youtube

duminică, 30 iunie 2024

DE CE ISUS? Turneu Misiunea Betania Chicago în România, 2024 (2, Arad)

Vineri. 27 iunie 2024. Prima parte a zilei a fost program de voie. Apoi după amiaza (14,30) s-a făcut deplasarea spre Arad. Spre sala Polivalentă din orașul de pe Mureș. Cu două autocare. Și cu mai multe  autoturisme particulare. Cu autocarele merg tinerii. Călăuziți de Ștefy Lozneanu. Liderul marelui grup. De Dorin Juravlea și Cosmin Cnejevici, pastori la Bethany.

Băieții de la Logistică au plecat cu ceva ore înainte. Când ai concerte sau evanghelizări cu mii de oameni, sonorizarea trebuie să fie de maximă fidelitate. Transmisiunea trebuie să nu aibă întreruperi. Conexiunile camerelor, microfoanelor, lavalierelor, monitoarelor și a altor 1001 de device-re trebuie să fie la maxim de parametri. Dar pentru asta trebuie transpirație. Montaje. De scene. De panouri. De monitoare. De km de cabluri. Conecție maximă la Internet. Verificat browsere. Etc. Etc. De ce vă înșir toate acestea? Pentru că munca din spate, de la tehnic arareori se vede. Dar fără ei celelalte n-ar fi posibile. 

Aproape de Arad, la o cale ferată s-a stricat bariera! A rămas căzută! Și prin urmare cca 40-45 de minute nu s-a învârtit nicio roată. Nici spre Arad, nici dinspre Arad. Chiar așa, ce faci când stai pe loc și tu te grăbești? Sincer? Ceva tensiune. Ori de rogi. Dar timpul se lungește cu ore pentru fiecare secundă. V-am spus eu că nu-s drumuri lungi fără peripeții? (Eu am venit dinspre Timișoara. Cu opt ore de mers la volan. Că am prins ceva asfaltări. Nu știu de ce în România asfaltările încep exact în perioada când vin ai noștrii în concedii din diaspora? Știe careva?) După o oră întârziere a venit și o furtună peste Arad. O ploaie torențială binevenită. Și, dela 33 grade C temperatura a scăzut imediat la 21!

Arad, orașul care separă regiunile istorice Banat de Crișana este milenar ca istorie. Are 1094 de ani vechime. Populația depășea puțin peste 145.000 locuitori la recensământul din anul 2021. (Aria metropolitană Arad-Timișoara are cca 805.000 locuitori). Dintre cei 145.000 cca  77 % sunt români. 63 % sunt de religie ortodoxă, si numai 7 % catolici. Iar evanghelici (penticostali și baptiști) undeva spre 9 %. În orașul Arad 1 din 10 oameni e pocăit! Ca județ, este singurul din România care are biserici evanghelice în fiecare sat (evanghelicii sunt penticostalii, baptiștii, creștinii după Evanghelie și „tudoriștii”; ceilalți sunt protestanți; sintagma de neoprotestant a fost folosită de comuniști dar cuprinde și alre confesiuni care nu au la baza numai evanghelia – de exemplu adventiștii). Orasul are vreo 50 de biserici evanghelice. Uni spun că fix 51... Mici, mari, important este că sunt. Aici au apărut primele biserici penticostale din țara naostră. Familia Bradin, foști baptiști, la 10 septembrie 1922 au deschis prima casă de rugăciune penticostală din România, la Păuliș. Apoi s-au multiplicat și în orașul Arad, Cuvin sau împrejurimi. Tot Aradul a dat și câțiva dintre președinții confesiunii penticostale (Gheorghe Bradin, Pavel Bochianu, Pavel Riviș Tipei, Moise Ardelean). Tot aici este și o facultate de teologie penticostală (azi aparține de Universitatea Aurel Vlaicu). Și un liceu de confesiune penticostală. Deci la Arad e punctul zero al Bisericii Penticostale din România. Dar și un punct puternic al Bisericii Baptiste. Aceștia sunt prezenți aici înainte de 1906 (la Salonta se înființează prima biserică baptistă din Transilvania, încă din anul 1874). Între 1890-1910, renumitul predicator baptist Theodor Sida (vicepreședintele baptiștilor în acele vremuri) a deschis în județ peste 60 de biserici! În județul Arad s-a deschis primul Seminar Biblic Baptist, la Buteni (1921), a avut loc Primul Congres Baptist (1922), s-a înființat Liceul Teologic Baptist “Alexa Popovici“, iar între anii 1993-2005 a funcționat  Scoala Postliceală  Sanitară Baptistă Arad. Dintre pastorii și predicatorii renumiți ai baptiștilor arădeni menționăm pe Petru Popovici, Alexa Popovici, Traian Grec din Curtici (fost președinte baptist), Popa Ioan (președinte de cult între 1925-1931), Ioan Truța (pastor renumit la Biserica Speranța Arad) Doru Popa (pastor, primar, președinte de Comunitate), Ioan Bunaciu (născut la Gurba, jud. Arad), Mihai Gongola (redactor șef la revista „Farul Creștin”), Viorel Iuga (fost președinte al Bisericii Baptiste Române), Onisim Mladin (secretar general al Uniunii Baptiste), Cristian Barbosu (pastor Harvest Arad, unul dintre cei mai cunoscuți predicatori români ai momentului)... Și lista e lungă. Am menționat toate acestea pentru a înțelege că în lumea evanghelică românească Aradul e un loc de frunte. Deci Turneul Bethany Chicago a început exact aici.

