Fundaţia CIREŞARII

duminică, 29 aprilie 2018

Vladimir Pustan - Frumusețea trupului lui Hristos


Mult

Mult
te-aș iubi
De-aș fi scăpat
De așteptare.
Dar spinii ei
Înfipți adânc în suflet
Cresc liniștit
Cu fiecare gram de sânge
Pulsat de sufletu-ncleștat
Și să îi scot nu pot
Mă costă sânge
Să-i țin
Devin o așteptare
Ce va înțepa la fel
Mult te-aș iubi
De n-ar fi fost
Și așteptarea

O ființă…

Samuel Piscuc


vineri, 27 aprilie 2018

Moartea în urechi. Sau în suflet – de Vladimir Pustan


Am auzit zilele acestea despre o tânără ce-a fost lovită de un tren la un pasaj pe care-l trecea pentru că avea căştile pe urechi şi n-a auzit trenul. A murit din cauza lui Avicii.

Generaţia ce se numeşte copiii noştri s-a distanţat de lumea reală plonjând într-o lume iluzorie. Detestând viaţa aceasta nu-s în stare să-şi facă o alta mai bună, decât utopic, la nivelul minţii. O viaţă ce nu funcţionează, ce nu produce nici pâine, nici poezii. E vina noastră că nu am reuşit să le spunem că această viaţă trebuie trăită, în aşteptarea unei lumi mai bune. Pe deasupra pământul acesta mai are şi lucruri frumoase ce trebuie auzite. Păsările, vântul prin sălcii, greierii, râsul de copil, apa rostogolindu-se prin scorburile de piatră, ploaia de la mansardă…

Trăiţi viaţa şi n-o muriţi. Ascultaţi-o că are lucruri şoptite să vă spună…


Vladimir_Pustan
www.ciresarii.ro

joi, 26 aprilie 2018

Nicolae Geantă la Gherla


Puțin despre închistare... - Nicolae.Geantă

În ultima vreme oriunde ai “întoarce” întâlnești oameni profund nemulțumiți. Lamentați. De toate lucrurile. Oameni care văd numai golul din pahar. Care văd în picturi numai partea întunecată. Pentru ei “muzica e prea tare”, “predicatorul e prea doctrinar” (au prea spune lucrurilor pe nume), “sora cutare are ținută indecentă pentru biserică”, “tinerii sunt dezinteresați”. “La Cină a folosit vin fermentat”. “Fata păstorului are Facebook. Nevastă-sa are decolteul prea larg”... Ba cineva a spus despre un frate că “era beat la botez!” Dar plângăciosul nu fusese acolo. Iar eu da... 

Sunt de acord cu Peter Haas care numește fenomenul de mai sus “Farisectomanie”. Farisectomania nu este doar mândrie spirituală, ci și o închistare fată de orice e nou. Față de orice schimbare. (Închistarea este fenomenul de izolare față de mediul exterior). Un fel de “ucenicie radicală fără har radical”, vorba unui scriitor.

Interesant este că acești critici (putem fi chiar noi), deși au răspunsuri la toate, nu prea înțeleg mare brumă din valorile spirituale. “Dumnezeu nu este preocupat doar de ce spunem și facem noi, ci și de modul în care gândim”, mzicea George Verwer. Atitudinea noastră reprezintă un procent uriaș în umblarea noastră cu Domnul Isus Hristos. 

Închistatul este omul care crede că tot ce face el este bine. Dar care și blochează orice efort al altcuiva care vrea să producă o schimbare. Închistarea e o încredințare proprie...

De ce suntem închistați? De ce uităm prea des că Hristos ne-a învățăt Regula de Aur: “faceți oamenilor ce vreți să vi se facă” (Matei 7:12)? N-aș vrea să îl parafrazez pe Charles Swindoll: “Cuvântul care lipsește celor mai mulți oameni astăzi este... pocăință! Dar dacă are dreptate?

Fugiți de criticile care vin din încredințări. Fugiți de atitudinea de închistat. E o inchiziție fără sânge. Și din închistări nu câștigă nimeni! 

