Asimetria iubirii – de Nicolae.Geantă

Îl cheamă Tom. Are părul vâlvoi, sălbatic, tricou găurit și blugi tăiați de noi. Iar în picioare poartă șlapi pe care-i ține între degete. Este un tip foarte ciudat în viziunea sa asupra lumii, dar este strălucitor. Nativ inteligent peste medie. Genial. A început să-l iubească pe Isus în timpul colegiului în urma discuțiilor cu un coleg creștin.

Peste drum de campusul în care locuiește este o biserică frumoasă. Conservatoare. Activă. Care face misiune printre studenți. Provocator. Într-o duminică dimineața Tom se decide să viziteze biserica. E pentru prima dată când îi trece pragul. Intră desculț, cu părul sălbatic, tricoul găurit și blugii rupți. Serviciul tocmai începuse, biserica era aglomerată, iar Tom pășește liniștit pe culoar în căutarea unui loc. Nu vrea să invadeze teritoriul nimănui, așa că se duce încet înainte pe culoar. Oamenii par incomodați de el. Nimeni nu spune nimic. În loc să deranjeze pe cineva, Tom vine în fața primului rând de scaune și se ghemuiește pe mochetă. Desculț, cu părul sălbatic, tricoul găurit și blugii tăiați...

Pentru că acest lucru este ieșit din tipare, oamenii care-l privesc sunt incomodați. Pastorul privește spre ușieri, spre diaconi, aceștia spre el. Toți sunt uimiți. Nimeni nu știe ce decizie trebuie luată. Deodată, un diacon bătrân care stă în spate se ridică și vine spre Tom. Este un om evlavios, demn de respect, cu costum și cravată, păr argintiu grijuliu pieptănat și o Biblie mare sub braț. Bătrânul are și un baston. Nu-l poți învinui pentru ceea ce urmează să facă! Cum te-ai aștepta ca un bărbat de vârsta și experiența lui să înțeleagă un adolescent desculț, cu părul lung și tricoul găurit, care s-a așezat pe podea în fața bisericii?

Este nevoie de ceva timp pentru ca bătrânul să ajungă la Tom. Biserica tace sau șușotește-n surdină. Pastorul este consternat, cu emoții. Cu mii de gânduri care îi trec prin cap și prin inimă. Toți sunt bucuroși însă că un bătrân evlavios a luat lucrurile în propriile mâini! Bătrânul ajunge lângă tânărul Tom, îngenunchează încet și c grijă, își pune bastonul și Biblia pe podea și se așază să se închine lângă Tom. Nu spune niciun cuvânt, doar întinde ușor mâna să o strângă pe a lui Tom. Apoi îl îmbrățișează și rămâne alături. Chiar dacă nu se comunică nimic, în momentul acela se spun multe! Da, Dumnezeu apăruse.

Pastorul nu mai e capabil să-și continue predica. Spune doar atât lui Tom: „Ceea ce am să predic nu-ți vei mai aminti. Ce ai văzut însă nu vei uita niciodată!”

Tineri ca Tom sunt prezenți peste tot în biserici. Poate nu netunși ori desculți, dar neînțeleși. Nu țin cont de convingeri, de dogme, de tabieturi, de vestimentație. Ei vin ades zdrobiți, cu aripile rupte. Cu examenele vieții picate. Încărcați cu stres, cu neîmpliniri, cu întrebări. Dar cu speranță că Dumnezeu le vorbește. Căci de aceea vin: ca Dumnezeu să le vorbească. Să-l simtă tactil. Să-i vadă dragostea. Vin că au auzit că El iubește. Iartă. Ridică. Și, spre surprinderea lor, tinerii întâlnesc altceva. Și nu numai tinerii! Întâlnesc ceva ce e asimetric între predică și fapte. Întâlnesc asimetria iubirii! Și unde e asimetria iubirii se uită tot! Pentru că oamenii vor uita tot ce le vei predica din Scripturi, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă!

Nu judecați oamenii după înfățișare! Nici după împrejurări! Poate unii vin cu hainele franjuri dar și inima le este tăiței. Poate alții strigă la rugăciune fiindcă sunt disperați. Poate alții cântă de le plesnesc venele la gât pentru că tocmai au scăpat de un necaz uriaș! Poate unul e pe telefon lângă perete nu pentru că e derbedeu, ci pentru că nimeni nu-l bagă în seamă. Poate că acasă ceilalți sunt împotriva lui și a venit aici să caute o mănă care să-l mângâie, o basma care să-i șteargă lacrimile. Poate tu nu-l înțelegi de ce se comportă așa, dar Hristos are totdeauna o soluție pentru el. Poate că e un Tom, o Maria Magdalena, un Zacheu, o samariteană... Nu știi ce fel de înger se ascunde în el!

Iubiți oamenii! Dar mai întâi arătați-le! Iubirea nu se vorbește. Se trăiește!

Chiar așa: tu ai întâlnit vreodată un Tom? Cum l-ai făcut să se simtă?

 

PS: Anii trecuți am fost într-o biserică împreună cu doi păstori. Și cu un bun prieten al meu, om de afaceri. Eu și bussinesman-ul eram îmbrăcați mai lejer. Ne-am așezat pe primul rând alături de cei doi păstori. Pe ei i-au întâmpinat „lumea bună”. Noi am rămas pe scaune cuminți. Deodată, vine un bătrân și mă bate pe umăr: „Măi băieți, aici stau slujitorii lui Dumnezeu măi. Locul vostru nu este pe primul rând, locul vostru e acolo în spate!” Și ne-am dus evident pe ultimul rând! Interesant este că după ce au aflat cine suntem, nimeni (bătrânul nici atât) NU a venit să remedieze situația! Nu mai știu ce s-a predicat, ce s-a cântat, ce s-au rugat. Dar știu cum m-am simțit. Prin urmare, din ziua aceea am decis să nu mai calc prin acea regiune...

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Scurt și la subiect.

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via CâmpinaTv

De ce vor unii să îți lege aripile? – de Nicolae.Geantă

Pentru că știu că tu poți zbura mai sus decât ei! Oamenii nu acceptă să fie depășiți! Chiar dacă înaintează cu viteză de melc!

Pentru că ei știu că dacă nu-ți folosești aripile un timp nu vei mai avea încredere în ele! Nu vei mai zbura niciodată!

Pentru că aripile legate nu pot strânge sub ele pe nimeni. Fără aripi nu poți îmbrățișa! Ți le leagă pentru că vor să rămâi singur!

Pentru că aripile te ajută să te ridici peste obstacole! Le sari puri și simplu.

Pentru că ai putea să influențezi și pe alții să zboare la înălțimi mari!

Pentru că nu suportă fâlfâitul de aripi! Nici al tău, nici al îngerilor!

Nu descuraja dacă ceilalți nu au aripi! Tu n-ai fost creat să te târăști. Ci să zbori!

Rugați-vă să vă crească aripi! Într-o zi veți fi ca îngerii! Lângă Hristos. În jumătatea Cerului!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă în Hunedoara

 Duminică 19 martie 2023. 

De la ora 10,00 ne vedem la Biserica Profides din Lupeni. 

Iar de la ora17,00 la Biserica Creștină după Evanghelie din Deva.

Puțin, foarte puțin, nimic – de Nicolae.Geantă

„Am văzut că filmările foarte scurte au mare trecere”, mi-a spus un realizator de TV. „Să NU ne dictați mult!”, e strigătul disperat al liceenilor. „Oamenii nu mai citesc nici măcar tablete”, mi-a confirmat un director de ziar.

