Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 29 iunie 2019

Cu toții la mare - de Vladimir Pustan

Am văzut la un prieten pe telefonul mobil un filmuleţ realizat în Spania la un botez în mare, unde doi păstori voinici (ce-au plecat să lucreze la betonieră şi-au ajuns printr-un concurs nefericit de împrejurări pastori) au fost filmaţi în momentul solemn în care trebuiau să boteze un tânăr cu gel.
Au luat tânărul de mâini apoi au privit în camerele de luat vederi, apoi şi-au aranjat cutele de la hainele liturgice. Tânărul s-a lăsat pe spate crezând că cei doi o să-şi facă datoria. Aiurea! A căzut ca un bolovan printre ei, iar în cădere s-a agăţat disperat de unul dintre păstori, aruncându-l şi pe el în mare spre deliciul amatorilor de senzaţii tari.
M-a apucat plânsul…

vineri, 28 iunie 2019

Dragostea nu caută să își placă înseși... - de Nicolae Geantă

Odată, la o nuntă, după ce am sfârșit predica am întâlnit în curtea bisericii un cuplu. El extrem de încântat că mă întâlnește. Ea extrem de bosumflată, gata să mă ia în coaarne și să mă zvărle peste capota mașinii. Nici nu a întins mâna să îmi dea pace! Peste vreo oră am aflat că îi reproșase soțului său: „Aha, de aceea ești tu încântat de Nicu Geantă! Că zice în predici ca femeile să se supună soților lor!”. Apoi am înțeles de ce femeii îi creșteau coarnele...

După ce ne sfătuiește să fim „plini de Duh”, Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne supunem partenerului de căsătorie. (Efeseni 5:21). Dar atenție, vom reuși numai dacă avem plinătatea Duhului Sfânt! Altfel ne va da cu eroare...

joi, 27 iunie 2019

Cum am putea să vă împingem pe unii în iad! Și nu vrem... – de Nicolae.Geantă


După ce am primit instrucțiunile de rigoare: „să nu vii fără haină, să nu ridici mâinile mai sus de Biblie, să nu te miști de la amvon, să nu țipi în timpul predicii, să nu spui ceva care să stârnească râsul, etc, etc”, și am predicat într-o biserică așa cum mi s-a cerut, un tânăr m-a întrebat curios la final: „frate Nicu, dvs sunteți bolnav? Vă simțiți bine?”. „Nu, nu am nimic... De ce?”. „Păi felul în care ați predicat azi am crezut că sunteți bolnav!” Ce era să îi spun tânărului? Că am predicat după manualul comitetului?

De curând, în altă biserică, mi s-au dat iar instrucțiuni. Înainte de slujire. Aproape ca mai sus. Plus că trebuie să mă opresc fix la jumătatea predicii să cântăm „două versete de cântare (sic)... să ne înviorăm!” (Și culmea, nu mă auziseră niciodată live!). Am respectat decizia. Însă când am ajuns la cineva acasă i-am spus: „Vi se pare corect? Dacă ne iubim invitații e musai să le punem reguli? Dar de unde știm că regulile noastre sunt cele mai bune și ale lor cele mai greșite?”. Și fratele, care îmi e prieten bun, nu a putut să-și disculpe comitetul...

sâmbătă, 22 iunie 2019

Nicolae Geantă la Brașov și Codlea


Unitatea ca un magnet – de Nicolae Geantă

sursa img 
„Teologia nu este ca pizza, fiecare felie cu ingredientele sale. Ea este ca pâinea. Nu poți da ingredientele afară”, spunea la un curs costaricana Ruth Padilla DeBorst, doctor în Teologie la Boston University. Deci dacă din pizza poți îndepărta măslinele, mozzarella, baconul sau ketchupul, din pâine nu poți separa făina de apă și de sare! Prin urmare, teologia doamnei Padilla ne învață că unitatea în Biserici este cel mai important „ingredient” interuman. Unde unitate nu e, nimic nu e…