Am ajuns cu toții în jur de ora 17.00. La Polivalentă nu mai sunt locuri de parcare. Sala a fost luată cu asalt de arădeni. Mici, mari, tineri, bătrâni, alcătuiesc grupuri și grupulețe care vin spre eveniment. Jamdarmeria e la datorie. Și cca 100 de voluntari în tricouri albastre. Azzuro. Grupul de la Bethany are tricouri verzi. Bărbații. Femeile au tricouri albastre. Iar pruncii au tricouri roșii. Toate imprimate cu logo-ul „De ce Isus?”. Chiar așa te-ai întrebat vreodată de ce ne trebuie Isus?


La ora 18,00 sala este aproape plină. În tribune sunt peste 3200 de locuri. Iar pe „suprafața de joc s-au mai așezat 800 de scaune”. Poporul e aproape de 4000. Unii încă mai stau pe afară. Înăuntru e foarte cald. Orice ventilație s-ar face e greu să soți aerul cald și să aduci altul rece. Uneri și tehnologia e suficientă. De aceea orice ar face omul nu poate birui natura. Adică ceea ce e creat de mâna lui Dumnezeu. Și totuși unii se luptă pentru asta! Stați liniștiți. Nu vor birui. Dumnezeu nu poate fi învins de nimeni. Nici de neurolinkurile domnului Elan Musk. Tot ceva efer rămân.

Evenimentul a fost deschis de pastorul Tomuța, președintele filialei Arad. Și fratele prietenului nostru Uțu Tomuța, directorul misiunii Genesis din Chicago. Au fost prezenți mai mulți pastori arădeni în sală în frunte cu ex-liderul penticostalilor Moise Ardelean. Apoi au cântat tinerii. Bethany United cântă fantastic. Iar Laura Bretan nu are egal. Gabi Buzguță și Amalia Decean au și ei voci angelice. Da, muzica e balsam pentru suflet. Cea de worship vorbesc. Praise music, cum ar zice americani. Alt gen de muzici sunt un fel de hodorogelă. Zgărie sufletele. Și urechile lui Dumnezeu. Sala a reacționat cu entuziasm la aproape o oră de concert creștin. Vorba unui tânăr ce i-am luat interviu: „Astfel de evenimente ar trebui să fie măcar o dată pe lună!” Cine are urechi de auzit să audă...

