcar moartea. Dincolo de ea începe viața...

Cea mai amară amărăciune e respingerea prietenilor tăi! E trădarea celor pe care îi iubești, le slujești... ”Acel care va întinde mâna cu mine în blid mă va vinde!”, avertiza Isus. Și Iuda a fost cel mai amar experiment.

Cea mai amară amărăciune e sfâșietorul răspuns al celor pentru care ți-ai da viața! Iosif a fost respins de frații lui. Moise a fost respins de poporul lui. Isus a fost respins de întreaga omenire.

Abia aștept ziua când voi ajunge în Cer să sărut mâinile pironite ale Domnului Isus. Abia aștept ca acolo să-l întâlnesc pe Richard Wurmbrand, să-l îmbrățișez, apoi să-l rog să îmi arate spinarea cu cicatrice. Și să-i șoptesc la ureche: ”Am un capitol la care te-am bătut! Tu ai simțit amărăciunea făcută de comuniștii atei, dar eu am gustat din cea pricinuită de frații mei de credință!”

Cea mai amară amărăciune e să-ți facă răni cel căruia i-ai salvat viața. ”Doamne, de unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, întreabă curios proorocul Zaharia. ”În casa celor ce i-am iubit le-am  primit!”

Nu fiți amari! Nu provocați amărăciune nimănui! Dragostea face dulceață și din cireșe pădurețe! Dar pentru răutăcios nici mierea nu are gust dulce...

Nicolae.Geantă




sâmbătă, 16 iunie 2018

Nicolae Geantă și Marian Mocanu la Botez la Biserica Punct București

primul botez noutestamental al Bisericii Punct din București!
primul botez cu liceeni!
vino și tu!
vor mai participa: Flori Nae, Dan Nae, Andrei, 
grupul de închinare Punct
predicator: David Mărăgăian


Porunca Zero - de Nicolae.Geantă

După ce-am citit ieri ce spunea fratele Vladimir despre porunca XI-a (dragostea), mi-am adus aminte de o întâmplare. După ce într-o biserică prietenul meu Onisim a predicat tot de aici și a spus că porunca XI-a e cea mai mare, a venit un bătrân și l-a întrebat dacă știe porunca zero. “Aceea e cea mai mare!”... Apoi bătrânul a zis:”Shema Israel” și a plecat. “Ascultă Israele!”.

Unii spun că porunca cea mai mare este a patra. Ziua de odihnă. Alții zic a unsprezecea. Alții zic toate. Dar, așa cum le spuneam liceenilor deunăzi, degeaba știm cele 10 porunci dacă nu le ascultăm! De aceea, înaintea intrării în Canaan, când a reamintit poporului toate poruncile, Moise a strigat: “Shema Israel!”. (Deuteronom 6:4).

Ascultă de Dumnezeu! Atunci nu vei mai avea idoli, tatuaje, nu vei mai lipsi de la casa de rugăciune, nu vei trânti ușa părinților în nas. Nu vei fii hoț, nu vei minți, nu vei curvi, nu vei ucide, nu vei avorta... Nu vei urî pe nimeni!

Ascultă de Dumnezeu! Înainte de toate regulile sfinte e nevoie de ascultare! E datoria fiecărui om! Ascultă! Caută să împlinești! Ca să fii fericit! Apropo, e cineva care nu vrea să fie fericit? Atunci păzeste porunca cea mai mare!

Nicolae.Geantă

vineri, 15 iunie 2018

Ce este dragostea? - de Vladimir Pustan

Fragment „A 11-a poruncă”

„Vă dau o poruncă nouă. Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei” (Ioan 13:34-35).

Dragostea este satisfacerea unei nevoi.
Povestea e simplă. Un om mergea spre Ierihon din Ierusalim. Băiat de capitală, a fost jefuit și bătut zdravăn. Lăsat în șanț, pe lângă el trece un preot și un levit. Dar un samaritean îl ia și-l îngrijește, îl duce la han, plătește, apoi dispare.