Tirania nimicului. Această boală socială de care ne îmbolnăvim în loc să ne tratăm. Mereu cât mai puțin. Mereu standardele cât mai jos. Până nu mai sunt standarde. Puțin, mai puțin, extrem de puțin, nimic.

Am vrut să avem mai puțini copii. Apoi am rămas fără forță de muncă. Au tăbărât tinerii emigranți. Neșcolarizați. Neprofesioniști. Și calitatea bunurilor a început să scadă. Până am ajuns să consumăm lucruri de unică folosință. Chiar și becuri. Ori dragoste. Ori mașini „single use”. Tesla.

Am vrut să avem elevi mai puțin stresați cu școala. Cu cartea. Am aerisit programele. Am lăsat puțină istorie, puțină geografie, puțină biologie, puțin sport... Și am ajuns o societate de analfabeți funcționali, de dependenți de GPS și când mergem la toaletă, de supraponderali, de necompetitivi.

Am vrut să facem cariere. Și am renunțat „încet-încetuc” la familie. Ocupați până târziu cu jobul. Workaholici. Dar cu copii mai singuri, partenerii mai singuri, bătrânii foarte singuri. Singurătatea ucide.

Am vrut să fim independenți. Și n-am mai acceptat opinii. Nici ale părinților, nici ale partenerilor, nici ale profesorilor, nici măcar ale șefilor. Și am ajuns fii risipitori, adulți cu divorțuri, stăpâni, dar peste nimic. Cel mai mare pericol pentru om este când nu mai are pe nimeni deasupra capului.

Am vrut să citim zi de zi tot mai puțin. Apoi am renunțat la ceasloave. Până am început să avem pe pereți tapete cu cărți și nu biblioteci. Și cultură nimic.

Am vrut să cunoaștem Biblia mai puțin. Zilnic mult mai puțin. Deloc. Apoi ne lamentăm că e bulling școlar, lipsă de protecție pe străzi, lipsă de maniere în public... Necivilizație.

Am vrut să scoatem cele 10 porunci din școli. Religia. L-am dat pe Dumnezeu afară din societate. Din presă, din televiziuni. Și am ajuns să fim rugați să ducem Biblia în pușcării, în azilele de bătrâni, în secțiile de dezalcolizare, de remediere din droguri.

Am vrut să mergem la biserică mai rar. Tot mai rar. Apoi deloc. Și am rămas fără morală, fără bun simț, fără respect, fără frică. Fără Dumnezeu! Dar asediați de elghebetisme!

Ne-am rugat tot mai puțin. Apoi deloc. Nici nu mai știm să stăm de vorbă cu Tatăl nostru! Dar ne întrebăm arogant: „unde este Dumnezeu?” Acolo unde l-am lăsat! Apropos, Dumnezeu răspunde ori de câte ori este chemat! Însă e gentleman, nu vine la nimeni neinvitat!

Puțin, foarte puțin, nimic. Tirania nimicului ne-a împins să alergăm după... nimicuri. Și am uitat ce ne-a avertizat Profetul Ieremia: „au mers după lucruri de nimic și au ajuns ei însuși oameni de nimic!” (Ieremia 1:8)

În fapt am vrut să trăim fericiți. Și mult. Dar... fără Dumnezeu! Paradoxal trăim mai puțin. Tot mai puțin. Iar unii nu mai trăim deloc!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Rolul petrolului în dinamica teritorială a Câmpinei

sursa Ben Hur Nicolae.Geantă, via Câmpina Tv

Nu le tăiați copiilor aripile cunoașterii! - de Dan Negru

Propunerea ca religia să fie materie opțională la bacalaureat a stârnit iureș. Unii pro. Alții contra.

Tuturor le-aș spune că orice spor de cunoaștere e un avantaj în viață!

Santa Maria delle Grazie unde se află „Cina cea de taină" a lui DaVinci sau „Capela Sixtină” a lui Michelangelo sunt printre cele mai vizitate locuri din lume. Muzeele lumii sunt pline de religie.

Nu le tăiați copiilor aripile cunoașterii!

Sa trăiești intr-o Europă creștină cu istorie și artă creștine și să nu știi nimic despre cultura religioasă, e o formă de prostie fudulă.

Nu fiți proști, nu vă condamnați copiii la neștiință!

Patimiile lui Isus nu trebuie să-i sperie!

Isus nu ne cere sa murim ca EL, ne cere sa trăim ca El.

Celor din gașca „anti" le-aș aminti și vorba lui Einstein: „Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă"

Dan Negru, 

sursa AICI

Luigi Mițoi - Adversar sau Aliat

sursa: Ben hur Nicolae.Geantă via Philadelphia Trossingen

Eveniment editorial: „Educație sexuală creștină” | Un nou volum al doctorului Vlad Schezak din Londra

 

A văzut lumina tiparului ultimul volum scris de doctoral Vlad Schlezak din Londra: „Educație Sexuală Creștină: pentru părinți și slujitorii bisericii”, editura Carmel Print Arad.

🔹 Vlad Schlezak menționează despre volum: „Cartea este complexă și aduce alternativa creștină la programele deja în vigoare pe aceste teme care sunt implementate în sistemul educațional de stat din occident, dar discută și partea medicală, psihiatrică, psihologică, socială și teologică a acestui subiect într-o perspectivă respectuoasă pentru toți, creștină echilibrată, științifică și nediscriminatorie. Am inclus multe studii de specialitate explicate pe înțelesul tuturor.  Am inclus planșe pe care eu le-am desenat astfel încât părintele să poată explica chiar și biologic anumite aspecte și am exemplificat pe categorii de vârsta (copii până la adolescenți maturi spre adulți tineri) astfel încât să se înțeleagă în funcție de nivel și vârstă”

Volumul medicului Vlad are și câțiva referenți:

Dacă am avea iubire - de Eliana Popa

Dacă am avea iubire, toate le-am răbda  ușor,

N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor,

Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am răspunde mânios,

Dacă am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos!

 

 Dacă am avea iubire, ar înmuguri surâsul,

 Ce ar șterge de pe gene și tristețea, dar și plânsul,

Dacă am avea iubire, n-am trăi doar pentru noi,

Am întinde-un colț de pâine și o haină celor goi!

 

Dacă am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinți,

Am fi îngeri  de lumină  ce pășesc spre veșnicii,

Am aduce bucurie și un strop de pace-n toate,

Și-am tămădui cu-n zâmbet, sufletele întristate!

 

Dacă am avea iubire, cea lăsată de Hristos,

Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos,

Dumnezeu a pus in oameni, un talant sau chiar mai mult,

Dar robiți de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut!

 

Dacă am avea iubire, am fi buni samarineni,

Și am ridica pe umeri, toți bolnavi-acestei vremi,

Am primi in casa noastră pe toți Lazării sărmani,

Nu ne-am strânge-n punga noastră spre osândă gologani!

 

Dar nu mai avem iubire, alergăm vânând păcate,

Ne oprim pentru o clipă și apoi mergem mai departe.

Și uităm că timpul nostru într-o zi se va sfârși,

Și în viața viitoare, ce am dat, vom dobândi.

