youtube

chestionar pentru studiu

duminică, 30 septembrie 2012

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Drumuri ce trebuie ocolite

Text: 2 împărati 6:9 - "ferestre- te sa treci pe lângă locul acela"

Inventio
Un coleg alerga in fiecare seara prin oraș. Lângă un cimitir l-au atacat câinii. Odată, de doua ori. A treia oară a schimbat traseul.
Noi azi, deși știm de pericole, nu schimbam deloc traseul.

Descriptio
Daca toate drumurile duc la Roma, nu toate căile duc in cer.
In viața avem multe drumuri. Majoritatea insa cu semnul ocolitoare obligatorie.
Ce drumuri trebuie ocolite?

1. Drumul care coboara la rau (drumul lumii, al filistenilor)
-are capcana la fiecare pas
-este drumul celui căzut între tâlhări, al fiului risipitor,
-e drumul pe care atâta au căzut si nu s- au mai ridicat
- e drumul lui Dims, Diotref, Iane si Iambre

2. Drumul care urca la rau (drumul religiozitatii, al mandriei de sine)
- e drumul pe care a coborât preotul si levitul. Dar omul a rămas căzut mai departe.
- e drumul cu luminii, cu icoane, cu post, cu rugaciune când sunt noii tulburi. Dar cu inimi neschimbate
- nu de tamaie se teme dracu' ci de sfintenie, de rugaciune, de impotrivire
- e drumul in care aduci chivotul in tabăra si speri sa lupte el, nu tu

3. Drumul pe care ai venit la credință (drumul inapoi)
- e drumul tânărului bogat; când aude ce ii cere Hristos se întoarce
- e drumul Orpei, care plânge dar se întoarce acasă
- cu Hristos e ca si cu Francesco Pizzaro - nu mai e drum de întoarcere
- drumul crestinilor e cu sens unic, obligatoriu înainte

Concluzio
Interesant e ca pe drumul ce coborât de la Ierusalim la Ierihon, a fost un samaritean salvator
Pe drumul pierzarii a venit Hristos Isus după noi!

vineri, 28 septembrie 2012

Dacă aş fi putut să mă opresc ieri... - Nicolae.Geantă

Un flăcău cu cercel în ureche şi cu smartphone de ultimă generaţie, a fost ridicat de poliţie zilele trecute, pentru că (mi-au spus liceenii), ar fi cochetat cu... drogurile. Mi-am adus aminte că el era unul dintre cei mai marcaţi dintre elevi, ori de câte ori le-am vorbit despre Hristos. Uneori avea ochii umezi de lacrimi. Trei ani i-am vorbit. A fost atât de aproape să se schimbe, şi n-a făcut-o. Le-am spus liceenilor că ştiu ce-şi reproşează acum la mititica: „dacă aş fi putut să mă opresc ieri”.

„Dacă aş fi putut să mă opresc ieri” - e filosofia de viaţă a tuturor ce-o dau în bară. A studentului prins în timp ce copiază, a şoferului ce trece pe verde, a tabagistului ce se trezeşte tebecist, a adolescentei cu burta la gură, a beţivului cu cancer la colon...  E filosofia saloanelor din spitale, a scării tribunalelor, a liceelor a doua zi după bac’. Dar şi-a politicienilor ce-au băgat mâna pân’ la cot în borcanul cu miere. Sau a profesorilor ce eliberează diplome false. Hoţii, criminalii, diabeticii, supraponderalii, divorţaţii, toţi strigă la unison: „dacă-aş fi putut să mă opresc ieri”!

joi, 27 septembrie 2012

Rugaciune (2)

Doamne, nu vreau sa car poverile pe care alții mi le fac, nici poverile pe care mi le face diavolul, nu vreau sa car poverile pe care le pune biserica asupra mea, nici poverile care vin de la mine. Ci vreau, cu adevărat, sa port poverile pe care mi le faci Tu!

                       Molly, asistenta medicală 

marți, 25 septembrie 2012

Sfaturi pentru predicatori (13)

- nu apreciaţi când oamenii vă mângâie pe spate după predică; dacă vă obişnuiţi aşa, într-o zi când vă vor critica vă veţi prăbuşi!
- căutaţi odăiţa rugăciunii; dacă oamenii pot fi "păcăliţi" cu studii neglijente, niciodată nu vor putea înghiţi rugăciuni neglijente (Leonard Ravenhill),

- slujiţi cu devotament în orice biserică, indiferent de numărul de credincioşi sau de "brandul" adunării. Kirkegaard spune că întotdeauna la predică auditoriul este Dumnezeu !; predicaţi ca şi cum îl vedeţi în sală!
- rugăciunea dvs să nu fie niciodată zboruri de oratorie; ci un drum simplu de la inimă la buze!

- nu fiţi niciodată invidioşi pe ceilalţi predicatori mai renumiţi ca dvs; şi ei tot pentru Împărăţia lui Hristos sunt înrolaţi.
- nu uitaţi, Biserica nu trăieşte prin predicatorii ei, ci prin Cuvântul Domnului (L. Ravenhill).
- predicaţi în biserică, nu "slujiţi la mese" (Vladimir Pustan); slujirea la mese o fac diaconii; lăsaţi-i s-o facă; sigur sunt în stare.

