Anunț umanitar: Hai să cumpărăm împreună un container de locuit unei mame și fiicei sale!

Are aproape 55 de ani și mai puține kilograme. A crescut 9 copii, cu greu, aproape singură. Azi mai are acasă doar o fiică, elevă în clasa XI-a la liceul unde sunt profesor. De trei ani locuiește într-o mică rulotă veche, ruptă pe alocuri, acoperită cu nylon. Pentru că soțul i-a incendiat casa!

Rulota a fost donată de un vecin. Suprafața locuibilă e puțin peste 11 mp. Unde să te învârți două persoane? Problema este că vreo trei ierni a rezistat. În frig, cu ligheanul în „jumatea cășii” sau chiar în pat, în zilele cu ploaie. Cineva i-a donat o folie de nylon. Anul trecut soția mea i-a cumpărat niște polistiren pentru izolație. Dar rulota cedează. Se rupe! În timp și fiarele se rup. nu numai că ruginesc! 

Aaaa, uitasem să vă spun: este vecină cu noi! Pe aceeași stradă la vreo 3-4 sute de metri distanță. 

A încercat toate variantele să își procure un container nou. Nu a reușit. „Dar eu nu sunt a nimănui?”, mi-a spus plângând într-una din zile. Noi știm că Dumnezeu nu părăsește pe nimeni. Prin urmare haideți să o ajutăm să-și cumpere un container/modul nou, bun de locuit! Cine se poate implica alături de mine să mă contacteze. Fie pe e-mail (nickbags@gmail.com), fie mai jos în comentarii, fie pe telefon (pentru cine nu îl are să îmi scrie e-mail și apoi vom discuta).

Este jumătatea lui septembrie. Vine toamna cu ploi, cu frig, cu vânt! Am vrea ca Elvira să nu mai doarmă cu frică! Dar pentru asta e nevoie de implicare... De orice fel!

Mulțumim pentru înțelegere!
Și pentru sprijin. Fie el și numai o rugăciune!

Nicolae.Geantă

De ce îl iubim pe Vladimir Pustan...

Dacă citiți istoria lumii veți vedea că acei creștini care au făcut cel mai mult pentru lumea actuală au fost tocmai aceia care s-au gândit cel mai mult la lumea viitoare, ar zice Tozer. Și Vladimir e unii dintre ei. Maratonist pentru lumea viitoare. Evanghelizări, botezuri, oameni reabilitați, case construite, orfani ajutați, bătrâni și săraci sprijiniți...

Dacă priviți livezile de pomi veți constata că cei mai încărcați au crengile rupte. Rodul bogat e ținta atacurilor. Cu pietre nu aruncă nimeni în copacii de ornament. Nici măcar la antrenamente... 

Dacă cercetați Scripturile veți vedea că „Dumnezeu îndreaptă pe cei înconvoiați” (Psalm 145:14b). Pentru că Hristos nu rupe nici trestiile frânte, nici oamenii curbați de apăsare. El doar îndreaptă. Și spinările, și ochii și pașii. 

Dacă studiați iubirea lui Dumnezeu veți vedea că atunci când un om nedrept prigonește un om drept, Tatăl nostru e de partea celui drept. Iar când un om drept prigonește un om nedrept Dumnezeu e de partea celui prigonit. Dumnezeu e mereu cu prigoniții. Indiferent de consecințe, EL este turnul lor de scăpare.

Dacă veți căuta prieteni veți constata că nu-i întâlniți la mese de răsfăț, la picnic sau entertainment. Ci în necazuri, în durere, în apăsare. Prietenia nu e cea care se întoarce după furtună. E cea care rămâne!

De ce-l iubim pe Vladimir Pustan? Pentru că iubirea e cel mai bun medicament. Iubirea nu vindecă numai pe cel bolnav. Ci și pe cel care-o oferă. (Oare ne-am întrebat vreodată de ce face risipă de iubire Dumnezeu?) Cioran spunea că la nașterea oricărui om Dumnezeu a pus o sămânță divină în el. Dacă nu încolțește se transformă în otravă. Și mă gândeam eu în aceste zile că i-aș fi spus filosofului Cioran că sămânța e iubirea. Dacă iubirea nu încolțește devin otravă! 