 

(Eliana Popa)

x

Mihail Neamțu, omul care se depășește în dăruire - de Nicolae.Geantă

 

 

Erudit. Om de carte. Cititor înrăit. Scriitor. Filosof. Teolog. Apologet creștin. Conservator. Absolvent de studii superioare în România, UK și USA. Cu un CV impresionant, Mihai este unul dintre cei mai mari luptători sociali împotriva hidrei progresismului. Împotriva secularizării deșănțate. Provocator. Profund. Colorat în vorbire. Îți face deosebită plăcere să-l asculți. Încântă. E enciclopedic. E o bibliotecă mobilă. Are soluții. Și peste toate îl are pe Hristos! De fapt fără El tot ce are din cele de mai sus ar fi fără valoare.

Au fost câțiva ani în care nu l-am înțeles. Mi se părea că urmărește ceva. Și cum în România suntem atât de reticenți la oamenii publici... Apoi mi-am dat seama că e de fapt un Abraham Lincoln al românilor. Care luptă până câștigă. Care trece peste eșec. Care se ridică de jos, se scutură și urcă mai departe spre vârf. Are un apetit care multora lipsește. Dumnezeu să-i facă pasiunea molipsitoare!

Mihai e pasionat de Hristos. Și cine are pe Hristos are iubire. Nu doar pe hârtie, nu doar pe buze. Ci și-n inimă. Și cine are inimă trăiește. Se mișcă. Produce valori. Schimbări. Ucenici. Vorba lui Dante: „iubirea mișcă Soarele și celelalte stele”! Iar oamenii plini de dumnezeire nu pot vorbi, trăi, repira decât dragoste. Nu eros. Nici măcar fileo. Ci agape! Dragoste care se consumă pentru ceilalți fără să ceară nimic în schimb!

Astăzi ne-am întâlnit la Câmpina. Unde preț de 90 de minute Mihai a vorbit despre EROS, LOGOS și AGAPE. Nu doar ca mitologie a iubirii. Ci ca un medicament necesar în plin proces de alterare a dragostei. Mihai zicea că „dragostea e un antidot pentru mediocritate”. Iubind, necunoscutul de ieri devine prietenul de azi, partenerul de încredere, partea care îți dai seama că îți lipsea. Sau, cum ar zice poetul necuvintelor (cum cine?, Nichita Stănescu): „aripa ta lipsă”.

„Iubirea are valențe cosmice”, spune Mihai Neamțu. „Este temeiul pentru care chiar și dincolo (în veșnicie) Dumnezeu ne va spune: „trebuie să te dăruiești și să te depășești!”. Da, am văzut un Mihai Neamțu care se dăruiește. Face asta de mult timp. Lupta sa, de zi cu zi, este să se depășească. În iubire...

Dumnezeu să te binecuvânteze Mihai! Oameni ca tine trebuie „clonați”! Nu în laboratoare, ci pe câmpul de misiune! Mergi doar înainte! Înapoi nu mai este niciun drum!

Hristos să-ți fie desfătarea și vei avea tot ce-ți dorește inima!

Nicolae.Geantă

 

 

Nicolae Geantă - Corigent la cele sfinte

video by Ben Hur Nicolae.Geantă, via Peniel London

Femeia ca o armată întreagă – de Nicolae.Geantă

Femeia nu e un vas de lut, un vas mai slab cum tot se vorbește obsedant pe la colțuri. Ci unul mai scump. Când Dumnezeu a creat pe Adam din țărâna pământului, Sfânta Scriptură descrie cuvântul „făcut” ca munca unui olar. O muncă simplă de modelare a lutului. Dar când Scripturie vorbesc despre „facerea femeii” – din coasta lui Adam, cuvântul folosit descrie munca minuțioasă a unui bijutier! Și bijuteriile – știe asta oricine, sunt prețioase. Rolul lor este să îmbogățească pe cei ce le poartă. Femeia și bărbatul nu sunt separați. Ci împreună. De aceea spune Solomon că „o femeie cinstită este cununa bărbatului ei”. Îl face rege. Cununile regale nu se așează la bărbați pe cap. Ci în inimă.

Femeia nu e doar simplu ajutor soțului ei, ci o armată întreagă. Când Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam – ca ajutor potrivit, pentru cuvântul „ajutor” este folosit „ezer”. Iar ajutorul acesta în limba ebraică se traduce „o armată”. E drept, bărbatul nu se aștepta să primească deloc ajutor. Și nici atât o armată. Dar a primit un mareșal care va interveni în toate războaiele lui. (Nu să-l distrugă, ci să-l sprijinească). Da, femeia este ca un ajutor militar. Nu ajutorul unei armate de lut. (Aceea au avut chinezii). Ci a uneia solide, de fier, de oțel! E armata aceea aliată care luptă pentru soț, pentru copii, pentru familie. Pentru binele ei. Pentru victoriile comune. Și reușește.

Femeia nu e un ofițer dur. Care atunci când spune ceva folosește un ton autoritar, o față încruntată, aspră, care aduce frică. Ci unul cu vocea aceea suavă, plină de melodie. O voce care dezarmează orice inamic. Se zice că îngerul care asista la modelarea femeii a întrebat pe Dumnezeu dacă materialul folosit nu este moale. „Va rezista? Dar va gândi? De ce n-o termini mâine”, îl tot sâcâia cu întrebări pe Creatorul tăcut. „Nu pot”, a primit după un timp răspunsul. „Doamne, dar ți-a scăpat ceva material în colțul ochiului”. „Nu. Este o lacrimă!”. „O, Doamne, te-ai gândit și la asta?”. „Eu am creat femeia. Lacrima este creată de ea!”. Femeia e un general ale cărui medalii sunt lacrimile!

La Mulți Ani tuturor femeilor! Aveți dreptul să fiți fericite! Nu numai azi, ci în fiecare zi când luptați! 

Dumnezeu să vă binecuvânteze cu putere, cu șarm, cu decizii înțelepte! Cu sănătate! Cu viață! Nu numai aici, ci și în veșnicie! 

Nicolae.Geantă

La mulți ani tuturor femeilor!

Dumnezeu să vă țină torțe mereu aprinse!

Și chiar dacă va veți consuma, să nu uitați niciodată: sunteți chemate să luminați!

Hristos să vă facă un munte de mir, un deal de tămâie!

Și, oricine se va apropia de dvs să devină mai bun, mai sfânt, mai pur...

Duhul Sfânt să vă facă viața o melodie ieșită din vioară Stradivarius!

Iar muzica dvs să sfarme toate inimile de beton!

Încolo, să vă temeți de Dumnezeu și să-L slujiți. Iar El să vă ocrotească pe vecie!

Căci pavăza Sa e mult mai puternică decât un milion de scuturi!

Nicolae.Geantă

Scrisoare pentru Taica - de Nicolae.Geantă

Mi-ai promis că vrei să trăiești până voi veni din armată. Și un an mai mult. Dar nu te-ai ținut de cuvânt. De ce-ai plecat cu 9 ani mai devreme? Într-o seară tristă de 7 Martie. Cu câteva zile înainte de ziua ta!

Știi că am rămas dator la tine?

Îți mulțumesc că m-ai învățat să fac singur primii pași. Chiar dacă premergătorul tău a fost un fular vechi din in.

Îți mulțumesc că mi-ai făcut primele patine pentru gheață! Chiar dacă au fost din lemn! Și tot tu mi-ai făcut primele schiuri. Ce dacă erau din doagă de butoi… Prindeau viteză ca Rossignol-urile din fibră.

