Decalogul bunei intelegeri - de Nicolaie Meleacă & Nicolae Geantă

Zi de zi suntem asediați de conflicte. Dispute. Certuri între frați. Răceală. Schisme…  “Cum să fac să evit o dispută cu fratele meu?”, spunea cineva.

1. Amintește-ți că sunteți din același Tată. Înainte să-i răspunzi, gândește-te: e fratele meu, nu dușmanul meu. Ați pornit din aceeași casă și mergeți amândoi pe drumuri diferite, dar spre aceeași Casă. Suntem frați dar nu identici. Dumnezeu ne-a creat ca pe un set de culori. Diferiți. Doar împreună zugrăvim cel mai grozav tablou!

2. Pune dragostea mai presus de dreptate. Dreptatea ta poate fii adevărată, dar fără dragoste, rănește. Poți avea dreptate, dar poți pierde u frate!  Mai bine să pierzi o "dreptate", o dispută verbală decât să pierzi un prieten. Știm că Dumnezeu e drept! Dar mai știm ca e plin de bunătate! Bunătatea e har! Harul înseamnă să nu meriți ceva ce primești… Iubește! Nimeni care a iubit n-a pierdut!

3. "Vâră-te în bocancii lui", adică încearcă să te pui în locul lui înainte să vorbești. Întreabă-te: ce durere, ce apăsare, ce frică, ce oboseală, ce povară are el acum? De multe ori cearta vine din neînțelegere, nu din răutate. Dacă mă iubești spune-mi ce mă doare, zicea John Piper.

Magnificat - Psalmul Fecioarei Maria - de Nicolae Geantă

După ce s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt, Maria - o fătucă de țară, a fugit în grabă la mătușa ei Elisaveta. Sora tatălui ei. În munți. La Hebron. Undeva la vreo 160-180 km de casă. Pe jos! Când ai vești bune de dus distanțele nu se măsoară. Se fredonează. Dar când ai o minune de împărtășit? Ești fulger! „Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune”, zice Isaia (52:7)

Nu scrisese niciun psalm Maria. Dar cântarea sa este asemenea lor. E poezie. Dar și profeție. Cântarea Mariei e „Magnificat!” E imnul suprem. Un cântec ieșit din pieptul „celei prea-alese dintre femei!” când realizează că harul divin a transformat-o în mamă pentru Fiul lui Dumnezeu! Nu este o exaltare de moment! E lucrarea Duhului Sfânt care a inspirat-o! Ea vorbea de fapt despre ceea ce era în ea! Omul bun scoate lucruri bune din visteria inimii lui, zice Scriptura (Luca 6:45a). Dar cel rău? Căci din prisosul inimii vorbește gura!

Tu mergi la Casa Domnului? - de Nicolae.Geantă

Mă bucur când mi se zice “haide la Casa Domnului”, spune David într-o cântare a treptelor, în psalmul 122. De ce așa bucurie să mergi la biserică?

1) Pentru că acolo oamenii “se suie” (da, mersul la biserică e totdeauna o urcare, o treaptă mai sus) că să laude Numele Domnului! (verset 4). Biserica e singura instituție unde laudele nu trebuie să fie egocentrice! E lipsită de selfism! Deci de… mândrie!(De aici învățam că oamenii nu-l laudă pe Dumnezeu din… mândrie!)

2) La biserică sunt și “scaunele” de judecată! (verset 5). Acolo judecă Dumnezeu după dreptate, și tot acolo ne autojudecăm. Adică ne pocăim de păcate! Biserica nu e numai tribunal pentru gafe ci și cimitir de poveri! Neîncăpător…

3) La biserică omul primește pace! (verset 7). Dar după ce laudă Numele Domnului și se cercetează pe sine însuși. Nu știu de ce avem damblaua de a judeca numai pe alții! 

4) În Casa Domnului căpătăm fericire (verset 9). Laude+pocăință +pace=fericire. Simplă rețetă! Accesibilă oricărui om!

Tu mergi la Casa Domnului?