Trăim într-o societate unde dezbinarea e prezentă în fiecare ungher. În politică, în familii, între generații, între etnii, între minorități.... Ba chiar în Biserică. În anii slujirii mele, de-o parte și alta a țării sau în diaspora, am constatat că bisericile dispun de clădiri impozante, păstori pregătiți, sonorizare bună ori logistică performantă, dar… unitatea lipsește. Sau este ciobită. Nu știu de ce, dar mi se pare că uneori biserica a uitat că, în seara de dinaintea răstignirii Hristos s-a rugat: „Mă rog Tată ca ei să fie una, cum Tu Tată ești cu Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 19:21). Adevărul ce-l desprindem de aici este că unitatea Bisericii face ca oamenii să creadă în Isus! Divizarea Bisericii însă face ca puterea ei de influență să fie minoră. Ori fără impact. Iar o biserică fără impact în societate este un club de repetenți.

Nicolae Geantă - Biserica ce așteaptă Duhul Sfânt


video Ben Hur via Profides Paris

vineri, 21 iunie 2019

Rusaliile şi Diavolul de după - de Vladimir Pustan

Flăcările coborâseră pe capetele lor, rugăciunile erau fierbinţi, bucuria imensă, mii de oameni se converteau, preoţii se pocăiau, ologii umblau, biserica se înmulţea şi Satana era prezent.

Înainte de a începe prigoana şi problemele din exterior, mărul a început să aibă vierme. Adevăratele probleme ale unei biserici nu sunt din exterior, ci din interior. Înainte de a fi Fapte 7 cu uciderea lui Ştefan cu pietre, a fost Fapte 5 cu Anania şi Safira, oameni ce imediat după botezul cu Duhul Sfânt au minţit şi-au murit în timpul slujbei. Au tot auzit că trebuie să aducă pe cineva la biserică, să nu vină singuri şi au ales să-l aducă pe Diavol care e tatăl minciunii. O mare frică i-a cuprins pe toţi, dar frica nu-i suficientă să ducă lucrarea lui Dumnezeu mai departe.

Apoi în Fapte 6 s-au certat ca şi chiorii pe farfurii, polonice şi supă. Mai târziu aveau să se certe pe doctrine, dar acum era vorba de stomac. Satana era iar de faţă, avea şorţ de bucătar şi semăna cu cel ce face reclamă la „Vegeta”.

Rugăciunea cu mintea liniștită - de Nicolae.Geantă

foto RBGS stock
Când ne-a învățat cum să ne rugăm, Domnul Isus a spus să ne ascundem într-o odăiță. Și să rotim cheia în ușă după noi. Adică să ne rugăm în liniște. Profundă... Călugării au exagerat cu privință la sugestia Domnului și au alergat să se roage în pustie. În isihia. Adică în liniștea în care te auzi pe tine! Da, dacă nu te auzi pe tine nu Îl auzi nici pe Dumnezeu. Căci la rugăciune noi nu ne ducem să-i spunem Domnului „ce” și „cum” să lucreze! Să intervină. La rugăciune noi ne ducem să auzim glasul Lui!

Mă gândeam însă că de multe ori, fiind singuri, sau chiar în biserici la rugăciune ori la stăruință, strigăm și nu Îl auzim pe Dumnezeu. Oare de ce? Și azi am găsit răspunsul: nu ne trebuie numai liniște în jur ci și o minte liniștită! Meister Eckhart scria undeva: „Cu cât e mintea mai liniștită, cu atât e rugăciunea mai plină de putere, mai de preț, mai adâncă, mai grăitoare, mai desăvârșită”. 

Nicolae Geantă - Nevoile unei biserici

joi, 20 iunie 2019

Vorbește-mi, Tată, din Cuvânt - Mihaela Mănescu


Vorbește-mi, Tată, din Cuvânt.
M-aplec în ascultare.
Mai dă-mi putere și avânt
Să nu mai cad pe drum înfrânt
De orice întristare.

Vorbește-mi, Tată, orișicând
De-i soare sau furtună.
Mai dă-mi din Gândul Tău un gând
Să am răbdare, să fiu blând
Când norii se adună.

Vorbește-mi, Tată, mă supun;
Renunț de tot la mine.
Că nu mai vreau să mai adun
În suflet lacrimi ce-mi răpun
Cântările divine.