Hristos ne-a învățat să iubim toți oamenii! Indiferent de poverile lor, de frământările lor, de minusurile lor. Iubind încolțește divinul în noi. Neiubind devenim toxici...

Nicolae Geantă 

Beiuș

PS: Redau mai jos o frântură din ultima predică a pastorului Vladimir. 

E ceea ce eu nu am reușit să spun...  

sursa Ben Hur Nicolae Geantă, via Lighthouse Romanian Church Camas

Întâlnire inopinantă: Florin, Nicu și... Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Când eram adolescenți era eroul nostru. Toți picii României visam să fim Mărgelatu. Ori ca bărbatul acela șarmant, român neaoș, cu vorbe alese, domoale, cu bun simț și plin de curaj. Contagios…

Astăzi l-am întâlnit preț de câteva minute pe Schwechat International Airport. La Viena.

E plin de viață, blajin, tot frumos, dar vârsta își pune cuvântul. I-am spus că „Dumnezeu ne ține în viață atâta vreme cât mai scrie o poveste cu noi! Apoi ne cheamă acasă! În fond, toți vom pleca!” Apoi l-am binecuvântat cu sănătate în Numele Celui Răstignit pe Golgota. M-a binecuvântat și el, cu lacrimi în ochi. Am purtat o mică discuție, apoi i-am oferit un cadou: volumul „Lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi!” Mi- a strâns mâna. L-am binecuvântat din nou. „Mulțumesc frumos părinte!”, a șoptit! Da, da, știe să respecte valorile.

L-am lăsat pe scaunul său și m-am retras într-un colț. Zeci de ochi curioși mă priveau pe furiș. Iar eu îl priveam (tot curios) pe marele maestru! Pe Florin Piersic. Care și mai curios ca toți a început să îmi citească din carte!

L-am văzut zâmbind. Venise vremea ca și eu să îl încânt pe el! Când am urcat în avion m-a întrebat unde mă găsește după ce citește cartea...

Dumnezeu să se îndure de omul Florin Piersic! Și să îl ajute să calce pe calea veșniciei!

Hai, înălțați și dumneavoastră cu mine o rugăciune pentru el!

(PS: Titlul este inspirat din declarația unei cititoare fidelă)

Nicolae.Geantă
Viena, Schwechat International Airport

Apel la rugăciune pentru Mircea Țetel

2 Corinteni 1:11

Mircea Țetel - unul dintre cei mai buni prieteni ai mei - trece printr-o perioadă dificilă din punct de vedere al sănătății. În urma unor intervenții medicale ale căror rezultate nu au fost tocmai o reușită, omul de afaceri sucevean este internat din nou în spital. Mircea Țetel este un nume bine cunoscut în rândurile evanghelicilor români, atât pentru implicarea sa la diferite activități de evanghelizare și misiune din Moldova cât și pentru acțiunile caritabile generoase. Apelăm insistent să ne unim în post și rugăciune pentru fratele nostru, astfel încât Mâna cea bună a lui Dumnezeu să se atingă de el și să-i aducă vindecarea deplină cât mai repede!
Mulțumim tuturor!

Nicolae.Geantă

Apel la rugăciune pentru prof. univ. dr. Corneliu Constantineanu

Corneliu Constantineanu, ex-rector al Institutului Biblic Penticostal din București, profesor universitar doctor în cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, unde activează în prezent fiind totodată coordonator al secției de Teologie (licență, master, doctorat) din cadrul Facultății de Științe Umaniste și Sociale, trece printr-o perioadă cu probleme de sănătate, cauzate de virusul Sars-Cov19. În prezent renumitul profesor și teolog este internat la Spitalul Victor Babeș din Timișoara. În urma discuției de astăzi, fratele Corneliu mi-a spus că lucrurile merg „binișor”. Precizăm că zilele trecute profesorul Constantineanu nu s-a simțit deloc bine. 