Îți mulțumesc că mi-ai făcut prima trotinetă. Cu roțile alea din fag uscat! Eram așa de mândru cu ea printre hoarda de prunci! Și-ți mulțumesc că mi-ai construit o roabă. Mică, din lemn uscat de tei! Să fie ușoară. Și mai ales că pentru pici munca-i așa de grea!

Îți mulțumesc că mi-ai făcut prima pușculiță! Era așa de faină din borcanul acela de șerbet, al cărui capac l-ai lipit cu prenadez! Și-ți mulțumesc că mi-ai umplut-o cu zeciuiala ta. Ai fost foarte darnic cu mine, chiar dacă aveai pensia mică. Comuniștii te “lucraseră” ani de-a rândul pentru că te-ai încăpățânat să nu fii de-al lor! Bravo! Aici am semănat cu tine! Vai, dar îți aduci aminte de seara aia din decembrie geros al anului ‘78? Când  ai uitat că mi-ai pitit de tata pușculița în soba de lut, și aprinzând un foc în mica ta odaie lipită cu pământ (chiar și pe jos) mi-ai ars toate economiile! Era o pensie de-a matale întreagă! Mi-amintesc c-ai plâns mai zgomotos decât mine. Nu după bani, ci te durea durerea mea. Apoi mi-ai pus înapoi dublu pentru paguba mea! Da, inima ta era așa de largă…. Cât Pacificul! Și la fel de adâncă!

Nicolae Geantă - O femeie cinstită

Jurnal de Whistler - de Nicolae.Geantâ

Luni 20 Februarie. Este “Familly Day” în toată Canada. Adică o zi liberă pentru familie. Deși introdusă de numai câțiva ani “activiștii” deja sunt deranjați și vor sa scoată sărbătoarea din calendar! Mare luptă duce diavolii împotriva familiei! Biserica Betel a organizat o excursie la Whistler. Canadienii zic ca e a doua cea mai mare stațiune a sporturilor de iarnă din lume. După Aspen, Colorado, USA. Nu cred că bate Chamonix-ul francez. Însă oricum, Whistler este o stațiune uriașă. Cu zeci de mii de turiști pe zi. O stațiune în care locuiesc numai 10.000 persoane. Cât Sinaia noastră. Numai că e vizitată de milioane de turiști anual! Vă dați seama ce venituri realizează? Când nu se face ski în Whistler se face mountainbike. Pe traseele skiabile. Care sunt câteva sute!  Vreo 300!!!

Frații din Abbotsford au vrut să mă urce în vârf. În Peak… inițial am crezut că mergem câțiva. Dar la excursie s-au înscris 34. Și au închiriat un school-bus. Da, școlile americane au school-bus-urile proprii. Și când stau degeaba în parcare pot fi folosite pentru profit. Ale românilor, niște microbuze care mai de care mai rablagite, în afara curselor zilnice între sate stau în parcare.nu aduc niciun venit școlii. Dar au adus unor politicieni care le-au vândut Ministerului Educației printr-un proiect “barosan”. Apoi… Vorba francezilor: “apres nous le deluge…” (după noi potopul). 

Am plecat din Port Coquitlam pe la 9,00. Drumul a fost lung și anevoios. Mai ales că afară ploua. Canadienii numesc Vancouver Raincouver. Iar o  vorbă ce circulă printre ei este că la Vancouver plouă de două ori pe an: o dată 6 luni, și a doua oară 6 luni. Pe Hwy 99 am făcut vreo două ore. Cu un mic popas. Nu va spun că frații au venit cu boxă și microfon. Și timp de vreo 40 de minute a fost workship. În autobuz! Apoi am avut sesiune de Q&A. Da, în school bus. Surorile erau curioase să afle ce anume le-am spus bărbaților la Conferința specială pentru ei! Nu știu de ce au fost secretoși. Sau poate ca le-am spus lucruri grele de povestit? Între timp am trecut de Lions Bay, Horseshoebay, Squamish, Garibaldi. O singură pauză (de breakfast întârziat) am avut: la cascada Shannon. Cu o cădere de peste suta de metrii, cascada s-a format pe granit pe care l-a erodat în trepte, formând o scară naturală. Apa coboară zgomotos din munte dar în aval nu și-a putut crea un canion. Mai mult decât cascada m-a impresionat pădurea. Nu doar cu arbori de 50 de metri. Dar cu copaci tolăniți, plini de mușchi, aproape putrezi,  din care cresc alții. Nu încă tot atât de falnici. Le-am spus fraților că învățăm două lecții de la copaci: trăim și după ce murim, prin rădăcini. Va trebui să crească în biserici copiii noștri, cei evanghelizați de noi, ucenicii... Sau vom fi ca în zonele cu despăduriri. Dispăruți pentru totdeauna.

Happy Birthday Sefora!

Știai ca ești o melodie de aripi neterminată? Să răsuni majestuos în toate odăile inimilor! Muzica ta va hrăni!

Știai că ești primăvara timpurie care topește zăpezile minții? Cu tine sloiurile de gheață se transformă în ghiocei! Fii mereu speranța cuiva!

Știai ca ești un penel imperial care scrie istorii spre vesnicie? Să rămâi mereu în Mâna Celui ce scrie cu tine file din istoria Harului! Fii o poveste de succes!

Știai că dragostea nu se poate măsura? Dragostea se trăiește! Asta fac eu pentru tine! Asta a făcut și face Hristos! 

Dumnezeu să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima! Să-i ceri cu vârf și îndesat! Cererile imposibile îl onorează!

Și, când mergi pe ulițele întortocheate ale vieții, să nu uiți să faci mereu în inima ta pași pentru Hristos! Știai că El te aude și când taci?

Happy Birthday Sefora!

You are amazing!

Blessed! Today, forever…

Daddy,

London, Kingsbury

Jurnal de British Columbia (2) - de Nicolae.Geantă

Joi 16 februarie. O zi puțin mai relaxantă. Azi am ajuns în vama Canada-USA din Abbotsford. Orașul se prelungește până în... vamă. Pe Hwy 11, care vine din Mission (CDN) și se duce în Sumas (US) apoi se continuă cu Hw 9 american. Huntingdon e în Canada și Sumas în USA. Doar o barieră le desparte. Granița dintre cele două state e un... șant. Stradă la canadieni, un șanț, și stradă la americani. Nu știu ce faci dacă îți animalele în partea cealaltă? Te duci sau nu după ele? Nu am putut trece în USA: nu aveam vaccin. Americani încă mai au restricție Covid. Deh, domnul Joe Biden mai rămâne uneori în... urmă. Cam des. În vamă am învățat un lucru interesant: nu contează cât ești de aproape dacă nu ai trecut dincolo! Uneori oamenii sunt atât de aproape de realizarea unor obiective. Și le ratează la mustață. Cad înaintea liniei de sosire. Se îneacă la mal. Rămân afară. Tot așa va fi și finalul vieții unor oameni. Se vor trezi că nu pot trece linia Cerului. Aproape de Cer înseamnă tot iad! Nu vă mulțumiți că sunteți aproape de Cer. Străduiți-vă să intrați înăuntru. Dintre cei ce citim acum încă nu am intrat niciunul. Scriptura spune despre Avraam și familia sa un lucru excepțional: au plecat în Canaan și au intrat în Canaan.

