Fundaţia CIREŞARII

nickbags

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Referendumul între penali și homosexuali - de Nicolae.Geantă

Când e vorba de progres socio-economic România e un urs care doarme. Dar când e vorba de stoparea imoralității mintenaș devine un cazan clocotind. Să nu le spui cumva ceva biblic. Să nu susții învățături ca biserică. Să nu pui cruci în școli, să nu introduci Biblii, să nu vorbești de Dumnezeu pe stradă... Ce, vrei să lezezi drepturile omului? Prin urmare Referendumul pentru o familie sănătoasă de săptămâna viitoare e încolțit din toate părțile. Teze, sinteze și antiteze. Părelnicii. Dezinformare. Manipulare. Obstrucționare. Boicot. Diavolul își ascute baionetele. Și unii le folosesc împotriva propriei nații!

Politicienii ce vor o “țară curată, fără penali” se ridică împotriva voinței populare. Iar Referendul tocmai asta se vrea: un demers public pentru moralitate făcut de națiune. Ziarele mediatizează agresiv orice decizie contra ieșirii la urne. Orice spici împotriva familiei e bine venit. Dar pro e interzis. Liderii de opinie vin și înfierează. Domnii Cristian Tudor Popescu, Mircea Cărtărescu, Moise Guran, Dacian Cioloș, Ludovic Orban și alte nume sonore de “arhitecți ai răului”, pun la zid pe cei ce vor o familie normală. Între un bărbat și o femeie! Deși părinții lor sunt un bărbat și o femeie! Mondenii aceștia ne consideră idoți. Frânarii progresului european! Medievalii care trag țara în urmă! Domnul Președinte Iohanis ne face fanatici religioși! Pe majoritatea mioriticilor ce ne păstorește! El care de obicei nu are opinii... Mă întreb cum ar fi reacționat astăzi Ștefan cel Mare?

Este interzis să vorbești despre Refrendum în școli. Este interzis să lipești afișe pe stradă, în spitale, pe autobuze. Cine face altfel e amendat. Bisericile sunt acuzate de parteneriat politic cu PSD. Politicienii, de orice culoare, nu au voie să participe la discuții. Nici atât în biserici. Cine-i primește e declarat anatema! E conspirator pro-rus. Cum de cine, de de cei care nu calcă niciodată pe la altar! Dar unde să vorbești despre familie, despre moralitate, dacă nu în biserică? În discoteci?

Sunt uimit că aceeași politicieni ce luptă împotriva Referendumului strigă “fără penali” dar vor “cu homosexuali”! Nu suntem de acord cu penalii dar nici cu homosexualitatea nu vom bate palma!

“E Referendumul lui Dragnea”, sună obsesiv pe la toate colțurile. Dar ce domnul Dragnea a avut inițiativa? Dar ce domnul Dragnea e etalonul Bisericii? Al moralității divine? Referendumul e apărarea principiilor lui Dumnezeu! E cel mai important vot pe care îl avem în țara noastră după Revoluția din 1989. E singur vot al Bisericii!

“Campania costă dom’le, strigă grijulii opozanții familiei. Mai bine construim spitale!” Dar vorba domnului Baclabașa: “Degeaba faci spitale dacă distrugi o țară!” Apoi, am mai spus-o eu undeva: România are mai mulți păcătoși decât bolnavi!

Unii strigă  “dar componența familiei este legiferată prin Codul Civil!”. Ei aș, și ce dacă! Astăzi este, dar mâine poate veni un partid care printr-o lege nouă scoate afară. Orice partid sau coaliție parlamentară poate face asta! Dar Constituția nu o poate schimba nimeni! Nici Uniunea Europeană cu toate presiunile ei! Constituția nu se schimbă de parlamentari - altfel am fii cel mai nenorocit popor - ci numai de majoritatea populară! Înțelegeți de ce trebuie să ieșim și să punem ștampila pe DA la vot?