Opusul dragostei nu e ura, ci indiferența. A trece sau a te uita. Când o biserică din Apocalipsa și-a părăsit dragostea dintâi, Hristos îi recomanda să se întoarcă la faptele dintâi. Tot Ioan ne îndeamnă să nu iubim cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul (1 Ioan 3:18). A trecut pe lângă cel căzut nu un nimeni cu handicap, ci cel mai sfânt om din Israel. Un preot. Iubim și trecem pe lângă…

Dragostea este satisfacerea nevoii oricărei persoane.
„Un om se cobora de la Ierusalim spre Ierihon.” Nu are nume. Învățătorul legii care L-a determinat pe Hristos să spună pilda a vrut să știe cine trebuie iubit, iar Hristos i-a răspuns. Nu căuta un aproape, fii tu unul. Nu limita implicarea. Ajută pe cineva care are nevoie. Când Isus a repezit femeia siro-feniciană, i-a spus că El e trimis doar la oile pierdute ale casei lui Israel, dar mai apoi a spus că mai are și alte oi care nu-s din staulul acesta.

joi, 14 iunie 2018

Muzica urechilor și a ochilor - de Nicolae.Geantă

Spuneam azi dimineață elevilor mei, că legendarul Ulise - ca să navigheze fără naufragiu printre sirenele care cântau amăgitor, a turnat ceară în urechi corăbierilor săi iar el s-a legat de catarg. Astfel a fost primul pământean care a ascultat muzica sirenelor fără să moară. 

Octavian Paler spune că Ulise e un escroc. Care legat de catarg nu și-a asumat niciun risc! Eu zic că nu e escroc dar filosofia sa e un fel de legalism! Una care crede că trebuie să stai legat, cu ceară în urechi, să mergi prin tunel până la biserică, să stai cu cucuvelele în vârf de munte, să faci homeschooling cu proprii copii ca să nu se păteze de lume. Sau să cerți doi îndrăgostiți că se sărută pe stradă - cum a făcut un preot prieten cu mine - ca să nu-i vadă pruncii curioși. Legalismul are în centru mai mult frica oamenilor. “E o subcultură proprie, vorba lui Cristi Barbosu, cu accent mai mult pe orizontal decât pe vertical”. Legalismul nu e o victorie din dragoste! Ci de frică...

Le-a mai spus liceenilor că e drept, într-o lume cu foarte multe “atracții”, urechile noastre ne împing spre conservare sau spre dezastru. Și nicidecum nu e bine...

 “Și care e soluția?”, insistă ei. “Soluția e Orfeu”. Ăsta nu a fost conducător de corăbii. Ci muzician. Când a trebuit să treacă în urma lui Ulise printre stâncile cu sirene, Orfeu nu a știut să toarne ceară în urechile marinarilor. Și nici el nu s-a legat de catarg. Dar când au cântate sirenele și marinarii erau în extaz, Orfeu a început și el să cânte. Atât de frumos încât nimeni nu era interesat decât de muzica sa! 

Tocmai de aceea cădem atât de des! Pentru că în urechi avem muzica lumii! Dar când îl avem pe Hristos nu vom auzi deloc decibelii nesuportabili ai amăgirilor lui Satan. Nici moda trendy, nici blugii tăiați, nici tatuajele sau unghiile false, nici discoteca, nici afacerile cu facturi false, nici politica, nici răzbunările, bârfele sau can-can-urile, nici lumina reflectoarelor nu ne mai sunt funny, nu ne mai atrag... 

Un prezbiter mă întreba odat’ cum pot rezista într-un focar de ispite. Cu liceence îmbrăcate provocator. Și cu profesoare asemeni. “Pentru că am în ochi altă imagine”. L-am lăsat ca la dentist. Nu știu de ce nu știa că imaginea nu e soția mea, ci Crucea Golgotei. 

“Suntem răi pentru că avem în ochi doar răul”, scria de curând Vladimir Pustan. Numai știrile de la ora 17. Numai năzbâtiile domnilor Dragnea și Iohannis. Și de aceea o huiduim și pe doamna Firea. Ori diferiți pastori care predică dincolo de linia noastră. Chiar dacă face bine. Dar cine are pe retină pe Hristos... Încărcați-vă ochii cu bine!