După amiaza am avut o întâlnire cu pastorul italian Giulio Gabeli. Nice man. Biserica sa e multietnică. Și totuși reușește să-i coaguleze, să-i țină uniți. Din 23 de etnii are membri! Și noi românii nu putem să ne ținem uniți nici măcar evanghelicii! Oare de ce? Cărui Dumnezeu îi slujim? Dintre discuțiile avute cu pastor Giulio, m-a uimit agresivitatea cu care luptă homosexualii în Canada. Ei câștigă teren și bisericile se izolează. Acum 40 de ani sodomiții erau retrași, iar biserica publică. Apoi ei au atacat parlamente, mass-media, educația, tinerii. Și au câștigat teren. Biserica însă a preferat să nu facă politică, să nu se amestece cu televiziunea, să renunțe la cele 10 porunci în școli. Și acum e retrasă șa colț, cu legislație împotriva ei. Închisă. Biserica închisă între ziduri și sodomia liberă în public! Frați români, e timpul să ne trezim din somn! Nu vrem să fie și la noi ca în Canada!

Nicolae Geantă la Londra

 În Londra am foarte mulți prieteni! Abia aștept să ne vedem!

Jurnal de British Columbia (1) - de Nicolae.Geantă

 

Marți 15 februarie. La 5 fix am plecat la Tsawwasen. La feribot. Portul este situat în extremitatea SV a British Columbia, în municipalitatea Delta, la 35 km de granița cu USA. În apropiere este Delta fluviului Fraser. De la Tsawwassen, feriboturile traversează Strâmtoarea Georgia, transportând vizitatori către Insulele Golfului și Insula Vancouver. Noi azi mergem pe insula Vancouver. Insula a fost descoperită de George vancouver, fost ofițer bitanic în secolul XVIII. Are o lungime de 400 km și o lățime de 100 km. Iar de mare este 31.100 kmp, cam cât Republica Moldova. Faima insulei este Victoria. Capitala British Columbia. Insula Vancouver este de origine vulcanică. În Pliestocen a fost ghețar. Ca și jumate din România. După topire, insula s-a depărtat de țărm. E alcătuită din depozite sedimentare groase, de nisip și pietriș, depuse în urma retragerii ghețarului.

Pe ferryboat urcă sute de mașini. Pastorul Cornel Ardelean se temea că dacă nu ajungem acolo la minim 6,00 pierdem bacul de 7,00. Avea dreptate. La ora de start lumina zilei făcea înviorarea de dimineață. De pe punte, de la etajul 6 (!) am putu să admir portul comercial din Tsawwasen, altul decât platforma de feribot. În câteva minute eram în apele teritoriale USA! Apoi am înaintat prin apele Pacificului (chiar că sunt extrem de liniștite), pe lângă insulele Mayne, Galiano, Prevost, Saltspring, Pender, Portland, Moresby, Piers, Coal (cam multe, nu?) și am coborât în Schwartz bay, de unde pornește Highway 17, spre capitala BC, spre Victoria. Farryboat-ul a înaintat cu viteză. La fel, soarele se înălța pe cer.

Jurnal de Vancouver (2) - de Nicolae Geantă

Luni 13 februarie. M-am trezit la 4 dimineața. Adaptarea la fusul orar e groaznică. Afară iar e iarnă oceanică. Cu nori și ploaie. Și temperturi de 5-7 grade Celsius. Port Coquitlam are case scumpe. Mult prea scumpe. Prețurile le-au ridicat exagerat de mult asiaticii. Care cumpără tot ce prind fără să se uite la preț. Orașul e la 17 mile de Vancouver. Pe Pitt River. Zona a fost locuită multă vreme de popoare indigene, cel mai recent de poporul istoric „Coast Salish” , inclusiv „Kwikwetl'em”. De unde și numele. Are 110 ani de existență și 61.500 de locuitori. Europenii sunt 57%, iar asiaticii din Est 16%, din Sud-est 6,5% și din India 5,7%. Mai sunt arabi vreo 5% și indigeni cam 3%. Mozaic multietnic. De fapt pe străzile Coquitlamului zici că ești în Hong-Kong! Portul de pe Pitt River are cca 50% populație fără religie! Creștinii sunt doar 40 de procente, iar islamul și religiile hinduse câte 4%. Are și o comunitate de 300 evrei, iar vreo 50 de inși practică religii amerindiene! Mozaic cultural. Dar Dumnezeu aproape lipsă. În schimb homosexualii sunt în mare vogue.

Am plecat cu Marian Volintiru la Squamish. Un oraș în Munții Coastelor în care doream de mult să ajung. Un oraș de indieni americani, amplasat în capătul golfului Howe Sound ce intră dinspre Vancouver, pe highway 99, autostradă construită recent, pentru Jocurile Olimpice din iarna anului 2010. Drumul spre Squamish trece pe lângă golf, în stânga acestuia și pe sub poalele munților plini de zăpadă. Undeva pe traseu, la Lion Bay am văzut case suspendate în... munte. Totul construit pe stâncă. Scump. Lacuri, insule și munți cu versanții abrupți, păduri de red cedar și mici porturi, pârtii de ski, cascade și parcuri naturale. Abundență biogeografică. Squamish-ul, care este amplasat la nord de Sea to Sky, e un oraș turistic nou. A crescut vizibil ca număr de locuitori în ultimii ani. După Jocurile Olimpice din 2010, odată cu construcția HWY 99. S-a dublat după anul 2000, ajungând la peste 25.000 de localnici. Deși a fost descoperit în anul 1872 de George Vancouver, orășelul s-a dezvoltat după 1910 odată cu construcția căii ferate Pacific Great Eastern Railway.

Jurnal de Vancouver (1) – de Nicolae.Geantă

Vineri 10 februarie. Cea mai lungă zi din viața mea. 34 de ore. Ora României +10h fus orar înapoi. Am ajuns în jur de ora 20,00 la YVR Vancouver. După 30 de ore de drum! Autobuze, avioane, escale. Prima întrebare a canadienilor a fost dacă „emigrez”. Cred că majoritatea celor ce ajung pe-acolo asta e ocupația de bază. „I came on a mission!”. La ieșire m-au întâmpinat doi indieni din lemn. Sculpturi uriașe. Amerindienii squamish au mare impact încă aici. M-au așteptat cu nerăbdare prietenul meu Marian Volintiru și pastorul Corneliu Ardelean, ultimul fiind un bun ghid, mai ales pe... întuneric. Deși mi-a explicat o sumedenie de chestiuni despre Vancouver, oboseala mea n-a reținut mare brânză. Să mă ierți frate Cornel! Atât cred că am reținut: Alex Fraser Bridge a fost un timp (5 ani) cel mai lung pod din lume. Atât. Apoi am aflat că podul a fost construit în anul 1986, că leagă Burnaby de Surrey și că are o lungime de 2525 m. Iar turnurile sale au o înălțime de 154 m. După ce am trecut pe la biserică (tocmai se terminase seara de rugăciune), am ajuns în Yarow (Coada Șoricelului), la poalele muntelui Vedder. Yarrow e-un sat de menoniți întemeiat la 1920, unde locuiește pastorul Ardelean. Era trecut ceva de ora 22. După câteva discuții, un duș fierbinte și două somnifere, am picat... blană. Am dormit 9 ore jumate, record pentru mine în ultimii ani.