Nicolae.Geantă

Detroit, Michigan

#nickbags.ro

Credința care mută munții – de Florin Ianovici

La ce mi-ar folosi să văd cum un munte se ridică și se aruncă în mare? După o vreme am înțeles: nu munții din piatră trebuie mutați, ci munții care s-au așezat pe inima noastră, munți care ne apasă și ne ascund fața lui Dumnezeu.

🔴 Muntele îngrijorării

Să stai cu ochii fixați în bolovanii îngrijorărilor, să nu mai vezi pășunea verde și nici apele de odihnă, este specialitatea lumii. Agită-te, frământă-te, dă-te de ceasul morții este refrenul zilelor noastre.

Oameni fără chibzuință - de Nicolae.Geantă

Cei care zic în inima lor că nu există Dumnezeu (Psalm 14:1),
Cei care cred că se mântuiesc cu forme religioase (Luca 11:38-50),
Cei care își clădesc casa pe nisip (Matei 7:26),
Cei care disprețuiesc învățătura și mustrarea (Prov. 15:5),
Cei care se încred în inima lor (Prov. 28:26),
Cei care adună averi pe nedrept (Ieremia 17:11),
Cei care răspund bârfelor (Rom. 10:18),
Cei grabnici la mânie (Ecles. 7:9),
Cei zăbavnici să creadă adevărul (Luca 24:25),
Cei care nu așteaptă revenirea Domnului Hristos (Matei 25:2).

Nicolae.Geantă

Dreptate și nedreptate - de Nicolae.Geantă

 text: Luca 18:1-8
 Inventio
- în textul biblic văduva reprezintă Biserica
- judecătorul reprezintă Imperiul Roman (astăzi lumea)
- lumea e nedreaptă cu creștinii, dar creștinii să fie nedrepți cu frații lor? E paradox?

Dispozitio
1) Nu închide ochii când cel necăjit are nevoie se tine! (vs 4a)
- necăjitul e vocea lui Dumnezeu care te cercetează

- nu marginaliza pe cei ce se află în dificultate!
- relația pe verticală nu funcționează dacă cea pe orizontală e întreruptă
2) Dreptatea nu se negociază (vs 5)
- stăruința înseamnă foc continuu
- când credința falimentează, rugăciunea moare

- nu ceda în fața nedreptății!
3) Adevărul va birui întotdeauna (vs 7)
-formele se schimbă, fondul nu
- păstrează nealterate valorile creștine
- mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va da izbândă - El nu lasă batjocorit adevărul!
4) Nu toată lumea se va întoarce la Dumnezeu înainte de revenirea lui Hristos (vs 8b)

Nicolae.Geantă

Iubirea extravagantă – de Nicolae.Geantă

Când vorbești de oameni extravaganți te gândești la cei excentrici. La hipsteri. La fete cu ciorapi roz și fluturi verzi care ajung până la genunchi. La băieți cu tricou peste cămașă. Pardon, doar guler de cămașă. La indivizi ale căror haine lăbărțate sunt ca niște aripi de extraterestru ori ale căror accesorii costă mai mult decât taxa la facultate. La tipi și tipe ce ies din tipare, a căror prezență șochează. Dar să vorbești de iubire extravagantă? Parcă sună prea de tot. Oare dragostea poate fi altfel?

Când femeia păcătoasă a intrat în casa lui Simon fariseul parcă era o fată din parcări. Cu capul dezvelit, cu decolteu generos, cu o ținută deloc decentă. Și cu un suflet ce mirosea a băltoacă stătută. Era imposibil ca o astfel de individă să se apropie de un sfânt. Și când ea se aruncă la picioarele Domnului Isus, Mântuitorul nu o dojenește, nu o respinge, nu se dă doi pași înapoi. O privește duios cum îi spală picioarele cu lacrimi, cum i le șterge cu părul ei bogat și apoi i le unge cu nard curat. Cu cel mai scump parfum! Iubirea femeii este extravagantă! Iubirea extravagantă face risipă de dărnicie. Oferă tot chiar dacă știe că rămâne cu nimic. Iubirea extravagantă se cheltuiește pe sine.