Vorbește-mi, Tată, din Cuvânt
Că robul tău ascultă.
Mai spălă-mi mintea de pământ
Și umple-mă cu Duhul Sfânt;
Dă-mi Dragoste mai multă...

Mihaela Mănescu
Biserica Adoramus București

marți, 18 iunie 2019

Cea mai grea parte a succesului


Nicolae Geantă - Golgota și Waterloo

Azi se împlinesc 204 ani de la înfrângerea celui mai mare strateg militar: Napoleon Bonaparte.  Războiul de la Waterloo a fost pierdut copilărește. Chiar dacă pe 16 iunie câștigase douălupte, pe 18 iunie Napoleon a fost înfrânt! Numai câteva ore mai devreme dacă ar fi atacat, ducele englez de Welington ar fi fost învins. Am citit că Napoleon ar fi vrut să atace dimineața, dar a fost împiedicat de generalul Drudout care l-a sfătuit să amâne până la 11 deoarece plouase și pământul era ud, dar și fiindcă soldații săi, care mărșăluiseră toată noaptea, erau obosiți. Bătălia nu a durat decât 10 ore. Napoleon a fost silit să se retragă. A avut două alternative: să continue lupta sau să se întoarcă la Paris să nu își piardă tronul. A preferat strategia politică. Și a pierdut ambele variante.

Bătălia de la Waterloo a dus la căderea definitivă a lui Napoleon Bonaparte, care 4 zile mai târziu a abdicat. După încă o lună s-a pus sub protecția trupelor britanice sperând să fie lăsat să plece în USA. Dar englezii l-au exilat pe insula Sf. Elena (din sudul Atlanticului), unde a murit doi ani mai târziu (5 mai 1821). Eu cred că dacă nu pierdea la Waterloo Napoleon mai trăi ani buni. 

Din istoria celui ce a pus bazele strategiei de război învățăm că poți obține victorii uriașe dar dacă o singură dată lupți greșit - chiar invicibil dacă ai fi fost - vei avea o înfrângere usturătoare! 
Învățăm că un singur pas dacă fac greșit și elefanții cad! 
Învățăm că frica de a pierde funcția este mai mare decât frica de a muri.
Învățăm că nu putem avea încredere să negociem cu vrăjmașii. Ei nu sunt mulțumiți să ne ia prizonieri. Vor cu orice preț să ne ucidă!

În lupta vieții Waterloo-uri avem toți oamenii. Lupte care ne pot distruge definitiv! Dar există o  speranță de neclintit: Golgota. Ea anihilează orice înfrângere!

Chiar așa, mai știți pe cineva în afară de Hristos Isus care să nu fi pierdut nicio luptă?

Waterloo - 07 iunie 2019

luni, 17 iunie 2019

Din Sacre-Coeur mai mult indignat... - de Nicolae.Geantă

Biserica Sacre-Coeur ar trebui să fie inima Franței. Și inima Domnului Isus. De fapt, orice Biserică ar trebui să fie inima Mântuitorului. Plină de rugăciuni, de predici, de descoperiri ale Duhului. Plină de iubire, de vindecări, de eliberări (de patimi, de demoni, de poveri), plină de oameni noi. Dar, opera arhitectului Paul Abadie care privește semeață Parisul de pe dealul de 129 m a devenit... un centru cultural! O atracție turistică! Și totodată o suferință...

Construită în aproape cinci decenii (1872-1914/18) pe dealul Montmartre, basilica de 83 metrii înălțime, 85 m lungime și 35 m lățime, se pare că a fost inițialtă de cardinalul parizian Guibert. Unii zic că e proiectul lui Alexandre Legentil, care după dezastrului războiul franco-prusac a decis să o dedice cultului “Inimii lui Isus”, în semn de pocăintă pentru păcatele comise. Aici, pe Dealul Montmartre, sau Dealul Martirilor pe românește, e loc de suferințe. A fost martirizat Sf. Dionisie, primul episcop al Parisului. Și tot aici, în timpul Revoluției Franceze din 1789, toate călugărițele au fost ghilotinate iar mânăstirea rasă de pe suprafața pământului! De către proaspăt revoluționarii atei!