Sâmbătă 11 februarie. M-am trezit cu inima moale ca apa. Azi s-au împlinit 12 ani de când a murit tata! Dorul de el, chiar și de-o ceartă cu dânsul, nu se poate descrie. Decât prin lacrimi. Am aflat că Yarow este la 5 minute de granița cu USA. După ce am tras un view prin proprietatea pastorului Ardelean, am plecat cu acesta spre Chilliwak, un oraș din provincia British Columbia despre care se spune că ar fi locuit de 5000 de ani! dar eu nu-i cred. Ceea ce știu bine este că Chilliwak-ul de pe TransCanada a explodat după ce au ajuns aici căutătorii de aur. După 1850-1860. Azi are peste 115.000 locuitori. Dincolo de oraș, spre est, la Agasisz locuiește Cristi și Sturza. Un bihorean de-al nost’. Care m-a dus la Cascada Bridal Falls, cu o cădere a apei de 122 m. Locul 38 între cascadele din British Columbia. Apa vine din Muntele Archibald și se varsă în Fraser. Nu era deloc înghețată, deși mi-aș fi dorit să văd „Vălul Miresei” în gheață. În schimb m-a șocat pădurea. Cu cedrii ei roșii uriași. Cedrii canadieni sunt red sau yellow. Red Cedar e un conifer care atinge sute de ani, chiar 1000, și înălțimi de 50-65 m. Are formă piramidală, cu un trunchi lat și frunziș dens, asemănător unei ferigi. Scoarța este crestată și brun-roșcat închis, iar lemnul este foarte rezistent. Dacă e tăiat sau cade la pământ, din tulpinile putrede răsar alți cedrii tineri. Mă gândeam că așa trebuie să fim și noi creștinii: după moarte să nu murim! Să trăiască urmașii noștrii prin noi! Să încolțească sămânța. M-a uimit însă lichenii și mușchii de pe copaci. Nu am văzut atâți paraziți niciunde. Dar ei fac parte din reglarea biologică a pădurii. Da, uneori și paraziții au rolul lor!

Nicolae Geantă - Tinerii între valorile morale și efectele globalizării

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă

British Columbia Christian Academy este o școală creștină canadiană, cu elevi de la clasa I la clasa XII-a, multietnică, condusă de un director american de origine chineză.

Am văzut o disciplină a elevilor nemaiîntâlnită în cariera mea, dotări de ultimă generație și un staff pe care și l-ar dori orice părinte pentru copiii săi.

Mulțumesc Mr Zhou pentru invitație și oportunitatea de a vorbi liceenilor (cca 100, din care 4 sunt români. Liderul școlii este o... româncă! Aleluia!)

Din Vancouver plin de durere – de Nicolae.Geantă

J, un canadian chinez, director de școală, mi-a spus aseară o poveste șocantă. Într-o școală din Vancouver o fetiță de 7 (șapte) ani era foarte bună la sport. Pentru că întrecea în abilitate chiar băieții, profesorii de educație fizică au început să îi spună că ea nu... este fetiță!!! „Tu ești băiat! Ar fi bine să nu mai spui că nu ești fată!” Apoi, stimabilii dascăli au chemat psihologul școlar care a încercat în câteva ședințe să o determine pe fetiță să creadă că este băiat! Mai mult o îndruma să își schimbe genul! Să devină transgender. Da, ați citit bine: asta forțau o fetiță de 7 ani! I-au zis să nu spună nimic părinților și să urmeze calea lor. Bombardând-o psihologic, fetița nu a mai rezistat „drăcoveniilor profesorale” și a povestit mamei sale. Ca orice părinte cu creierii în cap, mămica a mers la școală și a discutat cu promotorii dezechilibrelor. Prin urmare fetița a fost dată afară din școală! Astăzi, fetița de 7 ani e elevă în școala lui J. O școală creștină.

J. m-a întrebat dacă astfel de istorii s-au întâmplat și la mine în școală. I-am spus că deocamdată nu. Dar că promotori a unor astfel de deviații au început să tot apară prin România. Mi-a mai spus chinezul care e născut din familie de emigranți misionari persecutați de comuniștii din China, că în Canada în anul 2010 procentul sodomiților era de 0,2%. În prezent a urcat la 10,2%! Din studiile făcute de canadieni reiese că populația tânără – liceeni și studenți – practică „elghebetismul” în procent de 10-20!!! M-am zburlit la astfel de știre. Am întrebat dacă fetele au procent mai mare. Și a răspuns că băieții sunt mai atrași de astfel de patimi.

Așa cum spuneam zilele trecute „gheiăreala” a început să câștige fantastic de rapid teren. Adepți. Promotori. Legislații. Pe zi ce trece tot mai activă, tot mai prezentă. Înghite cât mai mulți copii. Distruge „viile în floare”, vorba lui Solomon. Și în aceste vremuri de restriște Biserica tace! Destul de întristat, J mi-a spus că sunt președinți (directori) de licee creștine, sau chiar pastori ori preoți (!!!) care promovează agenda homosexualității în instituțiile pe care le conduc!

Am scris aceste câteva rânduri ca un semnal de alarmă. În primul rând pentru părinți! Nu vă lăsați copiii pe mâna unor iresponsabili. Stați cu zoom-ul pe școală, pe profesori, pe parlamentari. Nu îi lăsați să introducă legi ale scârboșeniilor în educație. Mai târziu ne vor distruge pe toți! Mergeți mai des pe la școală. Informați-vă dacă pruncii dumneavoastră sunt crescuți etic, sunt învățați să fie morali, spirituali. Dacă se promovează valori!

Am scris în al doilea rând pentru profesori. Nu lăsați agendele murdare ale unor imorali să vă asfixieze existențialitatea. Protestați împotriva nonvalorii. Implicați-vă activ când se fac diferite sondaje online, când vi se cere părerea. Nu tăceți, nu stați deoparte. Dacă dvs care sunteți normali stați nepăsători, anormalii fac totdeauna demersuri. Dacă nu îi împiedicați să-și impună ideologiile într-o zi veți fi obligați să jucați pe muzica lor. Veți fi condamnați, ca Samson cel biblic, „să măcinați la moara lor”! Nu cred că v-ar place...

Am scris, nu în ultimul rând, pentru pastori și preoți. Nu vă mai războiți între voi! Suntem frați. Lupta noastră e comună, dușmanul nostru este satana. Luptați împotriva locotenenților lui. A agendei lui. Vorbiți-le mai des tinerilor (și nu numai lor) despre pericolele ideologiei de gen în paralel cu binecuvântările dumnezeiești, sfinte. Vorbiți-le atrăgător, în așa fel încât să vă creadă! În așa fel încât să iubească pe Hristos și valorile Sale!

Am scris și pentru promotorii de exchibiții. Pentru sodomiți. Pentru cei ce vreți să implementați SOGI (programul SOGI = Sexual Orientation Gender Ideology). „Luați labele de pe copii!” Nu sunt ai voștri! 

 

PS: Cum să luptăm eficient cu SOGI? Nu trebuie declarați ilegali, închiși, persecutați. Noi nu le dorim ce ne doresc ei. Trebuie doar să strălucim mai tare ca ei. Trăim în democrație. Eu i-aș lăsa pe toți liberi. Să câștige cine are cele mai bune argumente. Eu știu că Biserica nu poate fii învinsă. Ea are argumentele lui Dumnezeu. Problema lor este că ne presează cu legislații care ne condamnă la tăcere. Să luptăm inechitabil. Au curaj să lupre de la egal la egal cu noi? Să câștige cine e mai tare. Poate nu reușim mereu să predicăm oamenilor cu vorbe despre Hristos. Poate nu putem mereu argumenta cu Biblia. Dar putem să le predicăm cu faptele...