Nu vă astupați urechile de huiduielile lumii. Cântați muzica lui Hristos și veți fi surzi. Asta ne învăța Orfeu. Upgradați-vă retina cu suferințele lui Isus de la Golgota! Și nicio imagine, oricând de șocantă ar fi nu vă va mai afecta sufletul! Dar dacă vi s-a afectat spălați-l cu sângele Mielului din Nazaret. E cel mai bun înălbitor... Sănătate!


Nicolae.Geantă
www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă la primul Botez nou-testamental al Bisericii Punct București

botez cu foști liceeni 
duminică 17 iunie 2018, ora 10

miercuri, 13 iunie 2018

Cea mai amară amărăciune - de Nicolae.Geantă

Cea mai amară amărăciune nu e pelinul. Nici fierea. Nici ceaiul negru. Și nici karpasul (verdețurile amare). Nu e divorțul. Pentru despărțiri e nevoie totdeauna de doi. Nici durerea. Durerea e o parte din iubire. Nu e nici măcar moartea. Dincolo de ea începe viața...

Cea mai amară amărăciune e respingerea prietenilor tăi! E trădarea celor pe care îi iubești, le slujești... ”Acel care va întinde mâna cu mine în blid mă va vinde!”, avertiza Isus. Și Iuda a fost cel mai amar experiment.

Cea mai amară amărăciune e sfâșietorul răspuns al celor pentru care ți-ai da viața! Iosif a fost respins de frații lui. Moise a fost respins de poporul lui. Isus a fost respins de întreaga omenire. Abia aștept ziua când voi ajunge în Cer să sărut mâinile pironite ale Domnului Isus. Abia aștept ca acolo să-l întâlnesc pe Richard Wurmbrand, să-l îmbrățișez, apoi să-l rog să îmi arate spinarea cu cicatrice. Și apoi să-i șoptesc la ureche: ”Am un capitol la care te-am bătut! Tu ai simțit amărăciunea făcută de comuniștii atei, dar eu am gustat din cea pricinuită de frații mei de credi!”

Cea mai amară amărăciune e să-ți facă răni cel căruia i-ai salvat viața. ”Doamne, de unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, întreabă curios proorocul Zaharia. ”În casa celor ce i-am iubit le-am  primit!”

Nu fiți amari! Nu provocați amărăciune nimănui! Dragostea face dulceață și din cireșe pădurețe! Dar pentru răutăcios nici mierea nu are gust dulce...

Nicolae.Geantă




Vladimir Pustan - Evanghelia celor patru pahare

10 iunie 2018

sâmbătă, 9 iunie 2018

Bravo Simona Halep!




Pentru că ești o luptătoare profesionistă. Știi să te ridici oridecâteori ori cazi!
Pentru că astupi gura răutăcioșilor. Nu cu replici tăioase, nu cu pumnii și nici aruncând cu racheta în ei! Ci cu faptele tale!

Pentru că deși ai atâția critici și împotrivitori poți face slalom printre ei și avansezi!
Pentru că deși ai o presiune uriașă pe umeri reușești să o ascunzi. Și zâmbești!

Pentru că faci cinste României. Într-un timp când cei mai mulți îi fac deservicii!
Pentru modul în care dai tot ce poți!
Pentru că ești numărul unu!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă în Arad

vineri și sâmbătă voi fi la Porți Deschise

vineri, 8 iunie 2018

Generoși cu Dumnezeu - Vladimir Pustan

Generalul Leonidas îi reproșa lui Alexandru Macedon că e prea darnic cu tămâia pentru zei. Acesta era scumpă, se aducea greu iar împăratul cu un ochi negru și cu unul verde o risipea în templele zeilor cu mână prea largă. I-a spus Leonidas: ”După ce vei cuceri țările unde se face tămâie n-am nimic împotrivă s-o transformi în fum în orice cantitate vei dori”. N-a zis nimic Alexandru ci doar s-a uitat la el cu ochiul negru. În trei ani toate țările producătoare de tămâie erau cucerite. I-a trimis o căruță plină lui Leonidas și un răvaș, ”Cu zeii să nu fii zgârcit niciodată”.