- rugaţi-vă mai mult ca predicatorii din vremurile trecute; declinul societăţii e la cel mai jos nivel din istorie.
- gândiţi drept dacă vreţi să trăiţi drept (A.W. Tozer).
- personal am ajuns la concluzia că un predicator va fi foarte bun numai în momentul în care nu va mai face nimic altceva! Ravenhill spunea că predicatorul nu mai poate fi nimic altceva !; aştept ziua în care voi fi aşa!

luni, 24 septembrie 2012

Dacă Tu nu mergi cu noi

Text: Exod 33

Inventio
O fată de 18 ani, plictisită de Dumnezeu, a plecat la discotecă cu alţi 4 tineri în autoturism. La poartă, mama fetei, cu lacrimi în ochi, a spus tinerei teribiliste "Dumnezeu să fie cu tine draga mea". " Poate în... portbagaj", a fost răspunsul ironic. După câteva ore, poliția a sunat mama fetei sa vina in satul vecin, unde tinerii au avut un grav accident. Ceea ce a uimit pe toată lumea a fost ca din mașina torsionata in care au murit toți cei 5 pasageri, portbagajul era intact. Mai mult, nici un ou din cartonul de 30 bucati din portbagaj, nu era spart!

Dispozitio
Dacă Tu nu mergi cu noi:
1. călătoria e nesigură
- nu ne lăsa să călătorim (în pustiu). Vom bîjbîi chiar de-am avea busole!
- cine va fi nor, cine va fi stâlp de foc?

2.închinarea e nefolositoare / inutilă
- nu ne lăsa să construim (cortul).
- cine va sta între heruvimi în locul Tău?

3. destinaţia e neatractivă
- nu ne lăsa să ajungem nici măcar în Canaan. Mierea şi laptele de-acolo nu sunt dulci fără Tine!
- cine va da gust vieţii noastre?

Cocluzio
Fără Tine, nici îngerii nu ne sunt de ajuns, nici Moise! Eşti de neînlocuit!

PS: La sugestia unui frate iubit, schiţele de predică postate vor fi cu "carne" mai puţină. Aproape schelet!

duminică, 23 septembrie 2012

Te trece Isus

Te trece Isus prin scoala rabdarii,
sa vada de poti suferi pe nedrept,
sa vada ce faci cand durerea tradarii
si vorbele grele te-apasa in piept.


Te trece Isus prin momente cumplite 
cu lacrimi amare si rani si-ntristari,
te trece prin clipe si stari nemplinite,
ce-n tine ridica multimi de intrebari.


Te trece Isus prin scoala iertari 
sa vada de poti sa iubesti pe vrajmasi,
pe cruce in chinuri sub valul ocarii 
rugase pe Tatal sa-i ierte pe vrajmasi.


joi, 20 septembrie 2012

Dezamăgit de Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

O colegă de-a mea, care este o fată tare de treabă, mi-a mărturisit azi dimineaţă că sora ei este dezamăgită de răspunsurile lui Dumnezeu. De aceea, a lăsat-o moale cu biserica. "Nu ştim de ce, dar de patru ani aşteaptă ca Domnul să-i răspundă la rugăciuni, şi nu primeşte nici un răspuns. Nici în plan profesional, nici sentimental... Nimic. Ea se străduieşte să facă ceva, dar Dumnezeu pur şi simplu tace...".

I-am spus profesoarei să-şi imagineze că suntem internaţi într-un spital, cu operaţii grele, mobilizaţi la pat. În salon intră preşedintele României. "Domnule preşedinte, am nevoie de 100 de euro pentru medicamente", îi strigăm noi. "Ce crezi, ne va ajuta?". "Nu", mi-a răspuns scurt şi sec colega. "Aşa este. Dar dacă în salon cu noi este fata preşedintelui, şi când intră acesta ea îi cere 100 de euro, ce crezi, îi dă?". "Fără nici o problemă". I-am explicat prietenei mele că tot aşa lucrează şi Dumnezeu. Dacă-i eşti fiu, El îţi va răspunde prompt la rugăciune.

Nu vreau să creez vreo disensiune, dar (i-am spus şi profei) dacă nu eşti fiu, atunci s-ar putea să aştepţi ceva vreme răspunsul. Ori toată viaţa. E drept, Dumnezeul nostru e un Dumnezeu cu mână largă, şi dă oricui cere. Oricând. Dar nu-ţi dă, dacă tu vrei să trăieşti oricum! Isus Hristos ar fi putut să elibereze tâlharul de pe cruce. Dar, l-a dezamăgit, şi n-a făcut-o (poate) pentru că tâlharul s-ar fi întors înapoi la tâlhărie, nu l-a sfinţenie!

Adeseori, suntem dezamăgiţi că Dumnezeu nu răspunde cererilor noastre. Suntem dezamăgiţi că visurile noastre nu-s finalizate, că nu ne iese pasenţa. Nu ne iese, când gândurile nostre nu sunt gândurile Lui! Dumnezeu nu este cel care dezamăgeşte, ci aşteptările noastre nerealiste. De aceea, la 9 ani, Lev Tolstoi, după ce a plonjat cu capul în gol de la etajul trei “încredinţat că Dumnezeu o să-l ajute să zboare”, a fost total dezamăgit că aterizarea violentă era să-l ucidă.

Dacă îl confundăm pe Dumnezeu cu realitatea fizică a vieţii – având pretenţia să ne bucurăm mereu de o sănătate perfectă, de un servicu bine plătit, ori de un partener care nu greşeşte – nu facem altceva decât să ne opunem riscului dezamăgirii zdrobitoare. Oricum, spunea Oscar Wilde: “în lumea asta există două tragedii: una este să nu primeşti ceea ce doreşti, iar cealaltă să primeşti ce doreşti”.

Pe de altă parte, nici măcar favoriţii lui Dumnezeu nu sunt scutiţi de vremuri în care Tatăl pare că a amuţit. Că nu mai oferă nici o garanţie. Se germinează îndoiala. Însă, după cum spune Paul Tournier: “Acolo unde nu există motive de îndoială, nu există nici motive de credinţă”.