La 20 fix pe scenă a urcat pastorul Luigi Mițoi. Mulțumim Domnului că avem un astfel de prieten! Nu doar pastor, ci frate. Prietenia e o inimă ce bate în două trupuri. Iar frăția e identificare cu semenii. „Patriarhul” Bethany CC (Church Chicago) a avut o copilărie tristă. Poate de aeea e atât de empatic. Intră repede în pielea celorlați. În piele, nu sub piele. A avut o adolescență grea. Cu muncă fizică epuizantă. Dar într-o zi la întâlnit pe Hristos. Acum 40 de ani. Și apoi a început maratonul. Da, Luigi Mițoi e maratonist printre pietoni. Maratonist și alpinist. A început să urce pe Muntele lui Dumnezeu. Nu singur. Ci trăgând pe alții după el. Știați că pe poarta Cerului nu se intră decât minim în doi? Dumneata duci pe cineva de mână? Dacă nu ar fi cazul să cauți un semen. Pastorul Luigi e cunoscut de toată lumea evaghelică. Dar și de celelalte confesiuni tradiționale. Ori de laici. Aș putea spune că e cunoscut și de îngeri, și de demoni. Primii îl ajută, ceilalți vor să-l încurce. Asta e lupta creștină. Dar cine e de partea Domnului e mai mult decât biruitor. Predica de la Arad a fost despre Mântuitorul. „De ce Isus?” O întrebare cu un milion de răspunsuri. Sau decât cu unul singur: pentru că e indispensabil vieții. „Pentru că Isus e singura ființă umană, supranaturală, care nu păcătuit niciodată și care poate să ne ierte păcatele”, a fost primul punct al predicii pastorului din Chicago. Pentru că El este fără păcat poate ridica toate păcatele lumii. Căci Dumnezeu nu ascultă pe păcătoși. Dar pe Cel ce e sursa neprihănirii lumii... „Pentru că Isus a luat condiție omenească precum a noastră. Pentru că a înviat din morți. Iar într-o zi ne vom învia și pe noi”. (Chiar așa, tu crezi în învierea morților? Să nu uiți că există o singură viață. Apoi murim. Apoi vom învia pentru judecată). Pentru că Isus și religia creștină a schimbat omenirea. Pentru că are răspunsuri la toate problemele. Are soluții pentru orice ecuație. Pentru că e Dumnezeu. Pentru că e indispensabil. „Fără El destinația noastră e-n iad!”. L finalul predicii pastorul Luigi Mițoi a spus publicului că întoarcerea la Dumnezeu se face din convingere. Și uneori din constrângere prin suferință. „N-aș dori să vii la El prin constrângere!” Și oamenii au ieșit în față, au îngenucheat, au plâns. Echipa de consiliere am avut discuții cu ei. Ne-am rugat, i-am încurajat. I-am sfătuit să meargă spre Biserică. Spre casa lui Dumnezeu. E singurul instituție de pe planetă care-l reprezintă pe Hristos. Fără Biserică lumea e ca fără Oxigen. Și unde Oxigen nu e... viață nu e. Nu înțelegem de ce pleiade de intelectuali sau hoarde de anonimi se luptă împotriva Bisericii. Vor să trăiască fără ea. E ca și cum ai vrea să supraviețuiești fără plămâni. Adică să stai întubat în aparate. Trăiești, dar nu vital, ci ca o legumă! Oameni buni, trebuie să fugim de viața fără Biserică. Altfel nu trăim, doar vegetăm!

Seara s-a încheiat cu o agapă la Biserica Betania Arad. Un pluton de voluntari ne-au demonstrat că servirea la mese nu se face și dacă nu ești ospătar renumit. Dacă ai dragoste ești deja „involvat” în slujire. De fapt cineva care face o lucrare și nu iubește nu slujește. Ci trăiește o corvoadă. Băieții de la tehnic au avut din nou de lucru după eveniment. Nu doar montarea logisticii ia timp. Ci și demontarea și depozitarea înapoi în cutii.