O poveste a dărniciei închinării de la care avem ce învăța și noi, cei cu ochi normali, adică de aceeași culoare. 

joi, 7 iunie 2018

Nebunia de sfânt - Nicolae.Geantă

Într-o zi, când Francisc d’Assisi trecea ca prin parc prin tabăra unor vrăjmași, unul dintre soldați strigă mirat: “ Ăsta e un nebun!”. “ Nu, e un sfânt!”, spuse un altul. “Totuna e”, murmură căpitanul.

Nebuni. Așa îi vede lumea pe sfinți. Așa îi văd filosofii. Ziariștii. National Geographic. LGBT-iști. Prigonitorii. Musulmanii. (Altfel nu ar tăia beregățile celor ce le reproșează cu dragoste!). Nebuni care trebuie izolați. Să nu răspândească nebunia...

Sfinții nu pot trăi fără un dram de nebunie. De nebunie pozitivă vreau să zic. Fără nebunie Luther nu ar fi bătut tezele în ușa catedralei din Wittenberg. Livingstone nu ar fi predicat la canibali. Maica Teresa nu ar fi slujit între leproși. Tolstoi nu și-ar fi vândut averea împărțind banii la săraci. George Muller nu ar fi întemeiat orfelinate cu mii de copiii și fără nicio resursă. Bonke nu ar fi predicat la 1,9 milioane de nigerieni pe aeroport. Martirii nu s-ar fi lăsat arși pe rug. Bisericile nu ar fi biruit comunismul. Noi nu am ajunge în Cer!

miercuri, 6 iunie 2018

Când întâlnești un rug aprins... - de Nicolae.Geantă

După ce a întâlnit rugul aprins Moise nu a mai fost Moise. Se născuse Dumnezeu în fugar! Purtase în el, de mic, germenii convertirii. Dar nu dăduseră rod nici în Egipt, nici în Madian. A trebuit să treacă dincolo de cercul pustiei!  Să iasă de pe orbită. Dumnezeu se naște numai în parametrii Săi nu ai noștrii.

Spunea Cioran că acolo unde Dumnezeu nu se naște “germenii din noi se transforă în rană”. Și umblăm bolnavi până la capătul zilelor cu un Dumnezeu care nu ni s-a arătat. Purtăm otrava în organism. Păcătoșenia. Chiar dacă ne învârtim de ani buni în biserică...

“Moise scoateți încălțămintea din picioare să nu calci pe poala mantiei lui Dumnezeu”. Căci după ce te întâlnești cu rugul aprins nu mai poți umbla cu sandalele păcatului. Din nefericire, unii dintre noi nu ne scoatem decât o sandală... Apoi, smiorcăim că avem mari eșecuri.


Cine s-a întâlnit cu Dumnezeu devine el însuși un rug aprins. Cine nu, e rug plin de țepi. Chiar dacă dă câteva mure...

Nicolae.Geantă

luni, 4 iunie 2018

Când îți întorci privirile spre El... - de Nicolae.Geantă

Când Moise a urcat pe munte și-a ațintit privirea spre spatele lui Dumnezeu. Iar fața evreului a devenit strălucitoare. Poleită cu lucși. Nu se putea uita omul la Moise! Dumnezeu și privit pe la spate te umple de lumină.

Când în noptea trădării la foc, Isus i-a aruncat o singură privire lui Petru, l-a umplut de lumină! “Tu nu ești Petru care te știu Eu! Tu nu mai ești Simon, ci ești Chifa. Nu ești Nisip, ești Piatră! Tu nu te clatini. Tu o să predici la Rusalii!” Și Petru a plecat cu fata luminată și inima rușinată... Îl atinsese lumina! Oricine a privit spre Isus își vede păcatul oricât ar fi de noapte!