E vremea trezirii prieteni! Creștinsimul a dormit prea mult. A permis prea mult. A lăsat standardele prea jos. A acceptat toate gogomăniile lumii! Toate filosofiile deșarte. A tăcut. A devenit inofensiv. Și a ajuns să fie persecutat! Să i se vâre pumnul în gură! Crestinismul care e lumina lumii, sarea pământului, ambasadorii lui Dumnezeu... Uneori s-a irosit în dispute doctrinare, în construirea unor garduri teologice... Dar e momentul să-și arate unitatea. Și puterea. Și cui slujește...

Nu stăm acasă de Referendum! Dumnezeu e cu noi dar nu El merge la urne! Pe 6 și 7 Octombrie votăm pentru El, pentru noi. Pentru viitorul copiilor noștri! S-ar putea mai târziu să regretăm. Priviți numai la Efes, Smirna, Laodiceea...

Votează DA la Referendum. Apoi du-te liniștit acasă și roagă-te pentru familie. Și pentru România. Dumnezeu îți va auzi rugăciunea!

Nicolae.Geantă 

Sibiu

Nicolae Geantă în Arad


vineri, 28 septembrie 2018

Viorica și protestanții – de Vladimir Pustan

Pe vremuri nu donau sânge, erau tunși zero, nu-și dădeau copiii la școală. Azi bat jandarmerițe și intenționează să meargă la referendum dacă reușesc să biruiască trolii care-i îndeamnă să stea acasă.
E greu să fii protestant în România. E greu să fii și protestatar. Pentru că deși știm de la Cioran că în esență creștinismul e apolitic, tot are voie să te încerce scârba.

Viorica nu știe nici ce face, nici ce spune și e iertată pentru că Hristos s-a rugat pentru asemenea creaturi.

Sunt greu de iertat însă cei care știu și sunt plătiți din banul nostru ca să facă praf viitorul unei țări.
De aceea, lepădați scârba și din protestanți deveniți protestatari. Mergeți la referendum, ziceți ’Da’, apoi duceți-vă acasă și beți un ceai.

Vladimir_Pustan

joi, 27 septembrie 2018

Stejarii nu cresc dacă n-au răbdare - de Nicolae.Geantă

Suntem o societate grăbită. Cu fast-food. Cu instant. Cu wireless. Cu microunde. Și am ajuns să credem că viața e ca accesarea pe Net. Să ai totul la un click distanță. Și casele am dori să le construim peste noapte. Și copiii să crească mari, și familiile să fie dintr-un pocnet de deget fericite. Împlinite... Ne-am pierdut răbdarea. Și rugăciunile ni le-am stricat: „Doamne, vrem răbdare! Dar... imediat!”

Înainte de a deveni președintele SUA, Garfield a fost directorul Colegiului Hram, din statul Ohio. Într-o zi tatăl unui student a insistat la el să simplifice programa școlară ca fiul său să finalizeze studiile cât mai curând. „Vom face și asta domnule, a răspuns Garfield. Dar depinde ce vreți să faceți din fiul dumneavoastră. Când Dumnezeu vrea să facă un stejar, are nevoie de o sută de ani. Când vrea să facă un tufiș are nevoie de câteva luni de vară”...

Nu mă miră că toată lumea vrea să ajungă director de bancă fără efort. Dar sunt uimit să văd credulitatea unora de-a ajunge sfinți la băț de chibrit! Viața creștină nu e un drum cu liftul. Ci unul anevoios, pe scări. Multe etaje. Urci sau cobori?

Stejarii nu cresc dacă nu au răbdare. Nici sfinții. Răbdarea e voia lui Dumnezeu! Cine a căpătat-o să nu fie mulțumit. Nu e încă desăvârșit. Următorul pas e îndelunga răbdare...