Mulțumim tuturor celor implicați. Și celor de la tehnic și celor de la bucătărie. Dar și șoferilor de la autocare, celor de la security ori participanților. Mai ales că ați avut coloratură confesională diferită. În Cer nu vom mai avea denominațiuni. Mulțumim Comunității Penticostale Arad, echipei pastorale din Arad. Și bisericilor implicate: BP Betel, BP Betleem, bp Eklessia, BP Izvorul Vieții, BP Elim, BP EL-Shadai, BP Măslinul, BP Maranata, BP Noua Filadelfia, BPĂ Harul, BP Eben Ezer. Trăiți uniți! Când bisericile vor lupta umăr la umăr inamicul nu va avea nicio breșă de intrare. Iar unde este unitate acolo coboară Dumnezeu. Acolo dă binecuvântarea, viața pentru veșnicie (Psalmul 133)

PS: Să vă mai spun că am ajuns la Oradea mai mult adormiți? Cei din autocare au putut măcar ațîpi, deși fusul orar joacă feste. Dar cei ce au condus autoturisme proprii au tras de ei, de ochi, de volan. Oboseala e ca și tutunul. Poate ucide! Să vă mai spun că fratele Luigi a ajuns în Timișoara pentru o emisiune vlog, și că la hotel în oradea a venit aprope dimineața?

Nicolae.Geantă & Misiunea Bethany Chicago

sâmbătă, 29 iunie 2024

DE CE ISUS? Turneu Misiunea Betania Chicago în România, 2024 (1, Oradea)

Miercuri. 26 iunie 2024. Zi toridă de vară. Tropicală. Termometrul a urcat la 35 de grade Celsius. In english 95 degrees. Adică Fahrenheit. La Oradea începe reîntregirea echipei. Doar e Bethany United. Echipa e un puzzle. O piesă dacă lipsește... jocul e incomplet. Echipa este unită. Chiar așa pot fi echipe neuinite? Sau unde nu e unitate se poate vorni de echipă? Reunirea e după zboruri lungi peste Atlantic. După escale și peripeții. Căci nu se poate drum lung fără întâmplări neprevăzute. Fără adrenalină. Fără ceva pounds de stress. Nici măcar spre Cer nu mergi fără stress... Prin aeroporturi s-au ivit incidente. Bagaje pierdute. La companii aeriene mari. Da, gafele se produc și la firme/branduri renumite. Un singur pas greșit și chiar profesioniști dau error. Numai Dumnezeu nu face greșeli. Apoi acum are loc prima experiență Schengen a grupului. Pentru că toți bethaniștii aveau pașapoarte americane au trebuit să stea la controale interminabile. A fost prima dată când ți-ai fi dorit buletin românesc!

Unii au aterizat la Otopeni. Alții la Feryhegyi. Cum unde? La Budpesta... Unii au traversat pusta maghiară. Bărăganul ungurilor. Sau Câmpia Panoniei. Cu autobuze sau mașini închiriate. Alții au traversat România. De la Centru-Sud spre Nord-Vest. Printre Carpați. Prin România pitorească. Cu autostrăzile ei scurte. Ori cu petece în asfaltul turnat mai demult. Cu râurile ei învolburate. Cu ruralitatea ei ticsită de case modernizate și vișini copți. Cu dealurile îmbrăcate cu păduri de amestec. Și munții cu molizi semeți. Și cu unele pâlcuri de pădure pline de tei cu miros îmbietor. Cu căpițile de fân și turmele de oi. Cu bătrânii care șed pe lavițe la poartă. Cu căruțele ce fac slalom printre bolizi de zeci de mii de euro. Cu aerul acesta specific între Apuseni și Marea Neagră. Cu ospitalitate ca „nicări” pe pământ. Și cu dragostea verbalizată. Da, dragostea nu e vorbă. E verb. E acțiune. Consum. Ardere pentru ceilalți. Așa cum face Dumnezeu pentru noi...

Tot grupul ajunge la cazare. Câteva zile sediul va fi la DoubleTree Oradea. Un hotel categoria Hilton, situat la 2 km de primăria capitalei Bihorului. Cu 147 de camere. Exact pe malul Crișului Repede. Când zbori zece ore și apoi mai călătorești cam tot atâtea terestru oboseala ăți spune cuvântul. Chiar dacă fusul orar vrea să te mintă...