CS Lewis spunea că iniţial Dumnezeu tratează creştinii ca pe nişte bebeluşi. La convertire, şi imediat după aceea, răspunde impresionant, la orice strigăt. Apoi, în timp ce credinţa creşte, răspunsurile Sale devin tot mai rare!

Nu vă pot spune că nu veţi fi dezamăgiţi. Sau că nu veţi suferi din pricina Lui Dumnezeu. Vă îndemn doar să priviţi la Isus, care după ce a strigat “pentru ce M-ai părăsit?” a transformat dezamăgirea în glorie!

Eu cred că Dumnezeu când tace, de fapt ne-mpinge să căştigăm... singuri!

Nicolae.Geantă

miercuri, 19 septembrie 2012

Pașii psalmului 23

"Cei şapte "P" ai Psalmului 23

- Posesiune - "Domnul este păstorul meu"

- Pregătire - "El mă paşte în păşuni verzi"

- Progres - "Mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina numelui Său"

- Prezenţă – „Tu eşti cu mine"

- Purtare de grijă – „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei"

- Privilegiu - "Îmi ungi capul cu untdelemn"

- Perspectivă - "Voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele"

luni, 17 septembrie 2012

Religiile minoritare, discriminate în şcolile româneşti - Nicolae Geantă

Încă de pe 14 septembrie, am citit pe www.ziare.com, o ştire (vezi dând click http://www.ziare.com/scoala/invatamant/religiile-minoritare-discriminate-in-scolile-romanesti-autoritatile-invoca-majoritatea-1189907), conform căreia minorităţile religioase din România sunt discriminate în şcoli. Da, este foarte, foarte adevărat. O spun ca profesor, care trăiesc de 12 ani între liceeni. Nu vreau să fac comentarii asupra textului de pe ziare.com, (deşi ar trebui), dar aici public numai ceea ce cred că este esenţa sa. Cine doreşte, să-l citească integral la adresa de mai sus, sau pe site-ul Secretariatului de stat pentru culte - http://www.culte.ro/RevistaPreseiDetalii.aspx?id=8145)

"După numeroase polemici, scandaluri si reclamatii ale parintilor, religia a fost indepartata din programa scoala ca materie obligatorie, ramanand doar sub forma de optional. Astfel, una dintre probleme, obligativitatea, a fost rezolvata. Totusi, ne confruntam cu o a doua, discriminarea.

Discriminarea religioasa, intre ortodoxism - majoritatea, si celelalte culte religioase - minoritatea. Singura culta religioasa predata in scolile din Romania este ortodoxismul.

De ce nu se ofera optiunea, celorlalte culte, sa invete la scoala despre propria lor religie?

In Legea Educatiei se arata la Articolul 18, Alineatul 1, faptul ca "elevilor apartinand cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigura dreptul constitutional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii".

De asemenea, statul roman, reprezentat de Ministerul Educatiei, gaseste in acelasi Articol 18, Alineatul 2, portita de scapare vis-a-vis de lipsa de sanse egale pentru toate religiile. "La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina", se arata in Alineatul 2, Articolul 18 din Legea Educatiei.

Astfel, statul roman se disculpa de lipsa conditiilor, motive obiective, preferand, ca toti cei apartinand din alte culte religioase sa nu beneficieze de predarea religiei lor in scolile din Romania.

Practic, in Romania, ortodocsii au posibilitatea de a alege daca sa participe la predarea religiei sau nu. Adeptii celorlalte religii au doar optiunea de nu participa. Celelalte religii nu au optiunea de a-si vedea credintele predate in salile de curs din Romania.

Un aspect demn de luat in calcul este ca Ministerul Educatiei, cel mai probabil, nu dispune de profesori in religiile protestante, in Islam, in Martorii lui Iehova sau in alte culte religioase. Ministerul Educatiei dispune doar de resursele predarii ortodoxismului.

In acest sens ar fi poate oportuna, pentru a stopa discriminarea dintre religii, scoaterea oricarei religii din scoli, asa cum ar fi si normal, ori predarea istoriei religiilor, asa cum se intampla in tarile civilizate. Un curs in care elevii pot invata despre principalele religii ale lumii, de la Iudaism la Budism si Ortodoxism.

In acest sens, discriminarea dintre religiile prezente in Romania cade in principal pe umerii statului roman, in ceea ce prevede predarea religiei, care nu reuseste sa ofere sanse egale diversitatii"

PS: Personal nu pot fi de acord cu scoaterea religiei din şcoli.
De ce să fie eliminată religia şi nu discriminarea menţionată mai sus?
De ce să se predea Istoria Religiilor şi nu Istoria Creştinismului,
sau acolo unde-s alte religii, istoria lor proprie?
Unii oameni vor să scoată religia din şcoli (să ne-ntoarcem pe vremea lui Ceauşescu, nu?),
pe motivul că "deşi se predă din 1990, la tineri nu se vede nici o schimbare"!
Aş vrea să le răspund cu o întrebare:
"De ce, dacă se vinde săpun la toate buticurile, există o mulţime de oameni care nu se spală?".

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Tendinţa declinului creştinismului - Nicolae Geantă

Am găsit notat pe o agendă din iulie 2004:

"La început, în Israel, creştinismul a fost o comunitate care s-a adunat în jurul lui Hristos.
Apoi a pătruns în Grecia, unde a devenit o filosofie.
După aceea a ajuns la Roma unde a evoluat într-o instituţie.
A pătruns apoi în toată Europa, unde de-a lungul secolelor s-a transformat într-o cultură.
În cele din urmă a ajuns în America, unde a devenit o afacere!"