Vladimir Pustan - Oamenii care au răscolit lumea / Botez Beiuș, 16 Iunie 2019

Video by CiresariiTV, Beiuș, 16.06.19

sâmbătă, 15 iunie 2019

Oamenii de după Rusalii - de Vladimir Pustan

Oamenii de început ai bisericii stăruiau în învățătura apostolilor. Nu în învățătura unui guru, autor, cult. N-au schimbat Evanghelia după oameni. Cuvântul nu se schimbă dar ne schimbă. Nu e vorba aici de informare ci de transformare.

Au hotărât să rămână împreună. N-aveau biserici care să-i lege de ele, pentru că pe mulți azi ne ține împreună doar clădirea. Ei s-au iubit, ei au vorbit unul cu altul, ei s-au ajutat unii pe alții. Comuniștii ziceau că tot ce e al tău e al meu creștinii au zis invers. Tot ce e al meu e al tău. Aveau unitate în gând, scop, laudă, iubire, milă, putere, credință, Duh. Simon Zelotul stătea lângă Matei și asta spune totul.

joi, 13 iunie 2019

Pe cine incomodează Duhul Sfânt? – de Nicolae.Geantă


În timpul unei conferințe regionale de tineret, după predică am fost invitat să-mi spun mărturia despre Duhul Sfânt. Imediat după ce am terminat un învățător biblic s-a ridicat copăcel să mă contrazică! În plină sală! I-am spus fratelui doar atât: „Teologia ce-o împărtășeșc despre Duhul Sfânt nu e învățată din cărți, nici pe băncile facultății. Nici de la oameni. Ci e metodă didactică primită direct pe pielea mea!”. Desigur că m-a contazis din nou. Dar nu putem cere nimănui ceva ce nu poate...
Mă întrebam atunci, dar și zilele trecute, de ce Duhul Sfânt e incomod în biserică? Pe cine deranjează?

Evident că Duhul Domnului deranjează păcătoșii. Conform Psalmului 1 ei nu pot ține capul sus în adunarea lui Dumnezeu. Oamenii sunt deranjați de Duhul Sfânt pentru că le dă arama de pe față. În prezența Sa totul e descoperit! În biserică cine se joacă cu păcatul ca Anania și Safira vor sfârși. Îngropați afară...

Al doilea grup deranjat de Duhul Sfânt sunt creștinii de duminică (ori de sâmbătă). Acești autostopiști ai bisericii care după ce ies de la închinare trăiesc cum vor. A căror religiozitate e o haină numai de duminica (sau de sabat). Numai de sărbători. Care cântă cu mâinile ridicate, uneori plâng la predică, se roagă pios dar în afara bisericii nu deschid Biblia, nu convertesc pe nimeni, nu se roagă, nu sunt activi. Nu sunt creștini în salopete. Nici în halate de spital. Vreau să le spun respectuos că Duhul Sfânt nu cunoaște decât creștini de toate zilele!

miercuri, 12 iunie 2019

Gay, icoana și ceapa – de Nicolae.Geantă


sursa foto facebook Cluj Pride
De câteva zile Cluj-Napoca a devenit podium pentru gay. Homosexuali de toate culorile, cu simpatizanții aferenți, au împânzit orașul ce datează de pe vremea dacilor. Că gay defilează în pielea goală pe străzi ziua la amiază, că vorbesc infatuat cu siguranță de dumnezei despre apucăturile lor, că ne socotesc retrograzi pe cei ce suntem normali, ori că și-au ales sloganul „Săptămâna mândriei minorităților homosexuale” (cum adică să fii mândru că ești pervers sexual?) nu m-a uluit. Dar că luni seara în cadrul unui spectacol de teatru, niște actori jumătate gay - jumătate costumați în călugări ortodocși, au tocat ceapă și au mâncat pe o icoană catolică a Mântuitorului este culmea batjocorei aduse în România la adresa lui Isus! Au depășit în nebunie pe Charlie Hebdo. Dar de fapt de la niște oameni care nu se rușinează să defileze goi pușcă în public cu copiii de mână la ce-ai putea să te aștepți? Din astfel de obraji se pot face perechi de bocanci, ar zice Păstorel Teodoreanu.

