youtube

chestionar pentru studiu

sâmbătă, 31 octombrie 2020

Nejurământul - de Nicolae.Geantă


Întâmplător sau nu, ieri am aflat că niște politicieni pluseriști ar fi refuzat să depună jurământul cu mâna pe Biblie! La investirea lor în „parlamentele” locale. Stimabilii au mai refuzat și să rostească întregul jurământ, care este protocolar, oficial, pentru orice muritor investit într-o funcție politică în România! Nonconformiștii NU au rostit nici finalul jurământului „așa să îmi ajute Dumnezeu”. Iar unii NU au pus mâna nici măcar pe Constituție!

De câțiva ani buni, românii tac la haștagăraia politicienilor anticreștini, anti-bisericști, antimorali, anti-orice este dumnezeiesc, dar refuzul pluseriștilor de a depune jurământul cu mâna pe Biblie și chiar pe Constituție e boicot la adresa statului! Apoi este un exercițiu incomplet! Este nefinalizat. Este nejurământ. Adică stimabilii useriști, plusiști, peneliști, atei și ce-or mai vrea să fie, în urma Nejurământului pot fi considerați investiți... neoficial! 

vineri, 30 octombrie 2020

Cum e creștinismul în pandemie? [interviu cu Nicolae Geantă]

Către elevii mei - de Vladimir Pustan

 

Să nu uitați acum când frunzele se dau pe toboganul disperării că de școală nu o să scăpați niciodată. Ea e ca moartea, previzibilă și acumulatoare. Cât o să trăiți o să învățați. Aveți ce, doar să vreți.

Când veți primi o diplomă sau un premiu să vă aduceți aminte de Socrate care după o viață de muncă istovitoare și-a dat seama că e ignorant. Acum e plină lumea de ignoranți care cred că știu totul. Cum de-a devenit ușor?

Să vă pregătiți să fiți marginalizați. Superioritatea intelectuală e izolatoare spunea filosoful ce-a împins o babă pe scări. Doar proștii și fetele urâte au parte de primiri călduroase oriunde se duc.

joi, 29 octombrie 2020

Dileme sociale și fenomenele timpului – de Nicolae.Geantă

Vorbind astăzi cu Marius, colegul meu de bancă din facultate, conducător de master de Geopolitică, i-am „reproșat” că vom fi condamnați de Dumnezeu și de omenire pentru că ne implicăm prea puțin în societate. Suntem prea blânzi, prea pasivi... El zicea că trăim într-o societate polarizată unde nu mai există niciun fel de încredere, într-o dilemă socială. Și atunci mi-am adus aminte de „fenomenele timpului” lui Steinhardt.

În 1937 Nicolae Steinhardt spunea că „avem de-a face cu trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor și trădarea oamenilor cumsecade”. Pentru primul fenomen (ne zice cel ce-a scris „Jurnalul Fericirii”), „nu invazia barbarilor de pe alte continente ne-a sugrumat ci urcușul derbedeilor contemporani”. Adică a barbarilor aceștia care acced în funcții de conducere. A pilangiilor. A lucrătorilor ce dau din coate. A parveniților. „Barbarii” aceștia preiau locurile de conducere. Și fac totul praf. Sănătatea. Educația. Economia. Bunul simț. Întreaga Românie...

miercuri, 28 octombrie 2020

Iubește-mă pentru ce sunt? – de Nicolae.Geantă

 

Una dintre elevele mele are un tatuaj aproape de gât. „Love me for what I am” este inscipția vizibilă și albastră pe piele. „Iubește-mă pentru ce sunt…” „De ce ți-ai ales tatuajul acesta?” Fata a bâjbâit puțin dorind să-l ascundă. „E ceea ce presupun eu”, am întrebat-o. „Da. Oamenii nu te iubesc așa cum ești”…