Nicolae Geantă

Vancouver, Canada

 

Nicolae Geantă la British Columbia Christian Academy

 

Biserică privatizată? – de Nicolae.Geantă

„Nu cumva aveți un discurs exacerbat împotriva trasgederismului?”, mi-a fost adresată o întrebare la o sesiune Q&A. Nu cred. Ba dimpotrivă. Mă tem că noi biserica am cam tăcut. Și când privighetorile tac, orăcăie broaștele!

Un pastor canadian, Giulio Gabeli, îmi spunea zilele trecute că promotorii identității de gen și a tuturor dezechilibrelor legate de sex și sexualitate, în urmă cu 40 de ani au avut o agendă clară: să pătrundă în punctele cheie ale societății și să le cucerească. Astfel, ei și-au propus să cucerească guvernele și parlamentele statelor infiltrându-și acolo elghebetiștii. Și au reușit. Apoi, și-au propus să cucerească mass-media. Și televiziunile, și ziarele, și internetul... sunt cucerite de ei. Apoi și-au propus să cucerească educația. Și școlile occidentale sunt pline de mofturile lor. Le fac megapropagandă. Nu te conformezi cu ea ești scos afară. Strategia lor a fost că „dacă vor cuceri lumea politică, media și învățământul, vor cuceri lumea”.

Paradoxal, dacă în trecut identitatea de gen era ceva ce ținea de domeniul privat, de intimitate (intimitatea este partea aceea a unui individ care nu trebuie etalată), iar biserica era considerată ceva de domeniu public, (bun public) în zilele noastre sodomia a devenit publică iar biserica e forțată să devină... privată. Privatizată, cum zicea într-un volum Vlad Crîznic. Adică să se manifeste doar în ascuns!

Nicolae Geantă - Despre puterea unui Dumnezeu... uitat!

Westwood Church Live Sunday February 19, 2023

Biserica Westwood din Coquiltam, Vancouver, Canada. Biserica este multietnică. Are în componență 23 de etnii: canadieni, chinezi, japonezi, italieni, iranieni, indieni, coreeni, români, moldoveni, ucraineni, brazilieni etc. Câteva sute de persoane...

Lampadarii lui Hristos | Marian Volintiru și Nicolae Geantă

sursa: Vocea Crestinilor Live

Nicolae Geantă la West Wood Community Church Coquiltam

 

WestWood este o biserică evanghelică multietnică, condusă de pastorul Giulio Gabeli.

Sfaturi pentru predicatori (19) – de Nicolae.Geantă

Nu distrugeți niciodată un gard până nu ați înțeles extrem de bine de ce a fost ridicat! Cine nu are limitele bine demarcate nu știe când e pe drumul cel bun nici când a ieșit în decor.

Păstorul are două mari obligații: să-și hrănească oile și să alunge lupii. Nu permiteți străinilor să vă hrănească turma. S-ar putea ca la urmă să se hrănească cu ea!

Nu vă plângeți niciodată de treptele de jos ale scării. Ele v-au ajutat să urcați acolo unde ați ajuns acum.

Dacă vreți să vă bucurați de splendoarea curcubeului mai întâi trebuie să îndurați stropii de ploaie!

Nicolae Geantă la Abbotsford

 

Interviu cu sora Maria Pustan

 

Video by BST Oradea

O cunosc pe sora Maria Pustan de mulți ani! O bătrână cu ochi blajini, cu voce caldă și suflet uriaș. O bătrână octogenară smerită, iubitoare și plină de iubire. O știu pe „Babi” nelipsită la rugăciune, nelipsită la biserică, nelipsită la părtășie cu frații. Tăcută. Dar fiecare cuvânt cântărit. Plin de dulceață. Mereu cu brațele deschise, gata să-mi ofere o îmbrățișare. Un sfat pentru sfinți. 

Ascultați cu atenție interviul sorei Maria. Veți găsi lecții de viață, de credință și de iubire! Un milion de „hugs” Babi! Biserica are acută nevoie de femei ca dvs!

Nicolae.Geantă

Conferință pentru familii la Betel Abbostford, British Columbia, Canada. Cu Nicolae Geantă

Pe 11 și 12 februarie, seara ne vedem la Abbostford. Orășelul are cele mai multe biserici evanghelice de pe teritoriul canadian. Este cunoscut ca „beltul” spiritual al țării. Românii evanghelici sunt și ei evident prezenți în acest areal. Dumnezeu să le lărgească hotarele Împărăției Lui! Pe12 februarie dimineața ne vedem în Surrey. Orașele sunt componente ale ariei metropolitane Vancouver, British Columbia, Canada.

Din Heatrow puțin nervos (pe poveștile băbești)- de Nicolae.Geantă

Băieții de la școala de predicare mi-au trimis un scurt videoclip în care un preot spunea o colosală trăsnaie: „la Templu, zicea stimabilul, la răstignire, s-a rupt catapeteasma pe care Fecioara Maria a țesut-o pentru Isus când era mic!” Olelei! Văleleu! Erezie e puțin spus... Rătăcirea poate m-ar fi amuzat nespus dacă respectivul nu argumenta și că „neoprotestanții nu știu nimic (despre preoție, catapeteasmă etc) pentru că n-au citit pe Maxim Mărturisitorul!”. De parcă sfântul din vechime ar ține loc de Scripturi, iar poveștile popești ar fi adevăruri absolute.

În cartea Exodul (40:21) ni se descrie că perdeaua despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor, iar dinoclo de ea nu trecea decât Marele Preot odată pe an la ispășire (Exodul 30:10). Istoricul evreu Iosephus Flavius ne precizează că perdeaua din Templul de la Ierusalim de pe vremea Domnului Hristos „avea o grosime de peste 10 cm și că nici câțiva cai puși să tragă de o parte și de alta nu o puteau rupe!” Dar domnul preot o vede un scutec brodat!

Tot monseniorul cu haine și titluri preoțești mai zicea acum ceva zile că după ce s-a întâlnit cu Îngerul Gavril pe Muntele Athos, un călugăr l-ar fi întrebat pe arhanghel cum tâlcuiește versetul „întoarce și obrazul celălalt?”. Iar Mihail i-ar fi răspuns: „când cineva te zmintește dă-i două palme ca să-l zidești!” Asta probabil ca argument pentru sine, căci preotul deunăzi a trosnit o închinătoare după ceafă de s-a adunat femeia de pe jos! Povestea preotului poate ar fi bună pentru domnul Putin, care înțelege dragostea un eveniment cu bumbăceală, dar ce fac creștinii „taica părinte” cu etalonul lăsat prin Cuvântul lui Hristos: „cine te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5:39)? Și mai mult, palma peste obrazul drept era cea mai mare înjosire a unui evreu!

Dimineţile noastre - de Vladimir Pustan

Roland Jaccard scria în „Tentaţia nihilistă” că ne trezim în fiecare dimineaţă în patul lui Procust, amputaţi de propriile vise, dar ajustaţi la dimensiunile realităţii. E ceva ce-a simţit Iacov când lumina zilei a poposit pe chipul nedorit al Leei, dar Iacov nu s-a sinucis pentru că nimeni nu se omoară din iubire pentru o femeie (vorba lui C. Pavese), dar nici din cauza unei iubiri cu care n-ai ce face.