Uitați-vă atent la Dumnezeu și lucrați ca El: face lucruri extraordinar de mari în ciuda extremismului nostru! 


Nicolae.Geantă

miercuri, 25 aprilie 2018

Calea îngustă - de Nicolae.Geantă

Când Calea este îngustă orice obstacol o poate obstrucționa. Tocmai de aceea diavolul ne pune din loc în loc bariere. Mormane de gunoaie. Stânci. El știe că nu le putem evita. pe Calea îngustă orice pai pus curmeziș încurcă. Satan speră să ne oprească înaintarea. Dar ceea ce trebuie să facem noi este să înlăturăm obstacolele sau să sărim peste ele!
Mi-a plăcut tare mult de Kierkegaard care spune că pe Calea îngustă pot fi neplăceri. Dar Calea îngustă poate fi chiar necazul. Și dacă necazul e Calea îngustă e obligatoriu nu să îl înlocuiești, nu să îl înlături, ci să treci prin el! 
Nouă nu ne plac necazurile dar dacă sunt calea îngustă? Adică singura cale...

Nicolae.Geantă

marți, 24 aprilie 2018

Codreanu - de Nicolae.Geantă

M-a salutat regulamentar în mijlocul orașului. Cu cizme de cauciuc în picioare deși era vreme de teniși. Cu o cămașă în carouri turbat colorate și o haină destul de îmbătrânită. Decolorată ca un carton uitat în soare. Avea niște pantaloni largi, foarte largi. Cred că XXL pentru mărimea sa de M. Haine primite de pe la unul, altul. Așa primește întotdeauna Codreanu, ce e de lepădat. M-am uitat la el și mi-a fost rușine. Nu de el, nu că m-a salutat bucuros. Ci pentru că așa îl îmbrăcăm noi pe Hristos. Zdrențăros...

A venit la oraș pe jos vreo 15 km. N-a avut bani de bilet la autobuz. Sau dacă a avut vreun gologan poate c-a vrut să-și cumpere ceva dulciuri. Odată, de Plugușor, de toți banii strânși și-a luat numai gumă de mestecat! Era prin clasa șasea și el nu gustase niciodată Orbit... Doar înghițise în sec, privindu-i pe alții.

La școală n-a mai putut merge de mult. Cu un tată bețiv care îl trimitea să stea cu vacile satului nu se putea învăța carte. Și apoi pe burta goală nu prea poți citi. Chiar Kierkegaard de-ai fi... Acum are în grijă o turmă de oi. Probabil singurele care nu-l privesc sfidător... Dar nici acolo nu poate strânge bani. Familia sa e ca un sac găurit. Oricât ai îndesa, totul se pierde rapid.

sâmbătă, 21 aprilie 2018

De ce merg mereu la Biserică - de Nicolae.Geantă

Un participant la triatlon, câștigător a numeroase medalii, a fost întrebat de un păstor care este cheia succesului său? Cum rezistă? ”Reziști până la capătul unei curse lungi dacă faci mai multe curse scurte!”

Nu vei înnota doi km din prima încercare. Dar dacă faci în fiecare zi câte un lung de bazin... Nu vei scrie o carte deodată. Dar dacă scrii zilnic câte o pagină... Nu vei putea pedala 150 km în șaua cursierei imediat ce-ai cumpărat-o. Dar dacă faci măcar 10 km. Apoi iei pauză și mai faci 10 km. Și iarăși 10 km...

Tot așa este și cu drumul spre Cer. Nu ajungem acolo direct de la Cruce, direct din apa botezului. Drumul spre Rai nu-l urci nici cu liftul. Ci pe scări. Treaptă cu treaptă. Fiecare mers la biserică e o cursă mai scurtă spre Cer. Cu cât mai multe cu atât scurtăm din drum...

Cu fiecare drum ce îl mergem la Biserică ne apropiem de Casă...