I-am întrebat pe liceeni dacă ei vor să fie iubiți de semenii lor pentru „ceea ce sunt” sau pentru „ceea ce au”. Nimeni n-a vrut să fie iubit pentru „ceea ce are”! Le-am spus apoi că din nefericire mulți tineri aleg să iubească pentru ceea ce celălalt are. Portofel doldora, Iphone XI, vilă cu piscină, jeep, chip seducător... Însă mai târziu se dovedește că posesorul pe dinăuntru este… șarpe. E gol. Searbăd. Tinichea care zăngăne. „Lucrurile pot trece, dar caracterul rămâne!”

marți, 27 octombrie 2020

Banii, liniște și stres - de Nicolae.Geantă


Liceeni mă întreabă frecvent de ce nimeni nu-i învață să facă bani. Mulți bani. Ca și cum banii ar rezolva toate problemele vieții. Eu îi învăț că mai important decât banii e neprihănirea. Ce ar folosi unui tânăr carduri pline dacă inima sa e într-o continuă furtună? Zbuciumată. Plină de stress...

Înțeleptul Solomon ne spune în Proverbele 15:6 că “în casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare!” Și, sincer să fim, de cele mai multe ori tulburările vin tocmai de la câștiguri, mai ales acolo unde nu există cinste. Invidie. Corupție. Mascați. Lanțuri. “Țambal”. Răcoare. Răfuieli. Ruminații. Ură. Nesomn. Și alte daruri ale răutății. Consecință? Case ruinate...

Căutați mai întâi neprihănirea. Banii vor venii după aceea. Când inima nu vă va mai fi legată de ei!


Nicolae.Geantă 

Nicolae Geantă - Luptătorii Luminii

video by Ben Hur
Profides București, 25 octombrie 2020

luni, 26 octombrie 2020

Mâncarea săracului nu ține cont de doctrină - de Nicolae.Geantă


Prietenul meu Dani Pelean a mers recent la o firmă americană să ofere ajutoare oamenilor săraci. Cutii cu alimente din partea domnului Donald Trump. Totul bine și frumos până când patronul a aflat că alimentele gratuite vin de la președintele american. Drept urmare l-a scos pe Dani cu tot cu cutii în stradă. Deoarece patronul îl urăște pe Trump. Pastorul Toni Berbece spunea că zilele trecute a pățit cam ceva asemănător. A construit în Oltenia o casă unor oameni săraci. Unei familii ce stătea într-un bordei jumate cărămidă, jumate celofan. După ce le-a ridicat o casă normală, sătenii NU au mai permis săracilor din imobilul respectiv să ia apă din fântână! „Să vă aducă pocăiții apă!”, a fost glasul unanim al vecinilor ce se numesc și ei creștini. Creștini nepracticanți evident. Adică fake-uri. Atât oltenii cât și americanii săraci aveau nevoie de ajutor. Numai că unii, „mai creștini decât Hristos”, le-au tăiat robinetul binecuvântării!

sâmbătă, 24 octombrie 2020

Dumnezeu vorbește. Tu vrei să-L auzi? - de Nicolae.Geantă

Dumnezeu dorește să schimbe radical inima oamenilor. Prin urmare El le vorbește șocant. Prin semne, prin minuni, prin gura oamenilor, prin accidente. Prin tablele Legii, prin Biblia de hârtie. Odată a vorbit printr-o măgăriță... 

Evreilor, Dumnezeu le-a spus că și pietrele vor vorbi. Și în anul 70 după Hristos Ierusalimul a fost ras de pe fața pământului. 2000 de ani a vorbit lumii prin... ruine. Apoi a înflorit din nou.

Odată, un tânăr de 15 ani călătorea cu autobuzul.  Deodată s-a ridicat în picioare și a strigat către pasageri: „Venirea Domnului Isus este aproape!” Un om de pe bancă i-a strigat: „Taci! Tu nu știi nimic! Hristos nici măcar nu există!”. Tânărul, stânjenit, s-a așezat pe bancă. Dar Duhul lui Dumnezeu îl îndemna să predice. Așa că s-a ridicat din nou: „Venirea lui Isus este aproape! Pocăiți-vă de căile voastre rele și acceptați-L pe El”. Bărbatul, mânios, s-a ridicat să-l lovească pe tânăr chiar dacă ține un copil în brațe. Dar, când să ridice mâna copilul a strigat: „Nu-l lovi tati, este trimisul lui Dumnezeu!” Atunci bărbatul a căzut în genunchi și-a început să plângă! „Ce s-a întâmplat?” au strigat deodată în cor curioșii. Omul acela a spus: „Băiețelul meu era mut și acum vorbește!” Da. Dumnezeu poate vorbi și prin muți!