Iubirea extravagantă e dragostea care se închină. Femeia păcătoasă s-a prăbușit la picioarele lui Hristos. Simon nu i-a oferit nici măcar sărutul de bun venit. Dragostea extravagantă „nu iubește cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și adevărul”, ar zice Ioan.

Iubirea extravagantă împrăștie peste tot bunătate. Ea nu îmbracă pentru nimeni haina de răutate.

Iubirea extravagantă este plină de curaj. Când iubești nu-ți stă în cale nicio barieră! Dragostea curajoasă își asumă riscuri.

Iubirea extravagantă cuprinde la piept și vrăjmașii. „Dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?”

Iubirea extravagantă transformă. Întâi pe cel ce-o oferă. Apoi pe cei ce-o primesc. Cui i s-a iertat mult iubește mult.

Iubirea extravagantă este acțiunea de bază a lui Dumnezeu. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară și să aibă viața veșnică!” Da, Dumnezeu iubește extravagant! Fă și tu la fel!

Iubirea extravagantă poate părea curată nebunie. Dar mai mare nebunie este să iubești calculat. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?”

Vin Paștele, Învierea Domnului. De obicei la astfel de sărbători românii fac dărnicie. Ce-ar fi ca anul acesta să iubești extravagant? Să cauți pe cineva care nu merită - din colegi, din vecini, din... biserică (!?) – și să-i oferi un cadou prețios? Încearcă...

Nicolae.Geantă

Degetele dezvoltării - de Nicolae.Geantă

Unii spun că în viață dacă te dezvolți spiritual nu mai ai nevoie de intelectual. De deșteptăciune. Te descurci. „Ce cărți să studiezi, ce predici pregătite? Când urc la amvon îmi dă Domnul!”. Apoi vedem atât de des tupeu. Plictis. Și falimente. Alții spun că dacă te încrezi în Dumnezeu din toată inima partea material-financiară nu mai contează. Va veni de la sine. „Da, dar Dumnezeu îți dă nu-ți bagă în sac”, se aude argumentativ pe la colțuri. Cine are dreptate? Alții cred că dacă ai relație bună cu Dumnezeu poți trece pe lângă ceilalți ca pe lângă stâlpii de telegraf. Dar Crucea Domnului are și-o latură orizontală. Una Est-Vest. Spre oameni... Prin urmare, viața creștină trebuie dezvoltată multiplu.

În primul rând dezvoltă-te spiritual. „Ce i-ar folosi unui om să câștige lumea dacă și-ar pierde sufletul?” Asta a spus-o Hristos. Numai că oamenii pun mai mult preț pe știință, pe vaccin, pe lucruri pământești decât pe suflet. Și suflet are orice om. Sufletul e ca un burete introdus în apă. Se umple peste tot. Numai că depinde în ce apă e introdus? În apă limpede sau în zoaie? Normal, apa limpede e Dumnezeu. Scufundându-ne în El nu vom avea sufletul plin de gunoaie.

În al doilea rând dezvoltă-te intelectual. „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință”. Asta o spune profetul Osea. În Scriptură! Inima omului înțelept caută știința, o dobândește, o stăpânește! Știți că românii au un proverb: „Un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți se chinuie s-o scoată!” Prea multe nebunii se fac în jurul nostru. De aceea e nevoie de 10 ori de mai mulți intelectuali. Intelectul îți dezvoltă nu doar partea profesională și cariera, ci și modul de a acționa înțelept.

În al treilea rând dezvoltă-te emoțional. Empatizează la suferințe. Plângi. Simte cu Hristos durerea Crucii. A păcatului. Uită toate eșecurile tale, Prinde curaj. Vei deveni plin de încredere. De putere. „Vei vedea cum poți să dormi liniștit”, zicea Bob Gas. Dar cum să fac asta frate? Simplu: cere Domnului să te umple de Duhul Sfânt! Și lasă-L pe El să te poarte, nu-l forța să lucreze cum vrei tu!