Nicolae.Geantă

miercuri, 26 septembrie 2018

Avem lumina. Ce facem cu ea? - de Nicolae.Geantă

Crestinii sunt lumina lumii! Nu filosofii! Nu cei cu IQ-ul de 180, absolvenții de psihologie sau călugării tibetani ori hinduși. Creștinii, urmașii lui Hristos, sunt un fel de lumânări sfinte care deschid ochii pelerinilor intoxticati estetic de negura păcatului. Da, lumânări pentru ochi! Căci, vorba lui Iov,  creștinul trebuie să fie ochi pentru orb și picior pentru șchiop!

Spuneam unei liceene că în funcție de lumina ce-o răspândește colega sa de bancă va vedea sau va orbi în întuneric! Va intra în Cer sau va ateriza in iad... Sesizarea este valabilă pentru oricine are urechi să audă.

Știu că nu suntem toți stele, dar putem fi măcar lumânări. Lumânările pot lumina unde nu ajunge Soarele: noaptea! Nicio lumânare nu arde pentru sine! Ea se consumă luminând pentru alții. Tu pentru cin’ te consumi?

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Se lasă noaptea - Mihaela Mănescu


Se lasă noaptea. Noaptea de-ndoieli

Ce-mi picură în duh atâtea lacrimi...
Mi-e calea toată plină de greșeli,
De ani de remușcări și șovăieli
Ce-au prăvălit pe Tine-atâtea patimi...


Se lasă noaptea. Vina m-a-ncolțit
În cel mai negru hău de disperare
Că mii de amintiri m-au năpădit
Când tot trecutul mi l-am amintit
În Fața Ta de Sânge și sudoare...

Se lasă noaptea. M-amăgesc năluci
Înfometate de singurătate;
Mă prind fiorii răscolind năuci
Înșelătoare glasuri la răscruci
Ce Te-au lovit cu-atâta răutate...

Se lasă noaptea. Noaptea de granit.
Apăsătoare gânduri mă frământă...
O, scump Isuse, eu Te-am răstignit!
De dragul meu, pe-o cruce ai murit.
Dar ce-am făcut cu Jertfa Ta cea Sfântă...?

Mihaela Mănescu
Biserica Punct București

vineri, 21 septembrie 2018

Păcatul comodității – Vladimir Pustan

Cineas stătea cu Pirus de vorbă și făcea planuri de viitor. ”Prima dată o să cucerim Sicilia, apoi Africa și Cartagina. După ce terminăm cu zonele acestea ne vom ocupa de Grecia”. Și cum ne vom bucura de aceste victorii?”, l-a întrebat Pirus. ”Vom sta jos în iarbă, vom mânca bine și vom bea bine”. ”De ce n-o facem acum și să renunțăm la cafteală?, l-a întrebat iarăși Pirus. Și n-a mai primit răspuns. Pentru că nu se poate… Pentru că devii obez. Pentru că a vrea victorii de tot soiul, cufundat într-un fotoliu, e imposibil.

Creștinismul nostru e un creștinism comod. Măsurăm pașii până la biserică. Ne uităm la termometru. Ne întrebăm mereu dacă merită. Pentru că suntem comozi nu mai creștem spiritual. Cele mai multe e-mailuri pe care le primesc sunt de la oameni ce vor să scape de păcate și să crească spiritual, nefăcând nimic. Lipsa disciplinelor spirituale naște creștini malformați,gata oricând să creadă că au ceea ce nu au. Comoditatea lasă orfanii nehrăniți, văduvele necercetate, bisericile neslujite.

joi, 20 septembrie 2018

Dumnezeu este alături de noi la Referendum. Dar El nu votează!

Septembrie 2018 a declanșat un război mediatic și spiritual uriaș în România: Referendumul pentru familie. Politicieni, consilieri, ziariști, profesori, pastori, preoți, VIP-uri ori sau oameni fără căpătâi, luptă de o parte și alta a baricadei. Unii, cei m-au mulți, cheamă românii la vot! Alții, mai puțini, dar destul de agresivi, vor să obstrucționeze iesirea la urne! Să înăbușe voința populară. Majoritatea românilor însă sunt apatici! Indeciși. Și chiar neinformați...