Oamenii întreabă mereu dacă Dumnezeu există de ce nu ne vorbește? Dar știți ce este curios? Că asemeni lui Balaam căruia i-a vorbit măgărița, după ce Domnul le-a vorbit ei continuă drumul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic!

Dumnezeu nu tace! Știți de cine nu e auzit? De cei ce nu vor să-L audă! Tu vrei să-L auzi?

Nicolae.Geantă

Definiții eretice - de Vladimir Pustan


Munca e pentru cei ce nu au internet.
Religia este o invenție suficientă pentru a ne putea urî între noi, dar prea puțină pentru a ne iubi unul pe altul.
Dacă aș merge ca și Hristos pe apă, să zicem pe Crișul Negru, cei de pe internet ar zice că nu știu să înot.
Cei mai buni politicieni sunt cei ce au acasă o căsnicie nefericită.
Pantalonii lăsați pe vine sunt o modă preluată din pușcării pentru că acolo deținuții nu au curele.
Pescuitul, pentru mulți, este o metodă perversă de a îneca râmele.
Tinerețea este o perioadă frumoasă a vieții pe care o petrecem încuiați în camere, stând pe Facebook.
Purgatoriul este un loc călduț de care au parte cei ce-au fost căldicei.
Singurătatea este un moment în viață când chemi câinele și nu vine la tine și când nu te mai caută nici Martorii lui Iehova.

Vladimir_Pustan

miercuri, 21 octombrie 2020

Și dacă... - de Mihaela Mănescu

 

Și dacă vei veni-n ascuns, diseară,
Când voi cădea cu fruntea la pământ
În disperarea mea cea mai amară,
Stăpâne, fă s-ascult de-al Tău Cuvânt...

Și dacă îmi vei smulge din aripă
Dorința cea mai mare, vis cu vis,
Cu ochii-nlăcrimați de-așa risipă
Să cred, Isuse, tot ce mi-ai promis...

Și dacă mă voi îndoi de Tine,
Te rog, Părinte, strânge-mă la Piept
Să-Ți simt durerea împlântată-n mine
Și Harul ce mă iartă pe nedrept...

mihaela,
5 octombrie 2020

Luigi Mițoi - Coronavirusul: Pedeapsa lui Dumnezeu, oportunitate sau...

https://www.facebook.com/alfaomegatv/videos/394674268368215



marți, 20 octombrie 2020

Ordinele rămân neschimbate – de Nicolae.Geantă

„… cum vor crede în Acela despre care nu au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?” (Romani 10:14b)


Mă gândeam într-o zi că misionarii sunt sfinții lampadari ai Domnului Hristos care mătură ogrăzile uitate ale lumii, pentru a permite aterizarea Duhului Sfânt. Apoi cu lumina din candelele veșniciei îndrumă „uitații periferici” spre centrul cercului lui Dumnezeu. Pentru că rolul misionarilor (dar și al întregii Biserici), este să plece în lume și să ducă Cerul în inima păcătoșilor. Apoi să îi silească să intre în el. Căci, odată intrați în Împărăție, și misionarii și uitații, sunt ridicați. Sus. Cât mai sus.