(În ultimii 10 ani nu am lipsit de la Biserică duminica decât când am fost internat la spital. Am mai lipsit odată, într-o dimineață doar, anul trecut în Danemarca: românii nu aveau program. A fost cea mai plicitisitoare dimineață de duminică a mea. Am simțit parcă Cerul mai departe...)

O singură dată a lipsit Toma de la biserică. Și a pierdut dovezile Hristosului înviat. Tu ai pierdut ceva? Dacă ai pierdut nu uita: un câștigător este un pierzătorcare a mai încercat odată! Deci luptă din nou...

Nu lipsiți de la Biserică! Altfel vă îngreunați drumul. Și viața...

Nicolae.Geantă

Un cuvânt - de Mihaela Mănescu

De ani de zile, Doamne, zac aici.
Îmi pare-o veșnicie de căderi!

Încerc să prind un roi de licurici
Mințindu-mă că-s visele de ieri...
Nici nu mai știu de unde-a început
Pământul să se-mbibe cu gunoi.
A fost un timp când vina m-a durut.
Acum, mi-e-nvelitoare de noroi.
Am biruit cu Dumnezeu, cândva...
Aripile-mi tresar în somnul greu;
Credeam că le-am pierdut pe undeva
Luptând cu mlaștina din duhul meu...
Dar ce să fac cu-aripile în lut?
Mă zbat degeaba... Mă scufund mai rău!
Cu cât vorbesc, cu-atât e mai tăcut
Pământul negru ce mă trage-n hău.
De ani de zile stau încătușat...
Mă simt pierdut de Chipul Tău ceresc.
Înfășurat ca-ntr-un sicriu ciudat,
Mă văd murind, când încă mai trăiesc...
De-ai vrea pământului să-i poruncești,
M-ar azvârli afară din mormânt!
Că nu-i nevoie, Tată, să rostești,
Ca mlaștina din duh să-mi nimicești,
Decât o taină sfântă, un Cuvânt...

Mihaela Mănescu

vineri, 20 aprilie 2018

Popa, pumnul și psaltirea - de Vladimir Pustan


Pe vremea lui Ceaușescu, într-un autobuz aglomerat plin de cetățeni nădușiți, pe o rută de groază, Beiuș - Oradea, un filfizon de 1,67 cm, începe să facă glume cu un preot spătos ce stătea ca și el în picioare. A râs pe seama 'meseriei' acestuia, a râs de barba lui și a râs de Dumnezeul lui. Apoi i-a tras părintelui o palmă. 'În Biblia ta părinte, scrie: trebuie să întorci și celălalt obraz'. L-a întors și pogoniciul i-a tras o palmă și peste obrazul drept. Preotul a mai întors capul o dată și-a primit o a treia palmă, adică o a doua pe obrazul stâng. S-a întors agale i-a tras tremuriciului un pumn zdravăn în plex, de l-a proiectat până la ușa pe care scria 'Coborâți pe aici', zicându-i sfătos: 'În Biblia mea scrie doar de două palme'. De la părintele am învățat să nu treci niciodată peste ce e scris, că s-ar putea s-o iei peste nas.

Păcatul de a scoate ceva din Biblie e la fel de mare ca cel de-a adăuga ceva. Unii au o Biblie cât un bilet de tramvai, alții cât biblioteca din Alexandria înainte de a arde. Am ascultat o predică ziditoare a unui tip ce zicea sigur pe el că mai bine adăugăm legi noi decât să rămână una din cele vechi neținută. Mi s-a părut raționamentul beton. I-am spus la sfârșit că pe ideea asta s-a bazat și Inchiziția, punând pe foc atâția oameni nevinovați.

E vineri dimineața și sunt deja la a doua cafea… Mă gândesc că mă frământ degeaba câtă vreme cei mai mulți n-au nici o Biblie, nici subțire, nici groasă. O au în cel mai bun caz pe videoproiectorul bisericii. Sunt tot atât de interesați de ea, cât eu de mersul trenurilor. Le aduc aminte că după Scriptură trebuie să trăiască pentru că după ea vor fi judecați. Iar pentru asta, trebuie s-o cunoască și să nu uite că fiecare literă e importantă. Și că doar Dumnezeu are voie să pună punct.