Unii cred că Referendumul se face fără campanie. Fără mediatizare serioasă. Fără informare face-off. Fără să îi explici omului de ce trebuie să voteze! Dar ce m-a uimit cel mai mult este filosofia greșită tip “Domnul lucră frate!”. Când le-am spus unora din țară că încă îmi e teamă că Referendumul nu va strânge numărul necesar la urne, unii frați mi-au răspus (parcă) la unison: “Credem că Dumnezeu va scoate oamenii la vot!” Da, cred și eu că Dumnezeu e de partea noastră! Dar mai știu și că Dumnezeu Nu Votează! Ca să treacă Referendumul trebuie să votezi tu!

Referendumul e ca Evanghelizarea. Dumnezeu poate vorbi oricărui om. Dumnezeu vrea să vorbească oricărui om. Dar pentru asta te trimite pe tine, pe mine! 

La Referendumul din 7 Octombrie 2018 Dumnezeu e de acord cu numai familia alcătuită dintre un bărbat și o femeie! Dar pentru a-și spune opțiunea El te trimite la urna de vot pe tine! Nu sta acasă! Nu e suficient să te rogi! Ci să duci oamenii la vot!

Tu câți oameni vrei să scoți la Referendum?

Nicolae.Geantă

RVE Timișoara - ”Generatia digitală” (2) - Nicolae Geantă și Nelu Ciobotă

miercuri, 19 septembrie 2018

Când moare un creștin? - de Nicolae.Geantă

Am întrebat azi dimineață liceenii: “Când moare o biserică?” “Niciodată, mi-au spus copiii”. “Dar Dumnezeu?” “Niciodată”. “Dar un creștin?” “Când trece în lumea de dincolo”. Nu am fost mulțumit.

Le-am spus copiilor că la moartea unui poet renumit colegii de breaslă s-au adunat să răspundă la o întrebare: “Când moare un poet?”. “Moare când și-a sfârșit viața”, zice unul. “Moare când înceteze să mai scrie”. Iar cineva vine și argumentează: “Un poet moare când nu mai este citit!” Ce grozav! Înțelegeți de ce Eminescu trăiește și în prezent deși a murit în 1889? 

O biserică moare atunci când enoriașii săi nu îi mai ascultă sfaturile!Când membrii ei trăiesc după plăcerile lor. Când fiecare face ce-i place! Un creștin moare când nimeni din jur nu îl mai urmează. Când își pierde influența! E drept, Dumnezeu nu moare, dar dacă nu mai e ascultat, e ca și cum a murit! Dar nu Dumnezeu a murit, ci eu sau tu, cei neascultători! 

RVE Timișoara - „Generatia digitală” (1) - Nicolae Geanță și Nelu Ciobotă

marți, 18 septembrie 2018

Noi, creștinii care incomodăm... - de Nicolae.Geantă

Săptămâna trecută Biserica Punct din București a trebuit să-și schimbe locația. Punct e o biserică nouă (duminică sărbătorește doar cinci luni), unde particip de la înființare. Inițial sediul a fost pe Bd. Expoziției nr. 2, în uriașa clădire a Ubisoftului, în apropiere de Romexpo. După numai 3 luni directorul Ubisoft nu a putut să ne mai prelungească contractul deoarece francezii care au clădirea firmei (ce anul trecut a fot locul doi în „Top afaceri ”România”) nu sunt de acord ca în imobil să se desfășoare activități ale unei biserici! Pentru franțuji Creștinismul e deranjant!