Nu știu cât (mai) conștientizăm aportul misionarului în aceste timpuri întortocheate, dar nu putem vorbi despre misiune dacă nu avem misionari. Este ca și cum ai schia fără zăpadă. Și, nici nu înțeleg de ce Biserica zilelor noastre nu numai că a lăsat să zacă sub colbul uitării Misiunea - această poruncă nenegociabilă enunțată chiar de Mântuitorul omenirii, dar în ultimii ani și-a uitat parcă și misionarii împrăștiați printre nevoiași. I-a lăsat practic să se descurce singuri. Singuri cu Dumnezeu... Însă misionarii, chiar singuri dacă ar fi, sunt plini de speranță. Pentru că nu există misiune fără speranță când cineva se încrede în Dumnezeu.

Revista Misiunii Genesis nr. 46

din Cuprins

duminică, 18 octombrie 2020

Vladimir Pustan | Pe câmpul de război Tu ești cu mine

video by CiresariiTV

România pitorească - de Nicolae.Geantă

România. Munții Carpați. Dunărea. Marea Neagră. Oi. Căpiți de fân. Biserici din lemn. Căruțe. Cai. Lavițe la porți. Cătune. Sate drum. Sate adunate. Cetăți medievale. Castelul Peleș. Castelul Bran. Sarmizegetusa. Biertan. Transalpina. Transfăgărășan. Babele. Sfinxul. Cazanele Dunării. Delta Dunării. Pelicani. Capra neagră. Voroneț. Putna. Cozia. Săpânța. Peștera Urșilor. Polovraci. Băile Herculane. Sighișoara. Piața Sfatului. Lipscani. Bucegi. Padiș. Curcubeta. Lacul Sfânta Ana. Zănoaga. Bâlea Lac. Bicaz. Păduri de fag. Molid. Mesteceni. Bărăgan. Bucovina. Maramureș. Porți sculptate. Garduri împletite. Cuptoare de pâine. Mori pe apă. Saline. Huilă. Sturioni. Roșia Montană. Valea Arieșului. Cascada Bigăr.

Vladimir Pustan | Trăind în puterea Duhului Sfânt

 Beiuș | video by Cireșarii TV | 18-octombrie-2020

joi, 15 octombrie 2020

Seceriș și toamna vieții – de Nicolae.Geantă

 

Românii, și nu doar ei, spun că „toamna se numără bobocii”. Sau că atunci „se umplu hambarele, cămările”. Și au dreptate. Dar nu-s pline ale tuturor. Ci ale celor ce-au cules. Asta în cazul în care au semănat. Nu poți secera dacă nu semeni. Asta e prima lege a secerișului: nu seceri dacă mai întâi nu semeni! Legea secerișului însă nu e valabilă numai în agricultură. Ci și în viață. Nu seceri dacă întâi n-ai semănat. Vei avea doar dacă ai pus. De exemplu bunătate, dragoste, evlavie, sfințenie, Duh Sfânt...

Zilele trecute un cunoscut care a lucrat foarte mulți ani undeva bine pus a rămas fără job. Nu că i s-ar fi desființat postul dar nu a mai fost acceptat! „S-a certat cu toată lumea domn profesor”... Și acum a  cules roadele. Pentru că a doua lege a secerișului este: „culegi (numai) ce ai semănat”. Nu poți culege pepeni dacă ai semănăt dovleci. Nici lauri dacă ai semănat nepăsare. Nici Cer când ai semănat numai Iad! Ia când semeni ură, ceartă, vânt nu poți culege aprecieri, binecuvântări. „Unde se duc oamenii când mor?”, mă întreabă elevii mei. „Acolo unde și-au pregătit”, le răspund. Nu se ajunge în Cer din discotecă. Sau din sala de avort...

miercuri, 14 octombrie 2020

Cea mai frumoasă cerere în căsătorie – de Nicolae.Geantă

 

Am avut ocazia să văd pe viu, sau pe rețelele online, tot felul de cereri în căsătorie. Băieți îndrăgostiți până peste cap care cer mâna iubitelor sub clar de lună, sub Turnul Eiffel, pe Podul Suspinelor sau în lanul cu secară. Ori în restaurant, în mașina poliției sau în direct la televiziune. Cu flori, cu torturi, cu bomboane Mozart, cu inele cu diamante. Cu declarații covârșitoare. Copleșitoare… Sincer? Eu am fost mult mai simplu. Am mers acasă la familia soției mele cu… tata!