În al patrulea rând dezvoltă-te relațional. „Cine umblă cu înțelepții devine înțelept”, spunea Solomon. Adică cel mai deștept om ce-a dat vreodată Pământul. Căci pe Hristos ni l-a dat Cerul. Fugi nu doar de pofte, fugi nu doar de păcatele tinereții. Ci și de prieteniile care îți fură harul, cele care te secătuiesc. Rupe relațiile care de îndepărtează de calea îngustă! Ieși din orice anturaj care nu dezvoltă în mijlocul lui moralitatea, frumosul, adevărul, divinul.

În al cincilea rând dezvoltă-ți visurile. Fă planuri mari ca să ai realizări mari. Chiar și bătrânii pot avea visuri. Asta o spune profetul Ioel. Niciodată nu e prea târziu să faci o lucrare bună pentru tine, pentru cei din jur, pentru Cer. Ce anume să faci? Întâi pune genunchii jos. Apoi fii pregătit să faci primul pas pe un drum nou...

Orice om poate fi un instrument măreț în mâna Lui Dumnezeu. Când începi să te dezvolți însă vei vedea că diavolului nu-i convine! Te va ataca la baionetă. Și vei începea să curgă întrebările cu „de ce?”. Dar să nu uiți, dacă nu ai fii copilul lui Dumnezeu, Satana nu ar încerca să te facă să te îndoiești de faptul căci chiar ești!

Nicolae.Geantă

Ce reprezintă cu adevărat Crăciunul

Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu întrupat. Isus nu a fost doar un om bun, un profet sau un lider religios carismatic. Scripturile ne spun că El a fost Dumnezeu întrupat, divinitate în trup, care a luat parte la crearea lumii. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”.( Ioan 1: 1-3)

Lumina pentru o lume întunecată. Trăim într-o lume  ce  pare a fi din ce în ce mai întunecată. Isus a venit ca să aducă lumina în întuneric și să îl risipească în cele din urmă pentru totdeauna. „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o”.( Ioan 1: 4-5)

Sursa noii vieți. Mulți dintre noi suntem conștienți de defectele, slăbiciunile  și chiar de păcatele dominante din viața noastră, lucruri pe care am dori să le schimbăm sau să le eliminăm total. Primind o viață nouă prin Isus Hristos putem experimenta aceste schimbări - nu prin efortul nostru, ci prin El. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”. (Ioan 1: 12-13)

 Exemplul Suprem. Biblia ne spune că Isus Hristos este Mântuitorul trimis de Dumnezeu pentru toată omenirea. De asemeni, noi citim că El a fost un mare învățător și modelul desăvârșit al modului în care ar trebui să trăim și să interacționăm cu ceilalți, inclusiv cu Dumnezeu. „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”. (Ioan 1:14)

Robert J. Tamasy

Căile de atac ale satanei – de Nicolae.Geantă

Text: „Împotriviţi-vă Diavolului, iar el va fugi.“ (Iacov 4:7)

Invențio

Odată Diavolul a bătut la ușa unei fetițe. „Deschide”. „Cine este?”. „Satana”, a răspuns bătrânul coțcar. „Atunci îl trimit pe Isus să îți deschidă”. Și diavolul a fugit!

Dispozitio

1.     1.  La început diavolul vine (continuu) cu minciunile sale. Poleite. Orice promisiune a sa este minciună. Orice minciună a sa, oricât de frumos împachetată ar fi NU este Adevăr!

2.   

Și tu poți fii un Iosif

„Dumnezeu a schimbat răul în bine … şi anume: să scape viaţa unui popor în mare număr” (Genesa 50:20)


1) Visele tale se pot împlini altfel decât te-ai gândit. Ca băiat, Iosif a visat că va ocupa o funcție înaltă. Dar Dumnezeu s-a gândit la ceva mai bun: salvarea unui popor. Ceea ce plănuiește Dumnezeu pentru tine va depăși deseori așteptările tale, îi va binecuvânta pe alții și va promova Împărăția Lui pe pământ. 