În urmă cu câțiva ani, o tânără profesoară a venit din Franța să facă voluntariat la Fundația Lumină pentru Rromi din Boldești Scăieni, condusă de prietenul meu, pastorul Viorel Oprișan. Tânăra a vorbit și niște francezi care au vrut să sponsorizeze afterscholl-ul rromilor săraci. Să ajute cantina socială și școala. Dar când au venit la fața locului și au văzut că Fundația e legată ombilical de Biserica Eben Ezer au refuzat sponsorizarea deoarece oamenii de pe malurile Senei NU au fost de acord să ajute creștini religioși!!!

sâmbătă, 15 septembrie 2018

OAMENI și ...oameni - de Maria Marinescu

Am întâlnit în viață OAMENI
ce-aveau în suflete grădină,
cu flori de Rai ce-și trag esența
doar din credință și lumină...
Și-am întâlnit în viață oameni
atât de mici, bicisnici, goi, 
cu sufletul cât o fărâmă
și-n loc de inimă... un sloi!

Am cunoscut în viață OAMENI
trimiși ca Îngeri Păzitori
a căror milă, bunătate
nu ai cu ce să le-o măsori...
Și-am cunoscut în viață oameni
cu măști, care zâmbeau perfid,
ce doar cu gândul te sugrumă
și cu privirea te... ucid!

Am cunoscut în lume răul
mi-a ținut calea, m-a pândit
mi-a oferit comori pe care
oricare om le-ar fi dorit...

Mi-am alungat din gând ispita,
luptând chiar dacă mi-a fost greu,
și am urmat fără crăcnire
dorința sufletului meu
de-a mă-ndrepta către lumină,
chiar dacă înger nu pot fi,
în urma mea să nu se spună
că n-am știu ca OM trăi...

vineri, 14 septembrie 2018

Cum îmi văd viitorul – Vladimir Pustan

Înclin să cred tot mai mult că Schopenhauer are dreptate atunci când scrie că primii 40 de ani din viaţă ne furnizează textul, iar cei din urmă 30 (pentru cine-i mai apucă) dăruiesc comentariul.
Probabil că voi deveni mai cârcotaş, dacă nu mai sfătos, lucru ce poate agasa o generaţie ce nu mai are nevoie de răspunsuri pentru că nu mai au întrebări.

Am râs mereu de viaţa parşivă, am râs şi de proşti, dar cu lacrimi. Şi cum nu e bine să râzi tot timpul sper să-mi păstrez umorul în interior, râzând în anii ce vin doar de mine însumi, mulţumindu-mă cu cuvintele lui Gottfried Keller „Pentru umor este mereu nevoie de puţin spirit, animalele nu râd niciodată”. Înseamnă că nu sunt dihor.
Prieteni am mai puţini şi nici asta nu-i rău pentru că dupa 50 de ani totul seamănă cu sfârşitul unui bal mascat atunci când se dau jos măştile.
Sunt prea bătrân ca să-mi placă Coldplay şi prea tânăr ca să mor. Născut în 1967 am învăţat sub comunism vorbele lui Balzac că lumea ne aparţine dacă o înţelegem şi aşa am reuşit să cucerim o lume din care am fost mereu alungaţi ca nişte emo de care să-ţi fie silă. Proprietari pe insula lui Sancho Panza, am iubit şi urât din toată inima, necunoscând jumătăţile de măsură. Am avut ca vis o bicicletă, apoi un casetofon, apoi m-am îndrăgostit de o fata şi mai târziu mi-am cumpărat blugi. Am avut vise mici dacă nu le măsurăm în lacrimi şi aşteptări. Când eşti tânăr timpul trece foarte greu dar acum mi se par zilele aşa de scurte şi totul e o problemă de perspectivă având amintirile ca unitate de măsură.
Am un Dumnezeu mare, am o familie mare, am visuri XXL, am o lehamite mare câteodată şi uneori simt o mare dificultate de a exista. Şi când totu-i la superlativ, de ce aş fi trist? Şi totuşi…