Facem apel la unire în rugăciune pentru distinsul profesor ca Domnul Dumnezeu să se atingă de el și să-l vindece! Doamne dă izbândă!

dr. Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă: Ajută pe David să aibă din nou casă de Crăciun!

Îl cunosc pe David de câțiva ani. Un conducător de biserică smerit, sensibil, plin de blândețe și cu o inimă largă cât Pacificul. Fiecare cuvânt care-i iese din gură e măsurat cu grijă. Gândit. Și plin de dulceață. Am discutat un snop de subiecte împreună și nu l-am auzit niciodată cârtind, niciodată vorbind ceva de rău, niciodată nemulțumit (Chiar și-atunci când oamenii i-au întors spatele). Dar l-am văzut/auzit plângând la predici, la rugăciune, muncind la câmp... Rostind doar atât: „Domnu-i bun!”. Aș putea să scriu un tom întreg despre istoria acestui bărbat cu 11 copii (din care 7 încă necăsătoriți), alergător ca o furnică și o bunătate ca regele căruia îi poartă numele. Adică bunătate ca a lui Dumnezeu. Însă durerea mea este alta…

Întoarcerea la valorile Cerului - Liviu Axinte și Tudor Pețan

Plin de miez. Hrănitor. Gustos. Sățios... Unul dintre cele mai bune interviuri care vizează problemele cu care se confruntă Biserica în pandemie. Soluții pentru viitor. Adaptare. Readaptare. Totul pentru biruința Numelui lui Hristos! Felicitări celor doi protagoniști! Dumnezeu să vă binecuvânteze! 

video AlfaOmegaTv

Mircea Roșca din nou în Parlament

Mircea Roșca îmi este bun prieten. Și frate. E un om cu suflet gigant. Dar și cu un zbucium pe măsură. Pentru România și pentru Hristos. Alergător de cursă lungă, orator de elită, om de inițiativă și pasionat de Scripturi, Mircea Roșca este nu doar un politician de top, dar și o trâmbiță a creștinilor în Parlament. Mărturia sa creștină este șocantă. Retras pentru o perioadă de ceva ani, dar și după o grea luptă dată cu sine, politicianul prahovean s-a hotărât să se arunce din nou în lupta electorală 2020. După cum îl știu de activ va accede sigur în Parlament. Unde ne va reprezenta cu succes. Și cu mândrie. Drum bun Mircea Roșca! Avem nevoie de oameni influenți ca tine! Și noi creștinii, și Mântuitorul tău! Slujește eficient! Iar noi ne vom ruga pentru tine! Și cei ce pot te vor vota!

Am să redau mai jos o scrisoare integrală a sa, publicată pe pagina-i oficială de facebook acum câteva ore (vezi și https://www.facebook.com/roscamircea)

„Candidez la alegerile parlamentare pentru Camera Deputaților pe lista PNL!

Dragii mei, vă salut pe toți cei care mi-ați fost alături de foarte mult timp și odată cu anunțul acesta mă simt motivat să vă dau mai multe explicații cu care rămăsesem dator.

 De zile bune mă tot gândesc cum să vă anunț noua decizie din viața mea, pentru că nu prea mai știu să vorbesc despre mine într-un mod egoist.

Ultimii 6 ani în care Dumnezeu m-a trecut prin examenul vieții, în care a trebuit să îmi însușesc virtutea supremă care este smerenia, și-au pus profund amprenta pe caracterul si ambițiile mele.

 Smerenia este calitatea, sau secretul ce poate schimba lumea făcând-o mai bună. Prin ea, putem vedea ce este mai bun în toți oamenii, mulțumindu-i în același timp Lui Dumnezeu pentru calitățile superioare pe care eventual le avem unii față de ceilalți.

 Da, prin acest examen am trecut în ultimii 6 ani și cred că am învățat multe: Să respect, să ascult, să ajut mai mult pe cei din jur și chiar să iert pe cei ce probabil voit mi-au făcut rău.

Ziua Profesorului trece și acest an aproape neobservată - de Nicolae.Geantă

Sursa foto? Nu o știu!
Mi-a trimis-o mama azi
pe whatsapp!