Dar totuși cea mai frumoasă cerere în căsătorie nu a fost a mea, și nici a lui Brad Pitt măcar. Ci a primului misionar baptist din America pe nume Adorinam Judson. După ce a fost fermecat de tânăra Ann Haseltine (în 1811), la o lună de la prima întâlnire, misionarul i-a cerut permisiunea fetei de a o curta. Sfioasă și plină de smerenie, fata a spus că băiatul trebuie să vorbească mai întâi cu părinții ei. Și Adorinam i-a trimis o scrisoare. Iată ce scria misionarul tatălui lui Ann:

„Mă simt nevoit să vă cer să consimțiți să vă despărțiți de fiica dvs. la începutul primăverii viitoare și să nu o mai vedeți vreodată în această lume; să consimțiți să vă despărțiți de ea, și să fiți de acord ca ea să se supună greutăților și suferințelor vieții misionare; să vă cer să fiți de acord cu expunerea ei la pericolele călătoriei pe mare, influențelor fatale ale climei din India, oricărui fel de lipsuri și necazuri, degradării, insultei, persecuției și probabil unei morți violente. Ați putea să fiți, vă rog, de acord cu toate acestea, de dragul Celui care a părăsit locuința Sa cerească și a murit pentru ea și pentru dvs.; de dragul sufletelor nemuritoare care pier; de dragul Sionului, și a gloriei lui Dumnezeu?”

Evident că bătrânul nu a putut spune „NU” cererii. Și la 5 februarie 1812 cei doi tineri s-au căsătorit… 14 zile mai târziu cei doi tineri au plecat în misiune în Birmania.

Mă gândeam citind cererea lui Adoniram Judson cum ar reacționa azi cineva în fața unei astfel de oferte nesiropoase, neromantice, necopleșitoare… Care nu are nimic eros. Ci numai agape. (Dragoste care se jertfește). Pentru că cererea nu vrea numai urmarea unui tânăr sfânt, devotat, ci și a Dumnezeului ce poate mântui toată omenirea.

Cea mai frumoasă cerere în căsătorie este aceea care îți aduce nu doar un partener ci și pe Hristos!


Nicolae.Geantă

 

luni, 12 octombrie 2020

Iubirea căzută pe tobogan - de Nicolae.Geantă

Abia îi răsărise mustața. Crescuse mai zvelt ca tatăl său, iar pantofii îi rămâneau încontinuu mici. Stătea toată ziua în baie să-și spargă coșuri, și-și aranja freza cu Taft, cum făceau tipii din gașca sa. Făcea fitness în fiecare zi. Era musai să aibă muşchi… Purta țoale de firmă din Seba, și bijuterii de Ofir. Parfumurile sale costau câteva salarii pe an. Dar degeaba...

El era prinţ. Ea era prințesă. De câte ori o vedea inima i se făcea ghem și cădea în stomac, iar trupu-i devenea meduză. Ar fi vrut s-o întâmpine c-un braț de flori, dar îi era teamă că-l refuză. Cum să roșească-n faţa ei ca un rac? Ar fi vrut să-i scrie pe Facebook, dar ea n-avea. De fapt, fata niciodată nu răspundea zâmbetelor lui. Ce ciudată! El fierbea la sute de grade, ea trecea glacială. Ba, mai era chiar... sora lui!

duminică, 11 octombrie 2020

Vladimir Pustan | Jertfa de mulțumire

Beiuș | video by Cireșarii TV | 11-octombrie-2020

Vai fraților... - de Costache Ioanid

Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!

Unde-i holda ne'ntinată,
spicul sclipitor?
Unde e oştirea-naltă
ce purta povara-nvoaltă,
hrana tuturor?
Cine-a strecurat neghina
noaptea printre noi?
Numai răni, numai rugină,
numai cioburi de lumină
frânte în noroi!

sâmbătă, 10 octombrie 2020

De-a valma | "Exclusiviștii", cu Vladimir Pustan și Vladimir Pustan Jr.