Când Saul alerga pe drumul Damascului să căsăpească ucenicii ce propăvaduiau Calea către Hristos deodată s-a aprins o lumină puternică. În mijlocul zilei. Iar întunericul din Saul se face zi și devine Pavel. Ochii nu a suportat lumina, dar inima a savurat-o. Aici am înțeles că pentru Dumnezeu nu ochii sunt în întuneric. Ci inimile!

Astăzi oamenii îl ignoră pe Hristos. Dar va veni o zi când orice ochi îl va vedea, orice genunchi se va pleca. Pentru mulți, ziua aceea va fi prea târziu... Apoi vor trăi rușinați, triști, o veșnică noapte! David spune (în Psalmul 34:5): “Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și nu ţi se umple faţa de rușine”.

Dacă nu poți fi lumină pentru cei din jur, măcar nu-i îndruma spre întuneric! 


Nicolae.Geantă

Vladimir Pustan | Împărăția lui Dumnezeu

Beiuș, 3 iunie 2018
video by CireșariiTv

duminică, 3 iunie 2018

Vladimir Pustan - Dragostea mai tare ca libertatea

Beiuș - 3 iunie 2018 | video by Ciresarii Tv

Unde vezi Măreția lui Dumnezeu - de Sefora Geantă

Măreția lui Dumnezeu constă în faptul că oriunde ți-ai arunca privirea, e imposibil să nu găsești o fărâmă din El. 
Și doar cu ochii inimii deschiși poți vedea iubirea Lui în tot ce te-nconjoară. O floare ce-și deschide petalele în fiecare dimineață, vântul murmurând prin frunze, zorii zilei revărsându-se peste văi. Aproapele nostru. Crucea. Piroanele. Mormântul gol! 

Adevărata bucurie se simte doar când alegi să ai o inima plină de mulțumire. 

Pământul e ultima stație. E pregătirea pentru veșnicie. Pentru cer trebuie să fii gata încă de aici!
"Acum" e momentul potrivit să învățăm cum să aducem laude și închinare singurului Dumnezeu.
Ce Mare ești Doamne!

sâmbătă, 2 iunie 2018

Și ție, omule! -de Mihaela Mănescu

Și florile vorbesc cu Dumnezeu.
Iar El, le spune când să înflorească.
Și ție, omule, îți pare greu
Să te închini în Fața Lui mereu
Și să aștepți, smerit, să îți vorbească...?

Și pomii toți șoptesc, pe înserat,
O rugăciune de mărturisire;
Că n-au rodit așa cum le-a fost dat.
Și ție, omule ce-ai fost iertat,
Îți saltă-n duh fiori de răzvrătire...?

Și cerul, când își varsă-n răsărit
A soarelui lumină preacurată,
Se pleacă, în splendoare-nvăluit.
Și ție, omule, ți s-a ivit
În inimă-o cărare-ntunecată...?

Și îngerii, în Rai, Îl preamăresc
Pe Dumnezeu, ce-n veac împărățește.
La Tronul Slavei florile-nfloresc
Și pomii, roadă veșnică rodesc
Când cerul tot ii strigă: "Te iubesc!"

Doar sufletu-ți de om se-mpotrivește...

Mihaela Mănescu


Nicolae Geantă la Seara Tinerilor BCDE Codlea


vineri, 1 iunie 2018

Nicolae Geantă - Special pentru 1 iunie - Aveți o tolbă cu săgeți...


Aveți o tolbă cu săgeți – de Nicolae. Geantă

Gabriela, o adolescentă de 16 ani s-a sinucis. Nu din cauza drogurilor, nici a prostituției. Și nici a demenței. Ci din cauza... mamei! Care plecase în diaspora când era mică și nu s-a mai întors!