Vladimir Pustan

joi, 19 aprilie 2018

Voi vedeți îngeri? - de Nicolae.Geantă

Zicea Bruce Davis despre Francisc de Assisi că s-a încărcat cu atâta dragoste încât nu doar că a părăsit tot ce avea “trăind smerit și împărțind tot ce primea cu săracii”, dar și “fie că avea ochii închiși sau deschiși, nu vedea decât îngeri!”. 
Când nu iubim ochii noștri văd doar probleme oriîncotro i-am învârti. Și îngeri dac-am avea în loc de oameni neiubirea ne provoacă dezgustul de ei. “Dezgustul de semeni izvorăște din refularea pornirilor criminale”, zicea un filosof. De aceea urmează dragostea oricât de puțină este ea! Ură e pe toate potecile...

Știu că e primejdios să trăiești cu oamenii. Dar nu îl cred pe Cioran care zice că numai în Sahara am putea redescoperi dragostea. Eu cred că iubirea e locul comun între păgâni și sfinți. Sfinții nu au nevoie de ochi. Ei nu privesc spre lume. Spre Dumnezeu se privește cu inima. 

Nu știu dacă noi toți vedem îngeri cu ochii deschiși, dar îmi este imposibil să pricep cum se poate că unii credincioși să se scoale de la rugăciune și să vadă în frații lor demoni! Căci rugăciunea nu întărește doar, ci imaculează inima. Dragostea vede apoi numai îngeri apretați.

Nikos Kazantzakis spunea că cel mai aproape de noi e Cerul. Pământul e sub picioarele noastre, dar Cerul e în noi. De aici am înțeles de ce unii nu văd îngeri în jur: s-au depărtat prea mult de Cer!

Râmâneți cu Cerul in voi. Altfel în vesnicie vă veți speria de îngeri...


Nicolae.Geantă 

sâmbătă, 14 aprilie 2018

Viața cu gust de supă la plic - de Sefora Geantă


...ne vrem în vârful muntelui dar toată plăcerea stă în... a-l urca. Nu e nici o rușine în a porni de jos, în a trece prin lipsuri. Ba dimpotrivă, fericirea vine cu fiecare pas pe care-l faci. Oricât de mic ar fi, tot înaintare se numește. Și dacă azi ești puțin mai aproape de țintă decât ieri, nu e nimic de regretat.

Nu lăsa pe nimeni să îți condiționeze evoluția, să îți dicteze dezvoltarea și să îți impună termene limită. Nu ne naștem copaci, ne naștem semințe. Creștem diferit, avem povești și vieți diferite. Și asta ne face speciali.

Nu lăsa trecutul și greșelile să te oprească din a munci pentru viitorul la care ai visat mereu.
Nu lăsa oamenii să te amărască doar pentru că tu nu ești ca restul, doar pentru că nu te încadrezi în norma comună.

Și în nici un caz nu îți permite ție însuți și autocriticii să te arunce în deznădejde.
Deschide ochii mari și numără-ți binecuvântările! Tot ce ai nevoie se află adânc în interiorul tău. Și până și Dumnezeu întărește pașii omului când Îi place calea lui.

P.S. Poți să o faci!

 _Geantă Sefora_

* pentru întreg articolul fă click pe SeforaSeah

Nicolae Geantă la Anieș, BN

Duminica Tomei

vineri, 13 aprilie 2018

Vladimir Pustan - Drumul spre Waterloo

Spunea un laureat al premiului Nobel că fiecare om ajunge până la urmă la Waterloo-ul său.
Probabil că se referea la un loc unde te înving alții sau împrejurările… Eu cred că fiecare dintre noi purtăm în interior Waterloo-ul.