2) Când ai impresia că pierzi, de fapt înveți. Când ai parte de tratament nedrept și când treci prin încercări, nu câștigi nimic dacă te văicărești. În plus, nu crești în timp ce cârtești! În fiecare experiență se găsește o învățătură, așa că strânge foloasele și mergi mai departe.

3) Caută promovarea divină în locul promovării proprii. De fiecare dată când Iosif a încercat să se promoveze singur, lucrul acesta s-a întors împotriva lui. Iată ce s-a întâmplat când l-a rugat pe paharnicul regal, care i-a fost tovarăș de celulă, să-l recomande înaintea lui Faraon: „Mai marele paharnicilor… l-a uitat.” (Genesa 40:23). 

Unitatea ca un magnet – de Nicolae Geantă

sursa img 

„Teologia nu este ca pizza, fiecare felie cu ingredientele sale. Ea este ca pâinea. Nu poți da ingredientele afară”, spunea la un curs costaricana Ruth Padilla DeBorst, doctor în Teologie la Boston University. Deci dacă din pizza poți îndepărta măslinele, mozzarella, baconul sau ketchupul, din pâine nu poți separa făina de apă și de sare! Prin urmare, teologia doamnei Padilla ne învață că unitatea în Biserici este cel mai important „ingredient” interuman. Unde unitate nu e, nimic nu e…

Trăim într-o societate unde dezbinarea e prezentă în fiecare ungher. În politică, în familii, între generații, între etnii, între minorități.... Ba chiar în Biserică. În anii slujirii mele, de-o parte și alta a țării sau în diaspora, am constatat că bisericile dispun de clădiri impozante, păstori pregătiți, sonorizare bună ori logistică performantă, dar… unitatea lipsește. Sau este ciobită. Nu știu de ce, dar mi se pare că uneori biserica a uitat că, în seara de dinaintea răstignirii Hristos s-a rugat: „Mă rog Tată ca ei să fie una, cum Tu Tată ești cu Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 19:21). Adevărul ce-l desprindem de aici este că unitatea Bisericii face ca oamenii să creadă în Isus! Divizarea Bisericii însă face ca puterea ei de influență să fie minoră. Ori fără impact. Iar o biserică fără impact în societate este un club de repetenți.

Viața în cerc - de Nicolae.Geantă

 „Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte” (Deuteronom 2:3)

sursa foto e AICI

Jurăminte. Apoi angajamente încălcate. Credință ciuruită. Ore întregi pe genunchi apoi întoarcere grăbită la vechile vicii. La proastele obiceiuri. Involuție spirituală. Botez încă de-acum două decenii (ori patru!) și viață tot franjuri! Eșec. Iarăși de la capăt, iarăși de la capăt, iarăși de la capăt. Iarăși eșec! Învârtit în jurul cozii! Viață în cerc. Ca evreii în pustie. Adunători de găuri de covrig!

Viața în cerc e un zero. Și orice cerc e un altfel de zero. Fie mai mare, sau mai mic, un zero e tot nimic.

Dar de ce oare alergăm învârtindu-ne în cerc?

Ne învârtim în cerc când alergăm după lucruri vremelnice. „Nu vă voi da în țara lor nicio palmă de loc” (Deuteronom 2:5). Orice câștig material e zero. Și oricâte zerouri am îndesa în traistele vieții tot nimic nu reprezintă! Cine aleargă după nimic ajunge un om de nimic. Așa zice Ieremia (Ier. 2:5). Și eu îl cred...

Predică de Crăciun (12) - Purtătorii de Hristos

Text: Luca 1:26-31, 34-35, 38

Inventio
O bătrână în vizită la nepoți. Nu le vizitează biserica. „Bunico, dacă ai ști ce au strigat frații, ce au bătut din palme, ce a strigat păstorul, ce sus ne-a ridicat spre Cer!”. „Nu mă interesează cât de tare ați strigat, cât de tare ați bătut din palme, cât de sus ați urcat spre Cer. eu vreau să știu ce faceți atunci când ați coborât înapoi pe pământ!”
- marea problemă a bisericii nu e teologia dogmatică, ci teologia publică
- cum arată purtătorii (născătorii) de Hristos?