Dumnezeu n-a zis niciodată că dimineaţa e un timp minunat, ci unul de aşteptare. „Îmi ridic glasul spre Tine şi aştept”. Trăim pe pământul imperfect în care visele sunt înghesuite de-a valma în cutia Pandorei alături de îngrijorări, necazuri, trădări şi lacrimi.

Isus a zis că El e învierea şi viaţa, adică viaţa urmează după înviere şi asta înseamnă că ce trăim acum nu-i viaţă, ci existenţă profană şi pură şi de aceea e periculos să nu alunecăm în filosofia teniei. Suntem mai mult decât stomac.

Cântărit de două ori - de Nicolae.Geantă

Când Dumnezeu a pus în talerul Său pe Belșațar, împăratul Babilonului a aplaudat cu genunchii. Căci mâna Domnului i-a scris pe perete: „cântărit, cântărit și găsit ușor!”  Unii predicatori spun că dacă Scriptura menționează de două ori cuvântul „cântărit”, înseamnă că acțiunea respectivă este extrem de importantă! Domnul intrase deja la judecată.

Dar de ce să cântărească Dumnezeu omul de două ori? El care lucrează fără eroare, fără greșeli, fără rateuri? Are nevoie de repetiție? De ce i-a spus lui Belșațar că a fost de două ori pus în balanță? Pentru că nu perfecțiunea cântarului Său a verificat Tatăl din Ceruri, ci și-a etalat bunătatea. Cântărit de două ori înseamnă că Dumnezeu l-a pus pe Belșațar în tas odată și n-a ieșit bine. Apoi l-a lăsat să se... îngreuneze. Dar când a folosit Dumnezeu din nou cântarul, împăratul babilonian a fost la fel de ușor! Nu se căise de nicio greșeală.

Când este vorba de risipit dragoste Dumnezeu este extravagant. Tot la fel este și îndelunga Sa răbdare. Nu te juca însă cu cântarul Său! Când citești aceste rânduri ești deja prima dată cântărit. Ține doar de tine dacă la următorul cântar nu ești în parametrii Domnului!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă în Canada

 

Bethel Romanian Church, Abbostford - 

Emanuel Pentecostal Romanian Church, Surrey - 

Columbia Christian Academy, Port Coquitlam - 

(programul este incomplet)

Marea credință aduce mari declarații!

Charles Spurgeon și-a exprimat dorința astfel: „Dacă păcătoșii vor fi osândiți, cel puțin să-i lăsăm să sară spre iad doar peste trupurile noastre. Dacă vor pieri, să piară cu mâinile noastre înconjurând genunchii lor. Să nu plece niciunul acolo fără să fie avertizați și fără ca cineva să se roage pentru ei” 

Dag Heward-Mills ne învăța și el odată: „Amintiți-vă că vă luați locul în Hristos și în Cer, făcând o mărturisire. De asemenea, vă veți lua locul în această viață mărturisindu-vă cu îndrăzneală lucrurile pe care le doriți de la Domnul. Este timpul să te ridici și să le revendici. Este timpul să te ridici și să le spui cu voce tare. Declarați că veți trăi mult. Declarați că sunteți de neînvins și de neclintit de către diavol. Declarați că sunteți de neînchipuit, „nediminuabil”, „nemolestabil” și „de neatins” înainte de vârsta de șaptezeci! Ce pierzi vorbind cu îndrăzneală? În loc să permiteți gândurilor de frică și de panică să vă răzbunați mintea, declarați că Satana nu vă poate rușina sau limita în această viață. Declarați că sunteți sănătoși, binecuvântați, prosperi și bogați!  Ce ai de pierdut? Deschide-ți gura și declară că dușmanii tăi sunt dezorientați și dezamăgiți! Proclamă că Dumnezeu ți-a dat frumusețe pentru cenușă. Viata ta este frumoasa de azi! Căsătoria și afacerea dvs. sunt frumoase de astăzi! Declară că frumusețea caracterizează tot ce faci! Nu observați evenimentele înfricoșătoare din jurul vostru. Dacă o mie se pare că cad în stânga ta și zece mii în dreapta ta, declară că aşa ceva nu se va întâmpla cu tine. Nu ai nimic de pierdut prin declararea credinței tale. Vorbeşte pentru că acesta este spiritul credinţei în mişcare! Marea credință aduce mari declarații! Revendicați-vă locul printre generalii lui Dumnezeu!  Revendicați-vă locul în armata glorioasă a lui Dumnezeu! Declarați că sunteți unul dintre copacii drepți plantați de Domnul! Nu vă fie frică de cădere. Declarați că voi stați în picioare și nu cădeți!”

Nicolae Geantă - A venit la ai Săi. Dar ai Săi...

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via BST Paris

Nicolae Geantă - perspectiva spirituală 2023 - Alfa Omega TV

video by AlfaOmegaTV

Nicolae Geantă - Disciplinează copilul! Dar întâi disciplinează-te pe tine!

sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă, via BST Paris

Dar eu sunt vierme… - de Claudiu Moisă

„Dar eu sunt vierme, nu om…” (Ps. 22:6) 

וְאָנֹכִ֣י תוֹלַ֣עַת וְלֹא־ אִ֑ישׁ  „Anoki TOLA‘AT lo ish…”

În acest verset profetic Yashua vorbește despre El ca fiind vierme. O singură afirmație care cuprinde toată esența și importanța morții Lui.

Cuvântul din limba ebraică „tola” este echivalentul tipului de vierme denumit în latină „coccus ilicis”. Când femela acestui vierme este însărcinată își prinde trupul pe un lemn (copac) și când larvele se nasc ea moare și sângele se scurge până la ultima picătură. Ca să poată supraviețui primelor momente după naștere, larvele se hrănesc mâncând din trupul ei. După 3 zile sângele se transformă într-un puf alb ca zăpada, cu aspect ca de mătase.

Astfel putem înțelege profund sensul cuvintelor Lui de la Cina cu ucenicii și din profeția lui Isaia.

Noi suntem frați - de Mihaela Mănescu

Să te iubesc, să-ți fac doar bine.

Să caut, spre al tău folos,

Cuvinte care să te-aline.

Să-ți dau ce-i mai de preț din mine.

Noi suntem trupul lui Hristos.

Să te ajut, să-ți fiu aproape.

Să trag la jug când jugu-i greu.

Să nu las jalea să te-ngroape.

Să-ți mângâi plânsul de pe pleoape.

Noi suntem fii de Dumnezeu.

Să te ridic, să-ți pun pe cale

Doar flori din dragostea de Sus.

Și chiar de drumu-i greu prin vale,

Să calc pe spini, tu pe petale...

Noi suntem frații lui Isus.

mihaela

Semnul | אוֹת – de Nicolae.Geantă

Ebraica, limba în care s-au scris Sfintele Scripturi, este cea mai profundă. Și nu neapărat teologic. E plină de semnificații. De asemeni și alfabetul ei. Fiecare literă înseamnă o lecție. Un adevăr absolut. Un principiu fundamental de viață.

Unul dintre cuvintele care m-a impresionat în aceste zile este „semn”. În ebraică se scrie „א וֹ ת” și se citește „oth”, adică „marcă”, „emblemă”, „angajament”. Celei trei litere ale cuvântului au un mesaj foarte adânc!

א = marcă, semn, cruce, proprietate, legământ, a pecetlui, a uni, sfârșit,

וֹ = cui, cârlig, cuier, a fi bătut în cuie, a garanta, a adăuga,

ת = Adonai, lider, putere, a învăța, început, blând.