Dacă suntem sinceri cu noi, în România, bisericile se află în toate cele 5 etape de mai sus. Problema noastră este că cei mai mulţi practicăm un creştinism diluat! Şi, aşa cum în vechime evreii se obişnuise cu sângele jertfelor şi nu-i mai sensibiliza deloc, azi, pentru mulţi dintre noi sângele lui Hristos a devenit banalitate.

Obligatoriu trebuie să revenim la primul pas. Acolo se merge în pas cu Domnul Isus Hristos! Nici înainte şi nici în urma Lui!

nicolae.geantă

vineri, 14 septembrie 2012

Dobrogea, identitate şi criză - Nicolae Geantă


(după un afiş al Muzeului Ţăranului Român)
După turneul Cireşarii prin arida Dobroge, fratele Florin Ianovici concluziona că regiunea asta de ţară nu e lipsită numai de ploi, dar şi de Dumnezeu. Cine ştie Dobrogea, îi dă dreptate.

Mi-am amintit pentru o clipă, că Dobrogea e tot ce-i mai vechi în România. Apoi am realizat că de fapt Dobrogea e vechi şi nou. Pentru că aici întâlnim pământul cel mai vechi (baikalianul din podişul Casimcei) şi cel mai nou (Delta Dunării) al României. Pentru că aici a fost identificată una dintre cele mai vechi culturi din ţara noastră (Gumelniţa), iar azi e-n vogue dezmăţul promovat de litoral. Pentru că aici încă mai funcţionează două dintre cele mai vechi cetăţi antice ridicate de greci la Pontus Euxin (Tomis şi Callatis), dar şi cele mai noi porturi la mare. Pentru că aici, în Scitya Minor, a poposit pentru prima dată creştinismul în România - prin Apostolul Andrei, dar şi islamismul care-a ridicat geamii dărâmând turle de biserici.

Călcată de perşi, romani, goţi, vizigoţi, bulgari, turci, tătari, ruşi, teritoriul dintre Dunăre şi Marea Negră a fost mereu în lacrimi. Ba era anexată românilor, ba le lipsea. Zdrenţuită, prăfuită, însetată, Dobrogea de azi e în contrast cu oraşul Constanţa şi litoralul. În inima regiunii, oamenii au venit la Cireşarii în speranţa că vor „primi şi ceva de mâncare”. „Cum să le mai vorbeşti de Cer, de Hristos?”, spunea fratele Pustan. Aici, Evanghelia se predică cu... pâine!

Avem o Dobroge cu cei mai mulţi pescari din România, şi totuşi cu cei mai puţini pescari de oameni. Cu o populaţie de peste 831 de mii de locuitori, dintre care numai 7-8 % sunt turcii şi tătarii, 1-2 % lipovenii, Dobrogea (judeţele Constanţa şi Tulcea) abia depăşeşte 5000 de creştini evanghelici (1642 baptişti, 3042 penticostali, şi sub 500 de creştini după Evanghelie şi tudorişti). Adică mult sub 1 %! Şi, mai puţini numeric faţă de recensământul din 2002! Dar cu o treime mai mulţi ca în 1992 (atunci erau vreo 3300).

Azi, dobrogenii nu prea se-nghesuie la Dumnezeu. Sechelele lor nu sunt numai datorită celor 5 secole de mahomedanism (o religie pe care nici măcar aderenţii ei dobrogeni nu o prea practică), ori bulgarizării, ori destrăbălării estivale de pe plajele mării. Tind să cred că decăderea se datorează şi Canalului, lagărelor de deţinuţi pentru muncă forţată sau puşcăriilor. Aici, sub comunism, pământul dobrogean a înghiţit mii, sau zeci de mii de martiri.

Nu ştiu de ce, dar văd că azi, Dobrogea noastră are aceeaşi soartă cu Turcia. Scitya Minor şi Asia Mică. Odinioară leagăn al creştinismului, al misionarismului, astăzi uitată, anonimă. Dacă în Turcia, creştinii sunt împiedicaţi să-L proclame pe Isus, în Dobrogea numai dezinteresul probabil ne opreşte!

Hristos a ajuns să fie vestit pentru prima dată la noi în Dobrogea, primii martiri au căzut în Dobrogea, primele biserici s-au ridicat în Dobrogea. Ultimele trebuie să se ridice tot aici!

Dobrogea e veche şi aridă. Are identitate, dar e pierdută în criză. Aici, atât pământul cât şi sufletele sunt secătuite. Ca să înverzească, Dobrogea trebuie udată (bine)! Stropitori avem din belşug, însă cine stropeşte? Apoi Dumnezeu va face să crească.

Nicolae Geantă

miercuri, 12 septembrie 2012

5 atu-uri ce expiră la 5 secunde după moarte - Nicolae GEANTĂ


Inventio
Dacă ar fi să plecaţi într-o călătorie lungă, câte lucruri aţi lua cu dvs? Aţi căra ceva inutil? Dar ceva fără valoare?

Dispozitio
Cerul iubiţilor e o călătorie fără întoarcere. Unică. Dar acolo nu vom ajunge cu nimic de aici!
Ce lucruri pe care le iubim, vor fi inutile la 5 secunde după moarte?