Dispozitio
1. purtătorii de Hristos sunt disponibili
- Maria spune „Facă-mi-se după Cuvintele Tale”
- indisponibilii caută scuze
- până unde ești disponibil pentru Isus?

2. purtătorii de Hristos sunt curajoși
- Maria a înfruntat toate amenințările: familie, Iosif, societate, Irod etc
- curajul e ca zmeul: cu cât bate vântul mai tare cu atât se ridică mai sus!
- de ce ți-e frică cu un Tată așa de puternic?

3. purtătorii de Hristos sunt credincioși
- Maria a crezut ce a spus îngerul, bătrânul Zaharia, orice cuvânt al lui Isus
- credincioșii se aseamănă cu Hristos, sunt hristoși mai mici!
- ai credință măcar cât bobul de muștar?

Concluzio
Cine îl poartă azi pe Isus, va fi purtat de Isus de mâine înainte!
Ești iesle pentru Hristos?

Nicolae.Geantă

Dovezi ale iubirii

1. Faptele vorbesc mai tare ca vorbele
- David și Saul
- Iosif și frații Săi

2. Îmbrățișările trebuie să vindece nu să ucidă
- Ehud Eglon
- Iuda și Hristos Isus

3. Jertfa nu ține cont de preț
- Avraam și Isaac
- Hristos s-a dat pe sine

Nickbags, 2018 

Ahazia - un împărat care nu merge pe drumurile Împăratului

Text: 2 Împărați 1:3b - “Oare nu este Dumnezeu în Israel de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub?”

Dispozitio

1. Drumurile celor fără Dumnezeu

• cei care nu au Dumnezeu urmează sfaturile Satanei (1 Împ. 22:52)
• cei care nu au Dumnezeu se închină la idoli (1 Împ. 22:53)
• cei care nu au Dumnezeu se revoltă împotriva adevărurilor lui Dumnezeu (1 Împ. 22:53)
• cei care nu au Dumnezeu se revoltă împotriva sfaturilor sfinților
• cine merge pe astfel de drumuri automat va cădea (2 Împ. 1:2)

Mică dirigenție pentru anul 2018

Text: Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o viață înțeleaptă (Psalm 90:12)

Invențio
Învață din greșelile altora, nu le poți face tu pe toate!

Dispozițio

1. învață că în câteva clipe poți distruge tot ce ai construit în ani de credință
- păstrează credința și cugetul curat
- nu face răni nimănui
- fă fapte demne de urmat!; lucrează ca pentru Hristos!
- te-ai gândit că poți fii singurul fiu de Dumnezeu pe care ar putea să-l vadă cineva vreodată?

2. învață că nu este sănătos să te compari cu alții 
- compararea mă poate face nefericit, nemulțumit, sau arogant
- fiți mulțumitori și cu puțin
- mulțumește Domnului pentru toți cei așezați de El în jurul tău

Practica proeminenței

Text: Coloseni 3: 1-25

Inventio
”Cum faci diferența între un spic de grâu și unul de neghină?”, ”Apropiindu-te de ele. De departe sunt la fel”. Uneori în viață diferența se face numai sub lupă!
- Proemineța însă, este starea de ieșire în evidență. Vizibilă. O remarcare de la o poștă, aș putea spune. Este acel caracter, comportament, evlavie care te face diferit față de normalitate.

Ce vrea Sf. Apostol Pavel să ne învețe despre punerea în practică a proeminentei?