Ziua 0. Joi 27 iunie 2024. Hotel DoubleTree Oradea. Zeci de tineri, ba peste 100, încep să se adune pe holurile spațiosului hotel de 4 stele. Sunt români-americani. Ba mai mult americani, cu sânge românesc. Nu toți „rup” bine românește. Dar toți au zâmbetul mioritic. Ceva neaoș întâlnit numai între Carpați și Dunăre. Mulți dintre ei sunt elevi și au vacanță. Dar în România nu au venit în vacanță. Ci în misiune. În evanghelizare, în implicare socială. Și-au lăsat metropola Chicago să umble pe străzile satelor și orașelor din românia în Numele Mântuitorului lor Hristos. Vor să facă ceva pentru Domnul. Ajuntând oameni. Semeni. Conaționali. Copii orfani. Bătrâni. Ori tineri cu probleme. Misiunea de anul acesta, a zecea de când Misiunea Bethany Chicago vine în România poartă numele „DE CE ISUS?” Pentru că numai El este soluția vieții. Și soluția tuturor problemelor. Ajutorul. Speranța. Iertarea, Vindecarea. Înoirea. Refresh-ul. Și alte un milion de atribute. Apoi oamenii trebuie să afle de ce îl iubim pe Isus. Nu doar din vorbele noastre. Ci și din fapte. Despre acestea ne vorbesc mai mult David Laza, prezbiter al Bisericii Bethany, alături de Cristi Șerban, liderul departamentului de caritate, care zilnic sunt implicați alături de tineri voluntari din Chicago pentru ajutorarea familiilor nevoiașe.

De departe cea mai cunoscută persoană din grup este Laura Bretan. Solist de renume. Mondial. În vârstă de 22 de ani, Laura s-a remarcat prin vocea sa la diferite concerte din Statele Unite, Canada, Germania, Italia, Spania, UK, Belgia, Evleția, Vatican sau... Emiratele Arabe Unite. Și evident în România unde a concertat pe scenele Sălii Palatului, ale Ateneului Român ori ale Operei din Cluj. Cât despre bisericile unde a cântat imnuri pentru Isus nu pot fie enumerate....

La ora 18 cei peste 145 de româno-americani au avut invitație la Biserica Speranța din Oradea. Este Youth Night. Seară de tineret. Slujbă la care și-au făcut încălzirea. A vocilor, a minții, a curajului. A luptei pentru Împărăția la care au fost chemați. Am fost chemați. Pentru că orice slujitor al Domnului e chemat nu la relax. Ci la transpirație. Haina comună de slujitor ceresc nu e costumul. Nici pijamaua... Ci salopeta!


Sala Bisericii Speranța a fost plină de tineret. Orădenii au potențial uriaș. A fost plină de cei ce sunt viitorul Bisericii. Căci trebuie să vă spun clar: tinerii nu vor fi, ci sunt viitorul Bisericii! Amin! Ei vor evangheliza generația lor! Ei vor rezista tentațiilor. Ei vor construi societatea morală. Ei vor alerga pentru Isus. Maraton. Ei vor câștiga oameni pentru Cer. Tinerii vor duce Biserica mai departe. Mai departe se traduce „mai aproape de poarta Raiului!”. Da, ei pot. Tinerii au potențial uriaș. Au informații cum n-a avut nimeni pe planeta în nicio vreme. Și au la îndemână Duhul Sfânt. El îi va călăuzi. Pe  ultima turnantă. Apoi va urma încununarea. Și-a lor. Și-a noastră. Și-a strămoșilor noștri!