1. Frumuseţea     
Ps.49:14  “... li se duce frumuseţea, şi locuinţa morţilor le este locaşul
- suferim de narcisism,
- prea mulţi ne bazăm pe look; de dimineaţa până seara ne privim în oglinzi, ne urcăm pe cântare, stăm la saloanele de fitness sau nemâncaţi.
- frumuseţea nu e un garant al înţelepciunii, de multe ori când VIP-urile deschid gura, secunda următoare se urâţesc,
- dacă frumuseţea ar fi etalon de intrare în cer, atunci "urâţii" ar rămâne pe-afară
- interesant este că mulţi oameni vor să fie frumoşi doar afară, dar sufletul?
- atunci de ce ne facem liftinguri, ne îmbrăcăm bine, ne ămpodobim? Ca să arătăm bine în coşciug? întreba F. Ianovici

2. Înţelepciunea (ştiinţa)
Eclesiastul 9,10 “Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”
- şi înţelepţii şi neştiutorii de carte mor; primii uneori mult mai nefericiţi de realizarea vieţii
- diplomele vor rămâne aici, Cerul n-are arhivă cu licenţe. Dar nici cu şcoli profesionale.
- şcolile ne învaţă cum să trăim, dar să murim cine ne învaţă?, întreba V. Pustan

3. Averea (agoniseala) 
1 Timotei 6:7 “Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea”
- bogatul a strâns, a trăit în in şi porfiră, dar când a murit a ajuns în chinuri
- bogăţia nu-i interzisă de Dumnezeu, însă nu trebuie să ne fure inima
- Rochefeller, primul miliardar în dolari al lumii, pe la 50 de ani ajunsese grav bolnav, mânca doar biscuiţi cu lapte. După o analiză atentă a vieţii, a început să ajute săracii. S-a vindecat datorită fericirii, şi a mai trăit 30 de ani!
- dacă trăia Lazăr 100 de ani, 100 de ani trăiai şi tu bogatule; fără el, tu trăieşti degeaba
- Alexandru Macedon a ales să fie îngropat cu mâinile afară din coşciug. Şi totuşi, deşi de mii de ani ştim că averea nu ne foloseşte, totuşi de dimineaţa până seara ne concentrăm asupra ei.
- ştiu bisericile că nu vor lua nimic în cer? Atunci de ce ridicăm construcţii cât Babelul?

4. Puterea (poziţia socială)
Psalmul 102:23 “El mi-a frânt puterea în drum, şi mi-a scurtat zilele.”
Eclesiastul 8:8 “Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire.
- toţi regii mari ai lumii au murit, dictatorii au murit; unii au vrut să schimbe creştinismul, alţii l-au interzis, dar nimeni n-a putut să schimbe Cerul.
- puterea îmbată, prosteşte, dăunează grav sănătăţii -  de cele mai multe ori

5. apartenenţa religioasă
- mulţi ne mândrim cu religia noastră, în numele ei facem chiar mari prostii.
- totuşi nici biserica catolică, nici cea ortodoxă, nici cele evanghelice nu sunt garantul că ne vor duce în cer, ci numai Hristos! În cer nu ne întreabă nimeni de unde venim , ce ritualuri am practicat, ci dacă am fost credincioşi Fiului lui Dumnezeu (Ioan 3: 17-19).

Concluzie
Atu-ul nostru să fie Crucea. E singur pod de legătură între Cer şi pământ.

marți, 11 septembrie 2012

Nivelele raului - Nicolae Geantă

Raul exista in Univers sub mai multe forme. Insa Păcatul este mai grav ca răul. Pentru ca el e gata sa distruga ceea ce este divin in oameni.

Raul are trei nivele:

1. Raul metafizic - adică dincolo de ceea ce percepem fizic- dincolo de lumea palpabila, materială. Aici putem încadra ingerii cazuti, dracii.
2. Raul fizic - se manifesta prin degradarea legilor din Univers. De exemplu : legea entropiei, a gravitatiei, viiturile, avalansele, tsunmi... Acest rău nu depinde de intervenția umană.
3. Raul moral - se referă la ceea ce face o fiinta morala contrar legilor lui Dumnezeu: betia, tabagismul, adulterul, avortul,  homosexualitatea, minciuna, barfa, copiatul la liceu, batutul sotiei etc.

Multe dintre problemele omenirii nu se datorează râului fizic, ci celui moral: stricam relațiile, acționam într- un fel ori altul. Raul e contrarul lui Dumnezeu. Exista Binele, Falsul si Adevarul. Oricine strica cele 3 fundamente, e de la cel rău. 

Raul fizic nu poate fi acuzat. Cine poate acuza ciclonii, seceta sau vulcanismul? Dar când bei, furi sau avortezi, când alegi pornografia ca delicatese, îți faci singur rău. De fapt, te autodistrugi.

Raul, îl avem deja. E adamic. L-am luat când am venit in lume. Pentru a scapă de acest virus, ne trebuie un antivirus. Noi oamenii încercăm, sa folosim mai mulți, deși Dimnezeu  a creat unul singur: Isus Hristos! Se downlaudeaza gratis!

Nicolae Geantă

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Visuri imposibile - Nicolae Geantă

In seara asta, una dintre fetele mele m-a întrebat ce este mai bine in  viața : "sa ai visuri marete, greu de atins, sau sa nu visezi nimic?

I-am spus ca omul care visează imposibilul e un vizionar. Si, de vizionari are Dumnezeu nevoie. Si biserica. Si România.

I-am amintit ca la un moment dat in viața lui David, când se întoarce înapoi acasă după o prigoana, acesta îl invita pe Barzilai sa mănânce la masa sa. Barzilai in schimb îl refuza, pe motivul ca are 80 de ani, si ca nu se așteaptă decât sa moara, si sa fie pus alături de părinții săi in mormant! Ce vis, ce realizare? Ce asteptari de la viața, de la Dumnezeu!

Pe de alta parte, Caleb, in vârsta de 85 de ani, ii cere lui Iosua sa ii dea Muntele Horeb. De ce? Pai se ascund acolo trei fii ai lui Anac, uriasii aceia ce au speriat iscoadele, fapt ce-costat 40 de ani de ratacire in pustiu. Nu putea muri fără sa-i nimiceasca. Si, a reușit!