Nicolae Geantă - Ești piesa de puzzle lipsă

video by Ben Hur

Mulțumesc - de Vladimir Pustan


 
Duminică avem în Biserică Sărbătoarea Roadelor sau Ziua Mulțumirii. Dar mulțumirea n-ar trebui să fie o sărbătoare ci o atitudine. Înainte de a fi un sentiment mulțumirea e o datorie. Buruienile cresc singure dar florile trebuie cultivate. Mulțumirea, o floare rară pentru că noi credem că ni se cuvin o sumedenie de lucruri. Viața, sănătatea, pâinea, un prieten, ziua de azi, soarele de octombrie. 

Într-o lume plină de nemulțumiți (de felul cum arată, cât au, pe cine au) e vremea să lăsăm să se înțeleagă că avem o atitudine de extratereștri veniți de pe planeta gurii până la urechi. Singura nemulțumire permisă în Scriptură este cea față de nivelul spiritual. Mulțumit de ceea ce ai, nemulțumit de ceea ce ești. Pavel zice să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Dacă luăm de bună porunca asta, ar trebui să-I mulțumim și pentru citostatice.

Am ajuns la concluzia că mulțumirea nu-i altceva decât o pereche de ochelari de cal cu care vedem voia lui Dumnezeu ca pe o obligație de a mulțumi Lui pentru tot și toate.

Anul trecut când am vrut să iau și eu o farfurie cu bograci de la sărbătoarea bisericii ,ca să am cu ce socializa, mi s-a spus că nu a mai rămas nimic.

Am mulțumit lui Dumnezeu că am frați sănătoși. Și mai târziu am mâncat o bucata de parizer, ajungând la concluzia că unui vegan nimeni nu-i ia mâncarea de sub nas…

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro

vineri, 9 octombrie 2020

Cine-și judecă aproapele nu are timp să-l iubească! - de Nicolae.Geantă


Eram într-un spital din Ploiești. Pe hol. Așteptam o rețetă de la o doamnă doctor pentru un sărman care era între viață și moarte. Deodată doi inși șușotesc: „Ăsta e Geantă bă, ăla de la Pustan...” 

M-am făcut că nu i-am auzit, dar când am ieșit puțin pe scări la soare, ei au venit după mine. „Pace frate Geantă!”, zice cel mai în vârstă, un bărbat piticel, de vreo 60 de ani. „Știți, am fost și noi la un botez la Beiuș, dar...” Când am auzit cuvântul „dar” am văzut deja coasa care se ridicase să-mi taie picioarele! Am știut că vor urma chestiuni negative. Și exact așa a continuat omul nostru: judecând! Tăind cu barda în frați. Condamnând...

Deodată se apropie și o doamnă necunoscută (nici mie nici lor) și începe să condamne preoții. Și să-i înjure...

Am roșit de rușine! Frății o dăduseră într-un mic circ. Ieftin. Cu spectatori ad-hoc. Dar Duhul Domnului nu m-a lăsat cu fața crăpată...

“Ați zis că sunteți din biserica X?”, am întrebat pe cei doi „judecători”. “Îmi puteți spune si mie câte botezuri ați avut anul acesta? Sau dacă ați avut măcar vreunul?” Și ei tac. Cu capul în jos. Răspunsul era zero. „Aha, dar criticați pe alții care fac botezuri. Nu știți că cine critică pe aproapele nu mai are timp să-l iubeasă?” Din nou tăcere...

„Tu câți ani ai?”, îl întreb pe cel mai tânăr și înalt, care purta ochelari de soare chiar în interiorul spitalului. Plus că era în pantaloni scurți și în șlapi. „42”, zice el mândru. „Am o întrebare și pentru tine: de când ești tu în biserica X (membru botezat) ai condus pe cineva la Domnul Isus? Ai măcar un singur suflet câștigat? Un singur om ce s-a pocăit prin tine?” 