Ești învins atunci când nu mai crezi, pentru că necredința te face slab în fața asprimii destinului. Ești ca Freddy Mercury după ce a fost diagnosticat cu HIV, în luptă cu gripa.
Ești învins atunci când nu mai speri. Dacă credința e în inimă, speranța e în minte. Viața devine insuportabilă și de aceea speranța a fost singurul lucru bun în cutia Pandorei. Fără ea am fi o lume de sinucigași.

joi, 12 aprilie 2018

Dincolo de piatră - de Nicolae.Geantă

Mi-a plăcut grozava idee a unui vechi prieten, Viorel Frîncu: “piatra de la mormântul Domnului Isus nu e numai mărturia aprigei bătălii dintre viață și moarte, ci și hotarul care împarte inimile: dincoace și dincolo de  ea”...

Dincoace de piatră e lumea celor ce urăsc. Nu doar a preoților, a fariseilor și cărturarilor ce știu Biblie pe pâine, ci și a trecătorilor gata să sfârtece din Dumnezeu. Sau a contemporanilor noștri care pun bețe-n roate Evangheliei. Iubirea încoltește automat dincolo de piatra Golgotei... Iubirea este tot ceea ne dorim iar la final este tot ceea ce am avut!

miercuri, 11 aprilie 2018

M-ai iubi...? - de Mihaela Mănescu



M-ai iubi dac-ai fi fără brațe?
Dar de-ai fi fără ochi, M-ai iubi?
Dacă boala-ar pândi să te-nhațe,
M-ai iubi până-n ultima zi...?

M-ai iubi chiar de singur, deodată,
Te-ai trezi în cuptorul de foc?
Dacă nu ți-aș vorbi niciodată,
M-ai iubi sau n-ai crede deloc?

marți, 10 aprilie 2018

Aripile oamenilor - de Nicolae.Geantă

Spuneam în Duminica Învierii, la Biserica din Lunca Sprie, că Dumnezeu la fiecare predică ne mai pune niște pene în aripi! Și, cu cât acestea ne cresc mai lungi cu atât zburăm mai bine. Dar aripile oamenilor nu sunt numai pentru zbor. Dumnezeu vrea ca sub ele, asemeni îngerilor, să adăpostim și pe alții. Cât mai mulți... Eu am mai învățat ceva de aici: că oricine, cu cât are aripile mai lungi, cu atât are inima mai mare. Ariple sunt de fapt formă de iubire...

Aveți aripi! Zburați! Dar spre deosebire de păsări, aripile oamenilor sunt date și să iubească cu ele. Atenție mare: cine are aripi nu pot arunca niciodată cu pietre!

PS: Nu pot fi de acord cu domnul Paler care, în mai 1980, a scris la Bruxelles: ”Rugați-vă să nu vă crească aripi”. Chiar dacă marele scriitor avea dreptate pe undeva: putem ajunge ca Icarus - să ne prăbușim datorită lor. E drept aripile ne pot face mândrii. Dar vreau să spun domnului Paler că Icarus avea aripi false!!! Și de pericolul ăsta chiar trebuie să ne ferim. Dar asta nu înseamnă să dorim să nu ne mai crească deloc! Fără ele nimeni nu zboară...

Nicolae.Geantă,
Lunca Sprie, Bihor
8 Aprilie 2018

Maria Magdalena - de Mihaela Mănescu

Venea pe drum Maria cu mir de-ngropăciune
Pe Domnul să-L mai vadă o dată pe pământ.
Cerea în duh, cu jale, o ultimă minune:
Să poată-mpinge piatra cea grea de pe mormânt.

Dar iată că mormântul nu mai avea pecete
Nici piatră prăvălită, nici gardă de soldați.
Striga Maria-n lacrimi, cuprinsă de regrete:
- O, unde-ați pus pe Domnul? Vă rog să-mi arătați...

duminică, 8 aprilie 2018

Plâng spinii - de Mihaela Mănescu

Plâng spinii, Doamne-nmărmuriți,
Cum n-au mai plâns nicicând;
C-au fost culeși și împletiți
Pe Fruntea Ta înlănțuiți,
Plâng spinii tremurând...