Am întrebat fetele: "Ce vreți sa fiti, Caleb ori Barzilai?". "Tata, a spus cea care intrebase, mai bine ne luptam cu uriasii, decât sa dormim cu piticii!"

Le-am mai spus fetelor ca CH Spurgeon a afirmat către medicul sau spre sfârșitul vieții : " Mai bine sa mor  obosit decât  ruginit!"

Va doresc in viața sa aveți visuri marete. XXL, vorba fratelui Pustan. Visuri mari, sa incapeti in ele! Visand imposibilul il onorati pe Dumnezeu!

vineri, 7 septembrie 2012

Slujirea care aleargă -Nicolae.Geantă

Ioan Botezătorul stătea la Iordan şi aştepta ca oamenii să vină să se boteze. Predica dur, cu putere, cum nimeni nu mai făcuse. Cel puţin în ultimii 400 de ani. De dimineaţa până seara aştepta evreii la pocăinţă. Nu aducea pe nimeni, nu vizita pe nimeni.

Domnul Isus Hristos în schimb "străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi de neputinţă". El alerga după oameni. Intra în casele vameşilor, mânca alături de farisei, ori de femeile căzute în păcate, atingea leproşii, paralizaţii, lua în braţe copiii. A strâns mâna soldaţilor romani, a vindecat canaaniţi, samariteni, îndrăciţi. Biblia spune că Hristos umbla, trecea. Prin sate, prin oraşe, prin sinagogi. Asta face slujirea. Aleargă.

Privind astăzi prin bisericile noastre, constatăm că ne place mai mult slujirea tip Ioan Botezătorul. Evident, vrem ca oamenii să vină la noi. Ne-am aşezat confortabil în scaune tapisate, moi, în clădiri cu sonorizări de mii de euro, cu lifturi chiar (incredibil că am auziat şi asta, la noi în România desigur), cu spoturi, cu trepte la amvom mai scumpe decât o biserică de la ţară. Şi aşteptăm. Afişăm bannere în oraşe, în sate, dăm anunţuri la Radio, pe Internet. Şi finalitatea? Ne şochează. Rar, destul de rar, se adaugă cineva.

miercuri, 5 septembrie 2012

Pilda chibzuinţei -Nicolae Geantă

Text: Matei 25: 1-13 - Pilda celor 10 fecioare
Inventio

Ilustraţie: O televiziune din Australia a prezentat un filmulet din Thailanda. Un cameraman australian, s-a urcat pe o stâncă de cca 200 m să filmeze peisajul exotic al staţiunii. Pe mare, nişte pescari cu bărcile, prindeau calamari. Deodată cameramanul a sesizat că marea se retrage mult. În urma retragerii apei, zeci, sute de calamari se zbăteau pe uscat. Pescarii au sărit din bărci şi adunau crustaceele. De obicei, într-o zi întreagă nu prindeau mai mult de 5-6 bucăţi, adică 5-6 $. Acum, puteau să-şi umple sacii. Vedeau numai zeci, sute de dolari. Deodată, cameramanul a văzut că se apropie tsunami. A început să strige cât îl ţinea gura la pescari. Să-i avertizeze. Ei însă, cu ochii la calamari. La venit. La bani. „Mai este timp”, a fost deviza lor. Dar, în câteva secunde, i-a înghiţit valul uriaş. Cu bărci, cu calamari, cu totul. Viaţa le-a atârnat de un singur moment de chibzuinţă. Însă, le-a lipsit...

Umbra morţii - Silviu Batnariuc

Umbra morţii nu e răcoroasă, 
ca umbra unui stejar secular, 
nu e moale ca umbra hainelor,
şi nici confortabilă ca a umbrelelor de terasă 
sub care moţăi cu paharul de Cola în mână.

Umbra morţii, nu seamană deloc 
nici cu umbra suavă a iubitei,
nici cu umbra dulce a lui Dumnezeu.

Nu poate muşca din tine,
deşi de ani de zile se chinuie s-o facă.
Ne-nsoţeşte cu stoicism, zi de zi.
Nu e uşoară, dar e peste tot.

Ea e umbra care scoate din Iad
pe cei care s-au făcut pământ
gata de călcat în picioare.

Ai învăţat să mori?

(o compilare după "Requiem" a lui Silviu Batariuc)

luni, 3 septembrie 2012

Cine face diferenţa - de Nicolae Geantă

Text: Romani 8:9 "Voi nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti"

Invenţio
Un diacon prahovean, bătrân, este întrebat de cântăreţul Ilie Puha: "Se pocăiesc oameni la dvs? Sunt bisericile pline?". "Nu frate, se mişcă greu. Iar locurile pe bănci sunt destule. Dar la dvs se pocăiesc?", întrebă şi bătrânul. Care e diferenţa?".
De ce sunt biserici mari şi pline? Pentru că au pastori mai şcoliţi? Pentru că aplică diferite metode?
De ce într-o casă unii se pocăiesc, iar în alta nu? De ce într-o biserică unul trăieşte, altul nu?
Cine face diferenţa?