După ce au încântat auditoriul cu vocile-i superbe, Laura bretan & Bethany United, pastorul Luigi Mițoi a rostit o predică din Ezechiel 2. Cu trei mari provocări pentru tineri. Și pentru orice frecventează adunarea lui Hristos. Identifică-ți chemarea. Dezvoltă-ți caracterul. Pune-ți competențele în slujire. Așa facem? Păi dacă facem de ce întârzie rezultatele? Cred că a sosit ceasul să ne dăm un mic refresh. Sau total refresh... Chiar așa, m-a întrebat cineva „de ce pleacă tinerii din Biserică?” Le-am spus că în niciun caz din cauza lui Dumnezeu. Tinerii pleacă pentru că noi le prezentăm un Dumnezeu creat de noi. Unii prezentăm un Dumnezeu conservator. Alții unul libertin. Unii prezentăm un dumnezeu răzbunător. Care te trăznește dacă nu faci y. Ori x. Alții un dumnezeu al îngăduințelor, al încredințărilor transformate în dogme. Sau alte chipuri care nu se regăsesc în Scripturi. Și tinerii văd un Dumnezeu neatrăgător. Paradoxal, El este cel mai puternic magnet. Predicați un Dumnezeu care magnetizează! Trăiți. Și bisericile vor fi pline. Nu numai cu tineri.

După întâlnirea de tineret a urmat o agapă. O masă de dragoste. Părtășie. La masă cunoști semeni. Cunoști poveștile lor. Te integrezi în echipă. Faci relații. Teși pânze de iubire. Părtăția la agapa creștină e un megamedicament. E poftă de viață. Mulțumim Bisericii Speranța Oradea pentru ospitalitate. Dumnezeu să vă răsplătească efortul. Și credința.

Ora 12 PM. Stingerea. Deși dv știți bine. În tabere, în misiune, în slujire, tinerii nu au somn. Ei noaptea n-au somn... Fie treji în toată viața creștină! Și ei și noi. „Stați teji și vegheați!” Să nu fiți surpinși de nimic...

PS: Uitasem. Pastorul Luigi Mițoi a predicat după ce a condus aproape toată ziua. De la Giurgiu la Oradea sunt câteva ore bune de mers. A se citi aproape o jumătate de zi! Rugați-vă pentru fratele Luigi. Fiecare rugă a dvs îi mai pune un fulg pe aripile de înger. Îl ajută să se înalțe. Și cu cât pastorii zboară mai sus, cu atât ne vom înălța și noi pe piscurile creștinismului...

(va urma)

Nicolae Geantă & Misiunea Bethany Chicago

miercuri, 19 iunie 2024

Fă-ți timp...

Fă-ți timp să gândești - este sursa puterii. 

Fă-ți timp să citești - este temelia înțelepciunii. 

Fă-ți pentru prietenie - este sursa fericirii. 

Fă-ți timp să zâmbești - îți va ușura povara vieții. 

Fă-ți timp să visezi - îți va învăța sufletul să zboare. 

Fă-ți timp să iubești - este secretul succesului. 

Fă-ți timp pentru Dumnezeu - este singura investiție durabilă a vieți oricărui om.

Fă-ți timp și pentru tine! Nu trăiești de două ori!

(compilație)

vineri, 14 iunie 2024

Nicolae Geantă și Claudiu Hamza în Austria


Din nou în Austria. În weekend-ul 14-16 iunie 2024 voi sluji la Biserica Sion din Graz alături de prietenul meu Claudiu Hamza din Marseille în cadrul Conferinței pentru familie. Vineri avem o seară dedicată problemelor dintre Părinți și Copii, iar sâmbătă o întâlnire dedicată problemelor dintre soți. 

Duminică vom sluji împreună cu Misiunea Speranța, condusă de fratele nostru Gabi Gorcea din Canada.

Vino cu noi!

Adu cu tine cel puțin un prieten!

Nicolae.Geantă

joi, 13 iunie 2024

În afară se vede ce e deja în suflet...

Poţi să fii cel mai bun om din lume pentru cineva, şi el să nu aprecieze nimic. Nu că nu vrea, dar nu poate, nu are trăirea ca să primească darul tău. Nu încape în sufletul lui, mărinimia ta.

Nu e vina ta, nu e nici vina lui. E vina ta doar dacă aştepţi ca el să se schimbe pentru că tu eşti ca tine. Dar el este ca el, şi aşa va rămâne.