Tânărul rămâne mut. Iar bătrânul simțindu-se cu musca pe căciulă îl trage de mânecă: “Hai bă că ne cheamă doamna doctor!”. Care evident nu i-a chemat. Nici măcar după ce m-a invitat în cabinet și mi-a înmânat mie rețeta prietenului meu pentru care mă chemase chiar dânsa.

“Nu judecați ca să nu fiți judecați!” ne poruncește Domnul Isus. Celor doi care au stârnit o judecată inopinantă le-am răspuns tot prin judecată eu, un simplu om. Dar tu s-ar putea ca după ce judeci (chiar greșit de cele mai multe ori) să fii judecat chiar de Dumnezeu! 

Cine n-are milă nu va primi milă! Apostolul Iacov zicea că „Mila biruie judecata!” Preferă să fii milos. Chiar dacă uneori vei fi considerat slab...

Nu te grăbi să întinzi plasa judecății! Poți cădea în ea înainte să prinzi pe cineva!

Nicolae.Geantă

Cele mai copleșitoare momente - de Nicolae.Geantă

Măsura unei vieți nu e dată de numărul de respirații, ci de acele momente care îți taie respirația, zicea o scriitoare! Momentele de adrenalină cele mai profunde se trăiesc nu în alpinism, nici în motocros sau în lupte! Momentele de copleșire sufletească, de mângâiere, de iubire la superlativ, de lăcrimat de fericire, nu sunt nicăieri cu mai multă intensitate ca în biserică! Acolo nu urci în vârf de munți ci mult, mult mai sus! Urci în Cer. Chiar dacă trupește ești încă pe pământ!

 Chiar așa, tu ai avut vreodată la biserică momente în care-ai simțit cum ți se taie respirația? 

Nicolae.Geantă

joi, 8 octombrie 2020

Cum neliniștim sufletul – de Nicolae.Geantă

Creștinismul este ca un zbor cu balonul. Cu cât vrei să fii mai sus de pământ cu atât mai mult „balast” trebuie zvârlit peste bord din nacelă. Astfel nu vom survola nici cele mai mici înălțimi. Urcușul însă devine anevoios nu numai atunci când nu ne abandonăm păcatele, greșelile, caracterele greșite. Ci și atunci când irosim timpul pe diferite fapte, acțiuni. Democrit zicea că „ar trebui să mărginim activitățile la puține lucruri dacă vrem să fim cu sufletul în liniște”. Adică să facem numai ce este necesar. Strictul necesar. Domnul Isus ne-a învățat că viața are necesități și plăceri. Ifose.

Și totuși, nouă ni s-a întâmplat destul de frecvent să invocăm scuze față de biserică, față de Hristos, față de activitățile în general creștinești. „Terenurile”, „perechile de boi” noi achiziționate sau chiar „familia”, timpul ori resursele financiare, au fost scuzele cu care ne-am spălat pe mâini cel mai des. Nu vreau să spun a nu știu câta oară că „cine se scuză se acuză” dar trebuie să analizam serios pe ce ne irosim timpul, faptele.

Ar trebui nu doar să limităm timpul cheltuit pe fapte inutile, pe „fân și trestie” cum ar zice Sfântul Apostol Pavel, dar și cel cheltuit pe vorbe. Aglomerația de acțiuni sau „flecăreli” ne fac nu doar să avem mai puțin timp liber ci și mai puțină neliniște. Iar Marcus Aurelius spunea că nu doar faptele nefolositoare trebuie înlăturate ci și gândurile! Căci gândurile ne împing la fapte, la timp consumat fără prisos. La griji. Iar grija face sufletul neliniștit...

Oricât ne-am strădui în Cer nu ne ducem decât sufletul. Iar Eraclit spunea că „de fiecare suflet este atârnat un cadavru”. Deci scăpați de cadavru! (Asta nu e soluție cioraniană care îndeamnă la sinucidere). Cine scapă de grijile trupului nu doar că nu irosește timp, fapte, viața, dar are sufletul liniștit zi și noapte.