Vladimir Pustan - La usa bisericii

9 Septembrie 2018

joi, 13 septembrie 2018

De ce e respins adevărul? - de Nicolae.Geantă

Călătoream cu trenul dinspre Cluj. La câteva scaune distanță o bătrână își făcea lecțiunea. Citea din Biblie și din ceva carte, apoi răspundea în creion la întrebări. I-am zâmbit încântat. O băbuță studiază Scriptura! Ce bine sună! La capătul vagonului și eu citeam din Biblie. Și din Max Lucado. După un timp bătrâna s-a ridicat și a venit spre mine. Fără să zică nimic mi-a dat o broșură: “666 - Semnul Fiarei”. Era vorba de duminica. Mi s-au înroșit urechile. Nu doar că fusesem singurul din vagonul de zeci de locuri care primisem broșura dar eram făcut satanist chiar de o persoană credincioasă. Care ca și mine vrea să predice pe Hristos! “Modul prin care dvs vă adresați oamenilor nu veți câștiga pe nimeni!”, i-am spus. Iar ea a plecat cvasimulțumită. Spusese adevărul. Din punctul ei de vedere...

Am auzit de un confrate care răspândea broșuri creștine, printr-un mare oraș românesc, de pe bicicleta pe care avea și un steag: “De ce fugiți de mânia viitoare pui de năpârci?” Iar trecătorii...

miercuri, 12 septembrie 2018

Nicolae Geantă - Păstorii au răni duble...


O rugăciune cere și o îmbrățișare - de Nicolae.Geantă

Luni s-a deschis noul an școlar. La mine la liceu a venit un preot. Mai marele preoților. Îmbrăcat în odăjdii sfinte, omul bisericii a vorbit maxim 90 de secunde. A spus câteva urări... Ceea ce m-a șocat, și nu numai pe mine, este că NU a pomenit Numele lui Dumnezeu, nici al Domnului Isus Hristos!

Am mers în clasă cu elevii mei. Sunt mari, clasa XII-a. După ce le-am citit instrucțiuni și regulamente, le-am predicat o jumătate de oră „Cum să fii Campion!”. Apoi ne-am ridicat la rugăciune. Liniște de Sahara. M-am rugat, plângând și eu și ei. „Acum vă aștept la ușă să vă dau tuturor un hag (o îmbrățișare)”. Cu ochii încă umezi, tinerii m-au strâns ca în menghină. Nu credeam că fetele au atâta putere... Și nici că băieții de 18 ani au atâtea lacrimi.

Rugați-vă pentru fiii și fiicele dvs! Dar și îmbrățișați-i! Orice rugăciune cere și o îmbrățișare! Cuvintele îl duc pe cel pentru care te rogi mai aproape de inima lui Dumnezeu, brațele întinse însă îl aduc mai aproape de tine!

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Nicolae Geantă la Biserica Punct București - 9 septembrie 2018

duminică 9 septembrie 
mai aproape de Centrul capitalei
Calea Plevnei
Casa Studenților
în apropiere Facultatea de Drept și Rectoratul UB

Semnul dușmăniei - de Nicolae.Geantă

Uneori sunt zile, cum am avut eu ieri, în care ne mâniem și devenim critici. Reproșăm. Da, avem dreptate, dar uneori vorbele sunt aspre... Și, când dojenim, nu mai iubim! 

Zicea Isaac Sirul în Filocalia 10 că atunci când aproapele tău ți-a greșit “întristează-te pentru el cu lacrimi și spune-i cu dragoste un cuvãnt sau două. Dacă te aprinzi vei vedea în tine semnul dușmăniei. Căci dragostea nu știe să se iuțească, sau să se mânie, sau să învinovățească pe cineva cu patimă!”

Semnul dușmăniei este când devenim iuți. Și omul iute face greșeli. Păcate. Apostolul Pavel ne spune “să ne mâniem dar să nu păcătuim”. De ce? Pentru că mânia dă apă la moară diavolului. De aceea porunca “să nu ucizi” e înaintea poruncilor “să nu curvești”, “să nu furi”, “să nu minți”, “să nu râvnești la ce nu este al tău”! Pentru că nu toți curvesc, nu toți fură, nu toți mint! Dar de mâniat, de strigat, de reproșat...