„Profesorul e lumânarea ce se consumă arzând pentru alții” (Liviu Rebeanu)

Ceea ce mi s-a părut ciudat este că și anul acesta 5 octombrie, adică Ziua Profesorului (stabilită de UNESCO în 1994) la români a trecut aproape neobservată. Sau dacă cineva a menționat ceva despre dascălii României a făcut-o analizându-le salariile! Ziariștii mioritici nu au avut nimic mai bun de comentat despre dascălii lor. Nu că i-ar urî, nu că i-ar persifla, dar majoritatea gazetarilor atât pot analiza. Mediocru. Și unii răutăcios...

A fi profesor în România a fost, și este un sacrificiu. A fi profesor nu e să faci carte de amorul artei, nici un serviciu de corvoadă, nu e o viață de rutină, și nici un job unde poți câștiga cumva o pâine. cine face așa e simplu prestator. A fi profesor este o vocație. O charismă. O artă. (Recunosc, nu toți au acest dar). A fi profesor înseamnă să fii sculptor de suflete. Să modelezi aripi de înger unui copil. Să deschizi orizonturi. Largi. Noi. Provocatoare. Să deschizi uși pentru perspective. Și să cioplești în fiecare zi în răul de plumb care ne-nvăluie tinerii! Chiar dacă dalta parcă taie din ce în ce mai greu...

A fi profesor în România înseamnă să fii îndrăgostit de meserie. Și de copii. Să înveți psihologia pubertății, a adolescentului rebel, să-i cunoști inteligența emoțională, eul, personalitatea, să știi „cartea gesturilor”, vorba lui Collet. Trebuie să știi să prezinți abisurile umane, dar și cum se ating evereștii. Să știi să explici diferența dintre mituri și Dumnezeu. Ori, mai monden, cum să nu cazi victimă tehnologiei, gadgeturilor, modei, muzicii, tatuajelor, ideologiei de gen... A fi profesor în România înseamnă „să ai o croială de sus până jos”, vorba domnului Pleșu.

Atipic Beauty: Frumusețea în scaun cu rotile | Stiriletvr.ro

sursa fotografiilor Lidia Leahu

http://stiri.tvr.ro/atipic-beauty--un-eveniment-dedicat-frumuse--ii-persoanelor-cu-dizabilita--i_850860_video_200929.html

Duminica trecută Timișoara a fost gazda celui mai emoționant show fashion: Atipic Beauty, o prezentare a frumuseții de către persoanele cu dizabilități, direct din scaunul cu rotile. „Handicapul nu e o dizabilitate, ci o abilitate!”, a fost unul dintre moto-urile evenimentului care a ajuns la ediția XX, și a aliniat mai mulți tineri frumoși care au prezentat publicului creații vestimentare ale unor designeri renumiți direct din cărucioare, dar cu o atitudine pozitivă față de dizabilități!

Printre cei ce au urcat pe scenă au fost și doi prieteni ai mei: Ovidiu Milian și Lidia Leahu.

Dacă Lidia - o tânără creștină din Arad, este reporter la radio Alt Fm unde face emisiuni profunde despre viața cu Dumnezeu („Tinerețea trăită Altfel”, „SOS Sănătate și Frumusețe”), Ovidiu Milian din Bihor, e un predicator care „dă foc” bisericilor în care vorbește! Ovidiu nu a alergat niciodată desculț prin iarbă, dar aleargă de câțiva ani buni singur la evanghelizări, cu mașina prin România, fără posibilitatea de a coborî de acasă până la destinație, unde cineva îl ia în brațe să îl urce la amvon! Ceea ce m-a impresionat profund la acest Atipic Beauty este că Ovidiu a fost singurul care a vorbit despre Dumnezeu și veșnicie!

Ovidiu și Lidia (dar și ceilalți participanți care au studii superioare și se bucură de carieră și succes), au arătat la televiziune întregii Românii că frumusețea pornește din interior! Mai mult decât atât au provocat mii de oameni la luptă alături de Dumnezeu!