Dispozitio
1. Diferenţa e făcută de faptul că noi lucrăm complicat
- Dumnezeu e simplu. Priviţi Ierihonul. Priviţi năvodul lui Petru. Tot în dreapta e aruncat.
- Petru zice slăbănogului: Uită-te ţintă la noi.
- în lumea cu lacrimi, eu pot să râd; în lumea cu blesteme, eu pot binecuvânta. Nu privim la politicieni, la ajutoare financiare. Nu aşteptăm să crească pensia, salariile. Noi ne uităm la Hristos!
Ilustraţie: un bătrân din prima ma biserică, octogenar, tăia lemne la capră cu fierăstrăul. Trece un profesor, coleg cu mine, sexagenar. Îl salută. Fratele vine la gard la profesor, bagă mâna în buzunar la spate, scoate o broşură despre Crucea lui Hristos, şi i-o oferă!
- noi totdeauna dorim să punem un buton în plus; la predică, la cântare, la program, la evangheliyare...
- "Filip, ce ai tu cu Mine dacă eu vreau să dau pâini la toţi 5000 de oameni acum?"

duminică, 2 septembrie 2012

Belsatar, petrecere cu temeliile surpate

Text : Daniel 5:1-31

Inventio
Belşatar, ultimul împărat babilonian, a fost coregent cu tatăl sau Nabonid. Adică vicerege.
După 6 ani de domnie, Nabonid, din pasiune pentru misticism, influenţat de un vis, a plecat din Babilon timp de 10 ani, stabilindu-şi reşedinţa la Temna, în Haran, unde supraveghea construcţia tempului Lunii Sin, Enulhul.
Dacă Nebucadnetar dărâmase templele păgâne, Nabonid le reface.
Belşatar, se autointitulează fiul împăratului, deşi el nu era fiul lui Nebucadneţar. Poate o face din mândrie. Sau poate chiar era fiul acestuia, din regina mamă - Nitocris- care apare în text.
Babilon, cetatea cea mai mare, frumoasă şi puternică a vremii. Herodot spuen: 2 mil. loc, 513 kmp, două rânduri de ziduri interioare (din cărămidă cu smoală), un zid exterior. Înălțime 90 m, lăţime 17 m, grosime 26 m, 250 turnuri, 100 de porţi de alamă, rezerve alimentare pentru 20 ani. Oraş ce părea inexpugnabil, irezistibil!
La 80 km nord de oraş, la Sippar, Nabonid pierduse lupta cu medo-perşii, şi s-a refugiat în Borsipa.

Dispozitio
1. păcatul îţi surpă temeliile.
- Deşi ştia că inamicul cucerise cetatea Sippar si Nabonid fugise, Belşatar începe un banchet, cu 1000 de dregători şi femeile sale. Pentru el, plăcerea vorbeşte mai tare ca ameninţarea.
Belşaţar nu se pregăteşte de apărare, ci de chef! Nebunie curată! Petrecerea sa e de genul "staţi liniştiţi"!
- Deviza multora e: "Aici e Raiul, aici e Iadul", totul va fi Ok. Nu se-întâmplă nimic.
- Iubiţilor, poate că până acum nu aţi realizat ce e păcatul în viaţă, poate că până acum nu aţi văzut adevărata faţă a păcatului, dar învăţaţi măcar de la Belşaţar!
- Tu îţi nenoroceşti familia, tu îţi nenoroceşti tinereţea, tu îţi nenoroceşti sănătatea, viitorul, căsnicia. Păcatele tale îţi surpă temelia. Nu mai daţi vina pe preşedinte, pe primărie, pe mama şi tata, pe păstor. Nu socrii sunt de vină, nu partenerul de viaţă, nu lumea e de vină, nu România, nu biserica la acre mergi, ci tu!
- Realizează ce zice Seneca: " tu îţi eşti cel mai mare duşman".
Câte temelii nu roade păcatul în timp ce noi benchetuim...
Medo-perşii, conduşi de  Gobryas, un refugiat din Babilon (Nabonid, spune Cilindul lui Cir, se purtase foarte urât cu babilonieinii; era dictator), au deviat apele Eufratului şi au intrat în cetatea ale cărei temelii nu se puteau clătina!

2. păcatul se poartă batjocoritor
- interesant e că Daniel c.5 e în antiteză cu Daniel c. 4. Ultimul verset din c.4 vorbeşte despre Nebucadneţar care spune "eu..., laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul Cerurilor..., El poate să smerească pe oricine umblă cu mândrie",
- 12 octombrie 536 îH, Babilon, petrecere în sală (52 m lungime, 17 m lăţime, 18 m înălţine. Cât Casa Albă din USA). Glume, beţivi, scene amoroase, dansuri, strigăte. Urale pentru zeul Bel-Mardok.
- Wiliam Shea: "De ce banchet la două zile după ce Nabodid capitulase? Ca Belşaţar să se proclame rege 100 %"!
- banchetele babilonien se terminau cu Kosmos - o beţiegenerală, în care cine nu se îmbăta era ruşine!!!
- Belşaţar a băut înaintea invitaţilor. S-a autobatjocorit. Nici un rege antic nu bea înaintea oaspeţilor, ci în camera sa.
- în "cheful vinului", aduce la petrecere vasele de cinste din Casa Domnului! Sfidare la adresa lui Iehova! Şi nu numai că  le aduce şi le foloseşte, dar toarnă în ele vinul zeilor păgâni!
- în viaţă până nu batjocoreşti, până nu înjuri, parcă nu te saturi; până nu îţi sare muştarul, până nu faci pe alţii ca pe-o albie de porci, nu te simţi bine. Până nu ţipi la soţie, la copiii, la pastor, la vecini, la fraţi, nu ai terminat ce ai de spus cu "gând tare".
- cuma adică să batjocoreşti o mireasă la nuntă (vezi Elena Băsescu)? Dar cum să batjocoreşti un crucificat? (Hristos).
- sunt chiar persoane care batjocoresc cele sfinte: înjură apoi cântă în biserică, mint, apoi mărturisesc pe Hristos, fură, apoi întind mâna la Masa Domnului.
- Satan te duce la pahar, la dispreţ. Îţi şopteşte "Aşa-i lumea, aşa e viaţa asta, rea". Dar tu o faci rea! "Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta", spune Ieremia (2:19).
- Atenţie: nici unui batjocoritor nu i s-a ridicat statuie!