Da, poate viața, provocările, suferința îi vor arăta cândva şi realitatea ta, dar până atunci, nu are cu ce să primească ce ai tu de oferit.

Spaţiul din suflet se măreşte zilnic cu iubire şi înțelegere, dar nu pentru că trage cineva de el să îl lărgească, ci datorită creşterii din interior. De acolo, din interior, creşti. În afară doar se vede ce e deja în suflet.

Unde se vede? În felul în care îi faci pe ceilalţi să te simtă. Să se simtă.

(Sursa: Ana Maria Ducuță)

Luigi Mițoi, Laura Bretan și Misiunea Bethania Chicago pe stadionul Petrolul din Ploiești

 


miercuri, 12 iunie 2024

Scopul prioritar al părinților - de Nicolae.Geantă

Proverbe 22:6 ”Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”

Note de zece, limba engleză, dinți drepți, modelling, sport de performanță, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Fleacuri însă pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a mărturisit întregului popor: "Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!"

Părinți, sarcina dumneavoastră numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Spuneți-le că Isus a fost vândut dar nu e de cumpărat! Că viața e scurtă dar veșnicia e lungă! Aduceți copiii dumneavoastră înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea copiilor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii pleacă singuri de-acasă! Și nici nu veți fi despărțiți de prăpastia veșniciei...

Nicolae Geantă

vineri, 7 iunie 2024

Cea mai frumoasă despărțire - de Nicolae Geantă

Chiar așa, pot fi despărțirile frumoase? Căci toate sunt nedorite. Încărcate cu plumb. Cu lacrimi... 

Era într-o miercuri pe la prânz. Ori joi. Dar ce mai contează. Oricum a trecut. Și mai era final de an școlar… Perioada aceea în care școala ai vrea să nu se mai termine! Pentru că devine peron de îmbrățișări. 


Eu eram în plin exercițiu al muncii. Predam clasei mele de-a unșpea. Și dintr-o dată, dau năvala pe ușă, un grup de băieți înalți. Între 1,90 și peste 2 metri. Tunși. Rași. Frezați. Pachete de mușchi. În cămăși albe ori albastre. Fac parte din echipa națională de rugby a României. Cea de juniori. Trei ani le-am fost profesor de Geografie. Și bonus „emotional coach”. Antrenor pentru minte. Și mai ales pentru inimi. 


„Domnu’, am venit să ne luăm Adio de la dumneavoastră! Ne mută la București pentru ultimul an!” Și au înaintat vreo 25 de inși spre catedră. „Dar vrem sa ne spune-ți ceva memorabil, așa ca de final, care să ne rămână în minte forever!” Ce să spui unor flăcăi puternici - toți mai înalți cu mult decât mine, în ultima clipă? Și mai ales când ești luat așa, ca din oală? Da, da, în viață contează finalul. Oamenilor li se întipărește mai bine în cap o zi finală decât zece mii de zile fericite. Ei vor ține minte ce ai făcut pentru ei, nu cine ai fost tu pentru ei!


I-am chemat pe toți în fața clasei. Am dat catedra într-o parte. Eram eu, hărțile și tabla... Și în bănci alte două duzini și ceva de curioși. Hai să facem ceva memorabil. Hai aici toți, o grămadă ca la rugby în jurul meu. Eu stau în centrul, și voi toți roată”. Și ei s-au prins umeri de umeri și s-au aplecat. Erau ca un ocean în jurul unei stânci. Și curioși... ca o soacră mare! Eu am rămas în picioare. Și am început să mă rog. Să îmi pun mâinile peste ei și sa strig la Tatăl Ceresc pentru binecuvântare. În câteva secunde Dumnezeu a fost peste noi! Și eu, și rugbiști și asistenții din bănci, am simțit cum ne-a învăluit cu poala mantalei Sale sfinte. Într-o jumătate de minut pe podea era un cerc uriaș de lacrimi. „Lacrimile acestea se vor duce în cer, nu vor intra în podea!”. Cât a durat atmosfera cerească? Nu știu. Dar gândiți-vă cât timp îți ia să binecuvânteze în parte vreo 25 de bărbați! 