Sunt mândru de voi Ova și Lidia!
Dumnezeu să fie cu voi în fiecare secundă!

Nicolae Geantă și Daniel Grigoriciuc - Indispensabilitatea Rugăciunii - ...

video by Ben Hur

Apel la rugăciune pentru Iosif Oprișan

Iosif Oprișan, solistul grupului “Rouă pentru Suflet” de la Biserica de rromi Eben-Ezer din Boldești-Scăieni, se află de mai multă vreme într-o stare îngrijoratoare din punct de vedere al sănătății. În ciuda mai multor intervenții medicale în diferite spitale, situatia cântărețului nu s-a ameliorat. Tânărul Oprișan, care are nevoie de o nouă spitalizare în aceste zile, are și nevoie urgentă de rugăciunile noastre, mai ales că duminica viitoare, 21 Iulie, va îmbraca haina de mire!

Dumnezeu sa-Și întindă mâinile peste tine, Iosif, iar sângele Lui sa te vindece deplin!

“Totuși El suferințele noastre a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53:4)

Nicolae Geantă

Azi ne rugăm pentru Ionela

Ionela e o femeie de aproape 60 ani. Este grav bolnavă. Medicii nu i-au mai acordat nicio șansă. A fost trimisă acasă. Fiica ei a trebuit să vină din Italia s-o îngrijească. Căutând pe internet a dat peste muzica fraților de la Toflea. Și prin ei a dat de mine. Mama ei dorea neapărat sa se mărturisească unui pastor! Am ajuns la ea pe 12 Iunie, după sute de km parcurși. Am plâns împreună. Ne-am rugat. (Am apelat  să mă sprijine pentru asta la peste o sută de frați). I-am făcut ungerea. Femeia și-a predat viața Domnului! Dar cel mai uimitor lucru a fost rugăciunea sa. Deși are metastază (ultima fază), Ionela nu a cerut nicodată în rugăciune vindecare!!! Spunea numai: “Ai milă de mine Doamne! Iartă-mă! Nu mă lăsa aici!”.

Am plecat acasă fericit. Mai ales că s-a întors la Domnul și fata sa venită din Italia. Am vorbit cu ele de mai multe ori, telefonic. Am rugat un pastor din orașul ei să o viziteze! Și biserica lui a fost lângă ea. Apoi Ionela a ajuns iar la spital. La începutul săptămânii acesteia fiica ei mi-a spus că Ionela nu mai poate vorbi! Nu mai mănâncă, nu bea decât putină apă, nu mai cunoaște pe nimeni... am regretat ca am vorbit prea puțin cu ea!

I-am spus să mă țină la curentu cu starea mamei sale!

Dar ieri pe la 17 m-a sunat Ionela! Își revenise! Era singură, în spital, fără fiica ei!

Nu știu prin ce va trece în viitor dar vreau să vă rugați cu mine pentru ea pentru ea! Dumnezeu poate face orice minune! Trebuie doar să credem!

****
1 Iulie 2018 ora 3,35 Ionela a trecut la Domnul! Dumnezeu să îi mângâie și mântuire familia!
Mulțumim tuturor celor ce v-ați rugat!
Nicolae.Geantă

Precious Little Feet Oradea. Inaugurarea Centrului de Consiliere pentru femei cu criză de sarcină – de Nicolae.Geantă

26 mai 2018. Ora 10 și câteva minute. Strada Sucevei nr. 23A din Oradea. Gard în gard cu sinagoga evreilor mesianici. Se aude în boxe un scrâșnet de copil. De baby, de nou născut. Care îți încrețește pielea. ”Toți ați auzit așa ceva”, spune emoționată Lidia, soția pastorului Dan Florin. ”Unii însă nu au mai apucat să îl scoată...”. Exact, 23 de milioane de avorturi a avut România. Din 1956 până azi. Mai mulți morți decât vii! Să ne rugăm ca Dumnezeu să nu ne lovească brutal pentru asta!