72% din copiii României sunt săraci. Adică locul 1 pe glob între țările dezvoltate (UE +USA). 400.000 de minori trăiesc în familii cu un singur părinte! 40.000 de copii au abandonat școala în România, pentru a merge la muncă ori la cerșit! Adică vreo 10% din total. 80.000 de copii au un părinte în străinătate, iar cca 30.000 de copii români au ambii părinți plecați din țară. Alte zeci de mii sunt în diaspora. (Acolo, nu sunt nici 100% români, nici integral alogeni. După ce s-au chinuit ceva timp singuri în țară, sunt batjocoriți în școlile străinilor. Unii, s-au chinuit ceva în România fâră părinți, apoi în diferite state ca emigranți, sau când părinții s-au mutat în alt stat european, fie au venit înapoiau trecut printr-al treilea șoc!) 11 la 1000 este mortalitatea infantilă. Cum ce loc în UE? Primul!
Copii sunt tolba noastră cu săgeți spune psalmistul. Dar odată trase, săgețile nu se mai întorc înapoi. Unde cad, acolo rămân! Fără săgeți, ori cu ele trase aiurea, nu se câștigă războaie. Iar fericire nici atât!

Copiii sunt o bombă cu ceas. Într-o zi pot face totul praf. Și la ce ne-ar folosi să avem tot pământul dacă ne-am pierdut copiii? Ce bucurie să aibă bisericile pline, dar cu pruncii în discoteci? Ce părinți împliniți am fi dacă ei au plecat departe și nu mai vin niciodată să ne treacă pragul? Sau ce realizări are o familie ce și-a ucis pruncii în avort, în nepăsare, în înfometare... Poți avea 10, dar ce fericire dacâ unul singur e numai necaz, durere, întristare?

E ziua lor astăzi și Guvernul s-a gândit să dea o zi liberă. Copiii au nevoie de timpul nostru petrecut cu ei. Dar au nevoie de relația noastră afectivă. Au nevoie de încurajările noastre. Au nevoie de modele. Dar copiii au nevoie și de Hristos!

Investiți în copii. E singura bogăție pe care n-o mănâncă moliile, care nu ruginește. E singura comoară ce-o putem lua de pe pământ în Ceruri! Sau în... pierzarea veșnică!
Într-o zi ei vor zbura. Vor părăsi cuibul. Unde?

La mulți ani tuturor copiilor! Oriunde vă găsiți, oricine ați fi!



urmărește și 
***
***

Precious Little Feet Oradea. Inaugurarea Centrului de Consiliere pentru femei cu criză de sarcină – de Nicolae.Geantă

26 mai 2018. Ora 10 și câteva minute. Strada Sucevei nr. 23A din Oradea. Gard în gard cu sinagoga evreilor mesianici. Se aude în boxe un scrâșnet de copil. De baby, de nou născut. Care îți încrețește pielea. ”Toți ați auzit așa ceva”, spune emoționată Lidia, soția pastorului Dan Florin. ”Unii însă nu au mai apucat să îl scoată...”. Exact, 23 de milioane de avorturi a avut România. Din 1956 până azi. Mai mulți morți decât vii! Să ne rugăm ca Dumnezeu să nu ne lovească brutal pentru asta!