Semnul dușmăniei este “ieșirea din pepeni”. Aprinderea. Comportamentul milițienesc. Repet, nu contează ca ai dreptate! Dar când ești obiectiv nu câștigi oameni! Îi faci dușmani! Asprimea face răni! Asprimea nu adună oamenii, îi risipește! Dragoștea însă nu doar că adună, dar și acoperă!

Nicolae Iorga zicea că “dacă vrei să îndrepți pe cineva care ți-a greșit îndreaptă-l fără să-i arăți unde a greșit! Interesantă filosofie. Îndreaptă fără să reproșezi nimic! Fără patimă.

Nu spun să tolerăm greșelile, ereziile, păcatele, homosexualitatea... Nu. Ci faptul ca dreptatea se face cu dragoste. Altfel cel ce a greșit nu se va îndrepta. Fără dragoste poți face din dreptate un semn al dușmăniei! 

Nicolae.Geantă

joi, 6 septembrie 2018

Dor de Mițpa - de Nicolae.Geantă

Deși aveau și Mițpa și Chivotul Domnului, 20 de ani poporul Israel nu se rugase! Pentru că nu avusese Dumnezeu. Ci alți dumnezei... Euroi, televizoare, facebook, grilluri, gipane... Iar fără Dumnezeu degeaba ai Chivot. Degeaba biserici, catedrale...

După 20 de ani le-a venit mintea la cap. Au ieșit să se roage tot poporul! Le-a fost dor nebun după Mițpa! Au vărsat apă înaintea Domnului și au postit! După 20 de ani de rugină! Rugăciunea nu doar că a atins Cerul dar a pus tot iadul în mișcare! Și filistenii au atacat cu sabia pe evreii neînarmați! Ăștia mereu vin călare pe noi! Și sunt mulți.

De frică poporul a apelat la Samuel! Când ai necaz e tare bun păstorul! Când ți-e bine e lesne criticat! Bârfit pe la colțuri! Atunci, Samuel a luat un miel sugar! Neîntinat. Alb ca neaua și pe dinafară și pe dinăuntru. Un mic Isus. După ce l-a jertfit, Proorocul a strigat cât a putut! A implorat pe Tata din Ceruri... Și Iehova? A trimis fulgere și trăznete! Cum de ce? Păi filistenii n-aveau săbii de cauciuc! Nici armură de plastic! Și cine e plin de fier când trăznește... E zdrobit de Dumnezeu!

Viorel Oprișan - Un suflet de om


Nicolae Geantă și Iacob Berghianu - Despre unitate

marți, 4 septembrie 2018

Reportaj de la Convenția 50 (4)

Dimineața la 9,00 fără zece am fost la CredoTv. La o emisiune cu fratele Iacob Berghianu. CredoTv transmite live tot evenimentul din Passadena. Plus talk-show-uri la cald. Dumnezeu să le dea undă liberă în orice casă de român!

Duminica de la 10 în Auditorium pastorul Dorin Druhora a început cu rugăciune. Emotiv. Cu lacrimi în colțul ochiului. Așa sunt rugăciunile care aprind focul: cu lacrimi! Apoi au urmat imnurile naționale ale României, Canadei și Statelor Unite. Sincer? Cel mai emoțional e imnul românesc!  Din nou United Choir și United Team. Băieții și fetele astea chiar cântă grozav. Merită aplaudați! A continuat Gabi Covaci, Pastor la Tabor Riverside, California, cu o motivație la rugăciune superbă. Despre mielul de lapte jertfit de Samuel la Mițpa! A continuat Gabi Fazekaș, de la Alleluia Detroit. Biserica sa e înscrisă la State of Michigan din 1937. De opt decenii! Din 1931 se formase. Iar în 1969 a făcut prima Convenție!