Miorika Cristea și cele 4 consiliere

Lidia Dan va superviza lucrarea de la Centrul ”Precious Little Feet”, alături de Cristina Ilea, Teodora Mada și Florica Petrila. Și coordonate din Florida de Miorika Cristea, președintele Asociației. O româncă din Banatul sârbesc, ajunsă în USA, unde a deschis ochii pentru filiala din Oradea. După rugăciunea lui Florin Lăzureanu din Florida (din bordul de conducere), cu lacrimi (”Iartă România cu mâinile mânjite de sânge ale pruncilor ce nu au putut să țipe!”), Miorika Cristea a vorbit despre drumul parcurs spre înființarea Centrului. După ce s-a rugat ani întregi pentru infertilitate, în urma tratamentelor a făcut cancer. În disperarea de atunci, Dumnezeu i-a strigat: ”Miorika, tu poți fi mamă nu pentru unul, nu pentru doi, ci pentru mulți copiii”. Nu a înțeles atunci. Era 2002. ”Am avut și o vedenie. Eram in Cer și o mulțime de baby în jur. Toți fugeau spre mine! Nu strigau decât atât, toți: “Și pe mine! Și pe mine”... Apoi am mers la un centru de consiliere. Cu o prietenă. “Și acum ce facem?” Am sunat pe fratele păstor Titus Colțea. Care ne-a dat direcția asta. Și de 14 ani luptam împreună. Chemarea nu 
ne-o fac oamenii, ci Dumnezeu. În 2015 am vizitat Oradea. Și de atunci ne rugam și am așteptat clipa asta”, a spus Miorika subliniind deviza noului Centru: ”Informează-te corect înainte de a decide!” Mamele trebuie informate înainte de a decide... ” Ne trebuie bani, dar dacă nu exista rugăciune nu putem face nimic!” A încheiat discursul cum l-a început: în lacrimi. “Și pe mine! Și pe mine! Cine mă v-a scăpa de la moarte!” Apoi am auzit cea mai șocantă declarație a zilei: ”Cel mai periculos loc unde se poate afla un copil este în pântecele mamei!” Intr-o zi noi ne vom întâlni cu ei...

A luat cuvântul Petrică Vidu, președintele Comunității Baptiste Bihor. A citat din Psalmul 139: “Tu mi-ai întocmit rărunchii. Trupul meu nu era ascuns de Tine... într-un loc tainic... ochii Tăi mă vedeau...” ”Orice copil ce-a fost în pântecele unei mame a fost Creația lui Dumnezeu” a spus Vidu. ”Am văzut la TV zilele trecute cum un robot îmbracă oamenii paralizați. Si mâna unui medic, chemat să salveze, distruge, smulge cu forcepsul ce creează Dumnezeu! E unealta diavolului!”.

Forica Cherecheș

A urmat Florica Cherecheș, deputat de Oradea, care a precizat că ”în Parlament e greu să faci legi anti-avort. Dar nu imposibil”. ”O comunitate, o țară, o națiune se dezvoltă atunci când toți colaborează”... ”Eu salut când tot mai multe organizații promovează valorile crestine. Poate unii nu ajung sa meargă la biserică, dar biserica poate ajunge la ei. Dvs să fiți mesagerii lui Dumnezeu!”

”Nicolae Geantă nu a venit în calitate de pastor.

Codreanu - de Nicolae.Geantă

M-a salutat regulamentar în mijlocul orașului. Cu cizme de cauciuc în picioare deși era vreme de teniși. Cu o cămașă în carouri turbat colorate și o haină destul de îmbătrânită. Decolorată ca un carton uitat în soare. Avea niște pantaloni largi, foarte largi. Cred că XXL pentru mărimea sa de M. Haine primite de pe la unul, altul. Așa primește întotdeauna Codreanu, ce e de lepădat. M-am uitat la el și mi-a fost rușine. Nu de el, nu că m-a salutat bucuros. Ci pentru că așa îl îmbrăcăm noi pe Hristos. Zdrențăros...

