România magnifică – de Nicolae Geantă

 „Când vei mânca și te vei sătura să binecuvântezi 

pe Domnul Dumnezeu pentru țara bună pe care ți-a dat-o!” (Deuteronom 8:10)

 România magnifică. Fiindcă dăinuie. Cu tot răul scos afară pe ușă și intrat abuziv pe ferestre. Cu toată corupția care ne-a așezat mereu în genunchi. Cu toți hoții care ne-au buzunărit. Dăinuim! Suntem singura țară europeană care-am rămas pe meleagurile noastre de 2000 de ani! Pentru că așa a hotărât Dumnezeu!

 România magnifică. Pentru că are credință pe care alții nu o mai au, iar unii vor să o stârpească! De distrus ne pot distruge legile, școlile, parlamentul și presa, votul, dar pe Dumnezeu nu ni-L poate scoate nimeni afară din suflet!

 România magnifică. Pentru că printre zgârie-norii semeți din sticlă și beton, (încă) mai are sate cu lavițe la porți, cu șure șindrilite și căpiți de fân, cu turme de oi ce pasc libere și necipate pe marginea drumurilor, cu cai ce aleargă cu coama despletită în vânt. Cu capre negre, urși carpatini, și cea mai mare colonie de pelicani.

România magnifică e țara oamenilor de rând. Nu doar elitele fac cinste țării mele ci toți acei oameni simpli care subsumează părticele de divinitate: blânzi, gospodari, ospitalieri, credincioși, viteji, patrioți, fermecători... Simpli și smeriți. Spirit de oameni frumoși. Neaoși. 

România magnifică a fost construită nu de oameni cuminți, ci de „nebuni” curajoși. Ștefan, Avram Iancu, Kogălniceanu, Cuza, Brătienii, Carol I... Sloganul preferat al marelui rege a fost: „Totul pentru țară, nimic pentru mine!” Și, i-a ieșit!

România magnifică e o țară care nu se construiește pe betoane, pe autostrăzi. Ci pe vise. Și visurile nu ni le pot fura străinii de neam! 

România magnifică. Cât încă răsună glasul lui Ștefan de la Putna: „Țara nu este a noastră, ci a urmașilor urmașilor noștri!”

România magnifică. Cu lecțiile ei de măreție și șocantele mizerii cotidiene. Pentru că România înseamnă viață. O viață care provoacă la viață. România nu e doar țară, nu e doar urcuș și cădere. E destin. 

„Zică-se cine ce-a zice” rămâneți români ca și țara voastră: magnifici! Nicolae Iorga ne îndemna cândva: „disciplinați-vă avântul; sufletele dvs. tinere, supravegheați-le; nu risipiți puterile voastre pentru nimicuri, căci puterile acestea vi se pot cere într-un moment ca să lucrați hotărâtor pentru tot viitorul acestui neam. Nu vă împrăștiați deci energiile, căci acestea pot să vă fie cerute într-unul din acele ceasuri când sentința istoriei se rostește din nou asupra drepturilor acestui popor”. E încă valabil! 

Când voi vedea numai români resemnați, atunci o să știu că nu mai am motive să cred în România! 

Doamne binecuvântează țara mea! (În fapt și de drept e a Ta!) Fiți binecuvântați români! De la Carpați până la Pacific! 

Nicolae.Geantă

1 decembrie 2020