luni, 3 septembrie 2018

Reportaj de la Conveția 50 (3) - de Nicolae.Geantă

Sâmbăta dimineața la 10 fix Convenția din Pasadena a debutat cu câteva seminarii: pentru păstori, pentru femei, și un concurs biblic pentru tineri. Fiecare sesiune a avut loc în diferite săli spațioase. Evident că am participat la conferința păstorilor condusă de rev. Lazăr Gog. Acesta a făcut prezentarea fiecăruia participant în parte. Nu am reușit să-i număr pe toți dar au fost peste 100 de slujitori din USA, mai mult de 10 din România (Nelu Brie, Vasile Căpitanu, Marian Mocanu, Vasile Dincă, Daniel Caraian, Titus Coroban, subsemnatul și alții), Mircea Stranuș din Italia, Daniel Strânger din Israel, Borghian (Australia), Victor Pavlovski (Rep. Moldova), Tony Lane (USA, observator Diaspora română din Church of God), ba chiar și un pastor Bosco din... Uganda. Și probabil și alții...

După introducerea pastorului Lazăr Gog, pe la pupitru au trecut Cornel Avram (Union Romanian Pentecostal, pastor Happy Valley Arizona), Vasile Cânpan (Asemblies od God, pastor Philadelphia Portland), Florin Câmpean (Church of God, Philadelphia Chicago). Nelu Brie (rector ITP București) a prezentat situația la zi a construcției noului sediu al institutului pe care îl conduce, precum și motivele pentru care un tânăr din USA ar trebui sa studieze teologia la București), Victor Pavlovski (Rep. Moldova) ne-a surprins plăcut. Am aflat că dacă în decembrie 1992 erau 5 grupuri penticicostale dincolo de Prut, cu 67 biserici, după ce au fuzionat într-o singură comunitate au ajuns în prezent la 342 biserici! “Competiția e bună în afaceri, unitatea e bună în biserici!”, a mai spus Pavlovski, care a adăugat că în 2018 în R. Moldova în fiecare zi postește câte o biserică!

Vladimir Pustan - Înăuntru sau afară?

Beiuș, 02.09.2018
Video by CiresariiTv

duminică, 2 septembrie 2018

Vladimir Pustan - Viața ca o flacără

Beiuș, 2 Septembrie 2018
Video by CiresariiTv

Doamne, nu cumva sunt eu? - Mihaela Mănescu

Citesc, Isus, cum ai mustrat
Pe fariseii de altădat’
Și cred că sunt mai bun ca ei
Căci nu țin niciun obicei:
Nici după datini nu trăiesc
Nici vechi tradiții nu-ndrăgesc.

Și mă silesc să-ți fiu plăcut
Sa dau, așa cum mi-ai cerut
Din ce-i al meu, la cei sărmani
La văduve și la orfani.

Dar când mă rog cu frații mei
În loc sa te zăresc în ei,
Îi judec aspru-n sinea mea
Crezând că și Tu simți așa!
Și chiar de-s frați, drept farisei
Îi socotesc pe mulți din ei...

Și iar citesc: “O, vai de voi
Morminte vechi ce par ca noi!”
O, vai de tine!... Fariseu!
Dar Doamne, nu cumva sunt eu?

Mihaela Mănescu
Biserica Punct București

sâmbătă, 1 septembrie 2018

Reportaj de la Convenția 50 (2) - de Nicolae.Geantă

Ora 19 fix. City Auditorium din Pasadena. 3100 de locuri în sală. Peste 3500 de români evanghelici. Nu cred că există vreo conferință creștină cu atâți participanți. E cel mai mare eveniment creștin al diasporei românești... Și, totodată, cred eu, cel mai mare eveniment cu păstori români de oriunde pe glob!

Convenția cu numărul 50 a penticostalilor din USA-Canada reunește de 50 de ani creștini din toate cele 3 denominatiuni românești: Church of God (39 biserici), Union Romanian Pentecostal (45 biserici) și Asemblies of God (25 biserici).