A venit la oraș pe jos vreo 15 km. N-a avut bani de bilet la autobuz. Sau dacă a avut vreun gologan poate c-a vrut să-și cumpere ceva dulciuri. Odată, de Plugușor, de toți banii strânși și-a luat numai gumă de mestecat! Era prin clasa șasea și el nu gustase niciodată Orbit... Doar înghițise în sec, privindu-i pe alții.

La școală n-a mai putut merge de mult. Cu un tată bețiv care îl trimitea să stea cu vacile satului nu se putea învăța carte. Și apoi pe burta goală nu prea poți citi. Chiar Kierkegaard de-ai fi... Acum are în grijă o turmă de oi. Probabil singurele care nu-l privesc sfidător... Dar nici acolo nu poate strânge bani. Familia sa e ca un sac găurit. Oricât ai îndesa, totul se pierde rapid.

Azi ne rugăm pentru Vladimir Pustan!

Astăzi fratele Vladimir Pustan va avea o intervenție medicală!

Vă îndemn la rugăciune pentru el pe toți aceia care îl cunoașteți!

Dumnezeu să își deschidă aripile peste pastorul a cărui parohie nu e doar Beiușul ci lumea întreagă!

”Să te faci repede bine Patriarhule! Locul tău e pe frontul lui Dumnezeu! 

Mai sunt de cucerit multe cetăți!”

PS: În seara asta, fratele Vladimir mi-a transmis că ”totul a decurs foarte bine”. Slavă Domnului!

Mulțumim tuturor care v-ați rugat! Rugați-vă mai departe! Împreună zburăm mai sus. Pentru că dăm mai bine din aripi!

Mircea Roșca - Nu voi înceta să fac tot ce îmi stă în putere să văd acești conducători formând acea unitate de care țara are nevoie

Îl cunosc pe Mircea Roșca de când s-a întâlnit cu Dumnezeu. Am fost lângă el la botez (Voi regreta toată viața că nu l-am botezat eu!). Apoi am văzut cum familia lui s-a întors la Domnul. Dumnezeu a început să lucreze cu putere. Am fost cu el la evanghelizări, la rugăciune, în misiune printre studenți, printre tineri, și chiar la mese de prietenie. Niciodată nu am discutat nimic altceva decât despre un Dumnezeu măreț! Pentru că Mircea e virusat de Dumnezeu! Pentru Roșca alergarea prin România nu se poate fără Domnul. Nu se poate parlamentari fără Cer. Preoți fără Duhul lui Dumnezeu. Creștinism fără relevamță. Îl știu bine. Arde pentru Isus Hristos! Simte durerea nașterii creștine în Carpați.

Zilele trecute am fost cu el la Parlament. La rugăciune. I-am văzut în ochi durerea. I-am simțit în soapte apăsarea. România trebuie schimbată nu doar printre oamenii de rând, ci acolo sus, printre liderii țării! Dumnezeu să te ajute Mircea Roșca! Să lupți bine! Să știi că vei întâmpina obstacole! Dușmani. Prigonitori. Dar să mai știi că îi vei învinge chiar luptând cu o singură mână! Dacă cu cealaltă te vei ține de Isus Hristos!

Redau mai jos câteva impresii scrise de Mircea Roșca pe pagina sa de facebook despre Micul Dejun cu Rugăciune (fotografii realizate de Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României).

”Saptamana trecuta am participat la cel mai important eveniment organizat de grupul ecumenic din Parlamentul Romaniei - Micul Dejun cu rugaciune! Este poate singurul eveniment in care crestinii din politica pot ingropa securea razboiului, isi pot da mana intr-o pace sincera de care ne-a vorbit Domnul nostru Isus cu atata dragoste si se pot ruga impreuna pentru tara si romanii nostri incercati. Grupul de rugaciune care se intruneste in fiecare saptamana, din care, prin voia Domnului fac parte alaturi de multi parlamentari din toate partidele politice, se roaga pentru unitate in tara, intre institutii, partide, culte, care prin aceasta unitate sa reziste pericolului venit dinspre tarile care s-au departat aproape total de la valorile crestine. Daca intersul de afara pentru resursele noastre naturale inca persista si nu s-au luat niciodata masuri, acum ne sunt atacate valorile ce fac parte din identitatea noastra crestina si se lucreaza atat de perfid, incat se leaga si de familia constituita de Dumnezeu, dintre un barbat si o femeie, creand un spirit democratic, imbracat in norme europene, incat sa te faca chiar sa crezi ca nu este nimic rau... Este foarte rau si pericolul acestei mascarade numita democratie europeana, vine intrun moment in care oricum copiii nostri sunt dezorientati, nemaistiind sa deosebeasca raul de bine... 