duminică, 9 iunie 2019

Dumnezeu care strică agendele - de Nicolae.Geantă

Maria și Iosif se hotărâseră să se căsătorească. Ea va purta rochie de mireasă albă, iar el un trandafir roșu la piept! Apoi, după ce vor petrece o lună de miere singuri în munți își vor construi o căsuță pe malul Mării Galileii. Cu mușcate la fereastră și cu măslini lângă poartă. Dar Dumnezeu le-a înlocuit toate planurile din agendă. Ea a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt, el a trebuit să o ia acasă înainte de nunta de la saloon. Apoi, în loc de plajă în Galileea amândoi au trebuit să fugă cu pruncul Isus în Egipt! Iar după ani, în loc de mușcate la ferestre Isus venea în fiecare zi în odaie cu bocanci plini de rumeguș! Totuși, nunțile și vacanțele nu aduc fericire mai mare decât a sta în preajma Unsului lui Dumnezeu.

Samariteanul cobora grăbit pe drumul spre Ierihon. Avea întâlniri de bussines. Dar lângă drum, într-un șant, căzut între tâlhari, a întâlnit un străin ciuruit. A oprit să îi șteargă rănile, l-a urcat pe măgăruș și l-a dus la un han să fie îngrijit. Apoi a lăsat un avans pentru îngrijirea bolnavului din cartea sa de credit. Dumnezeu a schimbat agenda samariteanului cu agenda străinului. Afacerile ce aduc profit cu mila ce aduce jertfă. Oricum viața contează mai mult decât gologanii.

sâmbătă, 8 iunie 2019

Firul vieții - de Licuță Pântia

Nu știm în lume când și cum venim,
Nici vând plecăm, căci totul e o taină,
Luptăm, muncim, uităm să mai trăim.
Și când plecăm, luăm numai o haină!

Ca ieri eram copil și împărțeam
Același vis numit copilărie.
Azi, clopotele barcă bat și plâng,
Unii-s deja pe drum spre vesnicie...

Prea scurt e firul vieții uneori,
De ce, și cum, ni-i greu a înțelege.
Cum să-i explici unui puiuț de om
Că tatăl lui e-n cer? Va înțelege?

El va mai sta la colț de gard
Tot așteptând să se deschidă poarta.
Și va-ntreba pe mama lcărimând:
“Dar e târziu, de ce nu vine tata?”

Trăim puțin, prea repede murim,
Tot ce-a fost ieri e azi o amintire.
Hai să trăim frumos, căci într-o zi
Și noi vom fi chemați spre nemurire!

Licuță Pântia

Zilele dinaintea Rusaliilor - de Vladimir Pustan

Au fost zile hotărâtoare pentru Biserică. Isus o născuse prin sânge, dar ea era plăpândă şi de aceea trebuia echipată. Veneau zile grele de propovăduiri, persecuţii, atacurile şerpeşti ale filosofiei, decepţiile ruperilor şi agonia aşezării în matcă.

Fiecare trebuie să-şi dorească Rusaliile personale, pentru că un credincios fără Rusalii, o biserică fără Rusalii sunt o contradicţie de termeni, un non-sens monstruos.

Au fost zile de încercare. Ucenicii fugiseră şi acum erau ruşinaţi. Petru se lepădase iar unul dintre ei vânduse visul împărăţiei pe 30 de arginţi. Întotdeauna încercarea vine înaintea unui mare plan al lui Dumnezeu cu tine, de aceea atunci când totul se năruie în jurul tău stai liniştit. Urmează o binecuvântare…


joi, 6 iunie 2019

Nicolae Geantă în Belgia


Înălțarea Domnului înseamnă aripi – de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

Nicolae Velimovici scria undeva că Înălțarea Domnului este ca o „rândunică mântuitoare”. Când sosește vremea rea pe la noi rândunelele se duc în țările calde. Cu puii lor cu tot… Tot așa suntem rânduiți toți pământeni: într-o zi vom „zbura” de aici. Dar cum?

Dacă păcatul este cel care a tăiat omului aripile dumnezeiești, Înălțarea Domnului este aripile noastre! După ce a fost înviat de Tatăl din morți – ca să ne confirme că jertfa de ispășire a fost acceptată - Hristos Domnul s-a înălțat la Cer. Nu doar ca să ne pregătească un loc în sânul lui Dumnezeu, ci și ca să ne arate drumul spre acolo. Biserica este singura care știe direcția de zbor. Și singura care a căpătat aripi!