Vladimir Pustan - Când întâlnim pe Isus cel înviat

Video by ciresariiTv
8 Aprilie 2018, Beiuș

Hristos a înviat! Hristos Anesti!


T h a n k    Y o u - Jesus Army

M-a întrebat un om din vechea turmă:
“Ți-ai cumpărat și tu de Paști vreun Miel?”
“Eu? Gratis l-am primit cu mii de ani în urmă
Și veșnic nu mă voi sătura de El!”

Hristos a înviat! Trăiește!
De două mii de ani pe mulți învie!
Din viața Sa, El generos, mi-a dat și mie,
Nu doar fărâme trecătoare, ci...
o veșnicie!

Nicolae.Geantă




vineri, 6 aprilie 2018

Vinerea Patimilor - Când Dumnezeu l-a părăsit pe Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Batjocură. Oameni respingători. Preoți plini de ură. Sânge. Piroane de 8 în mâini. Sentiment de rușine. Gol pușcă în fața mamei. Și a mii de femei. Buze arzând. Sete. Plămânii abia mai respiră. Gâtul nu mai poate fi mișcat! Rănile se inflamează în jurul piroanelor. Capul vâjãie. Inima a luat-o la galop. Totul e continuuă durere. Dar cea mai mare site că a rămas singur. Singur între atât de mulți! Chiar și tâlharii răstigniți alături îl batjocoresc!

Un strigăt sfâșie Cerul: “Eli, Eli, lama sabactani!”. “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?”. E cea mai enigmatică rugăciune pe care o rostește Hristos. Dumnezeu l-a părăsit pe Dumnezeu. E singura rugăciune din cele 4 Evanghelii când Isus vorbește formal și distant: “Dumnezeu” în loc de “Ava” (în loc de “Tati”). O ruptură de neconceput. Fiindcă Fiul a simțit ca Tatăl îl părăsise! 

CS Lewis zicea că “retragerea lui Dumnezeu îi doare cel mai mult pe cei care sunt cel mai aproape de El”. Iată de ce Dumnezeu Însuși, devenit om, suferă incomparabil mai mult când e părăsit de Dumnezeu. E greu când îți întorc spatele colegii, vecinii, prietenii. Dar când nu îți mai vorbește soția? Familia? Tata? E insuportabil de dureros. 

Adevărul și puterea Învierii - Vladimir Pustan

Mai important decât adevărul Învierii lui Hristos e ce facem cu acest adevăr. A spune doar „Hristos a înviat!” fără a trăi în puterea Învierii Lui e o cruntă aflare în treabă. 
sursa foto AICI

Piatra n-a fost dată la o parte ca să poată ieşi Hristos din mormânt ( El putea ieşi prin piatră), ci pentru noi ca să putem vedea şi să putem crede. 

Dar sarcina găsirii argumentelor ce să dovedească că Hristos a înviat nu cade pe umerii noştri, a celor ce credem, ci pe umerii celor ce nu cred. Ei trebuie să dovedească că totul e o mistificare, o uriaşă şi cuprinzătoare minciună.

Nouă nu ne rămâne decât să credem şi să ne bucurăm…
Tuturor ce aţi sărbătorit deja sau veţi sărbători Învierea Domnului, „Hristos a înviat!”, şi să rămână viu în inimile noastre…

Vladimir_Pustan

joi, 5 aprilie 2018

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? - de Nicolae.Geantă

Scepticii spun că Isaia 53 e un capitol introdus subtil de Biserică în Biblie. Bine, ei spun și că Iadul nu există. Ca Papa Francisc. Scepticii vor să distrugă dovada profeției despre “Misterisoul-Suferind”, cum îl numește Dragomir Stancu pe Hristos, despre care nimeni din lumea Vechiului Testament nu a reușit să răspundă...

Rabinii nu au crezut în Isus, deși studiau profund orice amănunt despre venirea Sa în lume. Erau prea deștepți, prea erudiți. Școala nu apropie oamenii, ci îi depărtează de Hristos. Priviți numai pe Darwin, Nietzsche, Cioran ori Stephen Hawking. Apoi cohorta generațiilor contemporane.
Cine crede în Isus are nevoie mai întâi de smerenie...