Nicolae.Geantă

www.ciresarii.ro

marți, 6 octombrie 2020

Și dacă - de Mihaela Mănescu

 Și dacă vei veni-n ascuns, diseară,

Când voi cădea cu fruntea la pământ

În disperarea mea cea mai amară,

Stăpâne, fă s-ascult de-al Tău Cuvânt...

 

Și dacă îmi vei smulge din aripă

Dorința cea mai mare, vis cu vis,

Cu ochii-nlăcrimați de-așa risipă

Să cred, Isuse, tot ce mi-ai promis...

 

Și dacă mă voi îndoi de Tine,

Te rog, Părinte, strânge-mă la Piept

Să-Ți simt durerea împlântată-n mine

Și Harul ce mă iartă pe nedrept...

 

 

mihaela,

5 octombrie 2020

sâmbătă, 3 octombrie 2020

Nicolae Geantă la Profides București

 Ne vedem mâine de la ora 10 la Liberty Center Mall București. Etaj 1. Sala Cinema
vom învăța împreună cine este Singurul Păstor „All Inclusive”!
Vă așteptăm!

vineri, 2 octombrie 2020

Ziua de azi - de Vladimir Pustan

 

Moștenirea creștină personală nu avea prezent. Am crescut într-o biserică în care trecutul revenea obsedant pentru a avea motiv de lacrimă, iar viitorul avea culori incerte. Bucurie, după necazul cel mare.

Moștenirea românească iar nu are prezent. Admiratorul lui Budha, poetul nostru național Mihai Eminescu, a sintetizat ce credem despre conjugarea timpului ”La trecutu-ți mare, mare viitor”. Iar lipsește prezentul.

Priviți de pe lună suntem cel mai escatologic neam. Stăm și așteptăm. Mai mult stăm.

Puțini din noi mai trăiesc în ziua de astăzi, dar luăm măsuri pentru a trăi altădată…

Camus zicea că adevărata generozitate față de viitor constă în a dărui totul prezentului. Dar Camus e francez.

Hristos zice să trăim ziua de azi cu necazul aferent. S-o trăim, nu s-o murim.

David ne aduce aminte că și ziua de azi e făcută tot de Dumnezeu, deci să ne bucurăm, să ne veselim, să muncim, să sperăm. Mai ales că ne așteaptă curând ieșirea din timp… Când nimeni nu va mai avea trecut și viitor. Ci doar veșnicie…

Vladimir_Pustan

Conferință pentru Familie la Potocelu, Dâmbovița. Cu Nicolae Geantă și Marian Mocanu

 Biserica Betleem Potocelu


joi, 1 octombrie 2020

Nicolae Geantă - Relații care astupă găuri. Sau le adâncesc...

Nu Te merit - de Vladimir Pustan

 

Nu o să găsiți în spiritul Evangheliilor că Dumnezeu are dragoste ci că este dragoste. Nu pot vorbi despre altceva. Nu contează de unde încep, mereu ajung la Dumnezeu într-un fel sau altul.

Și dacă asta se numește teologie înseamnă că fac.

Cum aș putea ilustra mai bine unirea cu Dumnezeu decât prin tatuajul de pe mâna dreaptă a unei mirese oarbe parafrazându-l pe Petru ”Te iubesc fără să te văd”.

Întoarcerea la Dumnezeu într-o frază. M-am uitat la El, El s-a uitat la mine și am fost una pentru totdeauna.

Serafimii excelează în iubire, heruvimii în cunoaștere. Aș vrea să fiu un serafim. Să-L iubesc mai mult decât să  cunosc.

Cine oare o fi scris versurile astea? Sfântul Ioan al Crucii? Sfânta Tereza de Avila? Sau niciunul din ei?

”Doamne, Te-aș iubi și fără cer

Și fără iad eu tot Te-aș asculta

Nimic nu vreau iubindu-Te așa

Ci nesperând la toate câte sper

Precum Te-ador, la fel Te-aș adora.”

Vladimir_Pustan