În clasă nu se mai auzea decât liniștea din Cer! S-au ridicat și m-au îmbrățișat. Când îți dau „hugs” rugbiști trebuie să te ți tare. Ca fierul beton torsionat. Altfel rămâi funcțional fără vreo coastă. Au urmat zeci de îmbrățișări. Și râuri de lacrimi. Tristețe dulce. Sau bucurie amară. După fiecare duș de iubire aproape că nu mai dorești să mai ieși. Căci dragostea între semeni e cel mai puternic „superglue”. Nimic nu te poate dezlipi! Înțelegeți acum de ce față de unii păstrăm distanță? De ce suntem nepăsători? Simplu: ne lipsește iubirea. Și unde dragoste nu e, nimic nu e. Cum bine zicea Marin Preda.


Au ieșit rând pe rând, plângând. Știi cum e să vezi 25 de rugbiști cu ochii în lacrimi? Dar nu pentru că au avut performanță. Și nici eșec! Ci pentru că au simțit cum Dumnezeu i-a atins pe șira spinării! Dar să vezi alți 25 când stau în bănci înghețați de vizita inopinată a Duhului?


În anii mei de slujitor pentru Împărăția Domnului Isus Hristos am ținut semenilor mei mii de speech-uri. Pregătite. Sau ad-hoc. Spontane. Sau programate. Am rostit un amazon de cuvinte. Dar nimic nu se poate compara cu o rugăciune! Când mă rog sunt deja în poala lui Dumnezeu. Și vorba lui Martin Luther: „Ar trebui să îmi deschid larg șorțul de la brâu și apoi să cer cu îndrăzneală să cadă în el exact ce îmi doresc de la Tatăl!”


În viața veți avea despărțiri. Trăiți în așa fel încât oamenii să își aducă aminte nu numai cum i-ați făcut să se simtă grozavi, ci să vadă Dumnezeul care locuiește în dumneavoastră! 


Mă gândeam când am plecat spre cancelarie că rugbiștii sigur vor uita toate cuvintele mele de la ore. Toate discursurile despărțirii spuse de cei dragi. Și toate grămezile de la jocurile lor de pe stadioane. Dar nu vor uita niciodată că în ultima lor zi de liceu, într-o „grămadă a iubirii” i-a mângâiat Dumnezeu pe creștet!


Nicolae.Geantă

joi, 6 iunie 2024

Se sting uitatele biserici - de Mihaela Mănescu

Se sting uitatele biserici,
Morminte pline de-amintiri
Închise-n forme reci de clerici,
Ne mor bătrânele clădiri.
 
Se preschimbaseră-n muzee
Golindu-se de orice har.
Și câte una, în moschee
Smulgându-și crucea din altar...
 
Se mistuie în foc icoane
Cu chipuri palide de sfinți
Pictate sobru, pe tavane;
Se sting umilii terebinți.
 
Ne piere locul de-nchinare!
Ne-am rătăcit de Dumnezeu.
Dar cine mai pricepe oare
Că asta-i ultima strigare
Să ne trezim din somnul greu...?
 
 
mihaela mănescu

Nicolae Geantă la Botoșani



marți, 4 iunie 2024

Turneu 2024 România. Luigi Mițoi și Bethany United Chicago

vă invităm alături de noi!

Arad - Oradea - Bistrița - Brașov - Ploiești - Rm. Vâlcea - Deva!

10 zile de evanghelizare!

150 de tineri veniți din Chicago în România!

solist: Laura Bretan

pastor: Luigi Mițoi

invitați: Amalia Decean și Gabi Buzguța

mass media evanghelică

biserici evanghelice locale


* ** provocare pentru prahoveni: moment special: 4 iulie 2024 -ziua USA, stadionul Ilie Oană (Petrolul) din Ploiești.

(Nicolae.Geantă) 

Vă așteptăm! Nu veniți singuri! Aduceți și un prieten!