Dispozitio
1. Proeminenți în puritate personală. Sfințire (v. 1-11)
Wersbie spunea că pentru romani sau greci, după jertfe și închinarea la altar, omul putea trăi imediat în păcat! La Hristos odată înnoit nu mai poți trăi în păcat!
- curvia, necurăția, patima, pofta rea, lăcomia, gura mincinoasă aduc mânia lui Dumnezeu peste oameni!
2. Proeminenți în părtășia creștină. Simbioză (v. 12-17)
În Hristos nu sunt bariere! Toți fac parte din același trup!
- îngăduiți-vă, trăiți în pace, sfătuiți-vă biblic!; îmbrăcați-vă cu o inimă smerită!
- dezbinările sunt de la cel rău! (Iacov 4:1)
Sfințenia se practică în comunitate!
3. Proeminenți în viața de familie.  (v.18-21)
Fiți evlavioși și în casele voastre! Nimeni nu poate fi sfânt în biserică și lumesc acasă!
- familia are o ierarhie: păstrați-o neștirbită!
- soții au îndatoriri sfinte: supunere și iubire (Col. 3:18-19, Efes. 5:22-26)
- copiii și părinții au îndatorii: ascultare și încurajare
4. Proeminenți în munca zilnică. (v. 22-24)
- sfințenia nu se practică doar la biserică sau acasă. La serviciu stăm cel mai mult timp din zi!
- cine lucrează cu jumătate de inimă este necredincios! (v. 23)
- munca se face ca pentru Hristos: fiți foarte conștiincioși!; faceți lucrările perfecte!
- patronilor, nu faceți diferențe între angajați!

Concluzio
Proeminenți în adevăr. Fidelitate (v. 25)
- nu umblați cu strâmbătate! Hristos răsplătește numai pe cei drepți!

Nicolae.Geantă

Umblați cu demnitate creștină

Text: “Să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o” (Efeseni 4:1b)

Inventio
Viața creștină este o călătorie. W. Wersbie spune că începe cu un pas al credinței, dar continuă cu o viață de progres. Traseul e lung. Timpul e scurt. Trebuie să fim eficienți. De aceea să ne grăbim făcând binele. Dar dacă nu vom învăța să umblăm, cum vom putea să alergăm?

Dispozitio
1) umblați în unitate (Efeseni 4:1-16)
- relația credinciosului cu biserica
- trupul în primul rând e bine închegat
- biserica nu poate funcționa dezmembrată

2) umblați în curăție (Efeseni 4:17-32)
- relația credinciosului cu lumea
- viața nouă trebuie să fie diferită de cea veche

3) umblați în dragoste (Efeseni 5:1-6)
- curăția fâră dragoste e fariseism
- dragostea nu trăiește deliberat în păcat

4) umblați in lumină (Efeseni 5:7-14)
- fugiți de tovărășiile stricate
- nu lăsați întunericul să biruie

Când oamenii dau nas în nas cu Evanghelia

Text: “Dumnezeu vorbește când într-un fel când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14)

Inventio
“Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte, numai faptele îi deosebesc”

Dispozitio

Ce tipuri de oamenii întâlnim când ne intersectăm cu Evanghelia?

1. Oameni care fug de Dumnezeu (Osea 7:13 “Vai de ei pentru că fug de Mine”) - nepăsatorii
2. Oameni care cască gura (Luca 23:35 “Norodul stătea acolo (la Cruce) și privea”) - mulțimile
3. Oameni interesați de mântuire (Luca 18:18 “Ce trebuie sa fac sa moștenesc viața veșnică?) - tânărul bogat
4. Oameni care lasă totul până la prima încercare (Luca 22:54 “... mergea după El de departe”) - Petru
5. Oameni care au sfărâmat jugul, au căzut de la credință (2 Timotei 4:10 “...din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit și a plecat...) - Dima
6. Oameni mântuiți ca prin foc (1 Cor. 3:15 “Dacă lucrarea lui va fi arsa își va pierde răsplata. Cât despre el va fi mântuit ca prin foc”) - 
7. Oameni care rămân creștini (Romani 6:2 “Noi care am murit fața de păcat, cum să mai trăim in păcat”?) - Pavel

Concluzio

“Deci pentru ca toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi...?” (2 Petru 3:11)

Nicolae.Geantă