Preoții nu au crezut în Isus, deși slujbele lor în direcția venirii lui Mesia se oficiau. Erau
premergătoare. Hristos le strica tradițiile, dogmele, ierarhia. Religia poate crea o barieră între om și Dumnezeu. Ea dă iluzia că ești sănătos. “Numai bolnavii au trebuință de doftor!”. Câți dintre noi nu afișăm supersfințeania apartenentei la o religie și azi... Dar relația cu Dumnezeu?
Cine crede în Isus nu afurisește lucrările lui Dumnezeu. (Chiar dacă nu le înțelege!).

Joia Patimilor - Faceți oamenilor ce ați văzut la Hristos!- de Nicolae.Geantă

Când au venit în odaia de sus la masa pascală ucenicii erau certați pe împărțit birourile din ministere. “Eu vreau să stau la dreapta”, urla mândria într-un Zebedei. La fratele lui ifosele îl direcționau imediat în stânga Regelui. Vedeau așa pentru că se credeau mai importanți! “Pares inter pares” cum zic latinii. Primii între egali...

Boala șefiei e cangrenă veche. Și Cain, și Core, Datam și Abiram au avut-o. Și tatăl lor, șarpele cel vechi. Socrate spunea că e virtute... Daca-ș putea i-aș spune filosofului: "Maestre, dă omului o funcție de conducere și vei știi cine e!". Câtă valoare are un om! Cât gaura lăsată după ce scoți degetul dintr-o găleată cu apă!

marți, 3 aprilie 2018

Învierea Domnului ar trebui să unească nu să divizeze - de Nicolae.Geantă

Duminica asta am primit mai multe mesaje cu ”Hristos a înviat!”. De la frații din... diaspora. Ei sărbătoreau Învierea și noi decât... Floriile! Evident că le mulțumesc. Pentru noi Învierea e oridecâte ori ne gândim la Hristos. Totuși puțin am fost mâhnit. Decalajul acesta dintre Paștele catolic și cel ortodox ar trebui stopat odată... Învierea Domnului ar trebui să unească nu să divizeze!

”De ce nu sărbătorim toți ”Paștile” în aceeași zi?”, m-a întebat curioasă o doamnă contabilă? ”De căpoși și preasfinți”, i-am răspuns ironic, apoi i-am povestit...

foto by z3news.com
Decalajul dintre Est și Vest, dintre catolici și ortodocși a apărut destul de târziu... Dar meteahna e veche. Inițial Biserica din Siria și Asia Mică a sărbătorit Paștele Crucii (moartea Domnului) la 14 Nisan (vinerea; Nisan e corespondentul lunii Aprilie), și Paștele Învierii pe 16 Nisan (duminica). Unii nu erau de acord să sărbătorească ”Paștile” pe 14 deoarece era odată cu evreii!!! Apoi creștinii din Antiohia au hotărât să sărbătorească numai duminica. Căci Hristos a înviat duminica. (Duminica Învierii era totdeauna cea mai apropiată de 14 Nisan). După Conciliul de la Niceea (325 dH), Biserica a hotărât să sărbătorească Paștele în prima duminică cu lună plină după echinocțiul de primăvară. Dar dacă cumva data Paștelui creștin cădea odată cu cel evreiesc, se decala cu o săptămână!

Prin Săptămâna Patimilor - de Nicolae Geantă

Redau mai jos câteva linkuri cu scrieri ale mele despre Săptămâna Mare, a Patimilor lui Hristos!

5 zile înainte de Paște 

4 zile înainte de Paște 

3 zile înainte de Paște 

2 zile înainte de Paște 


Concertul ”Dar din dar” - ediția a VII-a

București, Palatul Copiilor, 6 aprilie 2018
cu Marian Mocanu și invitații săi
Jonathan Zăgrean, Cristi Ianoș & Prietenii, Nicolae Geantă


pentru mai multe informații vezi facebook Marian Mocanu