Miorika Cristea și cele 4 consiliere
Lidia Dan va superviza lucrarea de la Centrul ”Precious Little Feet”, alături de Cristina Ilea, Teodora Mada și Florica Petrila. Și coordonate din Florida de Miorika Cristea, președintele Asociației. O româncă din Banatul sârbesc, ajunsă în USA, unde a deschis ochii pentru filiala din Oradea. După rugăciunea lui Florin Lăzureanu din Florida (din bordul de conducere), cu lacrimi (”Iartă România cu mâinile mânjite de sânge ale pruncilor ce nu au putut să țipe!”), Miorika Cristea a vorbit despre drumul parcurs spre înființarea Centrului. După ce s-a rugat ani întregi pentru infertilitate, în urma tratamentelor a făcut cancer. În disperarea de atunci, Dumnezeu i-a strigat: ”Miorika, tu poți fi mamă nu pentru unul, nu pentru doi, ci pentru mulți copiii”. Nu a înțeles atunci. Era 2002. ”Am avut și o vedenie. Eram in Cer și o mulțime de baby în jur. Toți fugeau spre mine! Nu strigau decât atât, toți: “Și pe mine! Și pe mine”... Apoi am mers la un centru de consiliere. Cu o prietenă. “Și acum ce facem?” Am sunat pe fratele păstor Titus Colțea. Care ne-a dat direcția asta. Și de 14 ani luptam împreună. Chemarea nu 
ne-o fac oamenii, ci Dumnezeu. În 2015 am vizitat Oradea. Și de atunci ne rugam și am așteptat clipa asta”, a spus Miorika subliniind deviza noului Centru: ”Informează-te corect înainte de a decide!” Mamele trebuie informate înainte de a decide... ” Ne trebuie bani, dar dacă nu exista rugăciune nu putem face nimic!” A încheiat discursul cum l-a început: în lacrimi. “Și pe mine! Și pe mine! Cine mă v-a scăpa de la moarte!” Apoi am auzit cea mai șocantă declarație a zilei: ”Cel mai periculos loc unde se poate afla un copil este în pântecele mamei!” Intr-o zi noi ne vom întâlni cu ei...

A luat cuvântul Petrică Vidu, președintele Comunității Baptiste Bihor. A citat din Psalmul 139: “Tu mi-ai întocmit rărunchii. Trupul meu nu era ascuns de Tine... într-un loc tainic... ochii Tăi mă vedeau...” ”Orice copil ce-a fost în pântecele unei mame a fost Creația lui Dumnezeu” a spus Vidu. ”Am văzut la TV zilele trecute cum un robot îmbracă oamenii paralizați. Si mâna unui medic, chemat să salveze, distruge, smulge cu forcepsul ce creează Dumnezeu! E unealta diavolului!”.

Forica Cherecheș
A urmat Florica Cherecheș, deputat de Oradea, care a precizat că ”în Parlament e greu să faci legi anti-avort. Dar nu imposibil”. ”O comunitate, o țară, o națiune se dezvoltă atunci când toți colaborează”... ”Eu salut când tot mai multe organizații promovează valorile crestine. Poate unii nu ajung sa meargă la biserică, dar biserica poate ajunge la ei. Dvs să fiți mesagerii lui Dumnezeu!”

”Nicolae Geantă nu a venit în calitate de pastor.

Oamenii de după Rusalii – de Vladimir Pustan

Oamenii de început ai bisericii stăruiau în învățătura apostolilor. Nu în învățătura unui guru, autor, cult. N-au schimbat Evanghelia după oameni. Cuvântul nu se schimbă dar ne schimbă. Nu e vorba aici de informare ci de transformare.

Au hotărât să rămână împreună. N-aveau biserici care să-i lege de ele, pentru că pe mulți azi ne ține împreună doar clădirea. Ei s-au iubit, ei au vorbit unul cu altul, ei s-au ajutat unii pe alții. Comuniștii ziceau că tot ce e al tău e al meu creștinii au zis invers. Tot ce e al meu e al tău. Aveau unitate în gând, scop, laudă, iubire, milă, putere, credință, Duh. Simon Zelotul stătea lângă Matei și asta spune totul.

Își aminteau mereu de cruce de aceea se împărtășeau așa de des. Nu uitau de unde i-a scos Hristos și cum i-a scos din groapa păcatului. Făcându-și spinarea scară cu ajutorul bicelor romane.

Iubeau rugăciunea. Hristos le spusese să se roage zilnic, Pavel le va spune să se roage neîncetat. Rugăciunea mișcă inima lui Dumnezeu și mișcă mâna Lui. Locomotiva Duhului Sfânt nu merge fără șinele rugăciunii. Fiecare eșec al bisericii e un eșec al rugăciunii. Biserica să nu uite că nu poate avansa decât pe genunchi.

Biserica va fi puternică doar în măsura în care cele patru lucruri vor fi echilibrate. Iar oamenii de după Rusalii trebuie să nu uite că nu experiența în sine e importantă ci viața schimbată de după.
Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă - Precious Little Feet | Piciorușe prețioase