De 2000 de ani potrivnici lui Hristos se chinuie să-I șteargă urmele dintre noi. Să demonstreze lumii că ucenicii sunt falși, impostori. Iar creștinismul lor e utopie. Creștinii au fost aspru persecutați, bătuți crunt, omorâți, tăiați cu fierăstraiele, arși pe rug, țintuiți pe cruci, arși pe stâlpi ori de vii în crematorii, aruncați în arenele cu lei, împușcați la zid ori pe stradă, aruncați în aer de bombe în propiile biserici… Dar au continuat mai departe privind la Înălțare. Înălțarea lui Hristos e plină de speranță. Speranța asta însă nu e neapărat extaz. Ci o speranță ce presupune și oarecare teamă pentru a trăi acest exil pământesc. Înălțarea lui Hristos ne învață că trebuie să trecem prin exil înainte de a te întoarce acasă!

Zicea Barclay că „dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată, dar Înălțarea l-a transformat într-un Hristos ceresc”.

Dumitru Stăniloaie spunea că Înălțarea Domnului la cer este și o înălțare din patimile noastre. Nu credeți că ar trebui nu doar să ne ridicăm ochii spre nemărginirea Cerului ci și să ne deschidem „aripile înălțării” și să ne desprindem din patimile care ne țin cimentați?

Nicolae.Geantă

miercuri, 5 iunie 2019

Rugăciune premeditată - de Cristian Dume


Scutește-mă de gloata ce mă-nalță
Și-mi pleacă-n umbră ramuri de finic;
De toți acei ce-ngenunchează-n față
Dar pentru care eu sunt un nimic!

Scutește-mă de lacrimi și săruturi
Ce-mi ard pe tâmple ca un foc încins,
Dar care-s numai niște uscături
Ce vor să-mi vadă sufletul învins!

Scutește-mă de bogății și slavă
Menite să mă prindă-n vraja lor;
De lucruri ce mă vor doar o epavă
Vândută fără prețuri în obor.

Scutește-mă de inimi împărțite:
Ce nu au sens, nici cale, nici povață;
De chipuri îndrăznețe, dar mânjite
Sortite pentru moarte, nu viață!

Scutește-mă de o iubire falsă
Cu zâmbet larg, lipsită de esență.
Scutește-mă, te rog, de orice șansă
În care Tu să nu-mi fii dependență!


Cristi Dume
facebook ciresarii

sâmbătă, 1 iunie 2019

Rugăciune pentru pruncii noștri - de Nicolae.Geantă

Chiar dacă nu ajung toate serile acasă devreme, iar când vin voi dormiți și nu vă pot decât înveli cu păturica, să știți: eu mă rog pentru voi!
Chiar dacă nu vă pot auzi primele cuvinte și nu vă îndruma când faceți primii pași, să știți: eu mă rog pentru voi!
Chiar dacă sunt zile în șir în care nu vă pot mângâia genunchii juliți sau cucuiul ce se arată pe sub piele în urma accidentelor copilăriei, să știți: eu mă rog pentru voi!

Chiar dacă nu vă pot duce zilnic la școală de mână, chiar dacă nu vă pot scrie bastonașe și litere frumos caligrafice, să știți: eu mă rog pentru voi!
Chiar dacă nu sunt alături de voi când tineri egoiști, colegi șmecheri sau profesori ori oameni răutăcioși vă fac să vărsați râuri de lacrimi, să știți: eu mă rog pentru voi!
Chiar dacă vă ascundeți de mine când vă îndrăgostiți lulea, chiar dacă vă faceți planuri profesionale fără să mă consultați, să știți: eu mă rog pentru voi!

Nicolae.Geantă - Psalm pentru părinți


pentru a citi tot articolul dați click pe foto sau mai jos

Ce faci când copilul tău pleacă de acasă? - de Nicolae Geantă

„Pentru părinții ai căror copii au luat calea lumii. Și pentru ceilalți...”
video by Sfânta Treime Londra, 2016