Ne rugăm pentru Paul Volintiru. Fiul Rodicăi și al lui Marian este grav bolnav!

Duminica trecută Marian Volintiru mi-a scris ca a fost nevoit să plece urgent din România pentru că are un copil foarte bolnav în spital. Am aflat mai târziu că un băiat al său este în comă. Dar și ca medicii vor să îl deconecteze de la aparate și Rodica și Marian au refuzat. Ne-am rugat zile întregi mai multe persoane. Șî pe 10 August Paul ne-a dat speranță că Dumnezeu ne aude...
Totuși băiatul este în situație critică. Sora Rodica și Marian Volintiru au făcut apel la rugăciune și post pentru Paul! (Vezi pagina de Facebook Roda Volintiru)
Astăzi fratele Marian mi-a spus că situația e încă destul de critică! Dumnezeu să intervină în familia Volintiru!
Să strigăm împreună la Domnul! El e singurul ce poate face minuni! De fapt, pentru Tatăl nostru minunile sunt normalități...

Când greșelile sunt de la Dumnezeu... – de Nicolae Geantă

”Errare humanum est”, a scris Cicerro în Philippica. ”Dacă nu greșești nu ești om”, strigă uneori românii. Și nu doar ei. Ci toți păcătoșii telurici. Greșim ades. Adică prea des. Și suportăm consecințe. Greșelile se plătesc. Ori se iartă. Greșelile au un preț. Uneori învățăm din ele. Dar de cele mai multe ori nu. Nici din greșelile noastre, nici dintr-ale altora. Dar dacă greșeala e de la Dumnezeu? Se poate?

Coboram munții Apuseni cu soția mea după o misiune în zona Beiuș. Iulie 2016. Luni dimineața. Undeva, într-un sat Lazuri, un băiat înalt, drăguț, așteaptă o mașină de ocazie. Trec multe. Cârduri, vorba bunicii. Dar nu oprește nimeni. Când l-am văzut am simțit că trebuie să urce. (Nu simt pentru orice autostopist). Tot drumul el a rămas tăcut. Eu ascultam o predică. Nu știu dacă i-a rămas ceva în urechi. Ori în inimă. A coborât la Vârfurile iar eu mi-am continuat drumul. Ascultând muzică și predici. Abia la Tălmaciu am coborât să cumpăr ceva. Când am ridicat servieta din spate am găsit pe banchetă un dosar. ”De unde ai scos ăsta?”, am întrebat-o pe soție. ”Nu eu! Tu nu ști ce ții prin mașină?”. L-am deschis. Era plin de acte. Acte pentru o persoană cu dizabilități. Trebuiau depuse undeva prin județul Arad. Mi-am adus aminte de tânărul din Lazuri. ”Săracul, ce probleme va avea acasă!”.

Spune-mi...

- …că nu ai renunțat să visezi. Că nu te-ai împotmolit de criticile celor care, deși nu au făcut nimic pentru visurile lor, au (avut) grijă să ți le pună la îndoială pe ale tale.

- ...că încă nu ai renunțat la luptă, că toate încercările prin care ai trecut nu te-au doborât într-atât încât să nu te mai poți ridica. Că te-ai ridicat mai puternic și mai curajos. Că încă ești plin de speranța victoriei.

- ...că deși ți-e inima făcută țăndări, totuși găsești putere să zâmbești și să crezi că dragostea învinge totul. Că reușești să ierți pe cei care fără încetare caută să te abată din drumul tău. Și că, poate cel mai important, reușești să te ierți pe tine însuți pentru toate greșelile pe care le faci, pentru că și Dumnezeu o face !