3. păcatul nu ţine cont de avertismente
- au venit consilierii şi i-au spus lui Belşaţar că armatele medo-persane sunt la poarta cetăţii Babilon. Nu i-a ascultat.
- au venit nevestele sale şi i-au spus să nu se îmbete în faţa oaspeţilor. Nu le-a ascultat.
- în timpul batjocurii a venit Iehova şi i-a scris un mesaj pe perete. Şi el, continuă cheful!
- Belşaţar nu era necunoscător de Dumnezeu. El ştia istoria bunicului său, Nebucadneţar
- de ce Dumnezeu opreşte Babilonul, după ce 7 decenii e prezent numai aici? Nu putea lăsa frâul omenirii în mâinile unor nebuni!
- cine se îngrozeşte cel mai tare în timpul banchetului? Dar după ce află ce scrie? Belşaţar.
- deşi nu ştia iniţial ce scrie pe perete, Belşaţar s-a îngrozit. Ştia că ceva e rău pentru el. Dumnezeu nu-i era prieten!
- Daniel nu-l salută cu "veşnic să trăieşti împărate". Îl mustră aspru. Îi predică despre Nebucadneţar, pentru a-i arăta că deasupra împăraţilor este Dumnezeu!
- Belşaţar nu mai avea nici o scuză - păcătuise deliberat: "pe Dumnezeu nu L-ai slăvit!"
- câte avertismente mai trebuie să ne trimeată Dumnezeu?

4. păcatul va încerca să cumpere mântuirea
- Daniel - 80 de ani. Belşaţar - 36 de ani. Belşaţar nu-l ştia pe Daniel. De cca 25 de ani, evreul fusese probabil îndepărtat de la curte. Acum , în păcat, Belşaţar vrea să-l cumpere pe Daniel cu onoruri.
- oferta împăratului era tentantă, dar Daniel are curaj să-l înfrunte!
- "Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale" (vs.17). "Tu nu înţelegi că eu nu primesc cadouri de la un mort? Ci de la Cel ce este viu!"
- nu cu o lumânare, cu o icoană de la pangarul bisericii, nu cu fapte bune se câştigă mântuirea. Apoi să continui viaţa de păcat. Nu cu un cântec în cor, cu o predică, cu prezenţa la fiecare program al bisericii se obţine trecere înaintea lui Hristos. Ci, cu o viaţă sfântă!
- mântuirea nu se câştigă cu pile, cu favoruri.

5. păcatul îţi distruge toate urmele
- 66 de ani Babilonul batjocorise pe Iehova. Răbdarea lui Dumnezeu se încheie. Răbdarea lui Dumnezeu e bogată, e îndelungă dar nu nesfârşită! (vezi potopul lui Noe, Sodoma),
- "mene, mene, techel, upharsin" - "cântărit, cântărit, găsit uşor şi împărţit"
- numărat de două ori. de ce? Ca nu cumva să poţi acuza pe Dumnezeu că a greşit. El a verificat număratul! Nu s-a strecurat nici o greşeală.
- o traducere mai corectă scrie: găsit lipsă (când eşti lipsă la inventar mai trebuie să aduci bani de acasă; dacă eşti lipsă la Dumnezeu ce poţi aduce?);
- Robinson spune că în Babilon se credea că sufletul se odihneşte în mormânt până când, treptat, creşte în mărime şi virtute, şi atunci e strămutat în Cer. Găsit în minus, însemna "nu era de nici o valoare!"
- Dumnezeu scrie zilnic tot ce facem. Dacă ar apare pe zid scris despre tine, ţi-ar fi frică?
- a fost ucis Belşaţar. Dar şi familia sa, soţiile, copiii lui. A fost distrus Acan, dar şi familia. Nu numai familia regală a pierit dar şi Babilonul! Nu s-a mai ridicat niciodată această naţiune!
- păcatul te distruge nu numai păe dumneata, dar şi familia, şi Biserica.
- păcatul ne surpă temelia vieţii. Ne batjocoreşte, ne minte. Nu se teme de nimeni, de nimic. Treptat, treptat, ne distruge total!

Concluzio
Ştiţi ce înseamnă Belşaţar? "(zeul) Bel să te protejeze!". Şi a fost protejat împăratul?
În Daniel c.1, Biblia ne spune că şi Daniel a fost numit de haldei tot Belşaţar, ceea ce însemna protejează-i viaţa! Dintre cei doi Belşaţari, numai cel protejat de Iahve va supravieţui invaziei medo-persane!
În timp ce Belşatar este distrus, Daniel Sfântul, e pus în cinste. În Daniel 6 se arată că era unul dintre cei trei oameni mari ai împăratului Darius.
- păcătoşii vor pieri, dar neprihăniţii vor fi ridicaţi în cinste!

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Gânduri - Paler

Avem sa aratam prea multe in vitrina si nimic in depozite,
Autostrazi mai largi, dar puncte de vedere mai inguste,
Mai multe aparate, dar mai putin timp,
Mai multe diplome, dar mai putin bun simt,
Mai multe cunostinte, dar mai putina judecata,
Muncim mult, cheltuim nesabuit, radem prea putin,
Ne-am multiplicat posesiunile, dar am redus valorile,
Vorbim prea mult, iubim prea rar, si urâm prea des,
Am invatat sa ne castigam existenta, dar nu viata,
Am adaugat ani la viata, nu viata la ani,
Si fiindca oamenii au doi ochi simt uneori nevoia sa devina orbi.

Octavian Paler